74 matches
-
Cosmin Ciotloș Cărțile lui H.-R. Patapievici (iar aceasta de astăzi, despre Ultimul Culianu, nu face excepție) îi pun în dificultate pe recenzenții obișnuiți să ia notițe sau să sublinieze ambițios paragrafele citabile. Din ele, pur și simplu, nu e nimic de decupat. Le înțelegi sau nu, prinzi din mers o arhitectură de adâncime sau o împletitură de suprafață, și gata. Altminteri, riști să trunchiezi neavenit o construcție logică perfect continuă, diminuând-o
Teoria ultimului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6257_a_7582]
-
care pune în mișcare, ca toate cărțile de poezie, o experiență umană răscolitoare. Căința. Mai puțin frecventată, e drept, dar indiscutabilă. De-aici decurg, de altminteri, liniile de forță ale volumului. Am citat două poeme așa-zicând nodale. Nu singurele citabile, dar meritând să fie reproduse înaintea altora. Unii vor pune, poate, începutul Uneltelor de dormit (conținând secvențe în cea mai mare parte a lor potatorice) sub semnul Cărții Alcool, a lui Ion Mureșan. În primă instanță, autorul însuși a cochetat
Alte aspecte lirice contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5428_a_6753]
-
părerilor literare ale interbelicilor, ocazie cu care i-am semnalat cartea lui Aderca. A renunțat, din motivul cât se poate de simplu, că a descoperit prea puține păreri interesante și originale. În afară de Motru, Lovinescu, Blaga și Barbu, nu e nimic citabil în „Mărturia”. Cel care știe cel mai bine ce fel de poezie vrea să facă este ultimul. Părerile lui îi vin poeziei din „Joc secund” ca o mănușă. Și, ca și în cazurile menționate mai sus,cartea lui Aderca este
„Mărturia unei generații“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5763_a_7088]
-
ca Adrian Păunescu sau George Țărnea. În fine, printre cele mai penibile ocazionale sunt cele de după 1989 din ziarul „Dimineața”, în linia elogiilor, sau din „Academia Cațavencu”, în linie satirică. Vă scutesc de reproducerea lor. Din tot acest veștejit florilegiu, citabile sunt epigramele din 1931 ale lui Păstorel. Iată una care îl ia drept țintă pe Nicolae Iorga, șef de partid și ministru: „L-a pus Destinul lui stupid/ Într-o dilemă de infern:/ Ori partid fără guvern,/ Ori guvern fără
Lirică electorală by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5070_a_6395]
-
prea mult. La 22 de ani e debutant cu o carte de succes: „experimentează”. Recitindu-l azi, descopăr numeroase „întoarceri acasă” - la Belobreșca, satul natal, spațiu al unei ferilități creatoare sârbe neobișnuite: aici s-au născut mulți artiști, cărturari, literați citabili. În (Între Belobreșca și Zlatița) - titlul e pus în paranteze - asistăm la topografii sentimentale: „în vârful Locvei se află un tei/cu flori/cu alai de albine/cu păstori nepricepuți/cu un pârâu alb/între două umbre de pasăre//nu
Slavomir Gvozdenovici – 60 Puțină geografie literară by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/3819_a_5144]
-
într-un act Conu’ Leonida față cu reacțiunea (1880). Forța extraordinară a acestui text vine din aceea că fiecare replică din dialogul dintre Efimița (vocativ: «Mițule») și Leonida (vocativ: «Leonido» sau, mai generic, «soro», ca în «Ce spui, soro?») e citabilă, încărcându-se de sensuri nebănuite, în contexte politice dintre cele mai variate și mai actuale. La suprafață, piesa rămâne o farsă, dar cînd o citim atent, comicul ei capătă o calitate cumva alegorică. În profunzime, Conu’ Leonida, cum am căzut
Matei Călinescu despre politică by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3829_a_5154]
-
demobiliza, a vexa se numără printre reacțiile scontate. De aici preferința pentru ambalarea sofismului (larg utilizat de poeții de ieri și de azi) în pelicule contradictorii (fie că e vorba de intervenții prozodice, de jocuri lingvistice sau de citate culturale). Citabile, din expoziția de crochiuri ale celui de-al treilea ciclu (Passe partout), mi se par Centrul civic, Gând revolver, Iarba și Dacă. Îmi fac datoria de onoare de a reproduce două dintre ele: „Cupa excavatoristului/ umple din mai multe /mișcări
