126 matches
-
Melu văzu un crap mai mare decât o balenă care se apropie de fața lui și începu să latre. Ciudat! Nu aflase că peștii, fie ei și crapi, latră. Privea destul de uimit și cam înfricoșat gura plină de dinți care clămpănea în nasul lui. Luă o decizie eroică! Deschise ochii! Afurisitul de crap continua cu nesimțire să-i latre în față! - Frate, am pus-o! Ăștia de la genetică au creat mutanți! Mintea de inginer constructor a lui Melu procesa informațiile din
HOBBY de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365899_a_367228]
-
la un congres, Convocate-ntr-o vâlcea virgină Cu un singur mare interes, Să-și aleagă astăzi o regină. Bufnița-nțeleaptă, pe un ton Împăciuitor, printre ovații, A chemat pe rând la microfon, Să-și prezinte speech-ul, candidații. Barza clămpăni din pliscu-i mare: - Vă conjur să nu fiți ageamii, Toată omenirea mi-e datoare, Știți și voi de ce: aduc copii! Brusc la microfon s-a repezit Gâsca, plină de-un enorm orgoliu: - În vechime, cu un gâgâit Roma am salvat
REGINA PĂSĂRILOR de DAN NOREA în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352297_a_353626]
-
auctorială golurile ficțiunii, aidoma unor metatexte. Iată o mostră: “Era seară, eram singur când am auzit o Voce, din celălalt capăt al camerei, care spunea că e singură. - Vino să mănânci cu mine, i-am spus și s-a apropiat, clămpănind tânguios. Seara, când au venit cei mici, s-au distrat schimbând cu ea vorbe amuzante, cum se disterază copiii. Se simțea bine la noi, dar într-o zi mi-a spus că știrile radioului erau prea deprimante, lumea era urâtă
EUGEN DORCESCU, PROZA LUI MARIAN DRUMUR SAU DESPRE INFRAREALITATE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353786_a_355115]
-
aur” a comunismului, reprezentată de un tovarăș activist, ce purta o șapcă „asemănătoare cu cea a lui Lenin, doar mai ponosită”. Faptul că dialogul dintre Biserică și comunism se poartă într-un autobus „hurducat peste cele gropi, bârâind, trosnind și clămpănind din toate balamalele”, autobus ticsit de navetiști, țărani din Lăpuș, sporește farmecul scurtei istorioare. Concluzia subsemnatului e că cine nu are tineri deghizați în om bătrân, să-i citească! *** MARIA ZAVATI GARDNER Româncă stabilită la Londra, ne duce mai departe
STARPRESS 2017 de FLORIN T ROMAN în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340219_a_341548]
-
tîrîră către rămășițele fumegînde cu toate detectoarele detectînd la maximum de amplificare. „Raportați!”, țîșni din radioreceptor. „Nici un semn de viață pînă la a cincisprezecea zecimală!”, turui operatorul mecaniscoadelor între două blesteme, înainte de a transmite semnalul de întoarcere la bază. Mecaniscoadele clămpăniră vicios din fălci peste cîmpul uscat și dispărură. Sub ploaia otrăvită, ce curgea ca șiroaie de lacrimi, rămase epava care se răcea șuierînd cu disperare. Erau oare morți cei doi buni prieteni? Credeam că n-o să puneți niciodată întrebarea asta
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
Dacă mâine am face un referendum cu o singură întrebare: Doriți să se legalizeze obligativitatea ca toți cetățenii acestei țări să fie sănătoși tun până la moarte? Care credeți că ar fi rezultatele? Îmi pare că în ciuda absurdității întrebării, electoratul ar clămpăni din ștampilă inexorabil: Îhî! Îhî! Caragiale are în „Conu Leonida față cu reacțiunea” o replică celebră. La nedumerirea femeiască legată de rațiunea de a fi a republicii, Conu Leonida perorează: Leonida (minunat de-așa întrebare): Ei! bravos! Ș-asta-i bună! Cum
