74 matches
-
romanilor. Multe din datele biografice nu sunt sigure, cele mai multe informații datează din perioada antică târzie sau provin din legende ale evului mediu timpuriu. Virgiliu s-a născut în anul 70 î.Hr. la Andes (probabil Pietole de astăzi), lângă Mantova (Gallia Cisalpină) într-o familie de agricultori. Primește însă o educație aleasă la Cremona, Mediolanum (azi Milano) și în sfârșit la Roma, unde studiază Retorica, Medicina și Astronomia, fiind elev al retorului Marcus Epidius. Frecventează cenaclul lui Asinius Pollio, de factură neoterică
Publius Vergilius Maro () [Corola-website/Science/302098_a_303427]
-
considerat părintele istoriografiei latine. Se cunosc puține amănunte din viața lui. Tot ce se știe despre Tacit provine fie din scrierile lui sau din scrisorile lui Pliniu cel Tânăr, bunul său prieten. Familia sa provenea probabil din provincia română "Gallia Cisalpina" sau "Gallia Narbonensis". În timpul împăratului Vespasian, Tacit a început cariera politică tipică a unui senator ("cursus honorum"), în anul 79 d.Hr. a avut funcția de Questor, în 88 era Pretor, pentru a deveni în anul 97 Consul și în
Tacit () [Corola-website/Science/302611_a_303940]
-
roman a atacat casele asasinilor, forțându-i să fugă pentru viața lor. Antoniu a ajuns Consul unic, el s-a înconjurat cu o gardă de corp formată din veteranii lui Cezar și a forțat Senatul să-i transfere provincia Galia Cisalpină, care era administrată de către Decimus Brutus, unul dintre conspiratori. Brutus a refuzat să predea provincia și Antoniu îl atacă în luna octombrie a anului 44 î.Hr., asediindu-l la Mutina. Încurajați de Cicero, senatorii dezaprobă acțiunile lui Antoniu astfel încât în
Marc Antoniu () [Corola-website/Science/303302_a_304631]
-
sudul peninsulei. Între 391-390 î.Hr., are loc prima mare invazie a celților, devastând cetatea Clusium. Fabii au rezistat împotriva celților, determinând atacul celților asupra Romei în 390. Galii senoni au năvălit asupra orașelor etrusce din valea Padului, formându-se Galia Cisalpina. Sfătuite de emisarii Siracuzei, aflată în război cu cetatea etrusca Caere, numeroase cete de gali s-au răspândit în Italia centrală și meridionala. Una dintre aceste bande celtice, cea comandata de Brennus, la 18 iulie 387-386 î.Hr., pe râul Allia
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
conduse de Hanno și Hamilcar Barcă îi zdrobesc în 238 î.Hr. Românii ocupă Sardinia și Corsica , iar Cartagina a trebuit să achite o nouă compensație de război. A continuat să avanseze spre nord, unde între 238-218 î.Hr. au ocupat Galia Cisalpina unde au întemeiat colonii române. Marea Tyrrheniana a devenit lac român, iar ligurii erau atent supravegheați de flotă română. Inițiatorul expansiunii septentrionale, Gaius Flaminius, a construit via Flaminia care deschidea expansiunea spre nord și a propus legi agrare în favoarea plebei
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
combătuți, iar coasta Adtiaticei a fost anexată, realizându-se deschiderea Romei spre Grecia. Coalizați, galii au invadat Etruria până la Vulci, insă coalizarea a doua oștiri consulare a determinat pulverizarea hoardei celtice la capul Telamon și o masivă campanie împotriva Galiei cisalpine. Au nimicit cetele galilor senoni și boii la Clastidium. În nordul peninsulei, sunt întemeiate colonii la Placentia și Cremona în fața invaziei galilor. Românii intervin de partea coloniei siracuzene de pe coasta Adriaticii, Issa, aflată în conflict cu illyrii, sub regina Teuta
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
