151 matches
-
Abația Notre-Dame d'Orval (sau abația Orval) este o mănăstire cisterciană-trapistă situată în Belgia, la Villers-devant-Orval, în Provincia Luxemburg, în regiunea Valonia, în apropierea graniței cu Franța. Fondată de benedictini în secolul al XI-lea, a trecut la Ordinul cistercian, în 1131, odată cu sosirea unor călugări de la abația Trois-Fontaines. În pofida devastărilor suferite, autoritatea sa, când se afla la culmea măreției sale, se întindea asupra a vreo trei sute de teritorii: orașe, sate, cătune și ferme. La Revoluția Franceză călugării au fost
Abația Orval () [Corola-website/Science/298509_a_299838]
-
metri lățime. Canonicii doreau să devină călugări. Albert de Chiny, secundat de unchiul său, sfântul episcop de Verdun Alberon de Chiny, se îndreaptă spre Bernard de Clairvaux care cere primei sale fundații, abația Trois-Fontaines în Champagne, să trimită câțiva monahi cistercieni care să încadreze canonicii de la Orval care doreau să treacă la Ordinul cistercian. Constantin (un Fericit) potrivit unui minologhiu / minologhion cistercian a condus grupul, fiind astfel primul din cei 51 de abați care s-au succedat la Orval. În martie
Abația Orval () [Corola-website/Science/298509_a_299838]
-
său, sfântul episcop de Verdun Alberon de Chiny, se îndreaptă spre Bernard de Clairvaux care cere primei sale fundații, abația Trois-Fontaines în Champagne, să trimită câțiva monahi cistercieni care să încadreze canonicii de la Orval care doreau să treacă la Ordinul cistercian. Constantin (un Fericit) potrivit unui minologhiu / minologhion cistercian a condus grupul, fiind astfel primul din cei 51 de abați care s-au succedat la Orval. În martie 1131 Orval a devenit abație-filie a abației Trois-Fontaines și, de fapt, prima abație
Abația Orval () [Corola-website/Science/298509_a_299838]
-
Constantin (un Fericit) potrivit unui minologhiu / minologhion cistercian a condus grupul, fiind astfel primul din cei 51 de abați care s-au succedat la Orval. În martie 1131 Orval a devenit abație-filie a abației Trois-Fontaines și, de fapt, prima abație cisterciană din regiune. Clădirile au fost adaptate nevoilor monastice. Thierry de Vitry, al doilea abate, a creat prima bibliotecă de la Orval punând să se copieze cărți și manuscrise care se aflau în alte abații. Adam de Longwy, cel de-al patrulea
Abația Orval () [Corola-website/Science/298509_a_299838]
-
și forestier a crescut în mod progresiv. Începuturile nu sunt mai puțin dificile și comunitatea trăia de mult timp în indigență (în lipsuri). Un incendiu, în 1252, a înrăutățit situația. Îndatorarea era atât de gravă încât capitulul general al Ordinului cistercian, în sesiunea sa din 1316, l-a autorizat pe abatele de la Trois-Fontaine să închidă Orval, să-i vândă bunurile și să împrăștie călugării în alte case. Totuși, abatele nu a făcut nimic dintre acestea. Timp de patru secole Orval și-
Abația Orval () [Corola-website/Science/298509_a_299838]
-
de Bentzeradt. Cel de-al 45-lea abate de Orval (din 1668 până în 1707) încurajat de către abatele de Rancé, pe care l-a întâlnit în mai multe rânduri, a continuat opera lui Montgaillard, impunând o reîntoarcere strictă la respectarea regulilor cisterciene originare: abstinență totală la carne, munci manuale pentru toți, lungi perioade de posturi. Orval a adoptat obiceiurile deosebit de austere ale Abației La Trappe, după ce a trimis acolo câțiva călugări să se formeze. Cu cât regimul era mai aspru, cu atât
Abația Orval () [Corola-website/Science/298509_a_299838]
-
