107 matches
-
sălbatică (Ranunculus lingua, Ranunculus ficaria), Picioru cocoșului, Floarea broaștii (Ranunculus cssubicus, Ranunculus acer), Floricică de pe lac, Linuță (Ranunculus repens), Buruiană de friguri, Buruiană amară (Ranunculus sceleratus), Călci (Ranunculus bulbosus, Caltha alpina, Caltha plaustris), Volbură de pe luncă, Volbură galbenă (Trollius europaeus), Ciucurel (Aquilegia vulgaris), Omeag (Aconitum moldavicum, Aconitum cammarum, Aconitum variegatum, Aconitum napellus. Aconitum lycoctonum), Orbanț (Actea spicata) Familia Papaveracee. Mac roșu, Mac puturos, Mac sălbatic, Mac de câmp (Papaver rhoeas, Papaver hibridum), Rostopastă, Buruiană de creastă (Chelidonium majus), Breben vânăt (Corydialis
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Coasă (Gladiolus imbricatus), Catiță, Stânjenel vânăt (Iris germanica), Stâjenel galben (Irispseutacorus) Catița vânătă (Iris caespitosa) Familia Amaryllidiacee. Coprină, Floare popească (Narcissus radiiflorus), Ghiocel (Galanthus nivalis) Familia Liliacee. Sburătoarea presurii (Majanthemum bifolium), Răsfulg, Crucea florilor (Paris quadrifolia), Lăcrămioare, Clopoțele (Convallaria majalis), Ciucurei de pădure (Convallaria polygonatum, Lilium martagon), Cocoșel (Erythronium denscanis), Scânteiuță, Ceapa ciorii (Gagea pratensis, Colchicum autumnale) Poriu (Alium porrum), Aiu sălbatic (Allium ursinum), Țitron domnesc (Veratrum nigrum), Știrigoaie (Veratrum album) Familia Juncanacee. Pleșcioriță (Luzula erecta, Luzula sudetica), Foaie din dos
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
că el nu era în pericol de a fi inclus în categoria respectivă. Dar nu, tipa se indignă și mai tare: "Așa ți-au spus ție, ditamai cadru' universitar, la anii tăi!?" Da, așa mi-a zis, personal, dom' director Ciucurel, în numele întregului serviciu administrativ." "I-auzi, porcu' ordinar!" Fornăi de nervi și-și aruncă brațul drept înainte făcând să zornăie pe încheietura-i ciolănoasă cele câteva zeci de brățări metalice: "Nenorocitu' ăsta ar trebui pus la punct neapărat. Da' neapărat
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ai avut niciodată contre cu el. A vrut și el, probabil, să se cocoșească, să arate că încă mai poate, he, he!" " Un dobitoc care se ține de goange imbecile, în loc să-și vadă de ale lui. Mai bine discuta cu Ciucurel, să amâne nenorocita asta de dezinsecție." "Cu ăla nu-i dădea mâna." "Daaa! Un laș a fost de cân' îl știu, un laș o să moară. El e specialist în intrigi și limbi catifelate." "Eu, în locul lui, nici nu mi-aș
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
treacă de la mine! -, se datora faptului că aveam o responsabilitate față de națiunea mea de gândaci din universitate, vorba aia, mai bine de douăzeci de milioane de suflete. Națiune care urma să suporte o teribilă agresiune din partea Administrației condusă de dom' Ciucurel. Acesta plănuia, practic, o hecatombă în rândul cetățenilor pe care-i păstoream. Iar toate acestea s-ar fi petrecut nu fiindcă acel om ar fi fost animat de dorința de a ne distruge, ci de o poftă insațiabilă de noi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Mare Erou Civilizator MEC mă cuprinde, iar discursul meu s-a articulat din ce în ce mai convingător. La sfârșit, am cerut câtorva, inclusiv unuia mai isteț din zona magaziei, să mergem și să-mi arate locul unde erau depozitate substanțele cu care dom' Ciucurel, Relu pentru admiratori, hotărâse să se facă dezinsecția. În urma observațiilor, urma să trag concluziile finale și să decid asupra modului concret în care vom acționa. Ar fi vrut să vină toți. Era o acțiune de voluntariat neașteptat de entuziastă, în spatele
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și rulmenții, așa că acum se mișca cât se poate de silențios. Nu că s-ar fi sinchisit cineva de ce anume face el acolo. Singurul care și-ar fi dat seama de ghidușiile lui nea Vasile ar fi fost domnul director Ciucurel. Dar și acesta o întinsese pe la prânz la un grătar cu amicii, având masă reținută mereu la o terasă de-aia cu încălzitoare ecologice, pe malul Herăstrăului. După ce vârî în curte camionul, Virgil îl întrebă pe nea Vasile ca între
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mai apărut. O fi în grevă sau s-a certatără cu domnu' director, că n-a mai vrut să le lase nimic data trecută?" "Nu-i în grevă. Da' nu-i esclus să să fi stricat la ceafă cu dom' Ciucurel. Am fost dă față cân' s-a luat în gură cu ei, că prea să ridică cu pretenții. Aci, are și el dreptate. Păi io te cinstesc și tu vii să-mi bați obrazu' că n-am pus sticla la
