128 matches
-
el au coborât patru milițieni, au strigat ceva, l-au apucat pe Paul de guler și de brațe și l-au aruncat în spate, prin ușa metalică. Portiera nu s-a închis bine și Aro-ul a demarat cu ea clămpănind, în urletele lui Paul. Mi-au scăpat garoafele din mână și, până să le culeg, Gloria plecase, cu tot cu tricoul ăla minunat. Se zice că păcatele se spală între ele, ca rufele murdare. Nu știu câte avea Paul, dar ale mele sigur n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și el și nevastă-sa. Nu erau zdraveni la cap. Ieșiseră în pijama, ca din spital, el cu servieta de funcționar în mână. Servieta aia imensă, socialistă, din piele crestată maro, cu capse metalice; încăpea și-un vapor înăuntru. O clămpănea mereu când se întorcea de la lucru. Eșua în fiecare seară pe scări, molcom, beat mort; ne ciocănea uneori în ușă, să ne spună ce i s-a întâmplat la serviciu. Nu insista. Nevastă-sa îl aștepta cu ușa deschisă: îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
respirație, bucuros că nu sunt descoperit. Mă simțeam ca un hoț urmărit de-o șleahtă de detectivi. Recidivistul „Sandu“. O singură persoană îmi spusese așa. „Vezi să fii gata până la și jumate.“ M-am uitat la ceas: 9.10. Am clămpănit din papuci până în baie și-am pus din nou lama pe față. Uram bărbieritul, era o obligație cumplită, ca mersul la piață. Dar acum îmi dădea o senzație proaspătă, de forță și curățenie. În plus, începeam să mă relaxez; exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cuvintele rămân pecetluite, ca filele netăiate ale unei ediții princeps. Am închis, și i-am zâmbit Mariei. „Avem program. Mâine, mergem la Constanța.“ „Cum? De ce?“ „Stai să te-ntreb eu ceva înainte.“ Am tras o pijama pe mine și-am clămpănit din papuci spre dormitor. Maria a venit după mine. „Cum se face că nimeni n-a văzut code-bar-ul ăla până acum? E-o întrebare de bun simț...“ „Simplu. Nimănui nu i-a dat prin cap să prelucreze imaginea pe calculator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
monstruos, din combinația de clipe trăite și imaginate se ivise un ins apatic, derutat, în pijama și saboți. Îl întâlneai în fiecare dimineață la geam, după perdea, urmărind același dreptunghi de tencuială gălbui din blocul vecin. După ce termina de privit, clămpănea spre baie, se scărpina în fund și se spăla pe dinți. Insul eram eu. Saboții făceau deliciul amicilor mei: râdeau de se prăpădeau când veneau în vizită, cine se mai încalță azi cu saboți, în loc de papuci?! Anii curgeau și nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o prietenă, arăta cum nu trebuie și n-aș putea spune la ce folosea exact. Era o sculă metalică, zbârnâitoare, vopsită de sus până jos în negru, cu-o roată în mijloc. De-o parte și de alta a roții clămpăneau două stative pe care trebuia să urci și-apoi să le-apeși tembel, metodic, cu multă convingere. Cu mâinile te țineai de două coarne drăcești, care se balansau în sus și-n jos, apoi în față și-n spate, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
trei îl purtau strâns în coadă. Șuvițele fâlfâiau în vânt, blonde, roșii sau vopsite în două culori. Era o combinație reușită, de Charlie’s Angels și Nistru Chișinău. Când urcau sau coborau din bloc, parcă aveau montate potcoave: trosneau și clămpăneau pe scară niște zgomote imposibil de confundat, le-auzeai din dormitor, din orice cameră de fapt. Vara, saboții troncăneau frenetic, ca pe hipodrom. Când nu răpăiau saboții, bubuia ușa blocului sau cea de la apartament, trântite puternic, eficient, cum doar chiriașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
plecau primii. Știa funcționarul ce știa. Dar nici eu nu mă născusem ieri. Conversația trebuia limitată, se pierdea timp și efort gramatical. Așa că am extras din buzunar legitimația mea teribilă, tăiată parcă dintr-o copertă de catalog, și i-am clămpănit-o prin față: „Lector Doctor Robe Alexandru. Aici lucrez.“ Suna frumos „lector doctor“, cuvintele rimau, inspirând cadență și autoritate, ca atunci când te-oprește un polițist. Eram țara cu cei mai mulți doctori pe cap de locuitor; poate doar Italia să ne depășească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
