1,246 matches
-
de necitit sau prieteníi tulburi de necreditat; bucăți antologate (în redacție?) cu o minuție care ne dă frisoane și cu o consecvență de tabloid. Ajunși aici, Cronicarul mărturisește că iubitele fotbaliștilor constituie, totuși, un subiect și mai agreabil, și mai citadin decât aceste pagini 8 / 9 ... care par să nu se mai termine. Tot acolo, un articol al lui Petre Ursache - Imaginar mioritic în Baltagul lui Sadoveanu, slalom exemplar printre surse, argumente și concluzii. Toate acestea scapă, rând pe rând, neatinse
Ochiul MagicOchiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10383_a_11708]
-
le vine să închidă ochii și să-și astupe urechii de cîte ori ies pe stradă. Dacă am putea, am prefera mai degrabă să nu ieșim din casă decît să ne lovim mereu de aceleași întruchipări hidoase al inculturii noastre citadine. Iar urîțenia orașului se oglindește fidel în fizionomia și înfățișarea noastră: sîntem neîngrijiți, prost îmbrăcați și veșnic nervoși, cu o mimică încruntată de ființe suferinde și frustrate, al căror singur gînd este să dispară cît mai multe zile pe an
Ochiul Magic by Damian Necula () [Corola-journal/Journalistic/10422_a_11747]
-
prin „paradigma unui optzecist întârziat”, autorul avangardist din umbra operei de artă - creator de artă autentică, nu numai evaluator al produsului în sine făcut de alții, pentru a-i depista contrafacerile, genetica. Dar nu numai atât. Întreaga viață zbuciumată (rurală, citadină, militară, reportericească, bisericească ș.a.m.d.) i-a dat câștig de cauză celei literar-artistice, ucenicind pe lângă consacrații în ale artei cuvântului, respectiv Tudor George, alias Ahoe, și Cezar Ivănescu, temerarul (explicații plauzibile se pot găsi în monografia Marianei Cristescu „Miron
Miron Manega – „poeta faber” inepuizabil [Corola-blog/BlogPost/94340_a_95632]
-
Petru Cârdu POEME INEDITE TRANSCRIU Într-o zi de ianuarie la vârșeț a nins tematic cu materiale de arhivă comentate de mai marele iernii viața unui om obișnuit a valorat cât viața unui fulg toți citadinii s-au sacrificat pentru morala unui fulg. ÎN AMINTIREA UNEI IERNATICE NOPȚI DE SEPTEMBRIE Toamna a ajuns la gara de est târziu spre amiază nu am fost în stare să trag niște învățăminte utile din capul omului gândind la comitetul
Poezie by Petru Cârdu () [Corola-journal/Imaginative/3669_a_4994]
-
alb și cărbune... De ce te-ai oprit? Mai spune! Mai spune! Itinerarii Străin de duhul pământului, setos de sufletul neamului, Către poșta Vitan, prin vechii Dudești mai căutam timpului voga, Dinspre Chei către Vergului, când aud printre roți, în uruiri citadine: „Urmează stația Octavian Goga!” Și dintr-odată, ca de-un miracol se clătinară în mine Plopii și nucii, în zărania anilor, tot mai amarilor, Cu jalea Ardealului, dinspre Sibii, în uluiri carpatine Până la casa popii, dinsus, pe-o uliță a
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
senine. De ce n-aș trece sfidător, și de nimic să nu-mi pese, - Să vezi în asta semnul menirii tale, barde, Și să mai dau cu tifla cuvintelor alese, Pierdut prin cartiere, trecând pe bulevarde? Și așa, chinuit de înfiorări citadine, Ajuns pe chei, văd Mureșul, aud clipociri de golgoane, Și parcă Râpa Morii se-nclină peste mine Și Radu Vodă însuși mă-ntoarce la icoane, Mă ține între dealuri, mă leagă de pământuri întinse, rourate, Și-ajung pe străzi, și
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
-te mai bine. Măcar în somn să fii în rând cu lumea. De ce, ca din senin, îți vine-n minte Cum sta deasupra surii Carul Mare Parcă lăsat la margine de târg? Dar ziua ta sfârși pe bulevarde, Prin timpul citadin, printre lumini Si nu în contemplările agreste Până târziu după roiri de stele. Te chinui în zadar cătând Ideea Când ea-i ascunsă-alăturea în rafturi Ori chiar în lutul tău, de nu cumva De-ar fi să fie, -i urma
