136 matches
-
61 de birnici strămutați în despărțirea a III-a a orașului Iași, între 1845-1851, au fost angajați ca argați, vizitii, sacagii, rândași, portari etc. Birnicii orașelor, în majoritate covârșitoare, locuiau în mahalale confundate adesea, în cursul operațiilor de fixare a cislelor și beilicurilor, cu satele. Confuziile nu erau provocate numai de aspectul rural al mahalalelor, ci și de ocupațiile celor care le locuiau. Dintre birnicii mahalagii se ridica o categorie de înstăriți, oameni care creșteau vite pe imaș pentru negoț, care
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
voie - sub vestita reacțiune, în trecutul cel odios, omul cu car, cu boi, cu pământ plătea un galben pe an și atâta tot. Nici chiar darea aceasta, cât de mică, nu se repărțea în mod nedrept. Satul se aduna, făcea cislă, plătea fiecare după averea lui, vornicul aduna banii și - fără leafă și fără remiză - îi ducea cinstit la sămeșie. Nici hoții, nici bilete a souche fără iscălituri, nici perceptori, nici nimic. Văzând oare mizeriile de acum, nu avem cuvânt să
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
s-au diminuat, Poarta dorind anihilarea forțelor combative interne, garantând în schimb apărarea țărilor române cu oștile sultanului. De-a lungul secolului XVII, privilegiile fiscale ale curtenilor s-au restrâns progresiv, silindu-i pe unii dintre aceștia să prefere plata cislei țărănești 21. Gheorghe Duca, interesat în sporirea numărului contribuabililor, le-a agravat situația, introducând pentru ei o nouă dare, ialovița. Perceperea acesteia reiese dintr-o poruncă dată în toamna anului 1669 prin care se cerea „a vinde toată vita câtă
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de-un timp pe malul apei, noaptea, niște felinare aprinse. Sunt cinci și umblă cam de pe la miezul nopții până către ziuă. Cum vin din toate părțile, s-adună la locul unde a pierit as’ toamnă vaca lui Maftei, stau la cislă și se împrăștie în imaș. Se mai adună o dată, apoi o iau pe deal la Buda iar altele la cimitir. Trec așa ca la un stat de om deasupra caselor. M-am apropiat o dată de unul din ele dar, cum
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
un început de primăvară nărăvașă, cu ninsori târzii. Îi ducea cu sania moș Pavel, tatăl lui Dumitru. Ședeau ghemuiți în paiele așezate pe podișca saniei. Nu le venea să scoată măcar o vorbă. Nici moș Pavel nu avea chef de cislă. Într-un târziu, Todiriță și-a dres glasul și a deschis vorba, oftând: ― Ție, Dumitre, ce îți pasă? Tu ești sergent: „Soldat, drepți! Soldat, culcat! Târâș, marș!”... Numai în cap nu-i pui să steie. Încolo, în toate felurile... Da
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ce l-ar putea aștepta dacă - cine știe - într-o zi ar da nas în nas cu vreunul din noi... - a presupus caporalul. ― Nu s-ar întâmpla nimic deosebit. S-ar saluta ca două vechi cunoștințe și ar sta la cislă multă vreme - a replicat Dumitru. ― Să nu crezi că nu ai dreptate. Și asta v-o spun fiindcă mi s-a întâmplat chiar mie. După ani buni trecuți de când terminasem armata de drept, m-am întâlnit în tren cu sergentul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
măcar un cuvânt... Dumitru cerceta din când în când chipul lui Todiriță. Se vedea de la o poștă tristețea care îi brăzda fruntea venind val după val. Ar fi vrut să deschidă vorba, dar nu găsea nici un capăt de unde să pornească cisla. Mereu se întâlnea cu întrebarea: „Ce să-i spun ca să-l scot din valul de gânduri urâte care - se vede de la o poștă - îl apasă ca niște pietre de moară?” În cele din urmă, cel care a deschis vorba a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și bagajele? Că nu-l poți trezi pe Aizic hangiul în miez de noapte, ca să le lași la el. ― Da’ ce, ora douăsprezece îi ceas târziu pentru un hangiu? ― Cred că ai dreptate, Todiriță... Se vedea cât de colo că cisla nu se lega deloc. Soarele de toamnă, cu razele lui timide, scăpătase către asfințit. Încercând să scape de ochii încărcați de tristețe ai lui Todiriță, Dumitru și-a tras pe față pulpana sumanului. ― Hai să încercăm a ne hodini oleacă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Todiriță. ― După felul măsurat în care ați mâncat și ați băut. Că alții... Alții ar fi înfulecat pastrama și ar fi dat rachiul peste cap... Da’ uite că dumneavoastră așteptați să vă aduc pastramă și rachiu, iar eu stau la cislă. Că așa-i Aizic hangiul - vorbă lungă. Un bob zăbavă, că îndată mă întorc... Aceste cuvinte încă pluteau în aer când Aizic - cu mersul lui târșâit - s-a întors cu cele cerute... ― Iaca că am adus ce ați dorit dumneavoastră