romburi de ruj portocaliu și pudră albă de talc: ăștia stăteau nemișcați, încremeniți pe-un soclu imaginar, pentru a smulge 50 de cenți părinților. Abia la urmă apăreau plasatorii de bilete la Operă, deghizați în Mozart sau Salieri, cu partiturile clămpănind prin mulțime. Îi însoțeau cântăreții de mandolină, contrabas sau balalaică (după dexteritate și zona geografică de proveniență), alaiuri strălucitoare sau soliști nerecunoscuți, improvizând la cerere. Toată Curtea asta a Miracolelor emigrată în centrul Europei și îngrămădită pe trei sute de metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de o gloată uriașă care acoperea întreaga stradă. Am văzut cei mai uluitori vagabonzi și vagaboande, reprezentanții de seamă ai celor mai cumplite metehne, poponari, maimuțoi, gogomani, drojdia societății de cea mai joasă speță, respirând prin toți porii, lăfăindu-se, clămpănind și celebrând notorietatea. Pentru că nu era un secret că Oliver era căutat de autorități și că asta era ultima extravaganță pe care și-o mai permitea. Probabil că Thea era ultima persoană din oraș care n-avea habar de ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
pe un scaun În dormitorul foarte mic, identic cu cel din care am scăpat din Bărăgan. Așa că fă bine și tunde-mă cu grijă. SÎnt atît de crispat de frică, ceilalți veterani din pavilion s-au adunat și comentează, Încît clămpănesc cu foarfeca aiurea mai mult prin aer decît prin părul lui. Spre final devine tăcut, iar cînd termin se admiră Într-o oglindă și se declară mulțumit. — Ooo, pleacă veteranu’ acasă? țipă unul. Să-l prinzi pe văr-tu cum
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
aspectul unui experiment psihologic condus de un doctor dement. După ore bune de tortură muzicală ajung să-mi imaginez că acești rapsozi populari sînt un fel de roboți pe ale căror chipuri de plastic Îmbujorate veselia tîmpă are ceva Înfricoșător, clămpănind din gurile lor infernale, ținîndu-se de brăcinari sau stînd cu mîinile proptite În șolduri, rotindu-se minimal din mecanismul genunchilor - armata de roboți pe care o cunoaștem foarte bine, gata oricînd să umple cu spirit folcloric național (mașina de fum
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În jurul ei puțea a pucioasă. De gât Îi atârna un șarpe albăstrui care zvârlea furca neagră a limbii. Prin spărturile zdrențelor Își ițeau capetele gușteri și broaște, popândăi, salamandre portocalii și Încete, nevăstuici furișate, câte o rădașcă În platoșă lucitoare, clămpănind din cleștii fioroși. Gemeau, răsuflarea scurtă le ardea piepturile. Se Împiedicau În ciolane vechi de vite ori alunecau pe leșuri ce putrezeau, colcăind de târâtoare. Din când În când, trăgeau cu coada ochiului la trupul Balaurului răspândit pe cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
scoată câteva fulgere ce desemnau clar asprime și hotărâre. Încordă bicepșii și pectoralii. Îi veni În minte, fără să vrea, că-l lăsase nevasta nu cu multă vreme În urmă. Rânji și, după ce-și examină dinții, manifestând ceva preocupare, clămpăni și scrâșni de câteva ori foarte fioros și ajunse la concluzia că nu mai era nevoie să-i frece cu degetul tăvălit prin sare. Ieși În curte. Se mișca Încet, avea un mers tolerant de stăpânitor În toane bune. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de subiecți au optat pentru cheltuiește, 18, pentru cheltuie și 18 subiecți ar folosi ambele forme; este de remarcat preferința mai accentuată a vorbitorilor "nespecialiști" (care, probabil, nu sunt influențați de vechea normă) pentru forma fără sufix; ● el clămpăne/el clămpănește 3 − ambele ediții ale DOOM-ului înregistrează forma clămpănește: 36 de subiecți au ales forma clămpăne, 8, varianta clămpănește și 2 subiecți ar folosi ambele forme; ● el s-ar complace/el s-ar complăcea − atât DOOM1, cât și DOOM2 recomandă
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
și 18 subiecți ar folosi ambele forme; este de remarcat preferința mai accentuată a vorbitorilor "nespecialiști" (care, probabil, nu sunt influențați de vechea normă) pentru forma fără sufix; ● el clămpăne/el clămpănește 3 − ambele ediții ale DOOM-ului înregistrează forma clămpănește: 36 de subiecți au ales forma clămpăne, 8, varianta clămpănește și 2 subiecți ar folosi ambele forme; ● el s-ar complace/el s-ar complăcea − atât DOOM1, cât și DOOM2 recomandă numai forma s-ar complăcea: 32 de vorbitori au
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
preferința mai accentuată a vorbitorilor "nespecialiști" (care, probabil, nu sunt influențați de vechea normă) pentru forma fără sufix; ● el clămpăne/el clămpănește 3 − ambele ediții ale DOOM-ului înregistrează forma clămpănește: 36 de subiecți au ales forma clămpăne, 8, varianta clămpănește și 2 subiecți ar folosi ambele forme; ● el s-ar complace/el s-ar complăcea − atât DOOM1, cât și DOOM2 recomandă numai forma s-ar complăcea: 32 de vorbitori au optat pentru complăcea, 19 pentru s-ar complace și 5
