1,009 matches
-
P700 în fotosistemul I. • Prin activarea centrului P680 din fotosistemul II, un electron este smuls din acesta. • Având o sarcină pozitivă, P680 este suficient de electronegativ pentru a extrage un electron din apă. • Acești electroni sunt transferați, prin intermediul plastochinonei, complexului citocrom b6/f • Activarea lui P700 din fotosistemul I face posibilă extragerea eletronilor de la complexul citocrome b6/f prin intermediul plastocianinei și să-i ridice la un potențial redox suficient de înalt încât să-i treacă feredoxinei • Apoi ei pot reduce NADP
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
proporție de 20 30% [2]. Trei mari trialuri, Merit Heart Failure, COPERNICUS și CIBIS II, efectuate cu principalele beta-blocante (metoprolol succinat, carvedilol și bisoprolol), subliniază faptul că acestea aduc beneficii suplimentare în privința supraviețuirii la femei [3]. Metoprololul este metabolizat prin intermediul citocromului CYP206. Bărbații au o activitate crescută a acestei enzime și un clearance crescut pentru metoprolol. Femeile au o distribuție periferică ridicată a metoprololului, lucru care determină apariția unor niveluri mai crescute ale acestui medicament în plasmă, față de bărbați [4]. Nivelurile
Particularități ale bolilor cardiovasculare la femei by Florin Mițu, Dana Pop, Dumitru Zdrenghea () [Corola-publishinghouse/Science/435_a_1449]
-
între sexe în ceea ce privește prevalența afecțiunilor gastrice sau ale complicațiilor acestora [17]. De asemenea, la sexul feminin există o prevalență mai crescută a fenomenului de „rezistență la aspirină” [18]. Clopidogrelul este un pro-drog, iar metabolitul său activ se formează sub acțiunea citocromilor CYP 2B6 și CYP 34A. Nu s-au observat însă diferențe între nivelurile plasmatice ale acestuia între bărbați și femei [4]. Studiile efectuate până în prezent au demonstrat că beneficiile sale sunt identice în bolile cardiovasculare la ambele sexe [4]. În urma
Particularități ale bolilor cardiovasculare la femei by Florin Mițu, Dana Pop, Dumitru Zdrenghea () [Corola-publishinghouse/Science/435_a_1449]
-
unor aritmii severe [2, 45]. În privința diureticelor antialdosteronice, studiul RALES a demonstrat că spironolactona determină la pacienții de ambele sexe, diagnosticați cu insuficiență cardiacă, o reducere semnificativă a ratei de mortalitate [46]. Blocantele canalelor de calciu se metabolizează sub acțiunea citocromului CYP3A4, care are o activitate mai crescută la femei, deci acestea vor avea un clearance mai crescut și un nivel plasmatic mai scăzut [4]. Amlodipina scade mai eficient tensiunea arterială la femei. Nu există alte diferențe semnificative în ceea ce privește mortalitatea și
Particularități ale bolilor cardiovasculare la femei by Florin Mițu, Dana Pop, Dumitru Zdrenghea () [Corola-publishinghouse/Science/435_a_1449]
-
mediu, metabolizare hepatică și 30% eliminare renală (metaboliți activi) pentru cei cu efect lung. Farmacodinamică Barbituricele deprimă SNC prin facilitarea acțiunii inhibitorii a GABA (neuromediator inhibitor), blocarea receptorilor pentru glutamat (neuromediator excitator) și deprimarea sistemului reticulat activator ascendent. Barbituricele stimulează citocromul hepatic P-450 (crește cantitatea), enzimele oxidative microzomale, glucuroniltransferaza și alte enzime microzomale, având ca efect creșterea vitezei de metabolizare a unor medicamente (ex.: acenocumarol, estroprogestative, antidepresive triciclice, glucocorticoizi, chinidină, doxiciclină), compuși fiziologici și chiar a Însăși derivaților barbiturici. Elemente
Compendiu de toxicologie practică pentru studenţi by LaurenȚiu Şorodoc, Cătălina Lionte, Ovidiu Petriş, Petru Scripcariu, Cristina Bologa, VictoriȚa Şorodoc, Gabriela Puha, Eugen Gazzi () [Corola-publishinghouse/Science/623_a_1269]
-
350 mg teofilină) Circumstanțe de apariție a intoxicației • fereastra terapeutică este Îngustă (10-20 mg/l), efectele adverse fiind destul de frecvente la doze terapeutice; • erorile de dozaj din partea pacienților sau medicilor; • condițiile care scad clearence-ul drogului interacțiuni medicamentoase (medicamente ce afectează citocromul P 450 hepatic cimetidina, contraceptivele orale, allopurinolul, macrolidele, antibioticele de tip chinolone), etanolul, insuficiența cardiacă și disfuncția hepatică; • intoxicația semnificativă la nivele plasmatice de peste 25 mg/l; • formele clinice severe de intoxicație acută apar la concentrații de 60 mg/l
