44 matches
-
claviaturi electrice și alte instrumente electrice cu claviatură și chitare electrice 9209.94 S 36.30.18.30 Componente și accesorii de instrumente muzicale cu coarde, altele decât cele electronice, acționate cu arcuș, mandoline, ghitare, lăute înrudite, banjo, chitare havaiene, citere, balalaici, harpe, harpe eoliene, țambale 9209.92 S 36.30.18.95 Componente și accesorii de instrumente de suflat din alamă, instrumente de suflat din lemn, cimpoaie, fluiere bretone și oboi 9209.99.30 S 36.30.18.97 Alte
32006R0317-ro () [Corola-website/Law/295168_a_296497]
-
atât, Watteau este primit în rândurile Academiei ca membru titular. Tema operei pe care artistul - în calitate de nou membru al Academiei - trebuie să o încredințeze instituției este la libera lui alegere. Vor trece însă cinci ani până la desăvârșirea operei "Îmbarcarea spre Citera", insula Afroditei, tărâmul idilic al iubirii, distracțiilor și plăcerilor. Artistul prezintă o scenă deschisă, ca un evantai, al cărei ritm cromatic este dictat de folosirea unor suprafețe intense de culoare, care atrag atenția privitorului. În anul 1719, pictorul deja suferind
Antoine Watteau () [Corola-website/Science/300896_a_302225]
-
de localnici sub denumirea de "Pustă", s-a descoperit o monedă dacică, din argint. În documentele vremii nu apare denumirea așezării ca fiind «Galapia», dar printre localnici este vehiculată o legendă care spune că în pusta de sub dealul împădurit al citerei, a locuit o vrăjitoare care se numea Galapia, iar denumirea satului provine de la aceasta. Prima atestare documentară a localității provine din anul 1350, când satul apare sub numele de "poss. Galpuna". Alte atestări documentare provin din anii 1462 "Galponya", 1473
Gălpâia, Sălaj () [Corola-website/Science/301796_a_303125]
-
înalțime imperiul roman, în cadrul sistemului defensiv conceput la Porolissum, a construit un castru pentru trupele auxiliare care au staționat aici. Pe partea stângă a drumului ce coboară de pe Pomet, pe dealul numit Cămin, deal ce vine în continuarea culmii de pe Citera, s-a descoperit și o carieră de gresie din aceeași perioadă a locuirii romanilor la Porolissum. De asemenea pe același deal au fost identificate urmele unei cetăți de pământ din perioada Hallstatt. Din perioada medieval-timpurie, sec.XI, pe Cămin au
Jac, Sălaj () [Corola-website/Science/301804_a_303133]
-
militar de întărire a fruntariilor europene ale Imperiului Roman. Prezența i-a fost atestată de inscripții numeroase și câteva fragmente statuare găsite la Porolissum (Moigrad, jud. Sălaj). Cele două fortificații romane de la Porolissum, castrele, câte unul pe dealurile Pomet și Citera ale localității, împreună cu un sistem defensiv complex, situat pe culmile sau la poalele Munților Meseșului, au reprezentat cheia de boltă a apărării romane în regiunea nord-vestică a Daciei. Caracalla și-a pus titlurile ""pacator"" și ""nume praeseus"", declarându-se un
Caracalla () [Corola-website/Science/299860_a_301189]
-
fel încât rezultatul obținut prin răspunsul adus la aceste întrebări să intre în contradicție cu afirmația inițială. El spune că, pentru un gramatic este mai bine ca el să scrie literele repede, că pentru cineva care obișnuiește să cânte la citeră este mai bine ca acea persoană să o facă cu agerime, la fel trebuind să fie și lupta dusă într-un război (etc.). Astfel, demonstrându-și sieși, și lui Charmides că afirmația inițială nu a fost corectă, și mai presus
Charmides (Platon) () [Corola-website/Science/303652_a_304981]
-
V,25.). Herodot mai amintește toba folosită de geți, iar Athenaios menționează fluierele și o liră specific getică, numită "magadis". O informație dată de Teopomp și păstrată de Athenaios în "Banchetul înțelepților", XIV, 24, ne spune că "geții cântă din citerele pe care le aduc cu ei, când se găsesc într-o solie". B.P.Hașdeu consideră că doina are o origine geto-dacă și nu romană, deoarece romanii preferau genul epic spre deosebire de strămoșii românilor care preferau genul liric. În baza acestei idei
