55 matches
-
ajuns prea departe pe drumul acesta). Pe aceeași direcție se cuvine menționat un procedeu favorit al producției în cauză și anume o legătură specifică dintre microcosm și macrocosm care nu e decît "spargerea" tiparului orășenesc limitativ, lărgirea orizontului său. Corectarea citadinismului funciar printr-un uranism atent dozat. Tehnica severă și densitatea lucidă a unor poeme ni-l amintesc pe Alexandru Philippide. Dimensionarea cosmică a "cetății" originare nu pierde din vedere proiectul reconstituirii sale în intelect: "cerurile erau căzute-n somn/ apele
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
din mesianismul social al atâtora dintre confrați. Nici acea apăsătoare influență germană, la care s-au dovedit sensibili mulți poeți de seamă ai Ardealului, de la Coșbuc la Blaga. Religiosul nu e tot așa de ostentativ ca la Ioan Alexandru. Nici citadinismul, inspirat de Cluj, al unor Gurghianu sau Felea. Bucolica lui vine din pastelurile lui Ion Pillat, iar elegiacul din Eminescu. E un naturist, nu un rural. Dacă ar fi aparținut generațiilor interbelice, ar fi trebuit clasat, nu printre tradiționaliști, ci
Filiera ardeleană by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6319_a_7644]
-
partidul aproape nu mai exista. Nu exista decât sistemul de relații clientelare ale clanului Ceaușescu, care decidea totul. Asta este o veche reminiscență a structurilor arhaice țărănești ale poporului român. Eu sunt pentru urbanizare, sunt pentru clasa mijlocie, sunt pentru citadinism, și sper că într-un nou mediu social se vor creea, în timp, și noi relații sociale, nu clientelare, ci pe afinități și ideologice. Nu spun că numai ideile conduc lumea, nu, nu. Dar trebuie să avem un minimum de
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat,nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11501_a_12826]
-
Gheorghe Grigurcu Exponent al “generației războiului”, Alexandru Lungu și-a început cariera lirică printr-o producție de “senzații moderne”, pusă sub semnul unui citadinism ce, în anii ’40, mai păstra o alură de noutate postsimbolistă. Racordarea la momentul istoric se făcea prin mijlocirea temei războiului într-o tonalitate oarecum camilpetresciană, îmbinînd exultanța vitalității cu atitudinea analitică: “ne vom iubi altfel/ decît eroii anemici ai
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
conștientizarea prin care aspiră a se consola are aspectul unui gol - sîmbure al lirismului însuși ce n-ar putea fi substituit prin nici o explicație. Atingînd un punct contemplativ (un gol ce instrumentează substanța poeziei, venită parcă din afară, din mirajul citadinismului american), poetul își dă seama de constanța izolării (inadaptării) sale, de lăuntrică factură, manifestîndu-se indiferent de situarea sa pe meridiane: "la urma urmei, fugi de acasă pentru a fi fericită/ sau pentru că fericirea de-acolo nu te mai satisface,/ pare
Orfism american by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15086_a_16411]
-
e foarte alb-negru, foarte geloasă: dacă cineva izbutește, în orice fel, se caută imediat o explicație negativă. - Proza dvs. A adoptat întotdeauna un ton îndrăzneț, prea puțin pe linie. Prin anii șaptezeci ai României socialiste repuneați în discuție termenul de citadinism în literatură, ca mod modern de a privi lumea, "adică sinceritate, limpezime de gîndire, curaj politic, angajare patriotică" (cităm dintr-o postfață scrisă de dvs.). Scriitura dvs., densă, percutantă, a fost taxată încă de la afirmare ca fiind de inspirație americană
PETRU POPESCU - "Sînt multe momente cînd tresare în mine România și nu încerc să le reprim" by Remus Valeriu Giorgioni și Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/16615_a_17940]
-
