254 matches
-
afară ziuă, înăuntru frig și noapte, ceață ca un fluture pe moarte. tot ce văd este albeața unui ochi de pasăre nocturnă care-și toarnă insomnia într-un miez uscat de prună. muzici moi ce ning în valuri peste capul ciung de creier, împietresc în lungi acorduri, taie noaptea în felii care cad în ritm de greier. tot ascult și nu mă-ncred, e ca visul ce-ntretaie veghea cu un diamant tocit. unde sunt, când sunt acolo și aici, înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
poet lipsit de talent". Mărturisind că a crezut, la un moment dat, că autorul "se poate întîmpla să fie pătruns de ortodoxismul pe care îl împarte pe toate cărările, dar lipsa lui de talent l-a făcut să se exprime ciung", Sahia declară că nu a scris despre carte pentru "a nu izbi un om șlaț care poate în adîncul sufletului lui se păstrează curățenia adevărului". Între timp, însă, cel în cauză "publică într-o revistă modernistă un manifest ditirambic intitulat
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
răzbate frustrarea comandantului de navă obișnuit cu supunerea, care constată într-o bună zi că echipajul a luat-o razna și nu-l mai ascultă. Însă responsabilitatea naufragiului îi revine în mare măsură: echipajul și l-a ales singur, cu ciungii, ologii, trădătorii și secunzii slabi puși la cârma României. Până și el se îndoiește azi că nava mai poate ajunge cu bine la țărm dacă nu va arunca peste bord câțiva rebeli. și totuși, când și-a pierdut busola șeful
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Și cum o să mor? — Mai întâi, o să-ți taie calea o oloagă, la drum de seară. Partea bună e c-o să te culci cu ea. — Perversule, îl încurajează Kiril. — O să-ți mai taie calea și doi - ezită - de fapt, trei ciungi. Voi doi nu mai apucați să-i vedeți, îi liniștește ea pe Roman și Kiril. O să fiți deja morți. Ce bine, ciungii aduc ghinion, zice Kiril, mai liniștit. Dar ăștia au mai puțină importanță, le ignoră Esmé comentariile. Important e
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
pe post de aer condiționat. Ceva îl face să urce. În autobuz, doi indivizi încearcă să joace cărți. Le e greu pentru că fiecare se poate folosi doar de mâna stângă, având dreapta în ghips. De la umăr în jos. Cei doi ciungi sunt Grișa și Vaniușka. Cu ei mai e un al treilea, șoferul, care ține de șase și chibițează. Mai mult chibițează pentru că este luat prin surprindere de intrarea intempestivă a lui Lionel. Șoferul încearcă să scoată un pistol, dar Lionel
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
era nici măcar un porțelan trainic, nici bronz, nici lut sau de ce nu, nici lemn. Singura care urma să rămână așa cu ambele mâini amputate, pe vecie, era Venus din Milo-zeița frumuseții și a dragostei. Îi găsisem într-un târziu, mâna ciungă frântă din umăr, capul și mai apoi postamentul de la nivelul gleznelor mascate de maiestuosul peplu, desprinse. Simțeam nu atât milă, cât un sentiment al datoriei față de statuia aceasta arhicunoscută de generația mea încă din gimnaziu. După ce că într-o anumită epocă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
aceasta arhicunoscută de generația mea încă din gimnaziu. După ce că într-o anumită epocă îi fusese rupt un braț la una din mâini și o altă mână îi fusese amputată cu totul, probabil într-o altă epocă (brațul drept, adică cel ciung, o fi fost cel care făcea când era întreagă, gestul pudic-vezi statuia lui Praxitele), acuma căzuse beleaua tot pe ea. Și chiar dacă nu aveam cum s-o redau întreagă umanității, tot găseam suficientă ambiție să o readuc la viață, adică
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
în capul bețivului care nu lasă lumea să doarmă și să viseze, dar s-a oprit la timp auzind vocea adjutantului Radul Popianu, care îl liniștea pe colonel "de ce numai o mînă, dom' colonel, ce să facem noi cu un ciung, să fie două, două mîini de fier". Derutat, August Stoicescu s-a oprit în mijlocul drumului, încă nu se făcuse praful cel mare, cum se întîmplă în iulie-august, a răscolit cu bombeul în colb, "la asta nu m-am gîndit, ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
