46 matches
-
la capătul căreia se zărea ceva fantomatic înotând într-o lumină albăstrie. Urcam scara grea ca de tribunal din două în două trepte cu ochii la vedenia din capăt, un trup fără cap, fără brațe, cu o aripă doar, o ciungă, care alerga și ale cărei falduri de marmură încremeniseră în bătaia unui vânt năpraznic. M-am oprit cu câteva trepte mai jos. Era o femeie; goana, avântul, voința devastatoare a unei femei; o fugă și disperată și fericită, dezordinea deznădejdii
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
în bătaia unui vânt năpraznic. M-am oprit cu câteva trepte mai jos. Era o femeie; goana, avântul, voința devastatoare a unei femei; o fugă și disperată și fericită, dezordinea deznădejdii care e și a bucuriei. Mai mult am ghicit. Ciunga asta mi-am zis în gând, nu poate fi decât Victoria...aveam o vagă idee; cred că mi-o arătase într-un album domnul Papadopol. Locul îl uitasem. M-am apropiat, am citit inscripția. Pe pântecul dezvelit am văzut săpat
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
celelalte două elemente (soclul și partea din față a ambarcațiunii) rămân neinteresante: Urcam scara grea ca de tribunal din două în două trepte cu ochii la vedenia din capăt, un trup fără cap, fără brațe, cu o aripă doar, o ciungă, care alerga și ale cărei falduri de marmură încremeniseră în bătaia unui vânt năpraznic, (vezi nota 24). Selecția decupează din ansamblul compozițional al statuii elementul cel mai puțin susceptibil de a facilita identificarea epocii istorice de care aparține. În încercările
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
la Louvru, acolo unde bustul fusese deja expediat în 186329. Miza unei astfel de selecții este fără îndoială decontextualizarea. Înșiruirea elementelor ce compun anatomia figurii zeiței accentuează semnele mutilării: "Un trup fără cap, fără brațe, cu o aripă doar, o ciungă". Portretul conturat nu mai este cel al zeiței Nike, ci al unei mutilate așezate pe un piedestal, la capătul unei scări lungi. A doua parte a pasajului ekphrastic este una hermeneutică. Vocea descriptarului interpretează bustul femin ca o expresie a
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
artei i-o atribuie, transformă statuia în imaginea unei femei devorate de voință: Era o femeie; goana, avântul, voința devastatoare a unei femei; o fugă și disperată și fericită, dezordinea deznădejdii care e și a bucuriei. Mai mult am ghicit. Ciunga asta mi-am zis în gând, nu poate fi decât Victoria... aveam o vagă idee; cred că mi-o arătase într-un album domnul Papadopol. Locul îl uitasem. M-am apropiat, am citit inscripția. Pe pântecul dezvelit am văzut săpat
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
are "o silă veche de acest muzeu" pe care îl ocolește "aproape cu mândrie". Dimensiunea ironică a descrierii ekphrastice este evidentă: scările muzeului sunt ca de tribunal, iar statuia, se descoperă privirii treptat, la început o vedenie, mai apoi o ciungă. Al doilea tip de inserție ekphrastică prezent în romanul Căderea în lume este referința ekphrastică. Astfel, în roman sunt patru momente narative în care este evocat tabloul lui Leonardo da Vinci, Gioconda sau Mona Lisa, care este și pretextul vizitei
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
Săvulescu, vă așteaptă doi studenți, în legătură cu examenu'..." "Bine, dragă. Mersi! Spune-le că viu în câteva minute." " Le spun, le spun, nicio problemă", face zuza aia, numai lapte și miere, și închide imediat. I-o scăpa și ei de-o ciungă baba de Fito, de-i cu atâta dulceață-n glas? Nu-i exclus. Pe mine mă privește întotdeauna chiorâș și cu o schimă de parcă i-ar puți ceva, când apar cu vreo problemă de serviciu pe la ea. Credeam că-i