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
din chilie, mi s-a părut că o umbră a intrat grăbită în chiler... “Cred că am vedenii. Sunt prea obosit” - gândesc eu, întorcându-mi fața spre bătrânul rămas în pragul chiliei. --Noapte bună, dragule. Mâine om mai sta la cislă pe îndelete. --Mulțumesc și bogdaprosti pentru cină, părinte. Noapte bună. --Să fie primit. Mă retrag în chilioara mea cu un roi de întrebări în minte. “Cine e fata din preajma călugărului și de ce nu a scos-o în lumină până astăzi
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
cu gândul la chinurile prin care am trecut. Privirea cercetătoare a călugărului m-a făcut - fără voie - să plec ochii. Bătrânul mă urmărea înțelegător. --Dacă-i cum spui, atunci ospătează-te și apoi om porni spre gârlă, să mai stăm la cislă. Cred că cele cărți le ai acolo la locul știut. --Întocmai, părinte. --Atunci, poftă bună! --Sărut dreapta, sfințite... Abia am sfârșit de mâncat, și pe poteca din fața chiliei mele bocănea deja toiagul “Sfântului” coborât din frescă... --Ei? Putem porni? Uite
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
ar fi întrat înnăuntru ... Pentru aceasta ne rugăm ca să poroncească preacinstitul Divan lui Toader brașoveanu să lipsască cafeneaoa de acolo”. --Dacă nu ți-i ridica râtul (citește nasul) peste măsură de sus, aș spune că am cu cine sta la cislă - i-am auzit vorba sau mai degrabă ecoul cuvintelor sale și un râs ștrengăresc care... se depărta... Am rotit privirea de jur împrejur, să dibui unde se ascunde fantomaticul meu tovarăș de hoinăreală, dar... nu am găsit nici un punct pe
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
adăugat eu și ceva buruieni anume potrivite pentru așa o trebușoară. Așa spune, părinte! După aceste vorbe, am rămas tăcut, gândindu-mă la câte secrete o mai fi având bătrânul și eu nu le știu...Călugărul avea însă chef de cislă și mi-a povestit câte în lună și în stele...Când oala a fost golită, s-a ridicat de pe scăunel, cu un oftat de bătrânețe, pornind către ușă: Apoi eu m-oi duce să mă hodinesc oleacă. Tu să faci
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
va fi ziulica de lungă. Ei! Acum să ne tragem sufletul și apoi... Mă așez și rămân cu urechea la pândă. Cuvântul călugărului n-a zăbovit prea mult și s-a auzit, molcom: Apoi ar cam fi vremea să începem cisla. Despre ce anume să vorbim, părinte? - sar eu repede cu întrebarea. De multă vreme mă bate gândul să ne aducem aminte de daniile făcute de voievozi ori de simpli enoriași sfintelor mănăstiri și biserici. Sunt sigur că îți amintești că
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
acest pământ... Despre nuc trebuie să știi că toate cele ale lui sunt bune. Numai să stai la umbra lui nu-i lucru potrivit. Acum însă ar cam trebui să ne apucăm de mâncat, că altfel nu mai terminăm cu cisla... Am mâncat cu mare poftă saramura făcută din chitici... Când am sfârșit, am mulțumit Celui de Sus pentru bucate. După ce ne-om hodini oleacă, om mai vedea noi ce-i de făcut. Acum vezi dacă te mai ține hamacul. M-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
și zâmbetul i-a luminat chipul, așa cum șade bine unei gospodine când o lauzi... După ce om rosti și rugăciunea către Cel de Sus pentru îndestulare, nu scapi fără să tragi un pui de somn. Pe urmă ne-om întinde la... cislă. I-am urmat sfatul întocmai. Pe bătrân l-am lăsat robotind în grădină ca de obicei. Când m-am trezit l-am găsit, însă, întins pe o rogojină, iar o veveriță... dădea iama... prin barba lui... În cele din urmă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
