107 matches
-
cu banii dai dă azvârlita pă fereastră, da' la o adică te zgârcești să-ți iei și tu un geam blindat la așa o bijuterie. Pă bune dă nu ești chiar fraier original." Fratele aruncătorului de asfalt îi spuse lui Ciucurel în aceeași notă etică: "Bă, după ce că ești prost dă bubui, mai ești și obraznic și îl ameninți pă tăticu' nostru. Să-ți fie învățătură dă minte, să nu te mai iei pă stradă dă oamenii nevinovați, numa' așa, că ești
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
rotund. Mult, mult, succes! Mda... Cred că oricine și-a putut da seama acum ce profesor al dracului sunt. Din asociere de idei în asociere de idei, poftim unde am ajuns! Și pornisem de la descălecatul de pe pervaz al bietului domn Ciucurel. Să lăsăm deci aceste divagații și să ne întoarcem cu onestitate la firul epic. Domnul director era buimac, răvășit, cu hainele în dezordine și palid. Privi cu ochi rătăciți la tanti Mery, contabila-șefă, și la Monica, secretara lui. Se
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
grăsuță și mai în etate, se uită la tânăra zveltă și scump îmbrăcată, scăpându-i fără voie un zâmbet de satisfacție. Reuși să și-l reprime imediat, înainte ca să fie zărit de domnul director. "Cu tine vorbesc mai târziu", mârâi Ciucurel, făcându-i lui tanti Mery semn către ușă. Funcționara nu așteptă alt îndemn și ieși de urgență. Relu se sprijini de un fotoliu, își aprinse o țigară și întrebă pe un ton de gheață: "Acu', că am rămas numai noi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ai observat în colț cu fata aia..." "Era și greu. Mai ales că erați în lavuri greoaie, dă să uita tot clubu' la voi cum vă luaserăți la mozol", spuse veninos secretara, uitând de orice prudență. "Deci recunoști, scârbă!", explodă Ciucurel. "Ce să recunosc, mă, ce să recunosc?", se sumeți Monica. Domnul director i-ar fi dat o palmă de să-i sară ochii din cap. Realiză însă că i-ar fi lăsat urme. Această situație îl înfurie și mai tare
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dă să n-am habar dă un creator italian celebru ca Paco? Văd că acuma, na, ai ajuns să te pricepi și la modă de când te tot lipești de vaca aia șmecherită și cu bășini în cap." "Auzi?...", mârâi amenințător Ciucurel, încercând să se concentreze. "Mai lasă-mă, dreacu', să mă gândesc la problema mea, și nu mă mai freca la icre, da? Că aici e vorba dă o sută dă mii dă euroi, nu dă rahaturi." "Păi, du-te la
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
niște moldoveni ori niște ucraineni cu foamea-n gât, ceva, să-l spargă cu bătaia, să-l bage o lună-n spital". "Îi rup capu', mă! Doar să-l prind, fir-ar mămițica lui a dracului, să fie!", se ambală Ciucurel. Deschise sertarul și-i dădu cheia, uitându-se în ochii ei și zicând: "Ai și tu dă grijă p-aici!". Adăugă, luându-și pardesiul din cuier: "Mă reped pân' la bancă, să văd ce rezolv. Hai, te-am pupat!". Coborî
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ea. Parc-o văd: Aaa! Bună, dragă! Am întârziat nițeluș, da' tu nu te superi, nu? Păi, nu, că timpu' meu nu contează, madam. Al tău e estraordinar dă prețios, 'zgura mă-tii dă pocnitoare bătrână!", se montă singur domnul Ciucurel. Ar mai fi comandat un pahar, însă se gândi că nu-i o idee tocmai inspirată. La halul de nervi în care era, cine știe ce porumbel ar fi putut să-i scape. Și asta-i mai lipsea, să o pună pe
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
or'șcât, nu-s diamante să ceri pă ele prețu' ăla!" "Ei, știți și dumneavoastră cum îs femeile... Dacă le poftește inima la ceva, nu să mai există nimica să le oprească. Ce să faci?", își manifestase diplomatic înțelegerea domnul Ciucurel. "Adevăru' e că la dineu cam toate cucoanele s-au prezentat cu poșete d-astea. Și, evident, Țuți mi-a atras atenția și mi-a bătut obrazu' că vezi, Sandule, mi-ai făcut scandal dăgeaba. Am tăcut atunci, deși mi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Nu vă mai aleargă foamea-n țară, ba vă mai trageți și vile și merțane, cu lova strânsă dă dincolo. Păi, o fi rău?", perorase indignat dom' Sandu. "Și normal că nu-i rău!", se grăbi să răspundă domnul director Ciucurel întrebării retorice a ministrului secretar de stat. Acesta urmase, ridicând pilduitor arătătorul: "Plus fondurile europene! Da? Ploaie dă biștari ce a curs peste țara asta ca acu', n-a mai căzut niciodată. Așa... Și cine să chinuie să tragă tot
