176 matches
-
a investit, afirmând: „Antonescu, ești singurul care poți salva țara!”. În conjunctura dezastruosului an 1940, aliații tradiționali ai României aveau grijile lor: Franța fusese ocupată de Wehrmacht, Anglia își retrăsese armata pe propria insulă, Țările de Jos, fuseseră ocupate, România ciuntită grav prin Pactul Molotov-Ribbentrop, prin Diktat și prin Tratatul de la Craiova... Antonescu și-a asumat răspunderea tuturor faptelor sale căutând, protecția celui mai puternic stat european de atunci. Trădat pe propriul rege, a murit ca un erou! Spre diferență de
„Confecţionez haine din pielea clientului…” [Corola-blog/BlogPost/93072_a_94364]
-
un autor, simți nevoia să-l studiezi. Din păcate, reversul nu e valabil: poți studia ani de zile un autor de care nu te leagă nici o presimțire. Tocmai de aceea pe majoritatea filozofilor nu-i poți străbate decît sub forma ciuntită a unei raportări parțiale: ori le pescuiești fulgurațiile fără să mai simți nevoia să le sistematizezi, ori te fereci în cușca unui jargon care descurajează empatia. George Bondor se numără printre fericiții care îl știu pe Nietzsche în ambele ipostaze
Bazarul cu iluzii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8597_a_9922]
-
insului o enervase, ci râsul acestuia sunând precum scrijelitul pe-o oală cu smalțul sărit în câteva locuri, așa că îi trăsese una cu poșeta în cap și ieșise din Galerie având sentimentul că doar demnitatea îi fusese cât de cât ciuntită. Dar trebuie să amintim, neapărat, de mândrie, pe care și-a simțit-o nu numai călcată în picioare, dar și terfelită de-un... De-un... Să-i fi zis rahitic mintal? Nu, nu era de-ajuns. Mai degrabă... Una peste
Posibilul amant al bunicii Parmenia... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/8079_a_9404]
-
ne plecăm capul, ci să stăm cu fruntea sus și să luptăm zi de zi pentru a ne atinge țelurile, să câștigăm drepturile maghiarilor în teritoriile rupte. Mesajul meu pentru frații noștri care trăiesc în teritoriile separate din țara acum ciuntită, pentru toți maghiarii, este să luptăm continuu pentru a supraviețui", a declarat Szocs Congor. În acest timp, Csibi Barna a stat în centrul orașului, în Piața Majlath Gusztav Karolu, în fața a două pancarte pe care a scris: "Jos Trianonul" și
Csibi Barna: "Inima Ţinutului Secuiesc bate în maghiară" () [Corola-journal/Journalistic/44534_a_45859]
-
nerușinat. Trecând peste câteva zile, n-am mai văzut kitsch-ul turistic. Jamsheed ne-a strigat de pe tejghea, cu dojană superioară și accent graseiat convingător Îfăcuse liceul francez Istiqlal din Kabul) și părând, din veselie, a da o piruetă trupușorului ciuntit, că figurina s-a vândut foarte bine unui domn colecționar de antichități din forțele speciale americane. învârtindu-mi în cap semnificația episodului și între bându-mă câte din cunoștințele noastre despre Antichitate se bazează pe confuzii à la Manneken Pis
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
aspecte "formaliste" ale muncii de traducere. Primul care se pronunța era Cezar Petrescu 31, care se putea lăuda, nu numai la Cartea Rusă, cu o bogată experiență de traducător. După o trecere - "canonică" - în revistă a produselor meschine, prost croite, ciuntite și fără perspectivă ale "industriei deșeurilor literare" de dinainte de 1944, Cezar Petrescu vorbea despre soluția utilizată de edituri la finele anilor '40: acel binom traducător-stilizator, ce presupunea un sistem complex de confruntări și revizuiri ale textului, uneori chiar cu excese
Literatură și propagandă: Editura Cartea Rusă by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7182_a_8507]
-
fulgarin care-i acoperă chiar și Încălțările, Îi dă un șut În fund, ,,convingând-o,, să renunțe. Din când În când coada se mișcă Înainte și Înapoi, flux și reflux, gemând de disperare și neputință. Foamea zgâlțâie din temelii trupurile ciuntite și sfârșite de sărăcie, și un fior de teamă, ca un cutremur le devastează viscerele. Cei care au primit porțiile se vor ascunde prin cotloanele pe unde Își duc traiul, pentru a-și potoli burțile goale. Dincolo de ghișeul prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ca decorul unui film sau al unei piese de teatru, cu personaje războinice. Nu mă puteam apropia foarte mult de ele, imaginația mea extrem de harnică, lucra În voie Închipuind baluri și mobilier somptuos din timpuri apuse, dar acum, Înăuntrul zidurilor ciuntite, mormanele de gunoaie, care făcuseră de-a lungul anilor un fel de strat geologic, erau adăpostul șobolanilor pe care nu-i tulburau nici măcar șatrele zgomotoase de țigani, din apropiere,. După plecarea mea din casa soților bătrâni, urma să vină pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
