74 matches
-
pentru care ei nu au reușit să desfășoare raiduri datorită locației lor cu intentiea de a călători pe coasta de vest a Galliei, un traseu ce i-ar fi luat prin surprindere pe Aeduii, aliații Romei și provincia romană Gallia Cisalpină. Helveții au trimis emisari la triburile vecine pentru a negocia un tranzit pașnic. Orgetorix a încheiat o alianța cu șeful sequanilor, Casticus și a aranjat căsătoria fiicei șefului de trib al Aeduilor, Dumnorix. Cei trei au plănuit să devină regi
Războaiele Galice () [Corola-website/Science/318081_a_319410]
-
și întâmplat. Elveții s-au reapucat de negocieri cu sequanii și cu aeduii pentru o ruta alternativă. (De Bello Gallico, I, 8 și 9). Lăsându-i o singură legiune sub comandă lui Titus Labienus, Cezar s-a îndreptat spre Gallia Cisalpină. La sosire, a preluat comandă a trei legiuni din Aquileia și a adăugat încă două legiuni: XI și XII. În fruntea acestor cinci legiuni, a traversat Alpii și teritoriile triburilor ostile cu care s-a încăierat pe traseu. (De Bello
Războaiele Galice () [Corola-website/Science/318081_a_319410]
-
Paris, clădirea Yonne 8, strada Pirogues de Bercy. Lyria este responsabilă de exploatarea comercială și de controlul calității serviciilor de la bordul trenurilor TGV Lyria. Începând cu vara 1961, legătura Paris-Lausanne (și mai departe până la Milano) era asigurată de compania Trans-Europ-Express Cisalpin. Pe 22 ianuarie 1984, o legătură TGV este inaugurată între Paris și Lausanne. Această linie tricurent este exploatată în comun de SNCF și CFF. Pentru a pătra spiritul marilor trenuri expres europene, trenurile sunt botezate Champs-Elysées, Lemano, Lutetia și Cisalpin
Lyria () [Corola-website/Science/310675_a_312004]
-
Cisalpin. Pe 22 ianuarie 1984, o legătură TGV este inaugurată între Paris și Lausanne. Această linie tricurent este exploatată în comun de SNCF și CFF. Pentru a pătra spiritul marilor trenuri expres europene, trenurile sunt botezate Champs-Elysées, Lemano, Lutetia și Cisalpin. Pe 31 mai 1987 este deschisă legătura Paris-Berna. Cu această ocazie, trenurile primesc denumirea de EuroCity. Pe 23 mai 1993 este creată gruparea de interese economice „Franța - Elveția”, cu scopul de a administra legăturile Paris - Lausanne / Berne. În timpul iernii 1995-1996
Lyria () [Corola-website/Science/310675_a_312004]
-
din 1821 din Piemont a fost Santorre di Santarosa, care a vrut să elimine dominația austriacă și să unifice Italia sub Casa de Savoia. Revolta Piemontului pornită în Alessandria, unde trupele au adoptat "tricolorul" galben, alb și roșu al Republicii Cisalpine. Regentul regelui, prințul Carol Albert, în timp ce regele Carol Felix era plecat, a aprobat o nouă constituție pentru a liniști revoluționarii, dar când regele s-a întors el a dezaprobat constituția și a cerut ajutorul Sfintei Alianțe. Trupele lui Di Santarosa
Unificarea Italiei () [Corola-website/Science/306179_a_307508]
-
Papus. Tatăl său a fost Quintus Aemilius Papus, care a fost consul de două ori și cenzor o dată. Aemilius Papus a fost consul în 225 î.Hr., alături de Gaius Atilius Regulus. În acel an, când boii, insubrii și tauriscii din Galia Cisalpină i-au angajat pe mercenarii Gaesatae împotriva Romei, Papus era staționat la Ariminum (în prezent Rimini). Armata lui Regulus era în Sardinia pentru a înăbuși o revoltă. O forță mai mică de aliați romani conduși de un pretor au fost
Lucius Aemilius Papus () [Corola-website/Science/336783_a_338112]
-
roman a atacat casele asasinilor, forțându-i să fugă pentru viața lor. Antoniu a ajuns Consul unic, el s-a înconjurat cu o gardă de corp formată din veteranii lui Cezar și a forțat Senatul să-i transfere provincia Galia Cisalpină, care era administrată de către Decimus Brutus, unul dintre conspiratori. Brutus a refuzat să predea provincia și Antoniu îl atacă în luna octombrie a anului 44 î.Hr., asediindu-l la Mutina. Încurajați de Cicero, senatorii dezaprobă acțiunile lui Antoniu astfel încât în
