399 matches
-
înalta spirală! Din glezne pornește abisul luminii, rugina sorilor morți, legănarea de val a genezelor. Ci, după multa suire, iată pereții fântânii, marile ghizduri șiroind de întuneric: ești în adânc, zidit până la stele - atât de departe e timpul de afară! Ciutura spânzură în ocheanul fântânii, și nimeni nu s-a născut s-o coboare. Sintagma din Neguțătorul de săbii: Atunci fugi în alt popor" va fi continuat, oare, să mă urmărească din exteriorul stării mele conștiente? La modul negativ, ei pare
Celălalt by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8165_a_9490]
-
Bereholochi Constantin, 65 ani l Clăianu Ion, 79 ani l Ciucure Eleonora, 79 ani l Krall Iuliana, 83 ani l Ostoici Verina, 86 ani l Vesa Dorel, 49 ani l Lușe Margareta, 81 ani l Radu Dumitru, 72 ani l Ciutura Cornel, 66 ani l Körmöczi Ludovic, 64 ani l Dragomir Ioan, 68 ani l Cărămizaru Ana, 49 ani l Zaharia Aristotel, 55 ani l Carabeț Ioan, 54 ani l Korek Ștefan, 38 ani l Raiu Ernest, 58 ani l Lakatoș
Agenda2006-17-06-publicitate () [Corola-journal/Journalistic/284932_a_286261]
-
eliberat de tot ce-i în viața de zi cu zi. Livezile sunt bogate toamna, pomii fiind încărcați cu mere, pere, nuci, alune și multe alte, fructe ce le aștepți în fiecare an cu nerăbdare. Mă impresionează și fântânile cu ciutură ale căror apă este mereu rece pe timp de vară, apă bună care-ți potolește setea. Avem locuri frumoase, un sat frumos cu oameni frumoși, buni, dar care nu știu să prețuiască ceea ce au. Îmi iubesc satul și doresc ca
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
din epoca neolitică; - Radimna- vestigii din epoca romană;Pojejena-castru roman, cetate medievalăZidinavestigii din epoca neolitică, bronzului, dacică; - Macești-vestigii din epoca romană și neolitic; - Moldova Nouă- vestigii din neolitic , eneolitic,, tranziție, epoca bronzului,, fierului, epoca romană și feudală; - Liborajdea- mori cu ciutură; - Sichevița- mori cu ciutură, vestigii din epoca bronzului, a fierului și feudală; - Gornea - castru roman, vestigii din epoca paleolitică, din neolitic,eneolitic, de tranziție, din epoca bronzului, fierului, dacică, romană, feudală;Liubcova- vestigii din epoca neolitică, a bronzului, din perioada
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
vestigii din epoca romană;Pojejena-castru roman, cetate medievalăZidinavestigii din epoca neolitică, bronzului, dacică; - Macești-vestigii din epoca romană și neolitic; - Moldova Nouă- vestigii din neolitic , eneolitic,, tranziție, epoca bronzului,, fierului, epoca romană și feudală; - Liborajdea- mori cu ciutură; - Sichevița- mori cu ciutură, vestigii din epoca bronzului, a fierului și feudală; - Gornea - castru roman, vestigii din epoca paleolitică, din neolitic,eneolitic, de tranziție, din epoca bronzului, fierului, dacică, romană, feudală;Liubcova- vestigii din epoca neolitică, a bronzului, din perioada dacică și romană; - Berzascabiserica
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
Valéry că "orice operă este opera mai multor lucruri decît a unui autor"?): universul prozei lui Gheorghe Crăciun este o lume de citate. Pe cine altcineva decît pe cel robit cărților, ficțiunii, "trucajului" cultural, îl mai poate emoționa marea, o ciutură în mijlocul cîmpiei, firul de iarbă, cerul, văzduhul "plin de cîntece ciripitoare" sau, iată, povestea lui Dafnis și Cloe? Realul nu e al celor care îl "trăiesc", ci aparține, ca fapt literar și, deci, în profunzimea sensurilor sale, scriitorului (lui Vlad
O lume de citate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9446_a_10771]
-
încerca tăria rachiului chicurat din caneaua balercii cocoțată lângă hornoaică, la loc îndemânatic pentru crâșmar. Cel mai apropiat sat sau târgul se găseau la nu mai puțin de o poștă depărtare...Dacă luai în seamă doar apa rece scoasă cu ciutura din fântâna adâncă cu colac de piatră și era deajuns pentru un om ostenit și însetat. Vitele se adăpau din ulucul aflat în afara curții, alimentat de un izvor cu vână bogată. Luând în seamă toate acestea, se putea spune că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
nici preț de o minută și s-o ridicat cu același oftat adânc. „Hai colea la fântână și scoate niște apă, că tare mi-i sete” - a reușit să spună, cu gura arsă ca de lingoare. Am scos repede o ciutură cu apă. Nenea Jănel s-o aplecat și o băut prelung, fără să răsufle...Când s-o îndreptat din șale, o șoptit: „Nicăiri nu-i mai bună apa ca aici la Fântâna cu răchiți.” Apoi, fără să scoată o vorbă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