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ne mâncăm dom'ne, ca câinii. Oricât ai face pentru amărâtu' ăsta dă popor, n-ai să primești în schimb dăcât nerecunoștință și invidie." "Da, Domnu' ministru. Mare adevăr ați spus!", îi cântase în strună, cu o mutră convinsă, dom' Ciucurel. Iar marele om politic declarase, cu ochii aburiți de o profundă trăire interioară: Ține minte dă la mine ce-ți spun eu: ordinarii ăștia pentru care am sacrificat atâtea zile și nopți, atâta sănătate, pentru care vorba lu' ăl bătrân
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
scuzați! Sunt un pic obosit și mă furaseră gândurile. Așa. Ziceți, doamnă!", spuse el dezlipindu-și privirea de peisaj. "Păi... Dă-mi și mie pachetu', că acuși vin fetele, înțelegi?", gângurise cucoana, fluturând nițeluș din gene. "Imediat, imediat", se conformă domnul Ciucurel. Scoase din genata diplomat o punguță pentru cadouri, și i-o înmână femeii. Aceasta se aplecă, doar atât cât să arate o imagine și mai cuprinzătoare asupra bogăției pieptului și, după ce meșteri un pic prin interiorul gentoiului, vârî pachetul într-
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
zise Relu precaut. Adoptă la repezeală un zâmbet cât mai simpatic, dar făcu plin de respect: "Aaa! Nu-i niciun compliment. E puru' adevăr. Mai rar o doamnă ca dumneavoastră!". "Hai, măăă...", făcu ea mai ceva ca o porumbiță. Domnul Ciucurel se cam blocase și căuta cu disperare o replică. Norocul lui fu că în clipa următoare apăru în restaurant Pârvuleasca și flirtul senzual al doamnei ministru secretar de stat se potoli. Nou-sosita se proțăpi lângă masă: "Bună, Nuțico! Vai, dragă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
al doamnei ministru secretar de stat se potoli. Nou-sosita se proțăpi lângă masă: "Bună, Nuțico! Vai, dragă, da' ce bine arăți! Ai fost la salon, nu?", o trânti amica cu un zâmbet nonșalant, nepărând să-l zărească și pe domnul Ciucurel. "Da, Mariano, d-acolo viu", recunoscu acru Țuți. Acu' un minut am intrat și io înăuntru, aici. M-am întâlnit cu domnu' Relu, că avea Sandu o chestie cu dumnealui și am mai schimbat o vorbă cât vă așteptam, pă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
lejer nemulțumită doamna Mariana, soția unui cunoscut om de afaceri bucureștean. "Nu. Iei un digestiv înainte dă masă?" "Îhî. Iau un Cambusa Amaricante, dăși mi-e o foame dă mor. Da' până vine și zăpăcita asta, ce să fac?" Domnul Ciucurel socoti că era momentul cel mai potrivit pentru o retragere elegantă. Se ridică amabil, înclinându-se în fața amândurora: "Doamnelor, a fost o plăcere să vă întâlnesc. Din păcate, mai am unele probleme dă rezolvat...". "Bine, tu. Fugi dă le rezolvă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
între patru ochi cu doamna Nuți, până va fi apărut și cealaltă amică. Soția domnului ministru îi aruncă o privire cam piezișă suratei, dar se ridică din scaun, întinzându-i o mână domnului director: "Mulțumesc, dragă, pentru efort și prontitudine". Ciucurel îi sărută mâna și zise: "Oricând, doamnă, oricând! Vă stau la dispoziție, lu' domnu' ministru și dumneavoastră, oricând aveți nevoie". "Pa, pa, domnu' Relu, și teichitizi!" "Săru'mâna!" În timp ce părăsea localul de lux, făcând un popas la coșmelia zugrăvită într-
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
s-a înscenat vreun flagrant, ceva?" Nu. Atâta mai trebuia, că te haleam cu fulgi cu tot!" "Păi vedeți!" "Ce să văd, mă? Tu ești capiu? Pă banii ăia e scris clar cu creionu': mită." "Cu creionu'?", ciuli urechile domnul Ciucurel. Da' ce, ăștia dă la denea scrie cu creionu' pă bancnote? Am văzut și io la televizor că e al'fel inscripționate hârtiile și să vede scrisu' la o lampă specială, nu așa." De la Strasbourg urmă un moment mai lung
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
belele, mai ales în perioada asta, cân' să schimbă caii la căruță și-i bătaia peștelui. Peste o săptămână-s alegerile. Aia mai îmi trebuie mie acu', să-mi vină vreo mutare d-asta împuțită-n plic, via dom' director Ciucurel. Nu, nene, mersi! Îmi pare rău, da' pentru o vreme, nu te cunosc, nu mă cunoști. Cel puțin până l-oi afla tu pă ăla dă umblă să te termine. Dacă-l găsești, înainte să te spargă el pă tine
