167 matches
-
tot, mă gândeam. Dar, spre surprinderea mea, tata mi-a spus că nu mă va pedepsi până nu găsește metoda potrivită. Timp de câteva zile nici nu prea am reușit să dorm. Maică-mea se purta de parcă aș fi fost ciumată; Adele era de negăsit. Singurul care se purta frumos cu mine era fratele meu. Mă lăsa să mă strecor În fiecare noapte În camera lui și mă mângâia până când reușeam să adorm. Apoi, Într-un final, sosise și ziua dării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dezveli capul țuguiat, ori când gazul ăla puturos binevoia să-mi ardă pielea în căutarea dușmanilor și când o întreagă grupă mică, mijlocie, mare, bașca alee Băiuț înțelegea foarte bine de ce sufăr și mă ocolea fără milă, ca pe ultimul ciumat de pe pământ. Nădăjduiesc din tot sufletul ca El să nu se burzuluiască pentru că-L invoc atât de des la acest început de capitol și mai sper să nu-I fi greșit prea tare încât să mă blagoslovească cu vreo serie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
căuta el, de cînd îl ținea sub supraveghere, o fi oare și ea o turnătoare la fel ca Părințelul, Curistul, Tușica și Angelina, care la spartul petrecerii se prefăcuseră a nu-l mai cunoaște, lepădîndu-se de el ca de un ciumat? Astea erau riscurile oricărei revoluții, îi adusese aminte Dendé, revino cu picioarele pe pămînt, soldățelule, nimic nu mai e ce-a fost, fiecare scoate cămașa pe unde poate, e timpul să ne retragem cornițele cît mai avem timp. Jetul de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ducă de rîpă? — Umblau vorbe că le-ai fi speriat clientela cu tot felul de amenințări, zise Tușica. Că atunci cînd îți făceai tu apariția sala se golea într o clipită de parcă în mijlocul lor și-ar fi făcut apariția un ciumat. Sînt numai invenții, zise Roja. Îmi face impresia că se cam săturaseră de voi de la o vreme și nu mai știau ce minciuni să îndruge. Părințelul de exemplu mi se plîngea în fiecare seară că de cînd începuseși tu să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
creștea industria ca din apă: escavatoare, macarale, basculante. Cimitir de cărămidă sub muntele Cibinului. Deasupra mormintelor, hale de beton, oțel, sticlă, fabrici de textile, covoare, ceramică. Pietrele nu mai miroseau a copite de cai, brazii își lingeau bubele rășinoase precum ciumații izgoniți din cetate, fântânile respirau ca niște canalizări înfundate, felinarele duhneau a seu rânced de înger comunist. Cisnădie. Cântau plozii în maternități internaționala socialistă, pulbere de stea roșie în sticla de lapte. Vitrinele desenate aminteau de etanșeitatea vieții în borcane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
salon: ― Ce acte trebuie să-i prezint profesorului privind externarea șatrarului? ― Externările nu le fac eu, ci dumneavoastră. Dacă nu știți, Întrebați pe colegii dumneavoastră, fiindcă ei știu... „La cine să apelez? Toți se uită la mine ca la un ciumat!... Am să merg la doctorul Gruia. El n-o să mă refuze, fiindcă știe că”... Drept urmare, a bătut În ușa camerei de gardă, unde se retrăsese Gruia. ― Poftește! - a răspuns acesta. „Dacă ai dormit bine astă noapte, atunci acum vine cineva
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
strâmbă din nas dacă ai cravata neasortată, este ursuză când îi vorbesc în română și luminoasă când îi adresez câte o propoziție în rusă. Dar cel mai grav este că nu se poate folosi sintagma limba română, ca și cum ar fi ciumată. Oamenii politici aflați la putere, toți mari lingviști, după modelul lui Stalin, au stabilit că limba română din Basarabia este o altă limbă, limba moldovenească. Iar cei care nu pot înghiți această gogomănie trebuie să vorbească, din nou, conspirativ despre
Limba română în dizgrație la Chișinău by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8064_a_9389]
-
Iată un astfel de fragment al cărui loc ar fi mai degrabă într-o carte de memorii decât într-o scriere de ficțiune: "M-am înstrăinat de Timișoara. Exilat în propriu-mi oraș, așa mă simțeam imediat după Revoluție, alungat, ciumat, hulit, deși prietenii și cunoscuții, în majoritate, îmi știau traiectoria și formele de luptă - inclusiv ca redactor-șef al ziarului Drapelul roșu, ajuns în decembrie '89 la un tiraj mediu zilnic de 65 000 de exemplare, record național al presei
Întoarcerea la Taormina by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7386_a_8711]
-
de Identitate, a unei camere la Spațiul locativ și nu în cele din urmă, a unui serviciu, în timp ce continua să fie urmărit și supus unor noi și noi verificări. Cu frica în oase, mai toți nu știu cum să se descotorosească de "ciumat". Mârlăniile din pușcărie nu contenesc nici în "libertate". Milițianul de care vorbeam numai că nu-l înjură: Mai pleacă dracului, la tine la țară, de unde-ai venit, și nu-mi face mie necazuri, la mine în sector." Foștii deținuți politici