scria românele, eu îmi scriam piesele de teatru. Ne informam reciproc cum merge treaba. Acum, iaca, vin aici și trăncănesc despre proiectele mele, iar el, în replică, îmi zice o laie. E ca si cum as servi la tenis în fața unui adversar ciung. — Lui Adrian nu-i pasă. Ei bine, mie-mi pasă. Mă face să par... lăudăros. — Zău că nu, Șam, spuse sec Eleanor. — Bate pasul pe loc. Amândoi bateți pasul pe loc. — Ba nu batem nici un pas pe loc, îl contrazise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Le arătă cum se telescopează, devenind un laț cu unicul scop de prindere a Regelui Șobolanilor, ai cărui supuși invadaseră orașul și îi rodeau cu hămeseala lor cosmică rădăcinile uitării, semnalele S.O.S din Iad, senzația de apucat a ciungilor, fantoma de picior a șchiopilor, lacrimile morților. Și ne-am unit eforturile și hotărârea și pasiunea și speranța. Grasu, care era căpitanul și inventatorul, strigă înfocat, arătând spre est, spre un tunel luminat de iazurile de deasupra: Ostași, vă ordon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ca o jucărie mult dorită de copiii păzitori de capre. Cu urechile și cu cele cinci degete de la mîna stîngă neatinse, a ajuns să stăpînească trompeta ca un vraci și să conducă o formație de estradă la București. Orb și ciung cum era, pe la Începutul anilor ’, a forțat gratiile Cortinei de Fier și a aterizat În cele din urmă În Statele Unite. Acolo, alte cortine, alte fierătanii, alte straturi de rugină. A supraviețuit, Încropindu-și mici trupe de jazz și de café-concert
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Lui Dumnezeu, dar atunci de ce stă cu toți păcătoșii de vorbă?! Ba că ar fi doctor, că de aia a venit, să-i vindece pe cei care au nevoie... Asta da, știu sigur : chiar în satul vecin îl vindecase pe ciungul ăla, care acuma e învățător și are amândouă mâinile frumoase, întregi și bune... Ei, și el, învățătorul acela, e un om bun cu copiii și frumos... Așa se fac oamenii care au fost vindecați de El: sănătoși, frumoși și buni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ușor, ușor, ca un pescăruș... Pe urmă mi-am zis că nu numai necazurile mele le luase, ci și pe ale bătrânului, care pe atunci era ca mine, și pe ale tatălui lui, și pe ale copilului aceluia care fusese ciung și pe care-l vindecase, și acuma era învățător, și pe ale... dar cine-i mai ține minte pe toți ?! Și oare ce face cu necazurile, grijile, povara vieții și frica morții ale atâtor și atâtor oameni... Le duce mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și dreptul pe orgoliosul vârf al unei spade. Astfel am ajuns noi, după cum vă spuneam, la poarta corral-ului, ferindu-ne de zurbagii și de cerșetorii care Îi asediau pe toți cerând pomană. Bineînțeles că jumătate din ei erau orbi, șchiopi, ciungi și ologi prefăcuți, dându-se drept hidalgi ajunși la sapă de lemn, care nu cerșeau de obicei, ci doar așa, din Întâmplare; ba chiar trebuia să te scuzi față de ei, adresându-le un politicos scuzați domnia voastră, că n-am bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
parte, Statul de cealaltă, considerate ca două entităși distincte, acesta ținut să dea din belșug asupra aceluia, acela având dreptul de a reclama de la acesta torentul de fericiri umane. Ce trebuie să se întâmple? În fapt, statul nu este un ciung și nu poate fi. El are două mâini, una pentru a primi și una pentru a da, altfel spus, mâna aspră și mâna blândă. Activitatea celei de-a doua este în mod necesar subordonată activitații celei dintâi. La rigoare, statul
Frédéric Bastiat - Statul by Bogdan C. Enache () [Corola-journal/Journalistic/7395_a_8720]
-
cunoscut că episodul cel mai glorios din biografia cervantină - participarea la faimoasa bătălie navală de la Lepanto, în 1571, când și-a câștigat o aureolă de erou prin neasemuite fapte de vitejie, precum și supranumele purtat cu mândrie el manco de Lepanto "ciungul de la Lepanto" - a fost urmat de un eveniment dramatic: în drum spre patrie corabia este jefuită de corsari, iar Cervantes luat prizonier și întemnițat ). În Spania însă, scriitorului îi este hărăzit un nesfîrșit șir de dezamăgiri și amărăciuni: în locul recunoștinței
Lumea cervantină by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/7556_a_8881]
-
Între doi cerșetori: - Ce, acum ești ciung?! - Ce să fac? Cînd eram orb, primeam doar bani falși! *** Î: De ce nu a vrut Ponta să fie premierul lui Băsescu? R: Între palatul Cotroceni și Guvern nu există fir roșu, doar portocaliu... Șoferul autobuzului oprește între stații, întoarce capul