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ȘTIINDU-NE, VEI AVEA VREUN AVANTAJ? NOI SUNTEM PESTE TOT." Am făcut imediat semn și celorlalți erau mii și mii care fremătau de nerăbdare să participe la jocul de-a scrisul pe perete. Textul înnegri aproape întreg zidul. Domnul director Ciucurel se făcu dintr-odată palid și simți nevoia să-și lărgească nodul cravatei. "Deci, baba aia dă Fito nu era nebună", păru el să constate cu glas tare. "Da' io n-o să fiu prost să mă dau în fapt și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
termenul pe care i-l fixasem. Exact când se împlinea ceasul de reflecție pe care i-l lăsasem la dispoziție, se ridică din fotoliul lui directorial și se duse la decan. Acesta îl primi surprins. Nu-l mai văzuse pe Ciucurel niciodată în halul acela. "Ce-i cu tine, dragă?" "Am venit să vă prezint demisia, domnu' decan." "Demisia?! Da' ce s-a întâmplat de ai luat o asemenea hotărâre?" "Au apărut niște probleme. Nu pot să discut despre asta, mă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
unele de natură profesională?", întrebă fulgerat de un gând rău mai marele universității. "De toate felurile", răspunse Relu evaziv. Replica directorului economic îl sperie și mai tare pe decan. Se gândi rapid la cele mai sinistre scenarii. Oricum, nu pleca Ciucurel așa iute din postul ăsta mănos doar de florile mărului. Simțise el ceva. Ba nu. Nu că simțise el ceva. Știa cu siguranță ceva, iar acel ceva era foarte, foarte grav, din moment ce îl determinase să ia o asemenea hotărâre drastică
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
M-am îndurat până la urmă de el și băieții i-au scris: "ÎȚI MULȚUMIM! NOI, SPRE DEOSEBIRE DE ALȚII, NE ȚINEM ÎNTOTDEAUNA PROMISIUNILE". Parcă îi mai venise inima la loc. Mă bătea gândul să mai întreprind și alte haiducii, dar cuvintele domnului Ciucurel aveau o neașteptată rezonanță în mintea mea. Îmi venise ideea să mă ocup nițeluș de primul ministru al patriei noastre sau de președinte, însă trebuia să recunosc că, vorba sus-pomenitului, cred că în felul ăsta n-aș fi făcut nimic
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
să recunosc că, vorba sus-pomenitului, cred că în felul ăsta n-aș fi făcut nimic altceva decât să eliberez locul pentru alții și mai dihai decât actualii. Mi-am făcut datoria de haiduc adevărat plasând bancnotele strânse din biroul lui Ciucurel pe la diverși oameni necăjiți din faimoasa noastră instituție de învățământ. Și nu erau tocmai puțini. Asta m-a bucurat și mi-a mai alungat din starea mea. O stare pe care n-aș ști să o definesc prea precis. În
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
nicio grijă, deși ar cam fi trebuit. Băși se bucură la vederea mea și-mi aduse la cunoștință marile noutăți, vorbindu-mi pe larg despre nenorocita întâmplare care dusese la internarea babei de Fito, despre strania demisie a domnului director Ciucurel, precum și despre inexplicabilul concediu fără plată al decanului care, după cum spuneau gurile rele și bine informate, voia și el să se retragă din funcție. Aproape un ceas povestise, în varianta și cu presupunerile lui, despre toate acestea. Credeam că am
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
o să aibă probleme cu vânzarea piersicilor. Poate le dă la NATO, la cantină. -I-ați da o capră, de prăsilă? -Nu mai am, că mi le-au furat pe toate 70, într-o noapte. Pentru proțap, iau câte un ied de la Ciucurel, băiatul din sat, care doarme cu ele să nu i le fure. Dacă Băsescu face și fermă de capre, pot să-i dau unul sau doi. Cred că el n-o să aibă probleme cu furturile. Se pricepe la pază, pune
Dinescu i-a făcut plan de afaceri lui Băsescu. Câți bani va scoate președintele din livada de piersici by Ion Voicu, ionvoicu () [Corola-journal/Journalistic/36778_a_38103]
-
În „sacul” în care se află istoria Banatului mai există încă destule surprize. O dovedește și noua monografie apărută la Ed. Mirton sub egida Muzeului Banatului Timișoara, în seria inițiată de Florin Drașovean - „Istoricul gazetei «Cuvântul Satelor» (scris de Ioan Ciucurel)” de Vasile Rămneanțu, Lucian Ciucurel. Punctul de pornire al volumului îl reprezintă caietul scris în 1953 și păstrat de familie, într-o perioadă într-un cufăr ascuns sub pământ; valoarea excepțională a acestuia pentru reconstituirea mișcării plugarilor din Banat a
Agenda2005-43-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284340_a_285669]