i-a cerut să părăsească abația. Criza a izbucnit la lumina zilei când, prin bula "Unigenitus" (1713) papa Clement al XI-lea a condamnat jansenismul. O largă parte din comunitatea monastică de la Orval, una dintre cele mai mari ale Ordinului cistercian, a refuzat să semneze. Aceștia au fost denunțați la Roma, fapt ce a provocat o vizită canonică a mănăstirii, hotărâtă de papa Benedict al XIII-lea. Jean-Mathieu Mommerts era abate. Abia a început vizita canonică și, în septembrie 1735, vreo
Abația Orval () [Corola-website/Science/298509_a_299838]
-
a fost în Evul Mediu un așezământ monahal cistercian din Țara Făgărașului, mănăstire filială a Abației Igriș. Înființarea mănăstirii de la Cârța a fost datată în anul 1202, în orice caz în timpul regelui Emeric. Ulterior, regele Andrei al II-lea al Ungariei a prevăzut anumite privilegii pentru acest așezământ. Regele
Mănăstirea Cârța () [Corola-website/Science/297170_a_298499]
-
Corvin a desființat mănăstirea la data de 27 februarie 1474, iar bunurile ei le-a transferat Bisericii Prepoziturii din Sibiu. Ansambul mănăstirii se află în stare de ruină, doar o capelă fiind folosită până în prezent de comunitatea evanghelică săsească. Mănăstirea cisterciană Cârța a deținut un rol major atât în istoria politică, economică și culturală a Transilvaniei medievale, cât și în introducerea și diseminarea artei gotice în spațiul intracarpatic. Edificiul religios figurează pe lista monumentelor istorice din 2010, , cu următoarele obiective: Data
Mănăstirea Cârța () [Corola-website/Science/297170_a_298499]
-
XIII-XV, provenite din ambianța ordinului cistercian - adunate și prelucrate de Leopold Janauschek -, datează actul fondării mănăstirii Cârța între anii 1202-1203. Cârța a fost catalogată sub numărul 539 ca număr de ordine după Janauschek. Datarea relativ exactă a întemeierii acestei mănăstiri cisterciene este facilitată de un document emis în cancelaria regală maghiară în anul 1223. Din textul acestei diplome regale rezultă că teritoriul, pe care a fost fondată și construită abația Cârța - delimitat de râul Olt la nord, râul Arpaș la est
Mănăstirea Cârța () [Corola-website/Science/297170_a_298499]
-
si 1208-1209. Constatarea permite datarea întemeierii între anii 1202-1209. Intervalul de timp în care s-a putut consuma actul fondării mănăstirii poate fi restrâns si mai mult pe baza unei informații oferite de statutul 21 al Capitlului General al ordinului cistercian din anul 1206. Cu această ocazie este confirmată prezența unui abate cistercian de Cârța (abbas ultra Sylvas in Hungaria, filius abbatis de Egris) la mănăstirea Cîteaux, în Burgundia, abația-mamă a ordinului cistercian. Coroborând semnificațiile acestor informații istorice, se poate constata
Mănăstirea Cârța () [Corola-website/Science/297170_a_298499]
-
în care s-a putut consuma actul fondării mănăstirii poate fi restrâns si mai mult pe baza unei informații oferite de statutul 21 al Capitlului General al ordinului cistercian din anul 1206. Cu această ocazie este confirmată prezența unui abate cistercian de Cârța (abbas ultra Sylvas in Hungaria, filius abbatis de Egris) la mănăstirea Cîteaux, în Burgundia, abația-mamă a ordinului cistercian. Coroborând semnificațiile acestor informații istorice, se poate constata că mănăstirea Cârța a fost fondată de regele Andrei al II-lea
Mănăstirea Cârța () [Corola-website/Science/297170_a_298499]
-
de statutul 21 al Capitlului General al ordinului cistercian din anul 1206. Cu această ocazie este confirmată prezența unui abate cistercian de Cârța (abbas ultra Sylvas in Hungaria, filius abbatis de Egris) la mănăstirea Cîteaux, în Burgundia, abația-mamă a ordinului cistercian. Coroborând semnificațiile acestor informații istorice, se poate constata că mănăstirea Cârța a fost fondată de regele Andrei al II-lea (1205-1235) între 29 mai 1205 și 14 septembrie 1206, respectiv in intervalul de timp cuprins între 29 mai 1205 - ziua