Poezii by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/6323_a_7648]
-
rușinea-n ochiul dinlăuntru pe care-o beam apoi cu-nghițituri tiptile; marș afară din viață-mi strig scrijelind pe cuvinte nimfa deșertăciunii, născând, prin cezariană, acest poem. n *** La urma urmei, greierii înșiși numai noaptea cântul și - ascunde - afonii citadini, și - astfel își murmură trist bucuria de-a fi încât muiați de rouă - ca de un plâns abia schițat - ei se prefac, vag histrionici, că nu știu nimic despre oameni... Po(h)em orădean Orașu-i desfigurat de canale, dedesubturi și
Poezie by Alexandru SFÂRLEA () [Corola-journal/Imaginative/8171_a_9496]
-
Fericiți cei săraci, că aceia se vor milui.“ Prima achiziție comportamentală prețioasă. Slăbesc reflexele de agregare. S-a plictisit de meciurile și berile de la cămin, de barurile ceva mai stilate unde cafeaua caldă, țigara și banalizatul Sinatra dădeau iluzia melancoliei citadine, singurătății boeme, a unui decadentism cu ceva stil. (Depășirea etapei estetice a vieții, ar spune Kerkegaard). Prieteniile, sentimentele intense ale tinereții se estompează, se cern, se răcesc. Unii pleacă definitiv în provincie. Valurile vieții. Momentul când nu mai e o
Portretul intelectualului la tinerețe by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13130_a_14455]
-
-lea este un text rămas pe nedrept în planul doi. Iar aici cititorul român va avea parte de o surpriză imensă, fiindcă va descoperi un Steinbeck inedit. Un maestru al ironiilor scăpărătoare, un fotograf al stupizeniilor, un arhivar al absurdului citadin din care se hrănesc nădejdile unei nații ce recurge, în disperare de cauză, la surogate utopice pentru a se salva politic. Acțiunea se petrece în Franța anilor ’50, într-o perioadă de frustrări intense, care duc pînă la urmă la
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
Crimp. Și n-are nimic a face neapărat cu traiul rural, ci cu retragerea, cu ratarea, cu iubirea, cu lașitățile, neputințele și vinovățiile noastre. Care se pot întîmpla oriunde. Parcă sînt mai perverse, însă, cînd sînt făptuite de intelectuali fini, citadini, care își complică infinit trivialitățile, vulgaritățile, minciunile, care își contorsionează viețile și forțează prăbușirea în ridicol și derizoriu, în abis. Piesa nu este ușoară, are o tensiune care crește, imprevizibil pînă la un punct, și are un zaț de viață
La țară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12053_a_13378]
-
a raporturilor posibile între oameni, mai ales într-un mediu cu tradiția conveniențelor, care reclamă o bună cunoaștere a granițelor dintre compatibilități și incompatibilități". Mai precis, se produce o inversare a mecanismelor mentale și verbale între mediul rural și cel citadin: "dacă în romanul satului se făcea abuz de subtilități și de intelectualism, romanul intelectualilor, al Ťelitelorť profesionale simplifică dimpotrivă ecuația, pînă la a transforma necesarul partener de dialog, personajul cu semnul minus, într-o emanație tenebroasă de roman-foileton". "Ura de
Un inconformist: Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12208_a_13533]
-
sale, ar conta pentru posteritate doar prin vreo cincisprezece nuvele, sau Revista Fundațiilor Regale, al cărei prestigiu s-ar datora în largă parte "admirabilei echipe de nuveliști și (...) de nuveliste care au creat nuvela de tip analitic și a universului citadin, precum și nuvela fantastică", echipă alcătuită din Anton Holban, Mircea Eliade, Henriette Yvonne Stahl, Lucia Demetrius, Ovidiu Constantinescu, Oscar Lemnaru, Cella Serghi, Ioana Postelnicu, Dan Petrașincu etc. Nu mai puțin probant ni se înfățișează reproșul adus romanului "modern" de a-și