Securiști pe metru pătrat by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/6842_a_8167]
-
sfârșitul anului trecut, când USR a organizat acolo importante evenimente literare, luminând și încălzind sărbătorește - cu ce eforturi! - Casa Monteoru, acei colegi ai noștri care se topesc de grija și de dragul acelui imobil au ocolit locul, de parcă ar fi fost ciumat, nu însăși casa lor. La fel: foarte mulți oameni ne-au dat semnale că sunt disperați fiindcă nu găsesc pe piață revista România literară, publicație, declară, patetic, sine qua non pentru ei ca intelectuali. Și iarăși am luat drept bune
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3826_a_5151]
-
să vă povestesc acum... Acum câteva săptămâni, la un dineu la Președinție, înainte de a fi invitați în sala de mese, am stat de vorbă cu Iliescu. Domnule Iorgulescu, era singur, nimeni nu se apropia de el. Ca și când ar fi fost ciumat. Nici măcar oamenii lui. Eu m-am dus, l-am salutat. Și-a adus imediat aminte de colocviul de poezie de la Iași, când el era secretar de partid acolo, și-a adus aminte de referatul meu, și așa mai departe... Din
Ștefan Aug. Doinaș în dialog cu Mircea Iorgulescu (1997) - "În Cercul literar de la Sibiu m-am născut a doua oară" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/11655_a_12980]
-
hârtie este un pariu existențial liminar, un fel de provocare, nu a morții, cât a Sfârșitului (...) ca probă de Schimbare" (p. 116). Rigurosul Nichita Danilov are păreri tranșante: "în România, cărțile cunosc un circuit medieval, în interiorul cetății. Ca în vremuri ciumate" (p. 129). Deziluzionarea nu-l împiedică pe Petru Romoșan să fie un om de cultură dinamic, a cărui radicalitate discretă se plasează într-o empatică vecinătate cu exasperarea perfect articulată a regretatului Ion Stratan, în legătură cu "emfaza, aroganța, disprețul celor care
Portrete în mișcare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/10195_a_11520]
-
În martie, molima se răspândește la civili. Comisia sanitară, instituită de administrație, va izola bolnavii de cei sănătoși. S-au amenajat spitale în 13 case turcești, aflate în apropierea actualelor cimitire orășenești. În iunie s-a dat dispoziție ca trupurile ciumaților morți să fie arse. Aceasta întrucât, din cauza solului mlăștinos, trupurile nu puteau fi îngropate prea adânc. La sfârșitul lunii august, numărul bolnavilor de ciumă din spitale era de 497, iar al celor convalescenți, 63. Au murit și trei călugări iezuiți
Agenda2005-10-05-b () [Corola-journal/Journalistic/283446_a_284775]
-
luminare a satelor, ridică o biserică, devine deputat, publică și compune lucrări bisericești, fiind condamnat în 1950 pentru sprijinul logistic acordat primei organizații anticomuniste “Haiducii Muscelului” [Muntele Roșu - n.a.], coordonată de colonelul martir Gheorghe Arsenescu, primind stigmatul social de “paria”, ciumat în ochii tuturor și evitat chiar și de vechii săi prieteni până la moartea survenită în 1965. S-ar mai fi putut ei oare întâlni? Probabil în Basarabia, unde preotul militar Gheorghe I. Cotenescu a pătruns cu Regimentul “de fier” 9
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92964_a_94256]
-
agoniei. Pe timpul examinării, Dante lăsase să Îi cadă vălul din dreptul gurii. Bargello interpretă acest lucru ca pe ceva liniștitor și, cu grijă, Încetișor, prinse a se apropia la loc. — Nu e... — Nu, fii sigur. Nu e nici lepros, nici ciumat. Dimpotrivă, stând și judecând după cum arată mușchii, trebuie să fi fost sănătos tun atunci când a murit. Bargello părea să fi depășit prima spaimă și se zgâia la gura căscată a cadavrului. — Firește! exclamă. Îl recunosc. Știi cine este? — Da. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lui Dante, cu aceeași indiferență dinainte. Fu suficient pentru ca poetul să se Întoarcă brusc, aruncând o privire rapidă În jur. Nu văzu nimic, Însă, dintr-o dată, Paradisul apăru iluminat de o lumină diferită. Mai puțin sordidă, dar absurdă. Oastea falșilor ciumați. Amestecați cu pelerinii care se Îndreptau spre Roma, exilații ghibelini Își dădeau oare Întâlnire la Florența, odată cu aventurieri și cu intriganți precum Cecco, pentru a se pune sub călăuzirea unei regine ascunse? O târfă? Cei pe care Giannetto spunea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