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
numai - pare retezată în urma cine știe cărei pedepse, ori vreunui accident... Ceea ce poate să-ți pară lugubru. Cert este, iarăși, că soarta a vrut ca Victoria aceasta amputată, în a cărei înaintare vertiginoasă Umanitatea se recunoaște, să fie și să rămână o ciungă. Exhumată la 1863 de Charles Champoiseur, consul francez la Adrianopole, Femeia-strigăt, Femeia-comunicat, numai pene, aripi și elan, întrecând ideea oricărei specii gigantice de vultur, vestește victoria navală a lui Demetrios întâiul, în anul 463, î. e. n., cu peste două mii de ani
Informarea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13192_a_14517]
-
mie! Tanti, mie nu mi-ați dat!" Mircea și Sandei însă stătuseră deoparte. Părinții le spuseseră să nu-i prindă că cerșesc de la străini, ca să-și facă țara de râs. Deși tare-ar fi vrut și ei o lamă de "ciungă", trebuiau să se mulțumească cu țigările de gumă românești, pe care le mestecai de două ori și nu mai erau bune de nimic. Dacă le-nghițeai, ți se lipeau de mațe și mureai. Cel mai bine era să le scoți
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lui Iuga, pușca lui veche. Invalizii din spitalul de la Klosterholtzen deveniră, apoi, pacienții unui lagăr de prizonieri nemți, pe care îi străjuiau un gard de sârmă ghimpată și soldățoi anglo-americani, nepăsători, molfăind tot timpul sugiucul acela american, numit mai târziu ciunga, și ațintind spre orice Friț, care dădea să le să vorbească, puști-mitraliere, cu o cadență de tragere nemaivăzut de rapidă. Tot mai sfioase în fața leșioasei dimineți de toamnă istovită, ce mistuie ierburile arse, cele din urmă steluțe se ascund în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Și cât de bine a fost aceasta...primită! Povestea aceasta pentru unii...banală C-o hoață de la alimentară, Și c-o maidanez comunitară, Cuprinde o mică... MORALĂ : Abia când decazi dintr-un drept, Adesea devii bun și-nțelept. STEJARUL ȘI CIUNGA Într-un codru din cei seculari, Trona peste-o pădure de stejari Cel mai falnic... exemplar De stejar; Înalt, maiestuos, Verde-mbrăcat și...fibros, Pe scurt: era sănătos, Foarte bogat și frumos, De sus până...jos! Dar câteodată Când vântul bate
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
țipă, ghinda îi sună, Pădurea devine tot mai nebună, Fulgeră, urlă și tună; Aproape, dar puțin mai jos, Pe un sol arid, nisipos, În vânt neavând ce să-și frângă, Trăia cea mai jalnică....ciungă! Nu știți ce este o ciungă? Cea mai hâdă, cea mai nătângă, Dintre multele neamuri, De copaci! Fără frunze și...ramuri, Scurtă și...groasă, Bolnavă și roasă, Până mai ieri cioturoasă, Noduroasă, Azi total găunoasă, De-a dreptul...hidoasă! Distrusă încet de-o omidă periculoasă, Veninoasă
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
hâdă, cea mai nătângă, Dintre multele neamuri, De copaci! Fără frunze și...ramuri, Scurtă și...groasă, Bolnavă și roasă, Până mai ieri cioturoasă, Noduroasă, Azi total găunoasă, De-a dreptul...hidoasă! Distrusă încet de-o omidă periculoasă, Veninoasă și...păroasă. Ciunga umilă ceruse odat' Marelui stejar de stat, Ce-adunase atâta ,,osânză'', Umbră pentru ultima-i...frunză, Încheind: ne dați sau nu ne dați? Sau doriți să uitați, Că...la rădăcină, (Fără să am merit sau vină) Suntem fraăți De sevă
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
tine, E bine?! Eu protejez... stejarii... bine cotați, Bine crescuți și...înalți! Stejarul cel mare în stat, Extinzându-se ... exagerat, Ce trebuia să se-nâmple odat' S-a-ntâmplat! Furios, un vânt turbat, Crengi de stejar scuturând, Și...vrând sau nevrând, Ciunga bolnav-atingând, A fost făr' de putință, (Să fi avut ciunga știință?!) Ca măcar O omidă, din cele păroase, Atât de periculoase, Să nu ajungă-n stejar! Omizile vorace, cu grabă, Bănuiți...cam ce treabă Rea au făcut?! Aflați: Începând cu