lungă. Si aici trebuia mare băgare de seamă...Au oprit carele pentru a se pregăti de coborâre. Cu opritorile puse la roți s-au dat aproape de bouleni, îndemnându-i din când în când...In vale au tras la Fântâna cu ciutură, au oprit și au dejugat. Scoateți apă și umpleți ulucul, să se adape boii! Dați-le apoi câte un braț de otavă! Așa ca o gustărică. Masa pentru noi și pentru dobitoace...la Crâșma din drum! a poruncit moș Dumitru
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ce-i face, Pâcule - a comentat moș Dumitru, dus pe gânduri... Găsim noi ac de cojocul lui - a afirmat Vasile Hliboceanu, semn că se gândea deja cum să urce dealul de la Lutărie... După un firicel de odihnă la Fântâna cu ciutură, au pornit. La cine îi tânjala? a întrebat din mers Vasile Hliboceanu. La mine - a răspuns Mitruță Ogaș. Când ajungem la piciorul dealului, iei boii cu tânjala după ei și o agăți înaintea boilor lui moș Dumitru. Gheorghe Amnar merge
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
același ton Pâcu. Calea spre târg s-a dovedit grea. In unele locuri troienele, asemenea spinărilor unor bivoli, ședeau de-a curmezișul drumului...Atunci doar cu lopețile în mână puteau să facă o pârtie îngustă...Pe când coborau spre Fântâna cu ciutură, Pâcu i-a făcut atenți pe cărăuși. Voi vedeți ce văd eu colo pe iazul de la Găinării? Cei întrebați și-au pus mâna streașină la ochi, să se apere de soare, și au privit spre locul arătat. Afară de o mogâldeață
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Cocoșitu. Să nu uiți asta, băiete! Să nu uiți! l-a atenționat Pâcu, apăsând cuvintele. Intreaga zi, Cocoșitu nu a avut vreme nici să răsufle ca lumea. Gâfâind, făcea toate treburile, fără să scoată măcar o vorbă...La Fântâna cu ciutură, Pâcu l-a atenționat: Vezi, Iordache, că boii sunt însetați. Adapă-i, dar să ai grijă să bea toți. Unii sunt mai mofturoși. Intrebi pe fiecare cărăuș ce nazuri are fiecare bou și le dai apă la rând, ca la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
în mișcare. Zgomot specific.) MICUL PRINȚ: I-auzi! Noi trezim fântâna, și ea cântă... VULPEA: Da, e cel mai frumos cântec. Lasă-mă să te ajut. (se apropie) MICUL PRINȚ: Cum să mă ajuți? Doar tu ești o vulpe! (scoate ciutura pe marginea fântânii) Să bem! Mi-e sete de apa asta născută din cântecul fântânii. (bea) Bea și tu. E dulce ca o sărbătoare. (Vulpea se apropie și bea) Vezi tu, apa asta e cu totul altceva decât o hrană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cu drumul principal pietruit ca la oraș. Simona căută casa mătușei Varvara, dar nici una din imaginile rămase cândva pe retină n-o ajutau să o recunoască printre cele ce-i răsăriseră în cale. La o fântână, o femeie tocmai răsturna ciutura cu apă proaspătă într-o căldare. Când o văzu pe fată care părea o rătăcită, puse găleata deoparte și o întrebă: Dar dumneata pe cine cauți? Dacă nu vi-i cu supărare, aș vrea să aflu unde e casa unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
-i, pentru că s-au aprins din nou proiectoarele stelare? Noaptea a devenit o zi însorită, desigur, cu Luna uitată de scenograf pe fundalul mușcat de vânt al zării. Și Mioara îmi dădu să beau din căușul palmelor apa fântânii cu ciutură din spatele casei de pe bulevardul Karl Marx nr. 51 și totul era la fel ca înainte. Dar setea tot nu mi-o potolisem. C argobot, după ce se urină sub Luna care tocmai se ridica dintre blocuri (dărâmând două antene parabolice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dădu drumul în gol. Și, în timp ce dansam că Dracii cu urlete de bucurie stropite cu blesteme și condimentate cu înjurături la adresa matematicii și cui o adusese pe lume, ne-am hotărât să vedem trupul frumos înecat al profesorului nostru. Dar ciutura era goală și fântâna secată... Am coborât cu toții pe tărâmul celălalt: o peșteră imensă cu o lumină de nicăieri. Pe tavan curgeau râuri, pe lângă pereți statui înșirate ai îndepărtaților regi dacici. În mijloc, pe un tron un Zeu. Luă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
se pierdea În alte lumi. Nu adia nici o boare de vânt. Acea parte de luncă, era cultivată invariabil cu grâu și cu lucernă. Cele două culturi erau despărțite, de când se știe, de „Drumul Mare”, la jumătatea căruia, o fântână cu ciutură și cumpănă oferea, de la o adâncime apreciabilă, apă limpede și rece, ca o binecuvântare pentru mulți Însetați ai mai multor trecute decenii, ca o bine-primită pomană a unei Înstărite familii din sat. În stânga era marea de lucernă, verde și Înaltă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