Mănăstirea Cârța () [Corola-website/Science/297170_a_298499]
-
mai 1205 și 14 septembrie 1206, respectiv in intervalul de timp cuprins între 29 mai 1205 - ziua ridicării lui Andrei al II-lea pe tronul Ungariei -, și 14 septembrie 1206, data la care au început lucrările Capitlului General al ordinului cistercian, cand este atestat documentar primul abate de Cârța. Conventul colonizator stabilit la Cârța a provenit de la abația-mamă Igriș, din Câmpia Banatului. Raporturile de filiație între cele două mănăstiri sunt atestate documentar în anii 1206, 1368 și 1430. Primele clădiri ale
Mănăstirea Cârța () [Corola-website/Science/297170_a_298499]
-
Cârța. Conventul colonizator stabilit la Cârța a provenit de la abația-mamă Igriș, din Câmpia Banatului. Raporturile de filiație între cele două mănăstiri sunt atestate documentar în anii 1206, 1368 și 1430. Primele clădiri ale mănăstirii au fost ridicate, potrivit cutumelor ordinului cistercian, din materiale perisabile, probabil din lemn. Acestea pot fi datate cu relativă siguranță între anii 1205-1206. Câțiva ani mai târziu, între ca. 1210-1215, în imediata vecinătate a clărilor provizorii de lemn a fost construită o capelă de piatră, așa-numitul
Mănăstirea Cârța () [Corola-website/Science/297170_a_298499]
-
la Cârța după invazia mongolă din anul 1241, au avut o contribuție majoră în diseminarea spiritului și a formelor artei gotice în Transilvania secolului al XIII-lea. Un aport considerabil în evoluția acestui proces l-au avut însă și atelierele cisterciene de pietrari, trimise în Transilvania probabil din inițiativa Capitlului General al ordinului cistercian, căruia ii erau aservite încă din anul 1240 o serie de așezări din Țara Bârsei. Această influența stilistică sincretică poate fi surprinsă la o serie de monumente
Mănăstirea Cârța () [Corola-website/Science/297170_a_298499]
-
în diseminarea spiritului și a formelor artei gotice în Transilvania secolului al XIII-lea. Un aport considerabil în evoluția acestui proces l-au avut însă și atelierele cisterciene de pietrari, trimise în Transilvania probabil din inițiativa Capitlului General al ordinului cistercian, căruia ii erau aservite încă din anul 1240 o serie de așezări din Țara Bârsei. Această influența stilistică sincretică poate fi surprinsă la o serie de monumente contemporane, situate în sudul Transilvaniei, de pildă la bisericile evanghelice din Sebeș-Alba, Prejmer
Mănăstirea Cârța () [Corola-website/Science/297170_a_298499]
-
la biserica reformată din Hălmeag, dar și în nordul Transilvaniei la biserica ortodoxă din Bistrița sau la biserica reformată din Sic. Un document emis la 29 ianuarie 1322 de regele Carol Robert de Anjou al Ungariei (1308-1342) informează că mănăstirii cisterciene Cârța îi erau aservite zece așezări: Cârța (Kerch), Criț (Cruz), Meșendorf (Messendorf), Cloașterf (villa Nicholai), Apoș (villa Abbatis), Cisnădioara (monte sancti Micahelis), Feldioara (Feldwar), Colun (Colonia), Glâmboaca (Honrabah) și Cârța Românească (Kercz Olachorum). După jumătatea secolului al XIII-lea, în
Mănăstirea Cârța () [Corola-website/Science/297170_a_298499]
-
Cruz), Meșendorf (Messendorf), Cloașterf (villa Nicholai), Apoș (villa Abbatis), Cisnădioara (monte sancti Micahelis), Feldioara (Feldwar), Colun (Colonia), Glâmboaca (Honrabah) și Cârța Românească (Kercz Olachorum). După jumătatea secolului al XIII-lea, în imediata sa apropiere, pe malul drept al Oltului, mănăstirea cisterciană a fondat așezarea Cârța (germ. Kerz), cunoscută și sub vechea denumire de Cârța Săsească, iar pe Valea Hârtibaciului, lângă Agnita, a întemeiat localitatea Apoș (germ. Abtsdorf, Satul Abatelui). Ambele așezări au fost populate cu sași. Abația Cârța a așezat la
