195 matches
-
din excepții se transformă (încet, încet) în regulă. Între altele, e tare plăcut să intri fără griji în scara D a blocului D 13, să nu te furișezi, să nu mergi pe vârfuri cu ochii-n patru și cu urechile ciulite, să știi că nu vine nici o amenințare, de niciunde, să urci liniștit, cu pași normali, să nu te zgârcești la săru’ mâna, la bună ziua și la răspunsuri cumsecade date vecinilor. Iar în asemenea momente tihnite, când armele sunt puse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mai puțin grăbiți, mai greoi și păreau mai istoviți decît cei ai celorlalți chiriași, chiar și cei ai lui Cyril, care era gras și avea astm, deci avea și el probleme cu urcatul. Într-o noapte eram treaz, cu urechile ciulite să aud daca vine Jerry, așa cum făceam mereu, și vorbeam cu mine Însumi, cînd am auzit ușa de la stradă deschizîndu-se și Închizîndu-se, apoi pașii familiari pe scară, urcînd primele trepte și oprindu-se pe primul palier, așa cum făceau de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
strălucirea focului, de ciocnirea ușoară a bărcilor Între ele, de zgomotoasele și spontanele hohote de rîs sau de răsunetul vocii groase și joviale a rotofeiului căpitan. Iar Oberlus, stînd pe vine În ascunzătoarea lui, cu ochii larg deschiși și urechile ciulite, nu pierdea nici un amănunt din petrecere, cu toate că interesul său părea cu totul acaparat de tînăra pasageră așezată În fața lui, la numai vreo două sute de pași, așa Încît s-ar fi putut crede că uneori, cînd se oprea să-l asculte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
că Oberlus era jumătate om, jumătate demon, o ființă himerică Înzestrată cu puteri magice, capabilă să dispară În timp ce era privită sau să se materializeze din nou În momentul cel mai nepotrivit. Trăia din pricina asta Într-o permanentă mirare, cu urechea ciulită și ochii aproape ieșiți din orbite de atîta căutat Împrejur temuta prezență, gata s-o rupă la fugă la auzul clopotului pe care-l ura, căci din pricina faptului că era lent și greoi, era și cel care primea cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
negru și în albul ochilor, și să-l cheme din fundul pămîntului pe Cristian Vasile. Oricum ar fi fost viața în Serviciu, un chef zdravăn era sănătate curată. Numai Bîlbîie nu știa asta, trăia ca un șoricel, pîș-pîș, cranț-cranț, nevăzut, ciulit, tot atît de mare sau de mic cît umbra sa. Leonard Bîlbîie s-a strecurat neobservat de oricine altcineva pe lîngă pereții vopsiți într-un cenușiu economicos, un brîu lat cu ulei, care putea fi spălat ușor și restul dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
butucii de vie, la Cramă se afumau cu pucioasă butoaiele uriașe, vinul curgea făcînd spume, spre primăvară se auzeau scîrțîind carele ducîndu-l către Comana, iar cel care rămînea în Vladia se trezea murmurînd, oftînd, atunci toată suflarea așezării ținea urechea ciulită, după cum scîncea vinul se putea ști ce fel de an, bogat sau sărac, fericit sau nefericit urma să fie. Viața mișuna sub ochii săi atenți, iar poveștile care umblau, legendele care apăreau și dispăreau de la un anotimp la altul puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de o veselie gălăgioasă, Ema înțelese că tatăl ei băuse. Nu se întâmpla pentru prima oară dar Vanda îl apostrofa, de fiecare dată, turnând gaz pe foc cu glasul pițigăiat și mustrările vehemente. Trimisă la culcare, fetița ascultă cu urechile ciulite. Prefer o viață grea și plină de nevoi ca a Sandei, decât una lângă un bărbat ca tine, o auzi pe maică-sa spunând într-un moment oarecare. Ea, cel puțin, e văduvă, n-are cine să-i vină în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
la nevoie, scoteau la iveală și niște gheare ascuțite. Era bun și prietenos. Chiar și pe Codiță, câinele, l-a făcut să fie prieten cu el. Îi plăcea foarte mult să stea cu noi, seara îndeosebi, să asculte cu urechile ciulite discuțiile noastre sau să privească Teleenciclopedia, unde vedea cu uimire animale ca și el. Și totuși, acest animal nevinovat, care nu făcea rău nimănui, a fost omorât de oameni fără suflet. În amintirea mea vor rămâne mereu ochii iscoditori, chipul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