Saturnalii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3050_a_4375]
-
expediate sub semnătură, dar puse la dispoziția tuturor. Unele sînt citate din poezii, traduceri și adaptări din alte limbi. Ce poate fi mai reconfortant (în ciuda scepticismului profesorilor de limbă și literatura română) decît să descoperi că poeții Văcărești sînt inca citabili, într-un context nou și fără diacritice: ?Love SMS: În rai fără ține e moarte e gheață, Și în iad lîngă tine e bine e viața!?. Și alte epoci trecute își trimit ecourile în texte, de la declarațiile lui Rîca Venturiano
Mesaje poetice de sărbători by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10701_a_12026]
-
se hotărește să extragă un eșantion din aceste volume, publicându-l sub titlul explicit, ca o propoziție analitic-adevărată, Provizii de soare (Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 2004). Se pare, însă, ca aceasta reținere este condiționată și de convingerea autorului că: „poem citabil, indiferent de tectonica din pagina, este numai acela care produce coerentă în viziune și propune o sintaxa multifuncționala”, cu exigenta: „Starea naturală a poemului de referință trebuie să izbucnească dintr-o idee, daca nu originală, obligatoriu, însă, autentică. Verbele la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
În mesajele informale de pe internet s-au multiplicat corespondentele grafice ale acestor mijloace lingvistice: emoticoanele transformate în desene (animate) destul de complexe, reprezentînd scene de rîs convulsiv și contagios. Relativ realiste sînt descrierile unor efecte fiziologice ale rîsului; dintre cele decent citabile, mai obișnuite sînt durerea de burtă - ,am râs de ne-a durut burta de un îfan' înrăit care aștepta cu nerăbdare ritmul" (drumandbass.ro) - și mai ales lacrimile: ,am râs de mi-au dat lacrimile... auzi la ei... performanțe..." (prosport
Efectele rîsului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10866_a_12191]
-
psihologică a acestui text nu va fi esențial anulată. Ca în orice criză, importante sunt primele reacții, cele dintâi cuvinte și acțiuni. Or, în afara câtorva fraze lemnoase, îngăimate doar pentru a trage de timp, Ion Iliescu n-a spus nimic citabil. Ne aflăm în situația de a specula doar pe marginea adevăratelor gânduri și intenții ale "părintelui PSD". Ceea ce se poate spune de pe acum e că nici PSD-ul nu s-a sustras probei de foc din existența oricărui partid: dispariția
Tăcerea lui Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10753_a_12078]
-
motiva, din loc în loc, această alegere (prin referințe clare la ținutul La Mancha sau la Dulcineea) sunt, tocmai pentru că se simte sforțarea, simple eșecuri estetice. Preferința aceasta pentru hazard face ca nici un poem din carte să nu fie, în întregime, citabil. Dacă vrem să fim exigenți). Unele încep strălucit și continuă în registre șablonarde; altele, dimpotrivă, reușesc să se redreseze, accelerând spectaculos pe final. Numai două exemple, câte unul din fiecare categorie. „Cântă-mi, iubito, mânia ce-aprinse pe Ahil peleian
Sunt și eu un june by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3961_a_5286]
-
Șerban Foarță Singurul vers citabil (pe de-a-ntregul) dintr-un poem proletcultist, Cântarea României (sic!), al lui M. R. Paraschivescu, este acela-n care autorul, amintindu-și că, în tinerețe, cochetase cu surrealismul, închipuie o scenă insolită, demnă de penelul lui Dalí: „Un cal care
Circul nostru vă prezintă două puncte by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/13571_a_14896]
-