Marc Antoniu () [Corola-website/Science/303302_a_304631]
-
teritoriile papalității așa cum a fost pentru Biserica romană, în general. În 1791 Venaissin COMTAT și Avignon au fost anexate de către Franța. Mai târziu, cu invazia franceză a Italiei în 1796, legațiile au fost confiscate și au devenit parte din Republica Cisalpină. Doi ani mai târziu, Statele Papale în ansamblu au fost invadate de către forțele franceze, care a declarat Republica Romană. Papa Pius al VI-lea murit în exil în Franța în 1799.Statele Papale au fost restaurate în iunie 1800 și
Statele Papale () [Corola-website/Science/320401_a_321730]
-
a numit, prin ordinul nr. 206 din 7 februarie 1931, pe preotul Mihail Simovici (Mihail Simovicz) ca primul vicar al Vicariatului Special Greco-Rutean, cu sediul la Cernăuți. Cele 38 de parohii greco-catolice rutene au fost organizate în două protopopiate: Protopopiatul Cisalpin (cu 11 parohii) și Protopopiatul Bucovinean (cu 17 parohii, 10 preoți parohi și 10 administratori). Vicariatul a fost condus de către pr. Mihail Simovici (1931-1940, 1941-1943) și pr. Isidor Stanislav Toniuc (-1948). Cei mai mulți ucraineni din România au fost până în anul 1948
Vicariatul Greco-Catolic Ucrainean din România () [Corola-website/Science/317452_a_318781]
-
romanilor. Multe din datele biografice nu sunt sigure, cele mai multe informații datează din perioada antică târzie sau provin din legende ale evului mediu timpuriu. Virgiliu s-a născut în anul 70 î.Hr. la Andes (probabil Pietole de astăzi), lângă Mantova (Gallia Cisalpină) într-o familie de agricultori. Primește însă o educație aleasă la Cremona, Mediolanum (azi Milano) și în sfârșit la Roma, unde studiază Retorica, Medicina și Astronomia, fiind elev al retorului Marcus Epidius. Frecventează cenaclul lui Asinius Pollio, de factură neoterică
Publius Vergilius Maro () [Corola-website/Science/302098_a_303427]
-
fel ca cel al romanilor, Minerva este protectoarea științelor, este zeița dibăciei, Jupiter guvernează cerurile, iar Marte influențează luptele. Autenticitatea și valoarea acestei "interpretatio romana" a fost de multe ori pusă la îndoială, cu toate că, Cezar, pe atunci proconsul al Galiei Cisalpine, era bun cunoscător al credințelor celtice. Surprinzător este faptul că Jupiter nu este considerat zeul suprem, probabil pentru că el își pierduse autoritatea pentru locuitorii orașelor expzuse influenței meditraneene. Cu toate acestea, coloanele aflate mai ales între Rin, Mosela și Saône
Mitologia celtică () [Corola-website/Science/299519_a_300848]
-
din valea râului Po din Italia de Nord. Acestea din urmă au acumulat forțele pentru a invada Italia, probabil cu sprijinul cartaginez. Astfel, romanii au invadat preventiv regiunea Po în 225 î.Hr. De 220 î.Hr., romanii au anexat regiunea Galia Cisalpină. Hasdrubal a fost asasinat în 221 î.Hr., aducându-l pe Hannibal în prim plan. După ce aparent au respins amenințarea unei invazii gallo-cartagineze (știind că comandantul cartaginez a fost ucis), romanii au trăit într-un fals sentiment de securitate. Astfel, Hannibal
Hannibal () [Corola-website/Science/301552_a_302881]
-
de la Solonion în 61 î.Hr, când au fost învinși alobrogii, Galia Transalpină ("Narbonensis") a fost în cele din urmă supusă stăpânirii romane, pe când Galia Aquitană, Galia Belgică și Galia Celtică rămâneau încă teritorii independente de Roma. Cezar, guvernatorul Galiei Cisalpine și Transalpine a supranumit aceste regiuni "Galia comată".