A străbătut sudul Franței, traversând Munții Pirinei cu o forță militară compusă din 50 000 de infanteriști, 9000 de călăreți și 37 de elefanți de luptă. În 15 zile, a traversat culmile înzăpezite ale Alpilor și a ajuns în Galia Cisalpina și câmpia Padului, numai cu 20000 de infanteriști și 6000 de călăreți. A obținut suportul oferit de către celți și de liguri. Hannibal s-a dat drept eliberatorul Italiei. Românii au încercat să-l oprească în câmpia Padului, pe când un alt
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
bloca legislația. Cezar a apelat la tactică neconstituțională a violenței; Bibulus s-a aflat sub arest la domiciliu pentru majoritatea acelui an, iar Cezar a fost capabil să paseze aproape toată legislația să. A fost numit apoi guvernator al Galiei Cisalpine și al Illyricum pentru o perioadă de cinci ani. Cand guvernatorul Galiei Transalpine a murit neașteptat, Senatul a repartizat teritoriul tot lui Cezar. Cezar și-a început slujba de guvernator în 58 î.Hr.. A început imediat o serie de campanii
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
la Romă nimeni, în afară de inamicii lui din Senat, nu era interesat. În acest timp, triumviratul de acasa necesită o relansare. În 56 î.Hr., cei trei oameni care dominaseră republică s-au întâlnit la Lucca, în provincia lui Cezar din Galia Cisalpina (cum legea interzicea unui om aflat în controlul unei armate să treacă în Italia). Cei trei triumviri au ajuns la un nou acord: Crassus și Pompei aveau să fie aleși încă o dată în poziția de consuli pentru anul 55 î.Hr.
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
vești au ajuns la Cezar probabil la 10 ianuarie, tot atunci fiind datata și celebra să vorba: "Alea iacta est" ("Zarurile sunt aruncate") - de fapt, în limba greacă, citându-l pe Menander. Cezar a trecut râul Rubicon (granița dintre Galia Cisalpina și Italia în timpul Republicii Române) cu armata să. Războiul civil începuse. Conducând o armată veterana, Cezar și-a croit cu ușurință calea prin Peninsula Italiei, întâlnind o slabă rezistență din partea legiunilor de curand recrutate. Singură excepție a fost la Corfinium
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
fel ca cel al romanilor, Minerva este protectoarea științelor, este zeița dibăciei, Jupiter guvernează cerurile, iar Marte influențează luptele. Autenticitatea și valoarea acestei "interpretatio romana" a fost de multe ori pusă la îndoială, cu toate că, Cezar, pe atunci proconsul al Galiei Cisalpine, era bun cunoscător al credințelor celtice. Surprinzător este faptul că Jupiter nu este considerat zeul suprem, probabil pentru că el își pierduse autoritatea pentru locuitorii orașelor expzuse influenței meditraneene. Cu toate acestea, coloanele aflate mai ales între Rin, Mosela și Saône
Mitologia celtică () [Corola-website/Science/299519_a_300848]
-
identificați în Shardana, supunându-se înfluenței culturale a punicilor dar a rămas pură de-a lungul câtorva secole. Venetii și Apulii, probabil cu rădăcini ilirice (originea venetilor este controversată) ocupau spațiul actual al provinciei Veneto și Apulia. Trăiau în Galia Cisalpină și populații ca liguri și reti. În vremurile istorice se înregistrează oprirea elenilor (vorbitori de limbă indo-europeană ) și a punicilor, dominând toată forța de muncă din Galia Cisalpină, în afara regiunilor locuite de veneti. Galii vin în contact cu ligurii determinându
Italieni () [Corola-website/Science/311912_a_313241]
-
controversată) ocupau spațiul actual al provinciei Veneto și Apulia. Trăiau în Galia Cisalpină și populații ca liguri și reti. În vremurile istorice se înregistrează oprirea elenilor (vorbitori de limbă indo-europeană ) și a punicilor, dominând toată forța de muncă din Galia Cisalpină, în afara regiunilor locuite de veneti. Galii vin în contact cu ligurii determinându-le indoeuropenizarea culturală și etnică. Înainte de sosirea lor, etruscii (probabil ajunși în peninsulă în jurul anului 900 î.Hr, câteva secole după latini) extinzând înfluența culturală și politică pe