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
prelungire până în valea Ortelecului. Altitudinea maximă a Meseșului este de 996 m. în Măgura Priei, scăzând treptat până la 474 m, înălțimea "Vârfului Măgurița" din apropierea văii Ortelec. Munții Meseșului mai au în componență "Măgura Moigradului" (504 m.), si dealurile "Pomăt" și "Citera" (cu o altitudine de 502 m. fiecare). La fel ca în aproape toată regiunea nord-vestică a țării, clima este continental-moderată, supusă unei circulații vestice predominanțe. Temperatura medie anuală este de 6-8 grade, luna cea mai caldă fiind iulie iar cea
Munții Meseș () [Corola-website/Science/306286_a_307615]
-
Castrul roman se găsește pe teritoriul localității Jac, județul Sălaj, Transilvania, în locul numit "Citera". La aproximativ 500 m distanță de colțul vestic al dealului Pomet, și a castrului Porolissum, se găsește o înălțime izolată, cu trei părți, care se termină cu pante foarte abrupte. Pe această înalțime imperiul roman, în cadrul sistemului defensiv conceput la
Castrul roman de la Jac () [Corola-website/Science/314431_a_315760]
-
pentru trupele auxiliare care au staționat aici. Acesta a fost construit pe locul unei fortificații dacice. Într-un studiu efectuat de către cercetătorul dr. Alexandru V. Matei și publicat în revista „Caiete Silvane” în 2007, cu titlul: "„Fortificația dacică de pe dealul Citera de la Porolissum și transformarea acesteia într-un castru integrat în sistemul de apărare roman din poarta Meseșană”" se precizează că: "„Rolul acestei fortificații dacice inițiale era de a păzi și sigur de a vămui mărfurile ce treceau prin trecătoare la
Castrul roman de la Jac () [Corola-website/Science/314431_a_315760]
-
Silvaniei spre zona dinspre est adică Transilvania.”" În urma cercetărilor arheologice efectuate încă de prin anul 1958 de către prof. Mircea Rusu, și cele mai recente de către prof. dr. Horea Pop de la Muzeul județean Zalău, s-a constatat că acest castru de pe Citera, construit inițial din pământ (val cu șant) și apoi din piatră, avea formă dreptunghiulară cu dimensiunile de 200 x 300 m. În aceeași lucrare amintită mai sus Al. Matei menționează că: "„Predată probabil fără luptă, romanii folosesc incinta ca loc
Castrul roman de la Jac () [Corola-website/Science/314431_a_315760]
-
ascuns în peșterile din vecinătate. Acesta și-a petrecut deci toată tinerețea vânând prin păduri și a ajuns astfel la Fenicia unde l-a întâlnit Afrodita, care s-a îndrăgostit imediat de el; spre disprețul celorlalți zei, ea a părăsit Citera ca să-l urmeze în pădurile de pe munții Liban. Apollo i-a văzut și l-a informat pe Ares. Acesta, gelos, a pornit în urmărirea lor. Artemis, veghind asupra îndrăgostiților, a prevenit-o pe Afrodita care, îngrijorată, a vrut să-l
Adonis () [Corola-website/Science/298354_a_299683]
-
numește "Țara Moților". Înspre nord, Abrudul este străjuit de Dealul Băieșilor (872 m), Dealul Hebatului (902 m) și Dealul Orzena (868 m), iar înspre sud de Dealul Ciuta (899 m) și Vârful Stiurt (941 m). În est, se înalță Vârful Citera (830 m), Piatra Rară (880 m) și Dealul Lazărului (817 m). Stema orașului Abrud se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite. În câmpul scutului, pe fond albastru, se află un animal fantastic denumit grifon, de aur, cu cap
Abrud () [Corola-website/Science/297203_a_298532]
-
localnici "Fântâna Satului". La izvor, în verile secetoase, este doar un firicel de apă, dar în cursul său, preia mai multe pârâiașe. Străbate satul pe lângă "Goliman" și prin "Lunci", iar aproape de extremitatea estică a satului, primește ca afluent principal, "Pârâul Citera". Până la punctul de întâlnire cu "Pârâul Citera", sătenii îl denumesc simplu "Părău". De aici și până la vărsare, în Râul Almaș, este denumit altfel "Valea Galpâii".