avantaj asupra urmăritorilor care o apucaseră pe același traseu, atenți să nu alunece și să nu se Încurce Între ei cu sulițele. — Ticăloși blestemați! strigă el spre oamenii Înarmați care se apropiaseră de capătul treptelor. Ticăloși blestemați, feciori de scroafe ciumate! strigă cu Întreaga mânie pe care o adăpostea, ridicând spre ei mâinile unite, cu degetele așezate Într-un gest obscen. În Iad să putreziți, bastarzilor! Doi dintre mercenari se străduiau să se repună pe picioare, În timp ce sergentul burtos se ivise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
consecință, soția, fiii și servitorii lui s-au văzut obligați să pornească într-un interminabil și chinuitor exod printre dune și întinderi bolovănoase, uneori găzduiți ca niște iubiți frați de sânge ai imohagilor, dar, de cele mai multe ori, izgoniți ca niște ciumați. Au fost ani grei, ce au înăsprit firea blândei Laila, dar, în același timp, i-au călit pe cei trei fii ai săi, Gacel, Ajamuk și Suleiman, și pe micuța Aisha, care își petrecu o bună parte din copilărie pribegind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
privi un om căruia i s-a întâmplat o mare nenorocire; al doilea era un sentiment de curaj, insuflat de singularitatea gestului meu, dat fiind că nimeni din clasă nu se gândea să se apropie de un coleg considerat deja ciumat; în sfârșit, al treilea sentiment, care conferea consistență primelor două, era convingerea mea că nu mi se vor trage nici un fel de neplăceri din partea conducerii școlii dacă mă apropii de Burkeviț și dacă discut cu el. Mai erau exact două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
fără zgârcenie, talpa țării tale - Nicolae, Nicolae, moș vitriolat, Ce ne mai aduci în ghete, ce decret de stat? Ce programe, și ce fapte, că ai copii mulți, Și-au rămas și fără carte, flămânzi și desculți - Nicolae, Nicolae, moș ciumat și rău, Ce-o fi fost, nebun și-n moarte, și pe capul tău? Condamnat să aduci daruri, țării tale, mort - Ți-au acoperit calvarul foile de cort - Nicolae, Nicolae, sub drapelul roș, Ți se vede, goală pușcă, crucea ta
COLINDĂ PENTRU MOŞ NICOLAE de JIANU LIVIU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364553_a_365882]
-
soțul nu-i dădeau pace. Visele agitate ale nopților în care apuca să închidă ochii nu-i dezvăluiau decât chipul plin de lacrimi al copilului, după care i se topea inima și corpul neînsuflețit al soțului în căruțele care transportau ciumații la gropa comună. Rare erau clipele în care ochii Anei se uscau. „Numai dacă aș obține hrisovul să pot porni în căutarea lor”, gândea de fiecare dată suspinând adânc. Decizia luată, ca după atâția ani să calce pentru prima dată
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
într-o peșteră în care am crezut că mă rătăcesc cu desăvârșire, trecând printre nenumărate crăpături în stâncă și hăuri deschise. Într-un târziu, m-am așezat un pic să mă odihnesc, și am fost înconjurat de o mulțime de ciumați. Aveau pielea neagră, cu bube, ganglioni inflamați și sângerânzi, privirea pierdută și scoteau gemete cumplite de durere. Atunci am simțit că mă ia cu leșin și am știut că acolo îmi voi sfârși zilele. Nu îmi dădeam seama dacă voi
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
Ți-au plăcut hologramele noastre? Ți-au plăcut hologramele noastre? Ți-au plăcut hologramele noastre?”, repeta acesta cu un glas ascuțit, ca un mecanism defect. Atunci de-abia am răsuflat ușurat, fiindcă am înțeles că, deși stricat, robotul spunea adevărul. Ciumații și corbii nu erau decât niște holograme. Ce-i drept, foarte realist prezentate. Scăpasem (deocamdată) cu viață. Am mai trecut printre multe locuri cu gaz toxic, o pădure uscată plină de fiare sălbatice și alte câteva statui înghețate întru eternitate
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
A încercat să intre în vorbă cu o liceeană, aflată în vacanță, așezată pe una din băncile parcului. A fost contrariat de atitudinea ei. Prezența lui era mai mult decât stânjenitoare, fata părea să aibă de-a face cu un ciumat. Prin atitudine și câteva vorbe a reușit să se facă înțeles, nu avea niciun fel de intenție, dorea doar ca din locurile unde viața îl purta să nu plece la fel de străin de cum a sosit. A simțit cum fata își face
XIV. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365360_a_366689]
-
ei, mi-am dat seama că în acest loc pe care-l iubim, fiind patria unde ne-am născut (un picior de plai, o gură de rai și noi fără grai), cei ce au urmat au învățat cu sârguință de la „ciumații dictatori” că poporul trebuie mințit și înșelat prin congrese foarte dese, și de aceea am scris eu o mică poezie ca să întregesc tabloul vremurilor din ziua de azi. Referință Bibliografică: EUROPA CU CAPUL ÎN STELE ȘI TRUPUL ÎNSÂNGERAT / Marin Voican
EUROPA CU CAPUL ÎN STELE ŞI TRUPUL ÎNSÂNGERAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 97 din 07 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350644_a_351973]