Italieni () [Corola-website/Science/311912_a_313241]
-
de la care derivă numele poporului său. Un prim embrion de unire socio-politică concretă se înregistreză în epoca romană, în secolul III î.Hr, când Urbe duce la bun final cucerirea peninsulei. Teritoriul italic (care până-n 45 î.Hr, excludea Galia Cisalpină, în timp ce cele trei mari insule deveneau parte a Italiei, în 262 d.Hr, în timpul lui Dioclețian) a fost organizat într-o "comunitate militară italică", Confederația de stat ce cuprindea: În timpul războiului social din 91-89 î.Hr apelativul "italici" era utilizat
Italieni () [Corola-website/Science/311912_a_313241]
-
tribun al poporului. Triumviratul a continuat să facă aranjamente în interes propriu. Caesar a fost fost premiat pentru afacerile bune pe care le-a făcut. Tot el a trecut de la titlul de tribun, la cel de proconsul al provinciiilor Galia Cisalpina și Transalpina și Illirium, deținând comanda asupra a 4 legiuni, pe o perioadă de 5 ani; Noul socru al lui Caesar a fost numit proconsul în 58 i.en iar Pompei și Crassus au împărțit un al doilea consulat în
Primul Triumvirat () [Corola-website/Science/309741_a_311070]
-
Paris, clădirea Yonne 8, strada Pirogues de Bercy. Lyria este responsabilă de exploatarea comercială și de controlul calității serviciilor de la bordul trenurilor TGV Lyria. Începând cu vara 1961, legătura Paris-Lausanne (și mai departe până la Milano) era asigurată de compania Trans-Europ-Express Cisalpin. Pe 22 ianuarie 1984, o legătură TGV este inaugurată între Paris și Lausanne. Această linie tricurent este exploatată în comun de SNCF și CFF. Pentru a pătra spiritul marilor trenuri expres europene, trenurile sunt botezate Champs-Elysées, Lemano, Lutetia și Cisalpin
Lyria () [Corola-website/Science/310675_a_312004]
-
Cisalpin. Pe 22 ianuarie 1984, o legătură TGV este inaugurată între Paris și Lausanne. Această linie tricurent este exploatată în comun de SNCF și CFF. Pentru a pătra spiritul marilor trenuri expres europene, trenurile sunt botezate Champs-Elysées, Lemano, Lutetia și Cisalpin. Pe 31 mai 1987 este deschisă legătura Paris-Berna. Cu această ocazie, trenurile primesc denumirea de EuroCity. Pe 23 mai 1993 este creată gruparea de interese economice „Franța - Elveția”, cu scopul de a administra legăturile Paris - Lausanne / Berne. În timpul iernii 1995-1996
Lyria () [Corola-website/Science/310675_a_312004]
-
din 1821 din Piemont a fost Santorre di Santarosa, care a vrut să elimine dominația austriacă și să unifice Italia sub Casa de Savoia. Revolta Piemontului pornită în Alessandria, unde trupele au adoptat "tricolorul" galben, alb și roșu al Republicii Cisalpine. Regentul regelui, prințul Carol Albert, în timp ce regele Carol Felix era plecat, a aprobat o nouă constituție pentru a liniști revoluționarii, dar când regele s-a întors el a dezaprobat constituția și a cerut ajutorul Sfintei Alianțe. Trupele lui Di Santarosa
Unificarea Italiei () [Corola-website/Science/306179_a_307508]
-
cum ar fi Jörg Jenatsch sau Johann Wettstein Rudolf. După Tratatul de la Westfalia din 1648, Elveția a obținut independenta juridică față de Sfântul Imperiu Roman. Valtellina a redevenit dependentă de Bünde Drei după tratat și a rămas așa până la fondarea Republicii Cisalpine de Napoleon Bonaparte în 1797. În 1653, țăranii din teritoriile Lucerna, Berna, Solothurn, și Basel s-au revoltat din cauza devalorizării monedei. Deși autoritățile au prevalat în acest război țărănesc elvețian, au făcut trecerea la reforme fiscale și împiedicând o dezvoltare