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dintre gratulări. Pe celelalte nu le pot consemna. Ziua următoare am pornit o nouă haiducie. Bine, o plănuisem eu de nenumărate ori în reveriile mele de asistent, de fiecare dată după ce eram luat într-o bășcălie grobiană de domnul director Ciucurel. "Luat în bășcălie" e un eufemism pentru mai cinstitul "umilit". Evident, nu eram singurul. Venise clipa răzbunării, cum ar spune un romancier slab. (E clar că eu n-o s-o spun. Ah! Numai de n-aș uita, dacă tot o
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cu care aranjase ingineria financiară urma să vină pe la prânz să-i dea bănii lichizi direct în mânușița cea vorace. În acțiunile astea mai obscure dar suculente așa se lucrează, cu cash. Lucrurile s-au petrecut exact cum își planificase Ciucurel dom' Relu pentru amici și admiratoare. Cetățeanul venise, făcuseră o conversație lejeră despre femei, mașini și telefoane mobile, după care coborâseră în parcarea din spate. La finalul întâlnirii s-au despărțit cu formula: "Chipintaci, moșule!". Până aici toate bune și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
după care coborâseră în parcarea din spate. La finalul întâlnirii s-au despărțit cu formula: "Chipintaci, moșule!". Până aici toate bune și frumoase. Dar ce a fost cu adevărat interesant abia după aceea s-a petrecut, faptele intrând în legendă. Ciucurel privi în urma limuzinei, aranjându-și cu un gest studiat cravata Jaquard peste burta din ce în ce mai proeminentă. Își supse preocupat dantura printr-un țistuit aspirat, scurt și șmecheros, așa cum îl prindea pe el mai bine, în timp ce-și zicea: "Relule, ar fi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
băăă! Lăsați banii, băăă! Banii-i ai mei, băăă!". Un moș mucalit și oacheș îi strigă vesel: Hai nu mă-nnebuni! Uite, acu' nu mai e, te-ai prins?". Toată lumea râse. Chestie care îl aduse în pragul demenței pe domnul Ciucurel. Arătă cu degetul spre bătrân și urlă, în timp ce încăleca pervazul: "Te pui cu mine, bă, moșule? Bătaie ce-o să-ți iei tu dă la mine n-o să-și mai ia nimenea!". "Să mori tu?", strigară la unison trei băieți la fel de
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
căciulile până la bărbie, ca pe niște cagule. Ochiurile tricotajelor le permiteau să vadă suficient de bine ca să-și continue vânătoarea. Una dintre fete îi strigă, în timp ce ridica înspre el mânuța cu degetul mijlociu drept: "Acum ne mai știi, băi, nea Ciucurel?". Cel mai solid dintre bruneți deveni brusc interesat: "Cum zici, fată, că-l chemă pă zmeu' ăsta?". "Ciucurel. Dom' director Ciucurel, șefu' Administrativului pe facultate", răspunse cu amabilitate tânăra. "Aaa, domnu' e director, d-aia își permite să arunce cu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
continue vânătoarea. Una dintre fete îi strigă, în timp ce ridica înspre el mânuța cu degetul mijlociu drept: "Acum ne mai știi, băi, nea Ciucurel?". Cel mai solid dintre bruneți deveni brusc interesat: "Cum zici, fată, că-l chemă pă zmeu' ăsta?". "Ciucurel. Dom' director Ciucurel, șefu' Administrativului pe facultate", răspunse cu amabilitate tânăra. "Aaa, domnu' e director, d-aia își permite să arunce cu banii așa", observă omul. "Auzi, tu, da' n-are și el o mașină mai pricopsită așa?" Are, cum
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dintre fete îi strigă, în timp ce ridica înspre el mânuța cu degetul mijlociu drept: "Acum ne mai știi, băi, nea Ciucurel?". Cel mai solid dintre bruneți deveni brusc interesat: "Cum zici, fată, că-l chemă pă zmeu' ăsta?". "Ciucurel. Dom' director Ciucurel, șefu' Administrativului pe facultate", răspunse cu amabilitate tânăra. "Aaa, domnu' e director, d-aia își permite să arunce cu banii așa", observă omul. "Auzi, tu, da' n-are și el o mașină mai pricopsită așa?" Are, cum să nu aibă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cu banii dai dă azvârlita pă fereastră, da' la o adică te zgârcești să-ți iei și tu un geam blindat la așa o bijuterie. Pă bune dă nu ești chiar fraier original." Fratele aruncătorului de asfalt îi spuse lui Ciucurel în aceeași notă etică: "Bă, după ce că ești prost dă bubui, mai ești și obraznic și îl ameninți pă tăticu' nostru. Să-ți fie învățătură dă minte, să nu te mai iei pă stradă dă oamenii nevinovați, numa' așa, că ești
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