Râul Gălpâia () [Corola-website/Science/328160_a_329489]
-
secetoase, este doar un firicel de apă, dar în cursul său, preia mai multe pârâiașe. Străbate satul pe lângă "Goliman" și prin "Lunci", iar aproape de extremitatea estică a satului, primește ca afluent principal, "Pârâul Citera". Până la punctul de întâlnire cu "Pârâul Citera", sătenii îl denumesc simplu "Părău". De aici și până la vărsare, în Râul Almaș, este denumit altfel "Valea Galpâii".
Râul Gălpâia () [Corola-website/Science/328160_a_329489]
-
scufundarea unei falii transversale (falia Moigradului) axată de valea Ortelecului, cât și la la apariția - mai târziu, a conului vulcanic al a Măgurii Moigradului. Magmatitele, reprezentate prin riolite (laramice), microdiorite și andezite (neogene), sunt evidențiate inclusiv în măgurile Pometului și Citerei. Procesul de adâncire a faliei și de ridicare a măguriilor vulcanice (Moigrad, Pomet, Citera) a rupt culmea Meseșului împingând partea finală a acesteia - din care au rămas doar dealurile Poguior, Măgurița (Măguricea), Dealul Mare, Comorâște, Dumbrava și cel al Cigleanului
Poarta Meseșului () [Corola-website/Science/330747_a_332076]
-
apariția - mai târziu, a conului vulcanic al a Măgurii Moigradului. Magmatitele, reprezentate prin riolite (laramice), microdiorite și andezite (neogene), sunt evidențiate inclusiv în măgurile Pometului și Citerei. Procesul de adâncire a faliei și de ridicare a măguriilor vulcanice (Moigrad, Pomet, Citera) a rupt culmea Meseșului împingând partea finală a acesteia - din care au rămas doar dealurile Poguior, Măgurița (Măguricea), Dealul Mare, Comorâște, Dumbrava și cel al Cigleanului (300 - 550 m altitudine). Dincolo de falia Moigradului, spre nord sunt prezente sedimentele neozoice. Râul
Poarta Meseșului () [Corola-website/Science/330747_a_332076]
-
văii se găsesc dealurile Măguricea, Poguior, Dealul Mare, Comorâște, Dumbrava, Dealul Cigleanului, la dreapta se află aliniamentul geologic inițial format din dealurile Porcarului, Comirii, Ferice, Măgura Moigradului, Ursoaiei și Citerii (dealurile Măgura Moigradului - 514 m, Poguior, Pomet - 501 m și Citera - 502 m domină trecătoarea). Râurile Agrij și Apa Sărată flanchează culmea Munților Meseș spre sud-est, respectiv prelungirea deluroasă de la stânga văii Ortelecului a culmii acestora spre nord-vest. Cu trasee aproximativ paralele, zona celor două văi formează culoare accesibile până la valea
Poarta Meseșului () [Corola-website/Science/330747_a_332076]
-
apărare au fost construite spre Transilvania în spatele Munților Meseșului, unde a fost edificată o linie de castre în care se aflau sediile trupelor auxiliare cu rol de apărare. (garnizoanele) - Bologa ("Resculum"), Buciumi, Românași ("Largiana"), Romita ("Certiae"), Moigrad (Porolissum) (Pomet și Citera), Tihău pe Someș, Sutoru (Optatiana). În zonă au staționat 4000-5000 de soldați în primul secol, aprox. 6000-7500 la începutul celui de-al doilea și 3500-4000 mai târziu. După retragerea romană în zonă este atestată locuirea, pentru ca mai târziu în secolul
Poarta Meseșului () [Corola-website/Science/330747_a_332076]