Un inconformist: Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12233_a_13558]
-
studiu amplu despre creștinismul românesc, evaluîndu-se problemele spinoase ale cercetării sale, dincolo de clișeele patriotice și de dogmele ecleziastice, istorice sau lingvistice (ipotetica creștinare de către apostolul Andrei, legătura dintre romanizare și creștinism etc.); sunt evocate raportul complex, de la începuturi, dintre zonele citadine și rurale, dintre populația autohtonă, grecii din colonii (care au dat primii martiri) și romanii proveniți din diverse zone. Sînt relativizate chiar argumentele lingvistice, în primul rînd cel al conservării termenilor latini pentru terminologia religioasă de bază, sugerîndu-se, pe baza
Istorie culturală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12646_a_13971]
-
Ș. Cioculescu le-a "descifrat" pe unele cam în felul în care o va face și cu "obscuritățile" argheziene. Nu e nimic totuși hermetic în Lamento, considerată cap de serie pentru poezia postbelică a lui Vinea: Ploi de martie, tragedie citadină, arborii își fac semn ca surdomuții. Pentru spectacolul de adio, plîngeți lacrămi de făină, printre sonerii, lumină, de Sfîntul Bartolomeu al afișelor Nici în Ev, pe care C. Emilian a declarat-o ininteligibilă: Pîclă și brumă. Jertfa hornurilor nu mai
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
de nevroze. Prea puțini dispun de fonduri pentru termopane și aer condiționat. Storuri spălăcite, uși și ferestre închise mai tot timpul în calea smogului. O brumă de răcoare intră noaptea în adâncul lucrurilor a căror suprafață primește peste zi praful citadin amestecat cu arșița caniculei și zgomotul complex. Anul trecut, în Domenii, ca aproape peste tot pe arterele Bucureștiului, asfaltările în campanii intense, degajând duhoare de bitum încins, au ras încă de prin mai frunzișul arborilor abia înfloriți. Salcâmi și tei
Însemnări din balconul botanic by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12761_a_14086]
-
Cercului literar de la Sibiu, echinoxiștii ar fi năzuit spre lovinescianism., ca spre un "model secret": Nu ne-am revendicat public modelul, însă a fost mereu evident că publicația n-a derapat de la criteriile lui fundamentale: preeminența esteticului și a spiritului citadin, sincronismul, cosmopolitismul, relativismul valorilor". E adevărat, însă trebuie să remarcăm că altele au fost condițiile la finele anilor '60 decît la începutul anilor '40. Cerchiștii și-au făcut apariția pe fundalul unui tradiționalism îngustat și etatizat, patriotard, pe cînd junii
Un "cronicar" al Echinoxului (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12373_a_13698]
-
grad "sincronizarea" culturală cu Occidentul, demonizat pînă atunci cu excepția unor irelevante eșantioane "progresiste". Ca urmare, pe de o parte nu mai exista un real pericol "sămănătorist", iar pe de altă parte "criteriile fundamentale" indicate de dl Poantă, preeminența esteticului, spiritul citadin, sincronismul etc., nu mai puteau fi specifice unei grupări, fiind decelabile în viața literar-artistică în genere. Prin forța lucrurilor, Echinoxul nu se afla în postura de a miza, în contextul maximei "deschideri" de la sfîrșitul deceniului șapte, pe un impact protestatar
Un "cronicar" al Echinoxului (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12373_a_13698]
-
recunoaște cu politețe "afinitățile, mărturisite adeseori, cu majoritatea echinoxiștilor", "generozitatea cu care a susținut și difuzat fenomenul echinoxist", dar ține a pune lucrurile la punct: " Cred că profesorul visa la formarea unei comunități elitiste, incoruptibilă intelectual, un fel de Păltiniș citadin al literaților."