fűr die Kaninchen! (Pentru Dumnezeu, domnule Gheorg, eu nu am hrană pentru iepuri!) din care Her Georg, cu nemțeasca lui, a reținut doar acel Futter, pe care l-a prins din zbor și Zamfira care venea din urmă, cu urechile ciulite: Ascultă cucoană! Mie iepurii dumitale mi-au păscut varza și dumitale îți arde de prostii! Nici un Futter, Frau Roza! Mie să-mi dai zurik varza, Roza! Înțelegi? Nu mai puțin de una sută de căpățâni! Pe urmă... Mamă, că bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
-i vorba. Nu mai așteaptă la țărm. Când îl slobozesc, aleargă aici. Chiar că este cea mai frumoasă legendă de Little Cayman... El-Zorab, altă tăcere. Semn de tristețe, urechile-i sunt pleoștite. Când au prietenii în siguranță, caii au urechile ciulite. Acum nu-l interesează verdeața din jur, nici apa din fântâna arteziană. Este în așteptare... Antu înțelege nedumerirea... Știți, mister, ultimele cuvinte ale lui lady, prinse de un ucenic, au sunat cam așa: "Să mă îngropați aici, în capelă, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
să mănânci forțat, puțin câte puțin. —Uite, compot de vișine, că știu că-ți place. Da, compotul îmi place. Pune-mi, te rog, puțin în cană. Silvia ia cana de pe noptieră, pune compotul în timp ce Lupaș o urmărește atent cu urechile ciulite. —Ai vrea și tu? îl mângâie Elena. I-o fi foame. Cum să-i fie, că a mâncat până a mai rămas în castronul lui. Îi mai cumperi de la magazin, mâncare specială pentru câini? Îi cumpăr. Acum și Alexandru se
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
de la tatăl tău. Văzând zâna că băiatul ascultă cu mare atenție, după o clipă a continuat: La marginea pădurii, legi în jurul capului lanterna, așa cum fac minerii când intră în abataj, cu „Doamne-ajută" în mână, cu privirea țintă în față, urechile ciulite și pspatele păzit de al treilea ochi, te asigur copile, că vei fi un adevărat călător pe poteca din pădure. -Nu înțeleg zână, când spui „Doamne-ajută” la ce te referi? -Simplu băiatule; un ciomag, o bâtă, o cârjă, o bucată
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
lucru și În privința tavernei: nu tu necunoscuți, nu tu Întrebări. Apoi, când mă depărtasem nițel, am auzit-o Întrebându-l Încet În ce daraveri necurate se vârâse iar. M-am Întors să mă uit la ei pe furiș, cu urechea ciulită; dar Diego Alatriste era din nou tăcut, mulțumindu-se să privească ferestrele ambasadorului englez cu o expresie impasibilă. Printre curioși se aflau și oameni mai acătării, cu palanchine, litiere și carete, ba chiar și vreo două-trei calești cu doamne și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
șampanie. * Ceremonia oficială luase sfârșit și lumea începea să plece. Bart, însă, de-abia sosise și rămase în salonul prezidențial, la o țigară și la un pahar de șampanie, pretexte bune pentru un jurnalist înnăscut ca el, cu urechea mereu ciulită și cu ochiul, avid de noutăți, veșnic la pândă. Până la urmă, tot circulând de la un grup la altul, se ciocni nas în nas cu T. T., mare analist politic la o televiziune particulară plină de fufe, și se lansă cu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
întreba cum de nu se aruncau în apele lacului; unele dintre ele chiar o făceau și erau găsite plutind în apele portului. M-am mirat că știa atâtea despre asta, dar ea mi-a spus râzând că atunci când ții urechile ciulite auzi multe, mai ales în bucătărie; în plus, că mai cunoștea și ea o fată pe care o mai întâlnise de câteva ori pe stradă și care trecuse de partea păcatului; dar nu mai știa ce se alesese de ea
Alias Grace () [Corola-journal/Journalistic/4738_a_6063]
-
despre orientarea pe timpul nopții pe front. ...” Acum, Carul mare lucea dincolo de fluviu. Am plecat. Era răcoare. Când am ajuns acasă și-am deschis poarta, Rex mi-a sărit prietenos în față, cu labele aproape de umeri; i-am mângâiat capul, urechile ciulite, și-n lumina becului din fața celor trei trepte de la intrare, îi privii ochii mari, prin care se exprima întregul lui suflet de animal răbdător și credincios. Da, e cam târziu, Rex. M-am uitat la steaua polară. Nu mă aude
Steaua polară by Mihail Crama () [Corola-journal/Imaginative/13264_a_14589]
-
fiind gelos că tata-mare își împărțea atenția între mine și el. Aștepta să merg singură prin curte, să-mi pună labele în piept și să mă trântească, după care îmi lingea fața până în clipa în care auzea pași. Cu urechile ciulite se retrăgea în cotețul lui și cu botul culcat pe labele din față, își rotea ochii la toți să vadă dacă cineva vorbea despre el. Știa că era vinovat, dar cum își accepta greșala cu demnitate, nimeni nu-i spunea