liber pe culmi” ș.c.l.). Pe de altă parte, cartea cuprinde destule poezii în registru cotidianist în care apare recuzita curentă a promoțiilor transmoderne: autoironia, cinismul, lectură placida a realului, ticăiala, lehamitea în reluări ludice etc. Firește, sunt bucăți citabile, unele de-a dreptul delectabile, încântătoare: „ despre orice oricum oricând într-o hureike/ își permite mister mâșneve să scrie ( ... )/ cum sullyko a pohtit kahfea/ și kelia plutitoare visa lauri mărgăritar/ estimp marfușa ciornaia îl gâdilă pe mâșneve/ cu lauri la
ASTRA de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367856_a_369185]
-
mesajul din titlul volumului, dacă îi ignorăm șăgălnicia. În fond, de ce ar trebui ca lirismul să fie doar înnegurat, negator, pesimist? De ce n-ar fi loc și pentru ceea ce se numește “la joie de vivre”? Iată o mărturisire, din multele citabile: “...atât de vesel sunt că port în mine/ un mânz ce galopează ne-ncetat” (Bolnav de poezie, 27). Pe Ioan Vasiu, poezia, Zâna și Doamna sa, l-a făcut fericit, l-a făcut și îl face să trăiască frumos - străjer postromantic
EUGEN DORCESCU, UN CUVÂNT DESPRE POEZIA LUI IOAN VASIU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367443_a_368772]
-
a-mi arăta sentimentele la justa lor valoare atunci când ele sunt copleșitoare, iar apoi, pentru că indiferent cum încercam să îmi formulez ideile, păreau aceleași fraze găsite în paginile cărții, Ion Dumitrașcu având această calitate scriitoricească de a-și face frazele citabile. Din același motiv nu sunt în stare să îmi finalizez această notă într-un limbaj propriu, ci doar, recurgând la un gând al scriitorului Ion Dumitrașcu pus pentru noi, cititorii, pe coperta din spate a cărții. „Treizeci și trei de zile de
TREIZECI ȘI TREI DE ZILE DE FERICIRE AUTOR ION DUMITRAȘCU, SAU CALEA SPRE UN PRIETEN de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365885_a_367214]
-
rădăcinile cerului, căutând fulgere ruginite, șlefuindu-le cu migală și aruncându-le direct în vitrinele cu giuvaeruri false ale muzeului literaturii prezentului fără viitor. Cartea sa de versuri are 100 de pagini și aproape 100 de poezii. Toate poeziile sunt citabile, reprezentative, antologabile: “Eu sunt Dumitru,/ (Așa...studiați-mă!...)// Am făcut răni la gânduri/De cât vă mângâi...// Poftiți în poemele mele/Ca-n sânul lui Avraam,/ Numai s-aveți poftă/De cât pământ și iarbă...” (“Eu sunt Dumitru”, p. 7
CARTEA CU PRIETENI- DUMITRU ISTRATE RUSETEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 247 din 04 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356183_a_357512]
-
concepts philosophiques dans le SIC” (Riondet O., 1999). Deși are contribuții meritorii pe mai multe axe ale standardului comunicării, Odile Riondet este, înainte de toate, un remarcabil antropolog al comunicării, al culturii (Beciu, Camelia, Dragan, Ioan, Popescu, Dana, Riondet, Odile, 2009a). Citabile pentru pertinenta și originalitatea lor majoră sunt pe această linie 3 idei. Mai întâi este memorabilă “hypothèse anthropologique” pe care o emite: “un être humain travaille sur lui-même, c’est bénéfique, leș relations aux autres ne menacent en rien la
PhD Ştefan Vlăduţescu, University of Craiova: Odile Riondet în orizontul comunicării. REZUMAT () [Corola-blog/BlogPost/339504_a_340833]
-
foarte reușite pe saptamana te fac deja un autor de luat în serios. Dorel Schor e unul dintre aceștia. Publică „ziceri” de mai bine de 40 de ani. Ne-am obișnuit cu el. Nu ne mai surprind cele cinci-șase „ziceri” citabile, demne de reținut, pe care ni le oferă săptămânal. Nu ne surprinde nici circulația în lume, a „zicerilor” lui Dorel Schor, ele apărând în publicații din Iași, București, Cluj, Craiova, etc., dar și din Spania, Australia, UȘA, Canada, Germania, Ungaria
