135 matches
-
ce ar fi putut Însemna imaginea autorului, imaginea vanității sale, singura Însușire pe care se sprijinea făptura-i șubredă; va elibera, așadar, manuscrisul de acele micimi În care s-ar fi reflectat ca pe luciul unei bălți, chipul cu obrazul ciupit al lui Jeshua Krohal, cearcănele sale vineții ca și trupu-i trîndav; apoi va tăia dintr-un condei orice aluzie răutăcioasă la adresa unor stări de lucruri ca și unele degresiuni biblice ca aceea despre femeia lui Lot, În care se recunoștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ironie. - Voi veni la timpul cuvenit, să nu Îți faci griji, Îi răspunse Dante, Întunecat la față. - Dar timpul cuvenit se apropie cu pași mari, știi? Suntem deja la idele lui august, Îi replică omul cu răceală. De pe chipul său ciupit de vărsat dispăruse orice urmă de amabilitate. - Domenico, Împrumutul meu e garantat de fratele meu, Francesco, știi bine, și de pământurile familiei mele, Îi replică poetul, agasat. Se Întreba de ce cămătarul devenise atât de obraznic. Se Întâmplase, oare, ceva prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Că erau pentru procuror sau pentru tânăra domniță, nu mai știu. Îi dădeam corespondența, iar dânsul o tria. Nu am lăsat niciodată scrisorile lui Barbe sau Gravului, în definitiv dânsu-i stăpânul acolo, nu? Marcel Crouche își scufundă nasul mare și ciupit de vărsat în paharul cu rachiu, inspirând lichidul ca și cum ar fi fost vorba despre o chestiune de viață și de moarte. Băurăm în tăcere toți trei, primarul, poștașul și cu mine. După aceea a mai venit un rând. Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
din care vor bea vise călătorii de pretutindeni, ca-ntre timp să devină fulger și lacrimă, mugur și adevăr. Petale de nufăr în ploaie, o mângâiere cu mir unsă pe pielea de aur și smirnă, o țiteră dintr-un colț ciupită de-o pală de vânt. Noaptea este așteptată de cei ce știu să-i deslușească lumina. Când, la fereastra mea, stelele foșnesc, vestesc că au un poem printre ele. În casa aceea este un rug ce arde în forma inimii
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
mai vorbim de regiment, contesele erau, dacă erau, doar un subiect de făcut mișto cu gorobeții, Verdunel se duse foarte degajat lângă fiara de pe scaun și spuse vesel: sărn’a tanti, deși numai tanti nu părea morsa aceea cu față ciupită de vărsat și cu niște fălci vineții, de măcelar. La auzul vorbelor de neînțeles pentru ea, contesa se ridică în picioare și îi dărui bietului Costel o sfântă de palmă atât de meseriașă încât acesta crezu că l-a lovit
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
puțin una din probele I și a II-a. ... 6. La probele de aptitudini pentru profilul artistic - arte vizuale nu se admit contestații. ... ... PROFIL ARTISTIC - MUZICĂ SECȚIA INSTRUMENTALĂ A. Instrumente ale orchestrei simfonice 1. Instrumente cu coarde cu arcuș, coarde ciupite, instrumente de suflat (vioara, viola, violoncel, contrabas, chitara, harpa, flaut, oboi, clarinet, saxofon, fagot, trompeta, corn, trombon, tuba) Proba I Proba de instrument compusă din: a) o gamă aleasă, prin tragere la sorți, de către candidat, din patru game pregătite
ANEXE din 31 august 2023 () [Corola-llms4eu/Law/274285]
-
ARIRANG, ARIRANG, ARARYIO În camera scăldată de razele lunii, ascult, într-o seară de mai, acordurile unui cântec tulburător. O voce diafană, vibrant-tânguitore, menținută de respirația sa ritmată, asemeni unei eșarfe luată ușor de vânt, Arirang, Arirang, Arariyo... Printre corzile ciupite ale zitherei, sunetele clare, pure, se sting brusc, reaprinse, din eter, de magia oboiului și-a tamburului, înfrigurându-mă. Lăsată în voia nadei muzicii, timpul pare să nu existe, spațiul nu are limite. Simt o ușoară bătaie pe umăr, am impresia
CÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378940_a_380269]
-
în al nouălea cer. - La nebunie, scumpa mea ! La nebuni e ... - La nebunie, scumpul meu ! La nebuni e... Pășeam pe aleea parcului, neobservând că în spatele nostru, la vreo douăzeci de metri, un bărbat trecut de prima tinerețe, încruntat , cu fața ciupită de vărsat și cu ochii îngustați, aflat mereu în umbra vreunui copac, ne urmărea cu pași de felină. Acest om, foarte curând, avea să joace un rol extrem de important în viața mea, răsturnându-mi toate valorile cu care am fost
IUBIREA ESTE UN ÎNGER DE LUMINĂ CU O SINGURĂ ARIPĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379730_a_381059]
-