Vercingetorix () [Corola-website/Science/302323_a_303652]
-
cum ar fi Jörg Jenatsch sau Johann Wettstein Rudolf. După Tratatul de la Westfalia din 1648, Elveția a obținut independenta juridică față de Sfântul Imperiu Roman. Valtellina a redevenit dependentă de Bünde Drei după tratat și a rămas așa până la fondarea Republicii Cisalpine de Napoleon Bonaparte în 1797. În 1653, țăranii din teritoriile Lucerna, Berna, Solothurn, și Basel s-au revoltat din cauza devalorizării monedei. Deși autoritățile au prevalat în acest război țărănesc elvețian, au făcut trecerea la reforme fiscale și împiedicând o dezvoltare
Istoria Elveției () [Corola-website/Science/303435_a_304764]
-
tribun al poporului. Triumviratul a continuat să facă aranjamente în interes propriu. Caesar a fost fost premiat pentru afacerile bune pe care le-a făcut. Tot el a trecut de la titlul de tribun, la cel de proconsul al provinciiilor Galia Cisalpina și Transalpina și Illirium, deținând comanda asupra a 4 legiuni, pe o perioadă de 5 ani; Noul socru al lui Caesar a fost numit proconsul în 58 i.en iar Pompei și Crassus au împărțit un al doilea consulat în
Primul Triumvirat () [Corola-website/Science/309741_a_311070]
-
din Dionysios. Creșterea statului dac până la hotarele stăpânirii suebului Ariovistus a fost privită de Roma cu teamă, deoarece o unire a dacilor cu suebii putea crea o alianță greu de învins, astfel Cezar făcuse să-i fie atribuite provinciile Galiei Cisalpine și Illyriei, de unde putea ține sub observație și contracara mai ușor eventualele acțiuni ofensive ale suebilor și dacilor. Burebista și Ariovistus nu s-au aliat, dar căpetenia suebă a intrat în Galia, unde armata sa a fost zdrobită în anul
Burebista () [Corola-website/Science/296676_a_298005]
-
întreaga Galie, a reușit să unească triburile galice împotriva românilor și a adoptat tehnici mai moderne de război. Răscoală pe care Vercingetorix a ajuns să o conducă, a pornit la începutul anului 52 î.Hr., în timp ce Cezar adună trupe în Galia Cisalpina. Vercingetorix, un tânăr nobil din Gergovia, oraș din provincia Arveni, și-a ridicat supușii ca să se alăture răscoalei, dar nobilii orașului, inclusiv Gobanitio, unchiul lui Vercingetorix, i-au izgonit pe el și pe adepții săi, considerând că a opune rezistență
Bătălia de la Alesia () [Corola-website/Science/327073_a_328402]
-
considerat părintele istoriografiei latine. Se cunosc puține amănunte din viața lui. Tot ce se știe despre Tacit provine fie din scrierile lui sau din scrisorile lui Pliniu cel Tânăr, bunul său prieten. Familia sa provenea probabil din provincia română "Gallia Cisalpina" sau "Gallia Narbonensis". În timpul împăratului Vespasian, Tacit a început cariera politică tipică a unui senator ("cursus honorum"), în anul 79 d.Hr. a avut funcția de Questor, în 88 era Pretor, pentru a deveni în anul 97 Consul și în
Tacit () [Corola-website/Science/302611_a_303940]
-
loc în altul. Deși războiul a fost perceput ca fiind doar invazia lui Hannibal asupra Italiei, de fapt, întreagă Mediterana a fost implicată direct și indirect în dispută dintre Roma și Cartagina, fiind scena unor confruntări în Iberia, Gallia, Gallia Cisalpină, Italia și nordul Africii, iar diplomații celor două tabere beligerante porneau spre Numidia, Grecia, Macedonia, Siria, Asia Mică și Egipt. Al doilea război punic este considerat a fi un război desfășurat la cea mai mare scară din antichitate. La sfârșitul
Al Doilea Război Punic () [Corola-website/Science/317960_a_319289]