îndrăgostit. Nimeni nu avea să afle ce s-a întâmplat. Dar nu mi-l puteam închipui pe Palmer, nici după ce se va căsători cu Antonia, eliberat cu totul din ghearele acestei vrăjitoare cu sâni bronzați a cărei imagine - cu părul ciuntit și ciufulit, cu fața gravă și angelică dominându-i goliciunea - îmi stăruia neîncetat în fața ochilor; și, în egală măsură, îmi dădeam seama că sunt blestemat pentru tot restul vieții, întocmai ca acei bărbați care se culcă cu prostituatele dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
lungi dintre rafalele vîntului se oprește să privească cum ninge abundent, încărcînd brazii ce străjuiesc piața, făcîndu-i să semene cu pozele cărților de povești citite în copilărie, cînd încă nu știa cum arată munții, iar brazi văzuse doi, și-aceia ciuntiți, în curtea fostului conac boieresc din sat. Zînele din poveștile preferate și le închipuia locuind în case mari, înconjurate de mulți brazi, călătorind în sănii împodobite cu flori și blănuri, din care li se vedeau doar ochii mari și părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ușa larg deschisă. Doamne! tresare el, oprindu-se o clipă îngrozit, făcînd semn nevestei să se apropie. Stejarul de lîngă restaurant stă prăbușit într-o parte, spre mal, cu coroana în jos, către fundul iazului și cu jumătate din rădăcini ciuntite, aruncate spre cer. Lîngă el, rezemat de perete, cu cureaua de la pantaloni mototolită în mîini, stă profesorul și privește fix, cu ochii mari, gata să-i iasă din orbite. În fața lui, de la rădăcina smulsă, pornește o crăpătură ce se lărgește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pregetau să urce pînă la apartamentul său, situat la ultimul etaj al imobilului. Lift nu exista. Scara era În spatele clădirii, spre Chelsea; de la etajul al doilea În sus, cel care urca scara redescoperea priveliștile războiului. Mai toate turlele bisericilor păreau ciuntite În vîrf, aidoma unor batoane de zahăr, și multe străzi altădată selecte arătau ca niște maidane după dărîmarea cocioabelor. Rowe se opri, cu o strîngere de inimă, În fața casei cu numărul 63, cîndva familiară. Îi fusese totdeauna milă de Henry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
despărțiți de restul trupului, de inimă și de cap, iar mușchii tresăreau într-un zvîcnet viu, adevărat, așa cum văzuseră de nenumărate ori în apa bălților și a Dunării că zvîcnesc broaștele întregi, iar ei nu erau decît un capăt mort, ciuntit, nu mai erau de fapt decît un rest de mortăciune. Și degetele lor dădeau viață întreagă, adevărată, aceeași mișcare, cu aceeași energie și amplitudine, cu aceeași nervozitate, o zvîcnire pe care o mai făcuseră de atîtea ori, de zeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
numit Făcătorul de Minuni. Numai că el nu mai era acolo, ci doar chinga, Încolăcită precum un șarpe, ca și colbul care se așternea domol, praful ridicat de Simon când țopăise ca un cocoș neajutorat, agitând brațele ca niște aripi ciuntite. Apoi Își ridică ușor privirea În direcția În care mulțimea Își Înălțase capul, și‑l zări iarăși pe Simon Magul. Acum silueta i se deslușea clar sub un nor alburiu, aducând c‑un vultur uriaș, numai că nu era vultur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mai sînt. E mai anul de cînd, înaintînd în sus pe Copou, m-am trezit față în față cu o pereche de îndrăgostiți. Ea, într-o rochie tahitiană cu bretele, avea brațul tăiat. Mergea săltînd ca o arteziană, în ciuda brațului ciuntit, în rochia care, deliberat cred, nu masca nimic. Băiatul părea captivat de exuberanța ei. Încerca să aplaude chiar, cu mîna retezată, bătînd grotesc aerul cu ciotul negru, oribil. I-am admirat tăria. Nici urmă de nefericire. Se bucura de clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
după care se retrăgeau în grup compact. Noi suntem tu, păreau să spună, aceasta vedea și ea, nu era nici înfricoșată, nici bucuroasă că își vedea etapele existenței, era doar uimită. Ceva nu se lega. Ce anume lipsea din lanțul ciuntit? Ființele aveau ochii morți, ațintiți într-un singur punct, în funcție de poziția fiecăreia, o împietrire vie, în afară de păpușa pietrificată cu totul. Ceasul funcționa, umbrele aveau atitudine, răzmerița de grup se terminase sau așa i se părea deocamdată, făceau gălăgie într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
miresei pe mormântul bunicului. Era o aluzie la Cehov. DESENUL Ceea ce urmează acum este doar un episod. Merită foarte puțin spațiu. De fapt nici un pic de spațiu. Dar trebuie amintit, altfel povestirea despre Biblia lui Doré ar fi neterminată și ciuntită: Uitasem cât de teribilă era toamna. Nu acordasem nici un gând ferocității toamnei. Eram nepregătit. Ea vine aici, pe Ava, ca un hoț noaptea. în anii petrecuți în Casă abia o observasem. Poate spusese directorul vreodată: A venit toamna. în timpul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