redevin paiață din rolu’-acesta muribund să fug spre alte patimi pădurile să le sugrum într-un izvor de lacrimi boboci de guri să tulbur iar sugându-le ardoarea rădăcini de foc să-nfig în cerul strâmt ca marea Din ciupitele-mi porunci să pot alege una iar ochii tăi cuțite lungi s-arunce-n mine-ntruna să te iubesc, să te urăsc cu-aceeași îndrăzneală cu gândul să te pot lovi în lipsa-ți de petală Referință Bibliografică: Și te iubesc, și te
ȘI TE IUBESC, ȘI TE URĂSC de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381375_a_382704]
-
veac, și iar coboară-n tumbe în sfertul celălalt, spre același loc de unde-a răsărit, strecurându-și razele-i zeroase prin umbra celor douăzeci și șapte de însoțitori rotunzi, (din care Miranda-i luna lui cea mai frumoasă, dar cea mai ciupită după mii de lovituri), De pe pământ, Uranus greu se vede cu ochi liberi, mai deloc! Prin sita celor nouă mari inele de roci ce-i strâng în chingi răsuflul chinuit al mingei uriașe de nori metanici albăstrii și groși, îl
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
găuresc amețitor cu răsunet Cu toții vorbim, mimam fără sunet Înecați de zgomote ce răzbesc și un tunet. Piramide clădite din oase de robi Faraoni ce fură și ochii la orbi Otravă ți-e dată, fără să vrei o absorbi Cu toții ciupiți si-nghititi că de corbi. Referință Bibliografica: lemne de piatră / Angheluță Lupu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 645, Anul ÎI, 06 octombrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Angheluță Lupu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
LEMNE DE PIATRA de ANGHELUŢĂ LUPU în ediţia nr. 645 din 06 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346373_a_347702]
-
nr. 1571 din 20 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Zorzoane pacifiste, gunoaie hitleriste Lumini mâncate-n coate și stele cu păcate Din aburi cu migală ies nori de argăseală Înfranjurite molii-și adunnă-n grabă solii Podoabe de-ntuneric, stropșite nefeeric Ciupiți obraji de lună, în gură cu-o alună Păzite păsări frânte, în colivii răsfrânte Țânțari goliți de-otravă, zâmbind mai jos c-o-'ctavă În sâmburii rânjiți, ucigași mânjiți E lumea asta plină de plagă și-i venină Mustește îngropată în
O VACĂ... ȘI LUMEA ÎN CARE TRĂIM* de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374658_a_375987]
-
Acasa > Manuscris > Cugetari > GÂNDURI CIUPITE Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1712 din 08 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Am încercat imposibilul, iar imposbililul m-a încercat pe mine. Acum suntem chit. Tăcerea e dovada că de inimă stă atârnată o piatră. Am prins
GÂNDURI CIUPITE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374671_a_376000]
-
ecoul s-a spânzurat între timp. Oare cum ar fi să avem toți același glas?! Divină naivitate! Datorită ție pot vedea viața și în roz! Am venit, o să plec, n-am învins nimic. (Nici măcar pe mine însămi!) Referință Bibliografică: Gânduri ciupite / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1712, Anul V, 08 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Tălpău : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
GÂNDURI CIUPITE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374671_a_376000]
-
retrovizoare. — Parcă știu de undeva mașina aia. Rahat. Cu aerul cît mai firesc de care sînt În stare, Îmi răsucesc capul să văd ce vede el. E un Ford maro, iar la volan e un tip. Un tip brunet, genul ciupit de vărsat, figură tipică de detectiv. Rahat rahat rahat. — Hai să dăm drumul la radio! zic. Încep să schimb frecvențele, dau volumul mai tare, Încercînd să-i distrag atenția. Și, dac-o știi, ce contează? SÎnt tone de Forduri maro
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
agitându-se, parlamentând cu sinistrații iar uneori ridicând vocea la muncitorii care lucrau ilicit...! În dimineața unei astfel de tumultoase zile, Își făcu apariția un individ ce propulsa În jurul său repulsie, datorită staturii sale de atlet bine proporționat, cu față ciupită de vărsat, În timp ce mutra lui de ganster modern te obliga din precauție să-l ocolești, iar În ce privește vocabularul putea fi cu ușurință invidiat de către apașii vremurilor apuse. Acest individ, se rotea prin curtea șantierului zâmbind flegmatic, dând mâna cu unii
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
agendă și cu același deget făcu o cută În perdea. Ce subțire era! Părea fără articulații. Avea probabil obiceiul să prindă Între degete tot ce-i ieșea În cale... poate vreo nouă apucătură, ca să evite să-și roadă unghiile. Perdeaua ciupită se mișcă ușor. Oare nu se Îmbătase puțin ? Dar negrul și galbenul erau semne de avertizare: „Atenție! Pericol!” — E adevărat, spuse ea cu voce joasă, enervantă, ca și cînd se pregătea să se confrunte cu cineva față-n față. SÎnt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