periculoase. Oricum, în 1973, în România, a devenit clar că acest tip de scris nu va mai fi tolerat. Ce era să fac? Să nu încerc aventura mea completă, ca scriitor și ca cetățean al planetei? Am optat pentru aventură. - Citadinismul dvs. de atunci s-a transformat, prin forța împrejurărilor, în "planetarism". Odată cu schimbarea limbii, a culturii, nu v-ați temut că veți dispărea ca scriitor? - Nevoia de eliberare a fost mai puternică. Romancierul John Cheever, cu care eram bun prieten
PETRU POPESCU - "Sînt multe momente cînd tresare în mine România și nu încerc să le reprim" by Remus Valeriu Giorgioni și Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/16615_a_17940]
-
murmurul marmurei/ de o mie de ori" (Lied). După cum se extinde asupra unor factori ai civilizației, din dorința s-ar zice de a-și satisface un impuls posesiv, dar și dintr-un snobism al imaginarului pliat pe tehnică și pe citadinism: "imaginația ta abundentă/ țevăriile de fier ale frigului/ putrezesc/ lent/ lent/ picuri de humă sînge disperate-avalanșe de raze/ în cușca zilnică mor lentilele aparatului de fotografiat/ chinul tău se dizolvă în ploaia somnolentă/ se scurge în canale mîzgoase" (Lostrița). Celebrînd
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
trebuie să fie în Sala Mare a Primăriei din Oradea, la o nouă lansare. Stărui, totuși, rugându-l să realizeze un autoportret de tinerețe al scriitorului Petru Popescu. Acceptă!) Pe vremea când scriam, în tinerețe, cu oarecare înverșunare, articole despre citadinism, exista o cultură oficială foarte sufocantă. }in minte că am publicat odată un articol care cred că a trecut neobservat la început, intitulat Unde ne sunt orășenii? și, după aceea, retrospectiv, am văzut că ideile expuse de mine marcau o
Petru Popescu „Coșmarul vieții mele era să nu mai pot scrie...“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6648_a_7973]
-
postmoderniste/ o vastă crescătorie de vulturi pleșuvi// maestrul de vînătoare își potrivește patriotic cravata" (ibidem). Istoria pare să fi obosit. Aidoma unui trup bolnav, ea a părăsit treptat zona pitorescului chezaro-crăiesc, încă reconfortant, spre a intra în Purgatoriul sordidului, al citadinismului mizer, al "eternității" ce se batjocorește pe ea însăși. "Speranța" nu-și mai are locul într-un asemenea context decăzut decît în chip convențional, apendice al "cuviinței" demonetizate: "blocuri de case ursuze și afumate/ împodobite cu lujeri de viță uscată
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
de sînge limba șeherezadei povestind din ce în ce mai obosită). Ne aflăm, în ciuda aparențelor în măsură a scandaliza eternul spirit filistin, în sfera unei creații de aderență la univers, de adorație a componentelor lui fundamentale, a primordialităților, într-o sinteză a bucolismului și citadinismului, a simțirii fruste și a cifrului suprarealist, pe urmele unor Fundoianu și Voronca, spre a nu mai vorbi de tutelarul Ion Vinea (,,sînt turma de bivoli negri coborînd din poeziile lui Ion Vinea în viața de zi cu zi să
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
nu numai prin faptul că sîntem conștienți de ea, dar și prin convingerea că "a fi conștient" poate reprezenta un semn de sterilitate - alcătuiește drama generației de azi". Cu un atare deziderat, ne aflăm în vecinătatea pledoariei pentru modernizare și citadinism, pentru burghezie și liberalism a unor E. Lovinescu și Ștefan Zeletin, a diligențelor de azi ce urmăresc "integrarea" noastră în Europa, adică a unei viziuni apăsat antitradiționaliste, așa cum se relevă în, bunăoară, textele unor Adrian Marino și Alexandru George. Noica
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
Formei (Lucian Blaga). Aurel Rău e unul dintre puținii noștri poeți actuali care are un limbaj personal, caracterizat prin suavități rigide, prin contorsionate melancolii, reflectînd poate crispările interioare ale celui ce a trecut de la conduita unui mediu social la alta. Citadinismul d-sale înfățișează totodată savoarea artificiului și organicitatea proprie unui nou crez, precum în cazul unui credincios care-și schimbă confesiunea cu o alta.