Ce-ați face dacă în România ați primi de la stat 6.000 de euro fără să faceți nimic? () [Corola-blog/BlogPost/338159_a_339488]
-
inel magic, îl puteți vedea pe degetul ei! - E inelul meu, strigă Stela, încercând să-și smulgă brațul drapt din strânsoarea mustăților care acum îi cercetau mâna. Mi-a fost dăruit la naștere de nașa mea, Zâna Scoicilor! - Ce convenabil, clămpăni regele racilor din clești, Zâna Scoicilor e demult spumă de mare, nu are cine să susțină minciunile tale! - Eu nu mint! Eu sunt stăpâna stelelor de mare care nu mint niciodată, dar niciodată! - Ești o hoață și o mincinoasă! - Ai
POVESTEA STELEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381857_a_383186]
-
barbă ce ascundea multe secrete... Acesta intră în casă și ieși cât ai clipi cu barosul în mână. Soldații înghițiră de două ori în sec. Coada barosului era făcută dintr-un trunchi de salcie. - Ăsta...ce-i drept...drăgălaș baros! Clămpăni, suspinând, un soldat. - Mda, șopti Marcel pentru sine. Bunicel, de...Și-o porni la palat, cu pași mari, de soldații abia dacă puteau să se țină după el. Și așa merseră băieții, până ajunseră în pădure. La începutul ei se
MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1706 din 02 septembrie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/377968_a_379297]
-
la un congres, Convocate-ntr-o vâlcea virgina Cu un singur mare interes, Să-și aleagă astăzi o regină. Bufnița-nțeleaptă, pe un ton Împăciuitor, printre ovații, A chemat pe rând la microfon, Să-și prezinte speech-ul, candidații. Barza clămpăni din pliscu-i mare: - Vă conjur să nu fiți ageamii, Toată omenirea mi-e datoare, Știți și voi de ce: aduc copii! Brusc la microfon s-a repezit Gașcă, plină de-un enorm orgoliu: - În vechime, cu un gâgâit Romă am salvat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376472_a_377801]
-
Păsările vin la un congres,Convocate-ntr-o vâlcea virginăCu un singur mare interes,Să-și aleagă astăzi o regină.Bufnița-nțeleaptă, pe un tonîmpăciuitor, printre ovații,A chemat pe rând la microfon,Să-și prezinte speech-ul, candidații.Barza clămpăni din pliscu-i mare:- Vă conjur să nu fiți ageamii,Toata omenirea mi-e datoare,Stiti și voi de ce: aduc copii! Brusc la microfon s-a repezitGâsca, plină de-un enorm orgoliu:- În vechime, cu un gâgâitRoma am salvat, la Capitoliu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376472_a_377801]
-
Are să pună pe masă? Curioasă, suparată, Neprimid răspuns, atunci Repeta (moară stricată !) : « -Barză, iarna ce mănânci? N-avea frică de nimica, Nici de barză, bunăoară, Însă barza, venetica, Răzbună o-ntreagă țară, Căci ostentativ privind, Enervată de-ntrebare Îi răspunse clămpănind: « O broască cu gura... mare! » Și făcând doi pași în spate, Speriată de-acum rău, Zise broasca pe-nfundate Către doamna barză : « Zău... ! » Prea târziu însă gândi Că trebui’ gura să-și țină, Barza iute o-nghiți Și nimeni nu
BROASCA ȘI BARZA de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379733_a_381062]
-
aburește. Din crăpăturile lui, foarte numeroase pe fața pământului, curge gaz de acid carbonic în mulțime și s-amestecă cu aerul ce-l încunjură. El picură în izvoarele de la Carlsbad, vuiește ca din niște foi suterane din tăpșanul de la Paderborn, clămpănește în buzunarul ducelui de Nassau, sperie pe călătorii nevinovați din Hundsgrotte, escită interesul geologilor chemici în peșterele de la Pyrmont și e cumplit pentru oameni și animale în fatala Vale a morții. În acea minune a lavei. Și mai mult gaz
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