BANCUL ZILEI: De ce nu a vrut Ponta să fie premierul lui Băsescu? () [Corola-journal/Journalistic/67108_a_68433]
-
descrierea durerii proiectate de către cei cu brațele amputate ca argument pentru mîngîierea achiropiită, cea făcută fără ajutorul mîinii și-al atingerii, dar nu mai puțin mișcătoare, după cum mărturisește Psalmul 151 al lui Blaga: „Te simt dumineca și toată săptămâna/ cum ciungul simte o durere-n mâna/ pe care n-o mai are.” În această duminică s-a discutat, așadar, inspirat, doct și plin de miez o temă cu mult peste puterea de pătrundere a rîndurilor de mai sus - o tradiție a
Ion Mircea la Conferințele TNB: despre mîngîierea achiropiită by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5481_a_6806]
-
defăimata am facut o revoltă pe șleau. să nu mai aud cântec de Mare, cum se zbate spre țărmuri, mereu, când vin arcele din depărtare și căpitanul...nu mai sunt eu. poate de melancolie sau bleg de insuccesele-mi prea ciunge mi-am spus mie...mi, ca unui coleg: gata poetule, iti cam ajunge... și mi-am dat vederea la pescăruși, ca să nu mai văd ce țin minte, dar îmi răsar mereu dintre scoruși pui frumoși de aducere-aminte. nu-mi ieșea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Cu-albastrul pur , din zare . Mi-am frânt și pasul , peste munți , Prea-abrupt a fost urcușul , Prea multe piedici, de trecut , Prea crud , mărăcinișul . Și de-am să mă târăsc pe drum , N-am să renunț la vise ! Olog și ciung ,de-am să ajung , Tot am să urc pe munte . Și-o palmă , de-am să merg , pe zi , Încet , cu-amaraciune , Cu lacrimi pe obraz , si frânt , Tot am să urc pe culme . Referință Bibliografica: Mi-am frânt o
MI-AM FRANT O ARIPA de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384963_a_386292]
-
Îmbogățească pe preoți. Da, peste zece ani, orașul ăsta va fi de nerecunoscut. — E de nerecunoscut de pe acum, murmură Dante. Și nu spre mai bine. Așadar, cunoști cârciuma lui Baldo? — Mai mult Îți spun: chiar acolo am tras. Ticălosul acela ciung voia să scoată de la mine o avere, ca să-mi dea găzduire, dar m-am dat mare cu numele dumitale, și s-a muiat pe dată. Se pare că ești Într-adevăr cineva, În orașul dumitale. Sau, cel puțin, așa ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mi-am oferit brațul fiarelor cu care ei lucrau. Privi În jur, fixând cu mândrie pe toți cei de față, care parcă erau străbătuți de un fior. Fiecare din ei părea să retrăiască În carne și oase chinul povestit de ciung. — Dar otrava necredincioșilor s-a dovedit mai rapidă decât s-ar fi crezut și cangrena mi s-a ivit la Încheietură, iar mai apoi la cot. Astfel, de Încă trei ori mi-am oferit fiarelor brațul deja amputat, iar fiarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
unei cârciumi Înainte de ora a treia, la sfârșitul zilei de lucru. Probabil, cârciumarul se gândea că are de a face cu un bețiv. Dante strâmbă din nas. El, prior al Florenței, tratat ca un bețiv de către un zdrențăros, pe deasupra și ciung. Mâna Îi alergă la daga ascunsă, În timp ce fantezia Îi era străbătută de imaginea cumplitei tehnici de apucare a cruciatului. Trebuia să rămână În gardă, nelăsându-l să se apropie dincolo de hotarul de siguranță. — Te pot servi cu ce am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Oh, iartă-mă, messere. A fost, cu siguranță, din admirația pe care i-o port. Antilia nu aparține nimănui, În orașul ăsta. Pentru mulți bărbați, acest adevăr e o sursă de mare chin. Iar eu mă număr printre dânșii, conchise ciungul dându-i un dupac peste umăr ca pentru a se arăta solidar cu el. Priorul dădu Înapoi, fie din teamă față de modul de prindere a cruciatului, fie din deranjul provocat de acea confidență. — Vreau să Îi vorbesc, i-o reteză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dar rămase impasibil, ca și când n-ar fi priceput. — Ți-ai precupețit oare mântuirea trupului cu aceea a sufletului? Îl Întrebă poetul. Baldo nu răspunse. Dante se ridică, Încetișor. — Iar Duhul tău cere În schimb jertfe de sânge? Avu impresia că ciungul Încerca să Îi evite privirea. — Și ceilalți? Căror duhuri și-au consacrat ei credința? — Ceilalți? Cine? — Învățații care par să Își fi ales taverna ta ca altar al riturilor lor. Ce știi despre ei? Nimic. Sunt oameni de știință. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]