de pânză. În prima zi când i-am văzut recunosc că m-a încercat un fior de spaimă. Dar apoi mi-am dat seama că sunt inofensivi. Doar că nu îi poți numi oameni. Scot sunete dezarticulate și uneori cuvinte ciuntite, de ne-priceput. Am descifrat totuși ceva, la un moment dat, când unul dintre ei a dat semnalul: "Ai noștri, hai!" și toți s-au năpustit înspre ieșire. Expresia "ai noștri" m-a cutremurat când am reme-morat-o, ceva mai târziu
Să nu vinzi pianul! by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Journalistic/7863_a_9188]
-
ale urmăritorilor, vom avea în față pagini pe cît de credibile sub unghi biografic pe atît de parțiale sub unghi omenesc. Cu alte cuvinte, deși informațiile sunt verosimile și pot fi verificate, ele înfățișează viața lui Noica în chip fragmentar, ciuntit și pe felii. Mai precis, dosarul nu poate fi citit ca o carte menită a fi parcursă de la cap la coadă, o carte în care cititorul să fie introdus pas cu pas în universul protagonistul ei. Nu avem așadar de-
„Obiectivul“ Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7121_a_8446]
-
Veaceslav Piețuh, am întreprins o călătorie prin imensa }ară a Mongolilor - un teritoriu de circa 1,5 milioane kilometri pătrați pentru ceva mai mult de 2 milioane de locuitori. (Pe când biata noastră Moldovă din stânga Prutului - și... ruptului, raptului istoric -, croită, ciuntită, mutilată, pe numai 33,3 mii km2 adăpostește peste 4 milioane de suflete omenești....) Ei bine, subiectul propriu-zis al prezentei narațiuni-portret, să-i zic astfel, începe după o săptămână de călătorie, când ne întorsesem deja din imensitățile stepei la Ulan
Un important scriitor mongol: Galsan Tschinag by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7350_a_8675]
-
primite de la cititori și admiratori, Grass se simte pe mai departe înțeles și sprijinit. Că printre susținători se află și extremiști de dreapta sau islamiști - este un prejudiciu suplimentar adus gloriei sale literare în descreștere și credibilității sale morale deja ciuntite. În cursul dezbaterilor, unele din epitetele deloc măgulitoare, dacă nu chiar vexante, cu care scriitorul a fost bombardat (precum acuzația de antisemitism) au fost contestate sau retrase din circulație de spirite mai lucide și avizate, cu argumente raționale și la
Günter Grass: Literatura ca vestă antiglonț by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/4739_a_6064]
-
pete albe”, însă am fi nedrepți dacă nu am recunoaște că, odată dispărută cenzura, s-a recuperat o mare parte din ceea ce fusese ocultat, iar semnalarea mutilărilor operate de cerberii ideologici permite, fie și într-un viitor incert, refacerea edițiilor ciuntite. Venerabilul istoric literar și editor Teodor Vârgolici face parte din acea mică elită a cercetătorilor care nu s-au lăsat copleșiți de lipsa de mijloace cu care s-a confruntat sistemul editorial după 1989. Imun la mode trecătoare, el a
O recuperare exemplară by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5667_a_6992]
-
regim politic totalitar, antidemocratic și rasist, de tip hitlerist, G.Ivașcu nu și-a pierdut echilibrul moral, și-a asumat riscuri personale, civice și intelectuale, prin rezistența insolită, dârză, la presiunile autorităților. A privit cu luciditate și scepticism aderarea României ciuntite, prin semnătura generalului Ion Antonescu, la „Pactul tripartit”, încheiat la 27 septembrie 1940 între Germania, Italia și Japonia, ce consfințea Axa politico-militară din anii celui de Al Doilea Război Mondial. Orientarea politică din acea epocă a marcat conștiința majorității adevăraților
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3695_a_5020]
-
ocolișul prezumțios al limbajului de specialitate. Între Hegel și Vasile Lovinescu îl preferă pe al doilea, dar nu-l respinge pe Noica, cum nu-l repudiază pe Creția. Cu timpul însă, presimțirea că adevărul livresc, oricît de rafinat, e forma ciuntită a unui adevăr mai cuprinzător, pune stăpînire pe autor, moment în care biblioteca devine instanță constrîngătoare, iar autorii simpli cabotini slujind gloriei proprii. Din acel moment pasul care se impune e renunțarea la lectură, adică ieșirea din cărți și intrarea
Ieșirea din cărți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3530_a_4855]
-
târziu cu titlul România nouă. în românește mai apăreau, cu litere chirilice, Cuvântu moldovenilor, vedea lumina tiparului revista Școala moldovenească, apoi Luminătorul, publicația clerului. Printre peripeții și tragedii, succedându-se de-a valma, vine, în fine, vremea unirii cu țara. Ciuntită teritorial, prin tratatul de la Buftea, România dobândește Basarabia, din propria voință a poporului acesteia. Iată momentul: ŤLa 24 ianuarie st.v. Basarabia se proclamă republică independentă. La instalarea lui Ion Inculeț ca președinte al republicii, doamna Aristarh i-a pus
Un memorialist necunoscut: Ovidiu Țopa by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/7433_a_8758]