nu s-a întâmplat încă asemenea minune. Miram-aș să te aud acum... Uite-te colo sus. Soarele a cam obosit și îi gata s-o ia de-a roata spre chindie, iar noi o tot ținem hojma într-o cislă. Când doi oameni vorbesc aceeași limbă îi musai să uite de cele ce se petrec în jur, cu atât mai puțin pe cer... Uită chiar și de foame și de sete. Acum n-ar strica să strângem chiticii și cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Roșienii ce sânt pe Jijie în ținutul Ieșilor, și vad de moară în Jijie”... După atâta umblet, ne întâlnim cu marea familie a Sturzeștilor, adunată la “voroavă” în Iași. Sunt tare curios, fiule, să aflu ce au hotărât. ― După îndelungată cislă, au lăsat scris: “Noi care mai gios ne-am iscălit, dat-am scrisoarea noastră la mâna dumisale fratelui nostru, badea Sandul Sturza vel logofăt, să se știe că la veleatul 7247 <1739> martie 31, ne-am tâmplat cu toții la Iași
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
însemna ceasul vecerniei. Călugărul a privit la mine, făcându-mă să înțeleg că ne vom opri din voroavă. ― Apoi, pe astăzi ne-a fi deajuns. Să ne vedem fiecare de ale noastre și mâine, la același ceas, o să ne continuăm cisla. Poftă bună și somn ușor. ― Sărut dreapta, părinte, și noapte bună - am răspuns înainte de a ieși pe poarta chiliei bătrânului. Soarele asfințise deja, dar m-a întâmpinat o boare de aer cald, îndemnându-mă să alerg la izvor... M-am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
încheie șirul documentelor referitoare la mănăstirea Dancu. ― De altfel, în 1903, mănăstirea, fiind în pragul prăbușirii, va fi demolată. În timp ce rostea aceste cuvinte, am simțit că puterile bătrânului au scăzut mult și că ar fi bine să ne oprim din cislă. De altfel și palma trecută peste frunte lăsându-i chipul cu ochii închiși mi-a arătat că trebuie să mă ridic din fotoliu. Gândul meu a fost confirmat pe dată de vorbele călugărului: ― Cred că pentru astăzi am străbătut destulă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Spre asfințit, pe o scamă de nour uitată în zare se ghicea spuza luminii soarelui trecut dincolo de coama dealului. Am pornit cu grabă spre chilia mea. O fărâmă de lumină ca o lacrimă pâlpâia în fereastră. Simțeam și eu oboseala cislei din cursul acelei după amieze. A fost cea mai lungă din câte am petrecut cu bătrânul până acum. Intrat în chilie, am făcut lumina lămpii mai mare și am privit în jur. Totul era ca în fiecare seară. N-am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
t(ronici). Și neavând banii să-i dăm am dat doa dughene cu loc cu tot, carele sânt iarăș(i) în Târgul de Gios, pe Ulița Rusac(ă)”... ― Adevăr grăit-ai, fiule. Asta nu înseamnă, însă, ca să nu punem capăt cislei de astăzi, care, după cum bine vezi, s-a cam lungit. ― Ce-i drept și lui Dumnezeu îi place, sfințite - am răspuns eu, privind la bătrân, pe chipul căruia se vedeau limpede urmele efortului... Ochii abia întredeschiși și lipsa zâmbetului din
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
sate de către domnie, pe motiv de <hainie>...” „Se vede treaba că ai bună ținere de minte, fiule.” M-a miluit Cel de Sus cu oleacă de minte. Nu prea multă, dar pentru câtă este îi mulțămim lui Dumnezeu. După această cislă, dacă se poate spune așa, bătrânul mi-a pus sub ochi un hrisov din 12 decembrie 1717 (7226): „Ia vezi ce spune în el Mihai Racoviță voievod?” Fără prea multă codeală, m-am apucat de citit: „Facem știre cu această
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
seamă doar scutirile de toate dările ale preoților, diaconilor și ale altor slujbași din cele două biserici armenești și ale celei catolice din Iași, dovada este mai mult decât grăitoare. „Bine ai zis, dragule, dar iar ne-am întins la cislă și treaba stă. Ia uite colo grămada de hârțoage. Numai nu cade pe noi. Ia să vedem ce spune cartea asta domnească? Și spune ea ceva, după cât de mult este scris acolo. Citește, să aud și eu.” Luând manuscrisul în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
greul dărilor și obligațiilor ce erau puse pe seama satului, sau, cum scrie în lucrare, „toată suma caselor” din care, după ce se opera „scăderea rufeturilor”, urma să achite suma totală. Aceasta se repartiza pe fiecare casă = gospodărie, în urma unei operații numită cislă = adunare și discuție în cadrul căreia se stabilea partea de contribuție a fiecărei familii, în raport de starea economică. În catagrafia aceasta, la satul Torcești au fost incluși locuitorii ambelor așezări cu acest nume, adică atât răzeșii din Slobozia-Torcești, respectiv Salcia
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]