Compendiu de toxicologie practică pentru studenţi by LaurenȚiu Şorodoc, Cătălina Lionte, Ovidiu Petriş, Petru Scripcariu, Cristina Bologa, VictoriȚa Şorodoc, Gabriela Puha, Eugen Gazzi () [Corola-publishinghouse/Science/623_a_1269]
-
a preparatelor cu eliberare Întârziată). • Nivelul seric maxim după 90-120 minute de la ingestie și la 30 minute după administrare intravenoasă. Timpul de Înjumătățire este de 4-8 ore la adulții tineri și mai scurt la copii și fumători. • Metabolizare - hepatică ( de citocromul P450 1A2 hepatic). • Eliminare - hepatică 85-90% și prin excreție urinară 10-15%. Elemente de diagnostic clinic Tabel 1. Manifestările clinice În intoxicația acută cu teofilină Simptome și semne Cardiovasculare • Tahicardie sinusală (cea mai frecventă) • Fibrilație atrială • Flutter atrial • Tahicardie paroxistică supraventriculară
Compendiu de toxicologie practică pentru studenţi by LaurenȚiu Şorodoc, Cătălina Lionte, Ovidiu Petriş, Petru Scripcariu, Cristina Bologa, VictoriȚa Şorodoc, Gabriela Puha, Eugen Gazzi () [Corola-publishinghouse/Science/623_a_1269]
-
pragului fiziologic de stimulare neurală având astfel un efect excitant asupra sistemului nervos central. Convulsii prin acțiune pe receptorul GABA prin acțiune asupra canalelor de sodium pe care le menține deschise mai mult timp. acțiune la nivel hepatic (la nivelul citocromului P450,cu efect inductor enzimatic, crescând metabolizarea unor medicamente. -doza toxică este foarte variabilă,>10mg/kg corp determina convulsii -doza letală la om este necunoscuta, DL50 la animalele de laborator este 50mg/kg corp. Diagnostic clinic -debutul simptomelor este brusc
Compendiu de toxicologie practică pentru studenţi by LaurenȚiu Şorodoc, Cătălina Lionte, Ovidiu Petriş, Petru Scripcariu, Cristina Bologa, VictoriȚa Şorodoc, Gabriela Puha, Eugen Gazzi () [Corola-publishinghouse/Science/623_a_1269]
-
fiind fiziologica (Fig. 1.2.A. Fig. 1.2. Structura electronomicroscopică a mitocondriei Matricea Crista Membrana internă Membrana externă TANATOLOGIA 15 - Fază de decizie se concretizează prin sporirea permeabilizării membranare mitocondriale și intrarea în scenă a unor factori proapoptogeni că: citocromii c, factorul inductor al apoptozei (AIFĂ, factorul 1 activator al apoptozei (Apaf - 1Ă și unele oncogene din cele 2 subfamilii Bcl-2, respectiv subfamilia Bax cu proteinele Bax, Bak și Bok și subfamilia BH3 cu proteinele Bid, Bad și Bim (Martinou
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
și colab., 2003Ă. În vârful cascadei caspazelor s-ar situa caspaza - 10, care poate cliva toate caspazele. Caspaza 3 este unul dintre executanții cheie ai apoptozei. La activarea ei participa toți factorii activatori ai proteazei apoptotice, ca Apaf-1, Apaf-3 și citocromul C, care ar fi identic cu Apaf-2. Procaspaza - 9 participa împreună cu Apaf-1 și Apaf-2 (citocromul că la formarea apoptozomului. Caspaza - 7 este asemănătoare cu caspaza - 3 și este un factor important al apoptozei mediate de granzimele B (serinproteazeă. Și caspaza
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
toate caspazele. Caspaza 3 este unul dintre executanții cheie ai apoptozei. La activarea ei participa toți factorii activatori ai proteazei apoptotice, ca Apaf-1, Apaf-3 și citocromul C, care ar fi identic cu Apaf-2. Procaspaza - 9 participa împreună cu Apaf-1 și Apaf-2 (citocromul că la formarea apoptozomului. Caspaza - 7 este asemănătoare cu caspaza - 3 și este un factor important al apoptozei mediate de granzimele B (serinproteazeă. Și caspaza 6 este apropiată de caspaza - 3, dar ea induce apoptoza mai ales la insecte. Este
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
internucleozomic al ADN, proces foarte important în fragmentarea eucromatinei nucleare sub formă de nucleozomi, punctul de plecare al corpilor apoptotici sau al kariorexei din citopatologia mai veche. IOAN PAUL16 Calea intrinseca Calea extrinseca Granzime DD 95 h Mitocondrii CD 95 Citocrom C DISC Casp. 8 și 10 Apoptozom Activarea caspazei 9 Caspaza 3 (activă fragm. ADN apoptoza Fig. 1.3. Căile de producere ale apoptozei (prelucrare după Tizard J., 2004Ă; DD 95 h - domeniile morții; CD 95 - receptor al morții; DISC