UN MAESTRU ISRAELIAN AL ZICERILOR SAPIENŢIALE ÎN LIMBA ROMÂNĂ de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342145_a_343474]
-
românește, "Supleantul", acum doi ani. Mi-a făcut cineva observația că scriitori care au schimbat limba, există, deși nu sunt mulți -- dar scriitori care practică două limbi, câte cazuri semnificative sunt? Mă bucur că la această rară performanță, contemporanul curent citabil sunt eu. Despre Alex Rotaru, este unul dintre prietenii mei personali, deci nu pot decât să-i fiu apologet. Vizionați filmele lui, toate sunt cu cinci steluțe, la Netflix networks. Vă recomand They Came to Play, deoarece este despre artă
SCRIITORUL PETRU POPESCU: ZOIA CEAUŞESCU M-A SFĂTUIT SĂ FUG, FĂRĂ SĂ-ŞI DEA SEAMA CÂT ERA DE PROFETICĂ de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 1640 din 28 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377974_a_379303]
-
sfori lungi”, sturionii sunt „fluierele mute prin care cântă marea”, într-o anume seară „stelele sunt ca înflorite” și „șuvițe de nori, hașurate secret de lună, le dau ceva tandru”. În unele poeme se regăsesc inflexiuni din Saint-John Perse. Versurilor citabile în acest sens, ample, torențiale, le răspund „micropoemele” din ciclul astfel intitulat și „miniaturile” din Zodiac (1991). Concentrarea, cu efecte adesea ermetice, a acestor poezii de o strofă-două ar putea fi pusă în relație cu lapidaritatea lui René Char. Sonurile
RAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289147_a_290476]
-
povestirilor lui S. Tablourile de natură nu sunt doar états d’âme ca în literatura romantică, ci posedă și facultățile „corespondențelor” baudelairiene, fiindcă pădurea, stepa sau balta intervin în acțiunile umane cu funcții complice și inițiative secrete. Dintre nenumărate exemple citabile, o mențiune specială merită strania istorisire Ochi de urs, unde natura se demonizează, ca și cum asupra ei ar fi fost azvârlită o vrajă rea. Tablourile sunt zugrăvite cu tehnica pictorilor impresioniști. Efectele de lumină primează asupra formelor. Culorile preferate - vânătul, argintiul
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
care oscilează între anodin și pitoresc. În schimb, Ț. se remarcă aici prin trei aptitudini exploatate la capacitate maximă în romanele ulterioare: decupajul precis al detaliilor, finețea analizei psihologice și abilitatea de insinuare a ambiguității într-un discurs aparent inofensiv. Citabile sunt îndeosebi Trompete după-amiaza, unde se narează eșecurile burlești a doi cineaști în tentativa de a regiza un film deja „regizat” - sugestie a relațiilor imprevizibile dintre „artă” și „realitate”, și nuvela titulară a volumului, care, prin bovarismul personajelor, este o
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
apare ca personaj și avocatul Alexandru Sadoveanu, tatăl prozatorului. Parodia La ministrul..., după La steaua... lui Mihai Eminescu, dedicată împreună cu o epigramă lui Istrate Micescu, și articolul Rezolvarea chestiunii feminine și a funcționarismului, de susținere a drepturilor femeilor, epuizează materialul citabil din cele patru numere apărute. Alți colaboratori: Șt. Marinescu-Bolintin, Victor Mălin (Lucrețiu Pătrășcanu). R. P.
URLATOAREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290380_a_291709]
-
și o sugestie - regimul sentimental îl prefațează pe cel imnic. Un ecou palid al lui Arghezi („Tu, creangă cazi, tu frunză te ridici”) întîlnește o temă vie: aceea a cuibului și a palmei care ocrotește și poate transfigura un univers. Citabil este spațiul holdei, al grâului verde. Enigmaticul începe să-și facă loc în versuri care au, totuși, fluență. O „amintire vieneză” (Pe bulevard) introduce (nu fără explicabile stîngăcii) dialogul dezabuzat, ușor cinic, conversația fantastă: „Salut tramvaiul cunoscut/ ce vine din
POPA-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288916_a_290245]