-
o alianță anti-cartagineză. Unele triburi au acceptat, altele și-au amintit de lipsa de reacție a romanilor în timpul asediului orașului Saguntum și au refuzat. Roma s-a bazat pe propriile resurse din Italia și pe relațiile cu triburile din Gallia Cisalpină. În luna mai 218 i.Hr. Hannibal a părăsit Peninsula Iberică, cu peste 90.000 -100.000 soldați înarmați și 2000 de călăreți și 37 de elefanți. S-a deplasat rapid pentru a evita o înfruntare directă cu romanii, pentru a
Al Doilea Război Punic () [Corola-website/Science/317960_a_319289]
-
20 de zile de lupte grele cu frigul. Ajunși la poalele munților, Hannibal nu mai dispunea decât de o forță scăzută de 30 000 de infanteriști, 6000 de călăreți căliți în lupte și 21 de elefanți supraviețuitori. Ajuns în Gallia Cisalpină, a traversat teritoriul inamicilor, celții taurini, ce au rezistat, dar au fost copleșiți. Între timp, fratele lui Publius Scipio trimis în Spania pentru a continua războiul, a revenit cu întăriri la Piacenza. Tiberius Sempronius Longus a abandonat ideea de a
Al Doilea Război Punic () [Corola-website/Science/317960_a_319289]
-
au oprit la Etruria și Flaminio sub comanda a două legiuni a lui Servilius Geminis pentru apărare. Aveau de partea lor cenomanii și veneții ce le asigurau aprovionarea cu alimente garnizoanelor din Cremona și Piacenza. Hannibal a iernat în Gallia Cisalpină, neavând cu ce hrăni armata punică. În primăvara 217 i.en., Hannibal a decis să meargă spre Roma. Armata sa de 50.000 de soldați, incluzând gali, era odihnită. Însă doar un singur elefant supraviețuise. Știind de legiunile staționate în
Al Doilea Război Punic () [Corola-website/Science/317960_a_319289]
-
a acordat involuntar autonomie completă lui Cezar pentru a face posibil aproape orice își propunea. După retragerea lui Bibulus, anul consular al celor doi avea să fie numit, în glumă: anul lui „Iulius și Cezar”. Cezar a primit proconsulatul Galiei Cisalpine și al Illyriei, oferindu-i-se oportunitatea de a își egala victoriile politice cu gloriile militare. Acest post, cu o durată de cinci ani, fără precedent într-un domeniu relativ sigur, era un semn evident al ambiției lui Cezar pentru
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
Mărșăluind cu rapiditate prin siguranța relativă a provinciilor aflate în subordinea sa, pentru a își invoca imperiumul și a evita judecata, Cezar avea să modifice platforma geopolitică a lumii antice. Gaius și-a însușit controlul oficial asupra provinciilor Illyria, Galia Cisalpină și Galia Transalpină în 59 î.Hr. Dincolo de provincia Galiei Transalpine se găsea un teritoriu vast, echivalând cu Franța de astăzi, numit Galia Comata, unde existau confederații independente de triburi celtice, ce mențineau diferite relații cu Roma. Dar, imediat după ce el
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
la începutul anului 58 î.Hr. A forțat retragerea germanilor înapoi în est, de-a lungul Rinului și a folosit pretextul „apărării aliaților Romei” pentru a-și continua cuceririle în nord. În primăvara anului 57 î.Hr., Cezar se afla în Galia Cisalpină, îngrijindu-se de administrația guvernământului său. În ciuda grandioaselor mulțumiri oferite de diverse triburi galice, nemulțumirea creștea. Cezar a auzit un zvon despre formarea unei confederații a triburilor galice sub stăpânire belgică, pentru a se opune prezenței romane în Galia. Cezar
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]