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
se vorbească, era mult mai cald, și grâul se cocea mai devreme, ne aflam de-abia la mijloc de iunie, dar deja cădeau boabele din spice, oricât de mult le-am fi mestecat, nu mai erau bune pe post de ciungă, erau uscate ca rumegușul, Puiu mi-a și spus că în curând o să-nceapă secerișul, el știa, pentru că taică-su, tractorist la colectivă, i-a spus că s-a cerut deja motorină pentru seceriș, s-a și primit, așa că secerișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de toate, da’ e momente când nu găsești nimic, după cum e timpurile. — Acum, de pildă, dacă ți-aș cere smochine, ai avea? vru să știe Getta 2. — Da’ dă ce să-mi cereți smochine, coniță, când puteți să-mi cereți ciungă? Mestecați la dânsa cât doriți și nici n-are sâmburi, zise Jan. — Mulțumim - răspunse Felix S 23 -, dar nu dorim. Oricum, noi n-am simți ce gust are. Păi am ciungă fără gust, pentru dumneavoastră, răspunse Jan. N-are gust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
-mi cereți smochine, coniță, când puteți să-mi cereți ciungă? Mestecați la dânsa cât doriți și nici n-are sâmburi, zise Jan. — Mulțumim - răspunse Felix S 23 -, dar nu dorim. Oricum, noi n-am simți ce gust are. Păi am ciungă fără gust, pentru dumneavoastră, răspunse Jan. N-are gust, da’ ia uitați-vă ce culori pe dânsa, îți vine s-o mănânci, nu alta! Sau, dacă n-o mănânci, o mesteci cât o mesteci, apoi o lipești sub scaun, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
dușmanii. Nu, Jan, mersi, nu luăm, zise Felix S 23. Altceva ce mai ai? — Mai am butelii, kentane, drujbe, tranzistori și smochine. — Smochine? făcu Getta 2. Păi ziceai că n-ai smochine. Am, dar nu le dau fără jaluzele și ciungă, răspunse Jan. — Bine, cumpăr tot! zise amuzată Getta 2. — Nu vă supărați că vă-ntreb, domniță, văd că vreți să cumpărați, dar cu ce? — Păi de ce întrebi? spuse Getta 2. — Pentru că tot așa am vândut marfă serioasă la o navă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
zăltata nepoată a Maicii, ce-și face tot mai des drum pe la ei și, dacă n-o supraveghează, își pitește piesele ei intime de lenjerie feminină între păturile lui de bărbat. Nici cu Oama (cu oarba), nici cu Carla (cu ciunga), nici cu arătarea aceea cu sânii pitici de la slujbă, care-i prepară în fiecare dimineață cafeaua, dar îi și tocește ascuțitoarea, îl ciupește, călcându- l pe nervi, ori îi ascunde gustarea. Nu. El, Ulpiu, nu-și va lua de iubită
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
assez bien... La Paris am fi putut să ne Înțelegem, am fi refăcut firul rupt, l-am fi cusut cu arta amorului parisian, l-am fi lipit elegant cu subtilitățile limbii franceze. Bă, monstrule, am pipăit-o pe fund pe ciunga aia de Venus din Milo. Nu e nimic de ea, dar să vezi ce salivează babalâcii dându-i ocol și pozând-o din cur și din față; mă prăpădisem de râs. „Hai sictir“, mi-ai răspunde tu, „te lauzi ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
seamă, la un eventual scrutin electoral, să propună, mai știi? un imperiu al cerșetorilor. Dar dincoace, pe trotuarele astea atît de dragi hoinărelilor mele? Intru din nou în furnicar. Tarabe cu tot ce-ți vrea inima: pantofi, țigări, caș, bărboși, ciungă, ciungi, biscuiți, bluze, ridichi, ciorapi, ochelari, marule, marote, flori, foști, sandale, actuali, mere, grași, slabi, albi, oacheși, alifii, canari, trișcă, trișori, oglinzi, lame, hazeaici, tuciurii, doamne, domni, Doamne, ce de domni!, murături, proteze, ciacîri, cîini (vorba unuia, pe-un zid
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]