rotund. Mult, mult, succes! Mda... Cred că oricine și-a putut da seama acum ce profesor al dracului sunt. Din asociere de idei în asociere de idei, poftim unde am ajuns! Și pornisem de la descălecatul de pe pervaz al bietului domn Ciucurel. Să lăsăm deci aceste divagații și să ne întoarcem cu onestitate la firul epic. Domnul director era buimac, răvășit, cu hainele în dezordine și palid. Privi cu ochi rătăciți la tanti Mery, contabila-șefă, și la Monica, secretara lui. Se
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
grăsuță și mai în etate, se uită la tânăra zveltă și scump îmbrăcată, scăpându-i fără voie un zâmbet de satisfacție. Reuși să și-l reprime imediat, înainte ca să fie zărit de domnul director. "Cu tine vorbesc mai târziu", mârâi Ciucurel, făcându-i lui tanti Mery semn către ușă. Funcționara nu așteptă alt îndemn și ieși de urgență. Relu se sprijini de un fotoliu, își aprinse o țigară și întrebă pe un ton de gheață: "Acu', că am rămas numai noi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ai observat în colț cu fata aia..." "Era și greu. Mai ales că erați în lavuri greoaie, dă să uita tot clubu' la voi cum vă luaserăți la mozol", spuse veninos secretara, uitând de orice prudență. "Deci recunoști, scârbă!", explodă Ciucurel. "Ce să recunosc, mă, ce să recunosc?", se sumeți Monica. Domnul director i-ar fi dat o palmă de să-i sară ochii din cap. Realiză însă că i-ar fi lăsat urme. Această situație îl înfurie și mai tare
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dă să n-am habar dă un creator italian celebru ca Paco? Văd că acuma, na, ai ajuns să te pricepi și la modă de când te tot lipești de vaca aia șmecherită și cu bășini în cap." "Auzi?...", mârâi amenințător Ciucurel, încercând să se concentreze. "Mai lasă-mă, dreacu', să mă gândesc la problema mea, și nu mă mai freca la icre, da? Că aici e vorba dă o sută dă mii dă euroi, nu dă rahaturi." "Păi, du-te la
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
niște moldoveni ori niște ucraineni cu foamea-n gât, ceva, să-l spargă cu bătaia, să-l bage o lună-n spital". "Îi rup capu', mă! Doar să-l prind, fir-ar mămițica lui a dracului, să fie!", se ambală Ciucurel. Deschise sertarul și-i dădu cheia, uitându-se în ochii ei și zicând: "Ai și tu dă grijă p-aici!". Adăugă, luându-și pardesiul din cuier: "Mă reped pân' la bancă, să văd ce rezolv. Hai, te-am pupat!". Coborî
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ea. Parc-o văd: Aaa! Bună, dragă! Am întârziat nițeluș, da' tu nu te superi, nu? Păi, nu, că timpu' meu nu contează, madam. Al tău e estraordinar dă prețios, 'zgura mă-tii dă pocnitoare bătrână!", se montă singur domnul Ciucurel. Ar mai fi comandat un pahar, însă se gândi că nu-i o idee tocmai inspirată. La halul de nervi în care era, cine știe ce porumbel ar fi putut să-i scape. Și asta-i mai lipsea, să o pună pe
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
or'șcât, nu-s diamante să ceri pă ele prețu' ăla!" "Ei, știți și dumneavoastră cum îs femeile... Dacă le poftește inima la ceva, nu să mai există nimica să le oprească. Ce să faci?", își manifestase diplomatic înțelegerea domnul Ciucurel. "Adevăru' e că la dineu cam toate cucoanele s-au prezentat cu poșete d-astea. Și, evident, Țuți mi-a atras atenția și mi-a bătut obrazu' că vezi, Sandule, mi-ai făcut scandal dăgeaba. Am tăcut atunci, deși mi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Nu vă mai aleargă foamea-n țară, ba vă mai trageți și vile și merțane, cu lova strânsă dă dincolo. Păi, o fi rău?", perorase indignat dom' Sandu. "Și normal că nu-i rău!", se grăbi să răspundă domnul director Ciucurel întrebării retorice a ministrului secretar de stat. Acesta urmase, ridicând pilduitor arătătorul: "Plus fondurile europene! Da? Ploaie dă biștari ce a curs peste țara asta ca acu', n-a mai căzut niciodată. Așa... Și cine să chinuie să tragă tot
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ne mâncăm dom'ne, ca câinii. Oricât ai face pentru amărâtu' ăsta dă popor, n-ai să primești în schimb dăcât nerecunoștință și invidie." "Da, Domnu' ministru. Mare adevăr ați spus!", îi cântase în strună, cu o mutră convinsă, dom' Ciucurel. Iar marele om politic declarase, cu ochii aburiți de o profundă trăire interioară: Ține minte dă la mine ce-ți spun eu: ordinarii ăștia pentru care am sacrificat atâtea zile și nopți, atâta sănătate, pentru care vorba lu' ăl bătrân
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]