Un limbaj personal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5187_a_6512]
-
Gheorghe Grigurcu Înregistrăm și azi o poezie a satului suficient de extinsă care ar putea părea anacronică unui ochi înfierbîntat de perspectiva "globalizării" incluzînd un citadinism exclusivist. Oare am putea-o socoti anacronică în principiu? Ne îndoim. Mai întîi pentru că, oricît va fi supus unei reducții și unei restructurări în raza unui viitor prognozabil, mediul rural nu va dispărea. în al doilea rînd pentru că tema în
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
în orice limbă, în orice literatură." În câteva cuvinte, ce înseamnă "ideea europeană" și cultura de centru? Democrație, libertate, drepturile omului, pluralism, liberalism, umanism, echilibru axiologic al valorilor, sinteza valorilor naționale și universale, lipsa complexelor, raționalism și spirit critic, toleranță, citadinism, pătură mijlocie și societate civilă, economie liberă de piață, stat laic, neconfesional, antidogmatic, antidiscriminatoriu la orice nivel. Deși cuvântul nu e folosit, e clar că e vorba despre valorile postmodernității. În Post-scriptum, Adrian Marino preia chiar termenul de globalizare "cu
Alternativa globalizării by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11832_a_13157]
-
peisajul românesc după 1989, destinul lui poetic a făcut ca receptarea poeziei sale să fie discontinuă. Și stilul poetic a cunoscut discontinuitățile și sinuozitățile timpului, în prefaceri și creșteri subterane. Ora 25, volumul din 1946, are aplombul, aplecarea spre discursivitate, citadinism și oniric a suprarealiștilor români de după război, cu titluri-șoc (cum ar fi Madona cu pulpele goale) și poezii de război. O poezie a tranzitivității și a răsturnării obișnuințelor contemporanilor, din care cu greu s-ar putea bănui vocea care oficiază
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
de A. E. Baconsky, Aurel Rău, Aurel Gurghianu, Victor Felea. Primii doi mai hieratic-elaborați, pe linia pomenitului ermetism, epură a realului, Aurel Gurghianu mai campestru-elegiac, un fel de reînviat Giovanni Pascoli, iar Victor Felea, poate mai aproape de simplitatea concretă, de citadinismul triestinului Saba. Petre Stoica se aliază și el cu o poezie cu nuclee postmoderne, dezinhibată, subtil polemică. Eugen Negrici, în radiografierea epocii totalitare, în diagnozele referitoare la poezie, dă un certificat de nemalignitate poeziei și programului practicat la revista clujeană
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]
-
care se rezumă, de fapt, activitatea sisifică a personajului. 2. Climatul literar românesc Pe lângă considerarea operei lui Anton Holban ca având o descendență franceză, nu trebuie trecut din vedere climatul literar românesc. În jurul anului 1930, se observă o deschidere către „citadinism” și „intelectualism” în proza națională. Tehnica analizei și autoanaliza a căror importanță umbrește evenimentele epice în sine, sunt mărci ale unei noi orientări. Camil Petrescu este cel care prin publicarea în anul 1930 a romanului Ultima noapte de dragoste, întâia
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
statice”, cum spune Anton Holban, romane care „te obligă a rămâne înnăuntrul oamenilor”, la „jocul amănuntelor ca expresie a vieții celei mai intime”.<footnote Anton Holban, Testament literar în Jocurile Daniei, Editura Minerva, București, 1982, p. footnote> Opera lui „modernist” citadinismul, Anton al lui Holban ilustrează Lovinescu snobismul, care programul urmărește psihologismul și intelectualismul. Scriitorul s-a născut la Huși, în 1902 și urmează școala la Fălticeni, unde se aflau rudele dinspre mamă. Deși este moldovean, se poate observa lipsa de
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
începe cu J.-J. Rousseau și continuă cu Proust și André Gide. Pe lângă considerarea operei lui Anton Holban ca având o descendență franceză, nu trebuie trecut din vedere climatul literar românesc. În jurul anului 1930, se observă o deschidere către „citadinism” și „intelectualism” în proza națională. Tehnica analizei și autoanaliza a căror importanță umbrește evenimentele epice în sine, sunt mărci ale unei noi orientări din care fac parte Anton Holban, Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Mihail Sebastian, G. Călinescu, Gib. Mihăescu, G.