Mănăstirea Cârța () [Corola-website/Science/297170_a_298499]
-
o situație stânjenitoare. Înfrânt într-un conflict cu regele Filip al II-lea al Franței, el a fost nevoit să acorde regelui custodia asupra celor două fete. Pe perioada petrecută în Franța, cele două surori s-au familiarizat cu Ordinul cistercian, probabil sub influența exercitată de Blanche de Castilia, viitoarea regină a Franței.. La rândul său, regele Filip al II-lea August a fost de acord să acorde custodia lui Enguerrand de Coucy, care probabil plănuia să se căsătorească cu Ioana
Ioana de Flandra () [Corola-website/Science/324555_a_325884]
-
nume de familie. Însă, Adam a atras atenția asupra faptului că această afirmație nu este adevărată. Tatăl său, Henri de la Halle, a fost un binecunoscut cetățean al orașului Arras. Adam a studiat gramatica, teologia și muzica la mănăstirea de călugări cistercieni din localitatea Vaucelles, aflată în regiunea Normandiei, în apropiere de Cambrai. Tatăl și fiul au luat parte la neînțelegerile iscate între civilii orașului și pentru o scurtă perioadă de timp s-au refugiat în Douai, o altă localitate din acea
Adam de la Halle () [Corola-website/Science/298319_a_299648]
-
Valdemar (ulterior regele Danemarcei, Valdemar al II-lea) și și-a decât viața „imperiului” pe care l-a a creat. Absalon a susținut construirea de noi biserici și mănăstiri în Danemarca, a sprijinit activitățile ordinelor religioase, cum ar fi Ordinul cistercian și Ordinul augustinian, a fondat școli și făcut foarte mult pentru promovarea culturii. În 1167 a condus primul Sinod danez la Lund. A sprijinit promovarea unei politici independente față de Sfântul Imperiu Roman. A fost un susținător al canonizării tatălui lui
Absalon () [Corola-website/Science/327125_a_328454]
-
său, Pierre de Bèze, guvernator regal de Vézelay, descindea dintr-o influentă familie burgundă; mama sa, Marie Bourdelot, era cunoscută pentru generozitatea sa. Tatăl lui Beza avea doi frați: Nicholas, membrul al Parlamentului de la Paris, și Claude, abate la mănăstirea cisterciană Froimont în dioceza Beauvais. Nicholas, care era necăsătorit, a fost atât de încântat de Théodore în timpul unei vizite la Vézelay încât, cu permisiunea părinților, l-a luat la Paris pentru a-l educa. De la Paris, Théodore a fost trimis la
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
legat de Ordin sau de membrii săi; și că papa Clement a fost obligat să acționeze de magnitudinea scandalului public și de influența dominatoare a regelui Filip al IV-lea. Templierii erau organizați drept un ordin monahal, similar cu Ordinul cistercian al lui Bernard de Clairvaux, care era considerat drept prima organizație internațională eficace din Europa. Structura organizațională avea un puternic lanț al autorității. Fiecare țară cu o prezență notabilă a templierilor (Franța, Anglia, Aragon, Portugalia, Poitou, Apulia, Regatul Ierusalimului, Comitatul
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]
-
Povestea Graalului" text fantastic scris în 1180 de către Chrétien de Troyes, care provenea din aceeași zonă unde Conciliul de la Troyes sancționase oficial . În legenda Arturiană, eroul căutării Graalului, Sir Galahad (o invenție literară din secolul 13 a călugărilor din Ordinul cistercian al Sfântului Bernard de Clairvaux) era descris purtând un scut cu crucea Sfântului Gheorghe, similară cu insigna templierilor. În poemul epic cavaleresc din acea perioadă, "Parzival", Wolfram von Eschenbach se referă la templierii care păzeau Regatul Graalului. O legendă s-
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]