fumată, între degete. Mirosea a piele arsă până în gara Nicolina. (Despre Matei, psihopatul de la Socola, un medic a scris o carte, apoi și-a violat copiii, apoi i-a ștrangulat, i-a aruncat în fântână, apoi s-a spânzurat de ciutură ca o pecetluire a izvoarelor.) Pendulul s-a oprit la miezul nopții, ultima metanie cu fruntea în cer, genunchii deschideau mormânt sub tocul ușii. Paznicul, o umbră ursuză cu ochelari, a răspuns la salut printr-o bălăngănire necontrolată a capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
plece niciodată în altă parte. Astfel, se apucă să repare, în prag de primăvară, toate gardurile rupte, făcu o cărare pietruită de la ușa casei până la portița de lângă bucătăria de vară, plantă câțiva puieți de zarzăr și de gutui, puse o ciutură nouă la puțul cel vechi din curte, plus o mulțime de alte treburi gospodărești, pe care nu putea să le neglijeze sau să le amâne. 3 Era primul an de după moartea Elvirei și viața, mai bună sau mai rea, mergea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mai mult se face că strigă la ei, dar în adevăr îi apără: Lasă, Zamfiră, zice! Să nu uităm că Linzy ne-a lucrat și nouă câte una-alta prin gospodărie: o greblă, o cosie, o coadă la topor, o ciutură și câte altele pe la moară. Nu-i putem lăsa să moară în sărăcie! Or veni ei cei doi din Germania și vom scăpa de toate relele lor. Așa mă îmbată cu apă rece și crede că eu am uitat cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
chugen (miezul anului), destinat superiorilor și celor cărora trebuie să le mulțumești pentru vreun serviciu. Soțul prietenei mele trimite, anual, șase-șapte astfel de asemenea daruri șefilor săi de la firmă, cheltuielile ajungând, vară de vară, până la trei sau patru sute de dolari. "Ciutura este coborâtă în fântână" povestește un alt cuvânt, tsurube-otoshi, trimițând la căldura zilelor încă mângâiate de soare, care dispare însă brusc după apusul acestuia: toamna se simte aproape. Restaurantele McDonald's se împodobesc, peste noapte, cu reclame ciudate, prezentând un
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
o simbologie sexuală, ultima pofticios adulmecată prin intermediul celei dintîi: "Îngerii nu ne înțeleg pe deplin. Pe tine te confundă c-un crin // Cărnos cu petale pletoase / Fluturate în spatele pacinicei case. // Ei cred că fîntînile-s parte din noi. / Se-așează în ciuturi și, doi cîte doi, // Vor să coboare-n adînc, unde-i umed. / Tînjesc să ne pipăie fragedul suflet" (Îngerii nu ne înțeleg pe deplin). Etericele țesuturi sunt puse așadar în slujba țesuturilor carnale. Să provină neîmpăcarea cu sine a lui
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
puțin din nas. - Ce zici, finule? Finul Ilie nu spuse nimic; și el strâmbase puțin, dar se stăpânise repede. - Parcă-i stătută... I-ascultă, netotule, se repezi el la Matache, asta nu-i apă scoasă acum din fântână, era în ciutură și nu ți-ai dat osteneala s-o slobozi până la fund. Hai șterge-o, neghiobule, de scoate alta, că noi atâta avem pe suflet, apă chioară, dar bună. Părintele își vărsa necazul pe trândăvia oamenilor; gura i se umpluse de
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
bea și tu, Hisafto! Ce zici, maică? - Ce să zic, Grigore, parcă are ceva coclit. Niște oameni se opriseră cu boii la fântână. - Care ești tu acolo? strigă popa. Erau Timofte și Bârneață. - Ascultă, mă Timofte, scoate și tu o ciutură și spune-mi cum găsești apa! Timofte scoase, înghiți o dată și pe urmă scuipă ce-i mai rămăsese în gură. - Pute rău, părinte, se oțărî omul, și-și văzu de drum. Popa rămâne nedumerit câteva minute cu capul între mâini
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
Dădu dușcă două țoiuri, fără să se strâmbe, ca și cum ar fi băut cine știe ce vin rar. - Și să nu credeți că e puturoasă pentru că e stătută; așa-i de la izvor. Ia fă-te încoace mă Matache neică, și scoate-ne o ciutură din izvorul No. 1 al apelor minerale �Părintele Grigore Ciuntu" - glumi el, întinzându-i cheia... - Poftiți, mă rog, și domniile voastre cu păhărelul la izvorul tămăduirii, să bem chiar de acolo. Chefliii își luară toți țoiurile, mai vrând, mai nevrând, ca să
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]