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
caspaza - 8 și enzimele CAD (enzimele activatoare a ADN - azeiă și ACINUS (activatorul condensării cromatinei nucleareă. Problema este reluată de Tizard (2004Ă care o consideră că a doua cale de TANATOLOGIA 17 producere a apoptozei: 1. calea intrinseca, în care citocromul c formează un complex polimer numit apoptozom, ce recrutează și activează caspaza - 9, care la rândul ei inițiază cascadă unor enzime ce degradează proteinele citoplasmatice și scheletale și duce la activarea endonucleazei și moartea celulei; și 2. calea extrinseca inițiată
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
moartea lentă. Lizozomii și apoptoza Lizozomii conțin numeroase hidrolaze catabolice care actioneaza optim într-un mediu cu pH acid. Catepsinele lizozomale au fost implicate în apoptoza de tip ÎI sau moartea autofagică. Liberarea catepsinei D din lizozomi poate precede liberarea citocromului c din mitocondrii, participant activ la cascadă caspazelor. Se constată astfel că organitele celulare contribuie într-o măsura mai mică sau mai mare la instalarea morții celulelor izolate. În raport de mecanismul predominant și stadiul evolutiv al procesului, celulele apoptotice
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
proteinele Pycard și NALP -1 formează platforma moleculară numită de Martinou și colab. (2002Ă inflamazom. Proteinele Pycard și NALP-1 sunt proteine cu multe domenii expresate de celulele sistemului imunitar. Inflamazomul ar acționa asemănător cu Apaf-1 (apoptotic protease-activating factoră după eliberarea citocromului C din mitocondrii (Chamaillard și colab., 2003Ă. ROLUL SISTEMULUI COMPLEMENT Sub denumirea de sistemul complementului sau complement CĂ se cuprinde un ansamblu de 20-34 enzime serice care pot fi detectate din viața fetala înainte de apariția anticorpilor (Roitt I. și colab
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
Cheville N., 1976Ă Tabel 2.5 Constituenții unor granule ale neutrofilelor (După Bochsler și Slauson, 2002Ă Granule azurofile* Mieloperoxidoză**; Elastază; Catepsina G și multe alte catepsine; Proteinaza - 3; Beta-Glucuronidază; AlfaManozidază; Defensine. Granule specifice Colagenază (MMP-8Ă; Gelatinază (MMP-9Ă; Lizozim; Histaminază; Heparinază; Citocrom b **; Lactoferină; Proteină de legare a vitaminei B12; Receptorul TNF alfa; Integrina CD11b/CD18beta2; Activatorul plasminogen; urokinaza (uPAĂ; Receptorul uPAr; Granule terțiare Gelatinază (MMP-9Ă **; Citocrom b; Lizozim; Integrina CD11b/CD18b2; UPA receptor. * Granulele azurofile pot fi subdivizate la unele specii
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
catepsine; Proteinaza - 3; Beta-Glucuronidază; AlfaManozidază; Defensine. Granule specifice Colagenază (MMP-8Ă; Gelatinază (MMP-9Ă; Lizozim; Histaminază; Heparinază; Citocrom b **; Lactoferină; Proteină de legare a vitaminei B12; Receptorul TNF alfa; Integrina CD11b/CD18beta2; Activatorul plasminogen; urokinaza (uPAĂ; Receptorul uPAr; Granule terțiare Gelatinază (MMP-9Ă **; Citocrom b; Lizozim; Integrina CD11b/CD18b2; UPA receptor. * Granulele azurofile pot fi subdivizate la unele specii în: bogate în defensine și lipsite sau sărace; ** Enzime marker; MMP = Metaloproteinaze matriciale; TNF = tumor necrosis factor MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 71 Granulele azurofile sau primare
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
defensine, sau betadefensine (la vaciă, peptide antibacteriene, etc. pot fi grupate în: granule azurofile bogate în defensine și lipsite sau sărace în aceste peptide. Granulele specifice sau secundare sunt mai mici, mai putin dense și abundente. Unul din componenții lor, citocromul b, este esențial pentru producerea radicalilor de oxigen în fagolizozomi. Granulele terțiare sau cu gelatinază conțin și ele un citocrom b, care dizolva matricea extracelulara (Bochsler și Slauson, 2002Ă. Granulele majore ale rumegătoarelor conțin polipeptide bactericide care sunt activate după
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