Un "cronicar" al Echinoxului (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12373_a_13698]
-
A pictat case vechi din Târgoviște precum Petrașcu. Intâmplarea face ca Aurel Vasilescu să fi fost chiar originar din vechea capitală a Tării Românești, oraș în care Gheorghe Petrașcu avea o casă, astăzi muzeu. Pictura lui Aurel Vasilescu cuprinde peisaje citadine, multe flori, portrete - între care poate cele mai reușite sunt cel al soției sale și cel al prietenului său, profesorul Gheorghe Marineanu - și este semnificativă pentru tradițiile cele mai valoroase ale picturii românești interbelice. Are ceva și din Nicolae Dărăscu
Despre pictorul Aurel Vasilescu by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/12916_a_14241]
-
fi pierdut pe drum. În sprijinul acestei aserțiuni pledează și următoarele două mari capitole ale cărții: Orizontul european - o altă istorie și Originea altor vremuri. Modernitatea scandaloasă a romantismului, utopia proiectului libertății sexuale, strategiile învăluirilor și dezvăluirilor în spațiul public citadin și în cel al saloanelor, tipologia relațiilor erotice - matrimoniale, în cupluri amoroase sau l^amour à trois, o teorie a elitelor exemplificată prin dandysm, al cărui unic reprezentant în Germania ar fi fost Ernst Jünger, soarta elitelor în mass-media, și
Nicolaus Sombart și supremația femeii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13014_a_14339]
-
aceeași mână de cenușă Pe care-ar fi s-o-mprăștii peste toate Ori doar pe urma lor imaginară. Și-acesta încă nu-i decât un gând, Un joc târziu la masa ta de lucru în liniște și-n zarva citadină, Străin de câte-ai sta să te cutremuri De-ar fi să mai cunoști Apocalipsa - Răgazul tău, oricum nu intră-n calcul De ani, știind că soarele mai are Până la stins vreo două miliarde - Și-așa, glumind, te-apucă miezul
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/9049_a_10374]
-
e, în genere, arid. Pomii ce "tușesc câteva frunze" (sau cam așa ceva, - citez din amintire) țin de côté-ul fabulistic (și duhul moralizator) al(e) acestui ludic posac și cam schematic. Vocația a ceea ce numim "natură" (care-i una de extracție citadină) e cvasi-lipsă la Marin Sorescu, ce excelează, ca și Preda, în auditiția conversațională. De unde, opera-i majoră, La Lilieci, spiritul căreia e unul (cum s-a mai spus) moromețian... În paranteză fie spus (nu fără pietatea cuvenită unuia ce nu
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
ciudățenii compozite îi pun și lirica într-un ancadrament instabil. Versuri muzicale, în buna tradiție simbolistă: "Vîntul rupe rufe de mătasă, / gîndurile au fugit din casă, / vino, rece mînă de mireasă" (Doleanțe) se întretaie cu ariditatea notației sumare din "pastelul citadin": "Pretutindeni zidurile, porțile și ferestrele (...) / piețele de asfalt și statui răsfrînte în oglinda lor neagră" (Rechizitoriu), mergînd pînă la hieratica picturii naive din goblenuri: În curtea de culoarea mării rîde o fată slută / și vîntul îi prinde rochia în scaieți
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12680_a_14005]
-
nimeni". Am privit din nou cochilia albă a spațiului în care ne aflam, curățenia spirituală a labirinticei chilii, apoi mi-am îndreptat ochii spre "fericitele" tablouri. Lucrările lui Alexandru Țipoia, puține la număr, cuprinzând trei portrete ale bunicii, câteva peisaje citadine, ulei și grafică (din București, Assisi și Roma), două picturi abstracte (Galaxie și Mișcare ondulatorie) și o natură statică (Bizantină) erau așezate astfel încât să intre în rezonanță, să se compare, să se înfrunte și să rămână într-un dialog etern
Viața tablourilor by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12427_a_13752]