Istoria Elveției () [Corola-website/Science/303435_a_304764]
-
teritoriile papalității așa cum a fost pentru Biserica romană, în general. În 1791 Venaissin COMTAT și Avignon au fost anexate de către Franța. Mai târziu, cu invazia franceză a Italiei în 1796, legațiile au fost confiscate și au devenit parte din Republica Cisalpină. Doi ani mai târziu, Statele Papale în ansamblu au fost invadate de către forțele franceze, care a declarat Republica Romană. Papa Pius al VI-lea murit în exil în Franța în 1799.Statele Papale au fost restaurate în iunie 1800 și
Statele Papale () [Corola-website/Science/320401_a_321730]
-
loc în altul. Deși războiul a fost perceput ca fiind doar invazia lui Hannibal asupra Italiei, de fapt, întreagă Mediterana a fost implicată direct și indirect în dispută dintre Roma și Cartagina, fiind scena unor confruntări în Iberia, Gallia, Gallia Cisalpină, Italia și nordul Africii, iar diplomații celor două tabere beligerante porneau spre Numidia, Grecia, Macedonia, Siria, Asia Mică și Egipt. Al doilea război punic este considerat a fi un război desfășurat la cea mai mare scară din antichitate. La sfârșitul
Al Doilea Război Punic () [Corola-website/Science/317960_a_319289]
-
o alianță anti-cartagineză. Unele triburi au acceptat, altele și-au amintit de lipsa de reacție a romanilor în timpul asediului orașului Saguntum și au refuzat. Roma s-a bazat pe propriile resurse din Italia și pe relațiile cu triburile din Gallia Cisalpină. În luna mai 218 i.Hr. Hannibal a părăsit Peninsula Iberică, cu peste 90.000 -100.000 soldați înarmați și 2000 de călăreți și 37 de elefanți. S-a deplasat rapid pentru a evita o înfruntare directă cu romanii, pentru a
Al Doilea Război Punic () [Corola-website/Science/317960_a_319289]
-
20 de zile de lupte grele cu frigul. Ajunși la poalele munților, Hannibal nu mai dispunea decât de o forță scăzută de 30 000 de infanteriști, 6000 de călăreți căliți în lupte și 21 de elefanți supraviețuitori. Ajuns în Gallia Cisalpină, a traversat teritoriul inamicilor, celții taurini, ce au rezistat, dar au fost copleșiți. Între timp, fratele lui Publius Scipio trimis în Spania pentru a continua războiul, a revenit cu întăriri la Piacenza. Tiberius Sempronius Longus a abandonat ideea de a
Al Doilea Război Punic () [Corola-website/Science/317960_a_319289]
-
au oprit la Etruria și Flaminio sub comanda a două legiuni a lui Servilius Geminis pentru apărare. Aveau de partea lor cenomanii și veneții ce le asigurau aprovionarea cu alimente garnizoanelor din Cremona și Piacenza. Hannibal a iernat în Gallia Cisalpină, neavând cu ce hrăni armata punică. În primăvara 217 i.en., Hannibal a decis să meargă spre Roma. Armata sa de 50.000 de soldați, incluzând gali, era odihnită. Însă doar un singur elefant supraviețuise. Știind de legiunile staționate în
Al Doilea Război Punic () [Corola-website/Science/317960_a_319289]
-
duce o campanie strălucită împotriva austriecilor, Italia devenind teatrul principal de operațiuni. Napoleon, după aceste victorii, a impus un armistițiu, acționând independent. În octombrie 1797 este încheiată pacea de la Campoformio. Austria a cedat Belgia și a recunoscut Lombardia ca Republică Cisalpină. Pentru a lupta cu Marea Britanie, Bonaparte a conceput un plan de a ataca Egiptul pentru a bloca comerțul Marii Britanii cu India și pentru ca Franța să obțină controlul asupra Mării Mediterane pe care britanicii o controlaseră prin Gibraltar. Armata franceză a
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]