sărace în aceste peptide. Granulele specifice sau secundare sunt mai mici, mai putin dense și abundente. Unul din componenții lor, citocromul b, este esențial pentru producerea radicalilor de oxigen în fagolizozomi. Granulele terțiare sau cu gelatinază conțin și ele un citocrom b, care dizolva matricea extracelulara (Bochsler și Slauson, 2002Ă. Granulele majore ale rumegătoarelor conțin polipeptide bactericide care sunt activate după degranulare prin clivajul lor de către proteaze stocate în granulele primare. Granulele mari și dense ale câinilor sunt bogate în mieloperoxidază
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
din sistemul de clasificare a U.I.B. (Uniunea Internațională de Biochimie) sunt enzime care participă la reacțiile de oxidoreducere biologică (G.H. Weill, 1994). Izoenzimele peroxidazice includ o grupă mare de enzime specifice ca: NAD peroxidază; NADP peroxidază; acid gras peroxidază; citocrom peroxidază; glutation peroxidază și o grupă de enzime nespecifice, izolate din diferite surse, cu nomenclatura sistemică “donor de hidrogen: H2O2-oxidoreductaza” și codul E.C.1.11.1.7. sau “donor: peroxid de hidrogen oxidoreductaza” (I.F. Dumitru și colab., 1981). Peroxidaza (donor
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
Fe3+ și o componentă de natură glicoproteică. Din punct de vedere structural peroxidaza este considerată o enzimă heminică, fiind alcătuită dintr-o parte proteică numită apo-enzimă și o parte neproteică ce poartă denumirea de grupare prostetică. Ca și în cazul citocromilor și catalazei, gruparea prostetică este una porfirinică. Legătura dintre apo-enzima peroxidazei și gruparea porfirinică este o legătură trainică, de tip covalent, asemănătoare legăturii dintre hem și globină din hemoglobină sau clorofilă. Gruparea prostetică a acestei enzime se deosebește de gruparea
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
codul E.C.1.11.1.4., denumită triptofan 2,3-dehidrogenaza, în urma aprofundăarii studiului a fost transferată în subclasa 1.13.11 și are codul E.C.1.13.11.11. ferocitocrom: peroxid de hidrogen oxidoreductaza (E.C.1.11.1.5.) sau citocrom peroxidaza este o hemoproteină care catalizează reacția. Reacții similare au fost catalizate de : + iodura: peroxid de hidrogen oxidoreductaza (E.C.1.11.1.8.) + glutation: peroxid de hidrogen oxidoreductaza (E.C.11.1.9.) + clorură: peroxid de hidrogen oxidoreductaza (E.C.11.1
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
exterioară a mitocondriei a proteinelor proapoptotice din citoplasmă BAX și BID. Totuși, semnalele generate de această legare nu sunt suficiente pentru a determina eliberarea totală a conținutului mitocondrial. Proteina proapoptotică intramitocondrială BAK are capacitatea de a determina eliberarea totală a citocromului c și a conținutului din spațiul intramitocondrial-intermembranar. Citocromul c eliberat în citoplasmă poate forma un complex cu ATP și cu enzima APAF-1. Acest complex împreună cu caspaza 9 (caspază inițiatoare) formează apoptozomul care activează caspaza 3 (caspază efectoare). Tot în spațiul
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
BAX și BID. Totuși, semnalele generate de această legare nu sunt suficiente pentru a determina eliberarea totală a conținutului mitocondrial. Proteina proapoptotică intramitocondrială BAK are capacitatea de a determina eliberarea totală a citocromului c și a conținutului din spațiul intramitocondrial-intermembranar. Citocromul c eliberat în citoplasmă poate forma un complex cu ATP și cu enzima APAF-1. Acest complex împreună cu caspaza 9 (caspază inițiatoare) formează apoptozomul care activează caspaza 3 (caspază efectoare). Tot în spațiul intramembranar mitocondrial este dispus și AIF (factor inductor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
SMAC/DIABLO care inhibă IAP-urile (inhibitori apoptotici), (fig. 30.1). O particularitate a proteinei BAX este absența din regiunea C-terminală a unui secvențe semnal de ancorare la nivelul membranei (Tremblais și colab., 1999). Proteinele BAX și BAK permit citocromului c să traverseze VDAC (canal anionic mitocondrial dependent de voltaj din membrana mitocondrială externă) independent de lipozomi. În condiții normale această traversare este blocată de BCL-X(L) (Shimizu și colab., 1999). Omologii BCL-2, BAK, BAX, FAS și FASL au rol
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]