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
Acasa > Poezie > Imagini > GAZELA ȘI GHEPARDUL Autor: Nelu Preda Publicat în: Ediția nr. 1954 din 07 mai 2016 Toate Articolele Autorului Cu bot catifelat și-urechi ciulite, Sfioasă paște în savana deasă, Picioarele îi sunt alcătuite Precum o tristie prea mlădioasă. Sub soarele torid e însetată Și tot sfioasă merge către râu, Să se adape, însă dintr-o dată, Din iarba deasă ce-ajungea la brâu, Ghepardul a
GAZELA ȘI GHEPARDUL de NELU PREDA în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384947_a_386276]
-
nostru. Mai venea dimineața, verifica ce am mai învățat, ne mai amenința...”trebuie să învățați carte, mă!” (ce să învățăm?) și...pleca. Șmecheri, toți vâram capul în cărți, bălmăjam din buze, dar cu ochiul la ușă, pe fereastră și urechea ciulită, până auzeam pe vreo unul care se întorcea de pe coridor. - Gata, mă, l-am văzut cum a plecat pe șosea! Începea tărbaca. Dar acum aveam experiență. Hărmălaia se desfășura într-o liniște aparentă. Păruielile, bușelile, ghionturile, mușcăturile și loviturile se
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
nostru. Mai venea dimineața, verifica ce am mai învățat, ne mai amenința...”trebuie să învățați carte, mă!” (ce să învățăm?) și...pleca. Șmecheri, toți vâram capul în cărți, bălmăjam din buze, dar cu ochiul la ușă, pe fereastră și urechea ciulită, până auzeam pe vreo unul care se întorcea de pe coridor. - Gata, mă, l-am văzut cum a plecat pe șosea! Începea tărbaca. Dar acum aveam experiență. Hărmălaia se desfășura într-o liniște aparentă. Păruielile, bușelile, ghionturile, mușcăturile și loviturile se
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
nostru. Mai venea dimineața, verifica ce am mai învățat, ne mai amenința...”trebuie să învățați carte, mă!” (ce să învățăm?) și...pleca. Șmecheri, toți vâram capul în cărți, bălmăjam din buze, dar cu ochiul la ușă, pe fereastră și urechea ciulită, până auzeam pe vreo unul care se întorcea de pe coridor.- Gata, mă, l-am văzut cum a plecat pe șosea!Începea tărbaca. Dar acum aveam experiență. Hărmălaia se desfășura într-o liniște aparentă. Păruielile, bușelile, ghionturile, mușcăturile și loviturile se
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
Malgorzata. Episodul 104 GHICI CINE VINE LA PRÂNZ „Deh” vru să spună Metodiu, când de-afară se auzi crescând tot mai lămurit un galop de cai, apoi niște nechezaturi, ca și când caii ar fi fost frânați brusc. Hangiul încremeni, cu urechile ciulite, și deodată țâșni spre tejghea, o sări cu uimitoare ușurință, scoase rapid un șir de pahare mari de sticlă, se pieptănă în ciobul de oglindă ce-l avea în spatele stacanelor și, din câte băgară de seamă călugării, își dezveli de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ieșit din adânc. Putea să jure că venea din galeria unde lucra el. I se păru că muntele însuși oftase. Se opri în loc, simțind părul zbârlindu-i-se pe ceafă. Nu mai auzise niciodată așa ceva. Rămase nemișcat, ascultând cu urechile ciulite. Liniștea nu era tulburată decât de curgerea apei în pârâiașul ce trecea pe dedesubt. După câteva clipe inima îi veni la loc și porni mai departe spre abataj. Curentul de aer i se părea acum mai puternic, ceea ce nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acolo, ca și cum cineva zgâria lemnul. Nu știa dacă din cauza frigului ori poate de emoție, un fior îl străbătu din cap până-n picioare. Deși mergeau foarte repede, pașii lor se auzeau înfundat din cauza negurii ce deja le cuprindea picioarele. Cu urechile ciulite și foarte atent la sunetele din spate, auzi un zgomot înfundat, destul de puternic. Un obiect greu se prăbușise pe ponton, lovind podeaua de lemn. Ileana tresări și, aproape o zbughi la fugă. În depărtare, se vedeau luminile de pe străzile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nimic și nu întâlnește pe nimeni în drumul său, începea să prindă curaj. Dacă n-ar fi fost senzația aceea copleșitoare că nu este singur, totul ar fi fost în regulă. Din când în când se oprea brusc, cu urechile ciulite, ascultând cu atenție și căutând să surprindă orice zgomot neobișnuit. Încerca să-l ia prin surprindere pe un eventual urmăritor care încerca să-i calce pe urme. În afară de ciripitul păsărilor și bâzâitul insectelor, nu se mai auzea nimic, nici măcar fâșâitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]