călător în podiș care adormea apărat de susurul molcom al ciupercii shu. După câteva momente de uluială, animalele închipuite de Ulanni porniră toate să-l atace pe Xtyn. Când ajunseră însă la picioarele lui, își deschiseră gurile iar dinții lor clămpăniră în gol, neputând să apuce proiecția mentală a lui Xtyn. Între mâinile sale apăru un cerc de foc cu care începu să măture pământul. Animalele cădeau secerate și nu trecu mult timp până când înțeleseră cu toții că lupta era pierdută. Noua
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
două ființe se confundau sub lucirea înșelătoare a zilei. LINGURARUL Șandramaua se clătina în zmucitura roții care, din cupe, azvârlea șuvoaiele pline de spumă. Cu promoroacă de omètiță, pânzele de păianjen tremurau pe poduri. Pietrele râșneau grăunțe. în teică, hadaragul clămpănea iar, pe crainic, lampa atârnată în cuiul unsuros fumega în pâcla care de abia scotea chipurile din umbră. Pe podul coșului tăifăsuiau o fată ș-un bărbat ghebos. Strânsă la tâmple cu testemel roș și cu sânii ținuți de rochia
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
cu capul capacul. Când a auzit al treilea ciocănit, odată a săltat mama capacul... Ce credeți ?! întreg taifasul amuțise. ...Un omuleț cu nas roș ca pliscul de cocostârc, în straie verzi, fugea crăcănat către fundul podului. - Măi oameni buni ! își clămpăni gura căscată un moșneag. Bag samă, era Michiduță. - Nu, fără șagă ! Cu chipuri spâne și buimace, cei doi feciori ai lui Nechitoaie se uitau țintă la povestitor. Cu ton categoric, Costache Păiuș zise : - Și eu l-am văzut pe Cel
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
și apoi luându-le. Purta o uniformă adevărată de servitoare, neagră cu șorț alb. Ochelarii erau o reminiscență din cealaltă viață a ei, mai stilată. Cu un scris auriu, pe lentila stângă se zăreau ghirlandele numelui ei. Veni doamna Obiect, clămpănind pe tocuri subțiri. ― Bună dimineața, Beulah. Am plecat la veterinar. Trebuie să-i scoată un dinte lui Sheba. O s-o aduc Înapoi acasă, apoi plec să iau prânzul. Au spus c-o să fie amețită. Ah, și tot astăzi vin oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
face să-mi pierd vremea! Tactica începe să-și arate roadele. Amenințat și constant hăr țuit, Trio lasă să-i scape numele înainte de a fi pregătit îndeajuns terenul: — Scribonius Libo... E rândul lui Augustus să pălească. — Libo!? murmură îngrozit. Strânge clămpănind din dinți. Ah, Livia! Ce viperă ești. Speră, împotriva oricărei rațiuni, că n-a auzit bine. Mai în treabă o dată: — E vorba de Cornelius Scribonius Libo? — Da, murmură Trio cu voce joasă. Lividitatea care a cuprins chipul împăratului i se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sânge de liliac. — Pune și puțină pudră de viperă, îi sugerează Panthagathus. Se va desprinde mai ușor. Resemnat, Tiberius închide ochii și se lasă pe mâna lor. Odată bărbieritul terminat, Antiohus, înarmat cu o foarfecă de fier ale cărei lame clămpănesc amenințător, începe să mai scurteze șuvițele de păr ce cad peste urechi. — Ajunge! se impacientează la un moment dat Tiberius Nero, aruncând o privire fugară în cele două oglinzi pe care Lyg dus i le ține la înălțimea capului. — O
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
elitre. Dacă ne interesează, de pildă, cum se comportă un cocostârc În vremea rutului (vizitatorul aruncă o privire spre cuibul de berze ce Încununa ca un turban stâlpul de telegraf din fața casei, unde se stătea o barză picior peste picior, clămpănind din ciocu-i lung, muiat parcă Într-o vopsea roșie ca sângele), ne metamorfozăm Într-un cocostârc și-l ajutăm să se Împerecheze... Și asta, cum să-ți spun, Într-o fracțiune de secundă. Cât ai clipi din ochi sau ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