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
unei perioade din evoluția romanului românesc, moment în care s-a produs eliberarea literaturii române de orice complexe de rămânere în urmă față de romanul occidental și de „sincronizare”. Opera lui Anton Holban ilustrează programul „modernist” al lui Lovinescu care urmărește citadinismul, snobismul, psihologismul și intelectualismul. Romanele urmăresc fiecare din alt punct de vedere, problema bărbatului. Mirel e adolescentul, Sandu din O moarte care nu dovedește nimic e tânărul incert, oscilând între iubirea pentru o femeie și orgoliul independenței, iar Sandu din
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
Marea forță a Dimineții pierdute stă în joncțiunea pe care reușește să o realizeze între două orientări majore ale prozei citadine : orientarea de factură caragialiană, valorificând limbajul, ceea ce înseamnă, într-un sens mai larg, o tipologie a mahalalei cu orientarea citadinismului reflexiv și senzitiv practicat de Hortensia Papadat-Bengescu și Camil Petrescu. Dimineață pierdută este, în opinia mea, o capodoperă, iar Gabriela Adameșteanu, unul dintre cei mai mari prozatori din literatura română postbelică. Sanda Cordoș, în lumea nouă, Dacia, Cluj-Napoca, 2003 * Comparată
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
teozofie și filozofie socială“, articolele lui D. Karnabatt ș.a.m.d.). Prin filtrul filozofiei existențialiste germane sau ruse, ele vor fi recuperate - în alt plan - de spiritualiștii „tinerei generații” interbelice și de suprarealiști, după cum cultul efemerului, al noutății și originalității, citadinismul vor renaște agresiv în interiorul curentelor de avangardă. A vorbi despre o „poezie de cunoaștere” simbolistă (Lidia Bote) este oarecum inadecvat: avem de-a face cu o poezie a experienței totale/esențiale, analogon al misticii... În termenii lui Blaga, influența idealistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
O variantă academizantă de modernizare a literaturii are loc prin intermediul lui Ovid Densusianu, pe linia unui latinism francofil de sensibilitate neoclasică. Declarat simbolistă, longeviva publicație Vieața nouă (1905-1925) va milita - la fel de dogmatic ca și adversarele ei tradiționaliste - pentru modernitate și citadinism. „Simbolismul” ei e, de fapt, un academism modern, atras de vitalismul solar al lui Verhaeren și Vielle-Griffin, iar versul liber e cultivat în ideea unei armonii ritmice superioare celei romantice. Lipsa de gust modern a directorului, dogmatismul său îngust și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mimetic. Un articol al lui Vinea din 1916 („Anticipări“) prefigura deja acest text programatic. În opoziție ca prima parte a manifestului, cel de-al doilea palier al său, „afirmativ”, indică intențiile grupării. Ieri - întuneric, azi - și mai ales, mîine - lumină... Citadinism, industrialism, non-figurativism, abstracționism purist și esențialist (ca expresie a unui „nou clasicism”), neo-primitivism, activism antipoliticianist, vitalism antiromantic și antisentimental, artă colectivă — sînt deziderate constructiviste, din care nu lipsesc însă (a observat în studiul său și Ov. S. Crohmălniceanu...) ingredientele expresioniste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]