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
a fi neconformă cu uzul; ● acceptarea ca variantă liberă a formei îi cășună, mult mai frecventă în uz decât unica variantă acceptată până acum, îi cășunează; ● acceptarea ca variantă liberă a formei clămpăne, mult mai frecventă în uz decât forma clămpănește, singura recomandată în edițiile de până acum ale DOOM-ului; ● acceptarea variantelor de infinitiv complace și displace, foarte frecvente mai ales în uzul celor care nu sunt influențați în mod direct de norma lingvistică, forme care reflectă o tendință veche
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
putea refuza. în adâncul pădurii, pe poteca pe care bâjbâiam în întuneric, am auzit un zgomot de metal care părea a fi mersul unui cal ce venea spre noi, cu un lanț legat de picior sau cu o potcoavă care clămpănea lovită și de copita calului și de pământ după cum mergea calul. Ne-am oprit. Am strigat „Stai”. Zgomotul se auzea ritmic și tot mai aproape de noi. Când am socotit că dă peste noi, am tras și eu și locotenetul, dar
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
un camuflaj din hârtie colorată, strunește bine calul care joacă și sare. Corpul caprei este confecționat din hârtie colorată sau din bucăți de stofă cusute pe un material mai rezistent. Capra saltă și se smucește, se rotește și se apleacă, clămpănind din fălcile de lemn acționate din interior cu ajutorul unei sfori. Capra este acompaniată de lăutari. Ursul Umblatul cu Ursul este o datină întâlnită doar în satul Tarnița, de Anul Nou. Ursul era întruchipat de un flăcău purtând pe cap și
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
cu fălcile căscate, ca s-o sperie, vii să scoatem limba unul la altul, ne vede de pe culoar, nu poți mototoli paharul de plastic, mi-l vărsai pe banchetă dacă avea apă, ia vin la tata, George! prind direcția nouă, clămpănesc capacele la cutiile de gunoi, s-au temut țiganii că rămîn pe drumuri, au plătit la asociație! George, vin' la tata că pleacă trenul! Georgiana! Georgiana, vino-ncoa' la tata, pleacă trenul, vezi că o iei la fălci imediat, pleacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
vreme. Dar cînd proprietarul de drept a plecat, ceva i-a luat locul. Poponarii sînt marionetele unui ventriloc, care s-au mutat Înăuntru și au preluat controlul asupra ventrilocului. Marioneta stă Într-un bar de pederaști, sorbindu-și berea și clămpănind necontrolat, cu chipul rigid, de păpușă. CÎnd și cînd, În barurile de pederaști găsești și personalități intacte, dar poponarii dau tonul cîrciumilor ăstora și Întotdeauna mă deprimă să merg Într-un bar din ăsta. Deprimarea se adună. După prima săptămînă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
stradă, sau această casă". Dau exemplul lui Andrei Pippidi, cu articolele sale săptămânale excelente tocmai din "Dilema". A.P. Să știți că mă tem că articolele nu au avut nici un efect concret. Trebuie să ne obișnuim cu ideea că oricât am clămpăni noi prin reviste, prin ziare, la televiziune despre subiectul ăsta, și oricât ne-am declara nefericirea, cei care decid ori nici nu ne aud, ori, dacă ne aud, ne trec în zona bombănitorilor nesemnificativi. Intelectualii, în general, nu sunt respectați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
făcea câte doi-trei pași, se oprea, se întorcea, zvârlea ginerelui câte o înjurătură, iar se urnea și iar se oprea...când însă Vasile o văzu apropiindu-se, își îndreptă toată mânia asupra ei și, amenințând-o cu amândoi pumnii, strigă clămpănind din dinți ca o fiară...”. Puternică este și privirea tatălui: ” Când deschise poarta, văzu pe Ana care venea de la gârlă cu coșul încărcat de rufe limpezite. Cum o zări, Vasile simți o tresărire aprigă. Într-o clipă mintea i se
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
era dată, integral, între ghilimele, adică, vezi bine, nu era discursul meu, ci al lor : „«Sîntem păstorii turmei/ Ai turmei de țîțe și craci.// Cu ea împreună/ noi paștem de zor/ dureroasa dulceață/ a grasului sol.// și tot împreună/ noi clămpănim gol/ răcoroasa, curata/ apă de-izvor.// Căci sîntem păstorii turmei/ ai turmei de țîțe și craci»“. La un moment dat, maică -mea, care-și băga nasul peste tot, mi-a descoperit poeziile. Nu mi-a zis nimic, dar eu mi-
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]