anunța de la mare distanță s-a ivit în spatele meu ca o salamandră de foc și sânge. Bâh! În glasul tărăgănat se strecurase abia auzit tonul rugăminții stăruitoare și al dezvinovățirii în timp ce el arăta spre cicatricea proaspătă care îi brăzda obrazul ciupit de vărsat. Nu, amice, mi-am spus eu - n-ai voie să cerșești aici: așa ceva alungă clienții. I-aș fi dat eu o liră, doar să-l țin departe de mine, dar unul din membrii triumviratului acneic care păzea casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ce poți să faci? Aici nu era nici un ban. Asta o știam eu. Erau doar bani pe roșu, datorii, bani lipsă. N-am mai zis nimic despre bani. Oricum, știa și el. Radarul banilor rămăsese încă treaz pe fața lui ciupită, senzuală. Știa de ce venisem și îi era frică de mine. Asta era ultima frică pe care reușeam să i-o smulg lui Alec Llewellyn. Așa că m-am așezat comod și am lăsat-o să-l cuprindă. * Mă aștept să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
un pietroi, ținînd pușca În poală, călduță Încă. Contempla imperturbabil trupul decapitat al Maríei Craponcia, alias Yvonne, acoperit de insecte. CÎnd văzu gardienii cum se apropiau, se mărgini să ridice din umeri, cu fața stropită de picături de sînge, parcă ciupită de vărsat. Luîndu-se după sughițurile de plîns, gardienii Îl găsită pe Ramón Un-singur-coi ghemuit lîngă un copac, la treizeci de metri mai Încolo, În desiș. Tremura ca un copil și nu era capabil să se facă Înțeles. Locotenentul de la Garda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
la cel de jazzman. Apoi spuse: Ne vedem la biserică. Și se îndreptă spre scenă. Homalău tăiat. Curlangiu în șuriu. Dramă poponărească. Danny se uită cum Coleman Healy se urcă pe scenă și schimbă saluturi cu alți jazzmeni. Grași, cadaverici, ciupiți, uleioși și arătând epuizați, cei de-acolo păreau o altă specie pe lângă saxofonistul dezinvolt - asemeni unei fotografii cu scena unei crime, cu tot soiul de impurități care rup simetria și te fac să remarci ce nu e în regulă. Începură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
worry ( E totul în regulă? Nu-ți face griji ). Autoguvernare. Construcție sărăcăcioasă, cu câteva etaje, asemănătoare căminurilor de familiști. Infuzie de Cannabis. De la nippy, care înseamnă sprinten. Confortabil, tihnit. Joc de cuvinte rezultând într-o poreclă. Poxridden înseamnă „cu fața ciupită de vărsat de vânt“, iar Half mast este un termen care desemnează coborârea drapelului național pe jumătate, în semn de doliu; coborârea pavilionului în bernă. Hurie, fecioară deosebit de frumoasă promisă de Mahomed credincioșilor în paradis. O persoană care nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Traversezi, o iei la stânga, până la capătul blocurilor. Se mai văd macaralele. Mormane de cărămizi, cofraje. Treci prin noroaie, până la penultimul bloc cu patru etaje. Îl recunoști ușor. Balcoanele-s pline cu flori. Au pictat flori și pe fațadă, că e ciupită, a căzut tencuiala. Iubesc florile, pribegii mei, dintotdeauna. Acolo stau eu, la etajul doi. Nu-i nevoie să întrebi. Sunt grămadă, toți, în fața blocului. Te întreabă ei pe cine cauți. Te duc cu alaiul, până la ușă. Sau, dacă sunt în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Nicolache.” „Drum bun, nepotache! Hai, mângâie-mi cocoașa! Se spune că poartă noroc. Îți promit un festin când ne vom revedea. Un chef homeric la malul apei, cu plachie de lin, ciorbă de știucă acrită cu zeamă de varză și ciupită, așa, cu un pic de hrean.” Când vorbea despre bucate, Nicolae se simțea invadat de grație. Pocnea ușor din degete și se sălta pe vârfuri ca un dansator gata pregătit pentru a se lansa în ritmul unui dans. Nicolae îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
gardurile-rogojini. Coborâm În sat. Gardul școlii stă În picioare - nu-i de mirare: e din piatră și din leațuri sănătoase de stejar, spre drum; și poarta e Întreagă - dar deschisă de tot. Curtea plină cu armată, geamurile sparte, pereții ciuruiți, ciupiți, Încolo Întreagă, școala. - Bine că n-a luat foc - cu stuful ăsta..., zice mama. Bine că ne-am Întors acasă, că mi se acrise de refugiu. Și mie. Mult mai bine-acasă la mine. Ne-am Întors, iar stuful acoperișului e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]