granița dintre viață și moarte fusese desființată!? Copiii nu se mai nășteau, În schimb se Înmulțiseră peste măsură berzele. Pe fiecare stâlp de telegraf era un cuib, pe fiecare horn, pe fiecare copac mai răsărit sau cumpănă rămasă În picioare. Clămpăneau din ciocurile lor lungi și roșii, acompaniind toaca și bătăile clopotelor ce vesteau sosirea vecerniei. În zori Își părăseau cuiburile și plecau lopătând peste fâșia de pământ ce delimita granița și reveneau la căderea serii, aducând În pliscuri tot felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ce mărgineau grădina. Celelalte păsări scoaseră și ele tot felul de sunete, căutându-și adăpost În șură. Mișcate de rafale puternice de vânt, clopotele bisericii Uspenia se tânguiră jalnic. Dangătele lor se sparseră-n ecouri, rostogoindu-se peste acoperișurile caselor. Berzele clămpăniră din ciocurile lungi, defăcându-și aripile largi, pregătite pentru zbor. Un stol imens de corbi se scurse dinspre apus, plutind În vârtejuri Întunecate peste ulițele satului, Învăluite Într-o liniște ciudată. O apăsare grea plutea În aer. O așteptare. Un sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
în jurul veneticului. Piatra copilului porni și pocni într-un gard - străinul își încovoie în sus spinarea, își ridică buzele și-și arătă dinții, pe când hămăiturile celorlalți umpleau strada de larmă. Unul, mai îndrăzneț, se avântă. Veneticul se întoarse ca fulgerul clămpănind din dinții albi, apoi porni încet, cu ochii la pândă. Cânii ceilalți, însă, dând un iureș, îi întoarseră. Costică repezi altă piatră, și javra, izbită, icni, făcu două copce și trecu arsă pe alături. Băiatul răcni o dată ascuțit și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
toate părțile și se întoarseră cu ce putuseră apuca, cu ciomege, cu bastoane, cu ostrețe rupte din garduri, doi servitori se arătară cu furcile - și începură goana. Cânele străin se strecura rânjind prin șanț, pe sub garduri; din când în când clămpănea la năvălirile prea înaintate ale dușmanilor care-l lătrau furioși; apoi, când răcnetele și fâșcâiturile oamenilor îl împresurară, o porni ceva mai repegior, cu coada mai strânsă pe pântece. Era foarte umilit și parcă nu cerea decât să fie lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu capete de frânghie, se poticnesc, se opresc din când în când cu capetele plecate în pământ și privesc cu ochii umbriți de trudă înainte-le. Stăpânii grăiesc repede, se întreabă, se ceartă, apoi biciul cade, și cotiuga se urnește, clămpănind din încheieturi. De-acolo și niște omuleți mărunți și unsuroși pornesc, ducând cu greu tinichelele cu gaz. Intră gârbovi în ulițele mai deschise, privesc în pământ și înaintează încet cu un strigăt prelung și tremurător, care găsește răsunet în toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
s-a uitat în toate serile, și dădea amănunte cumetrelor, care ascultau cu ochi lucitori, în serile acelea calde de vară. Apoi Reiza, naltă, uscată, numai pielea și ciolanele, își întorcea spre maghernița ei obrazul prelung și uscat, și pornea, clămpănindu-și papucii; iar celelalte vecine ale ei o urmau, vorbind tărăgănat, cu pruncii adormiți la sân. Vestea se răspândise și-n alte mahalale, în zilele când feciorul cel mic al feredeuarului, cu șapca lui soioasă și cu redingota flenduri, umbla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]