35 matches
-
persista pe cer, astfel că lumina zilei se apropia de crepuscul, Învăluind Într-o ceață purpurie acoperișurile caselor și siluetele copacilor ce se profilau În zare. Berzele Își Întinseră gâturile privind cu Îngrijorare mulțimea de fulgere tăcute ce brăzdau Înălțimile. Clămpănitul lor straniu spărgea din când În când liniștea ce se Întinsese ca o umbră peste ulițele satului. - A sosit ora, spuse oaspetele cu privirea sa Întunecată ațintită În depărtări... - Plecați? Îl Întrebă cu sufletul strâns Mașa. - Timpul meu a expirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ore în șir, iar Zenobia mă acompania bătând numai cu două degete într-o mică tobă făcută dintr-o bucată de piele găsită pe apă, uscată la vânt și întinsă peste un ciot de lemn scobit; ciudatele ei ritmuri aminteau clămpănitul berzelor care se pregăteau să plece spre sud. Despre ceilalți nu mai știam nimic, poate că Petru rătăcea prin mlaștini (ultima trestie dinspre nord spunea că îl zărise trecând în direcția orașului); cât despre Iason, jignit de comportarea lui din
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
dai voie. (Se uită la Ripley a cărei tunică se lipise de piele din cauza transpirației abundente). Hei, Ripley... vreau să știu... Ea nu-și luă ochii de la locul ei. Un al doilea modul operativ se îmbucă lângă primul cu un clămpănit de satisfacție, precum un dinte în alveola lui. ― Da? Ascult. ― Mergem și noi cu ceilalți în expediție, sau trebuie să rămânem închiși aici până când se restabilește totul? Am refăcut deja alimentarea cu energie. Cât despre resturile astea (arătă sala mașinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
repetară, și se repetară, astfel că... ...muzica se opri. Și piesa nu mai începu, ci rămase încuiată în cufărul cu intarsii de carne al celor șase Ionescu. Se auzeau pași. Și asta pentru că din tavanul cerului se deschisese cu un clămpănit sec, cu doar câteva secunde înainte, un chepeng din lemn din care cobora șerpuind o frumusețe de scară rulantă electronică, cu balustradă din aur masiv ce reprezenta brațul unei canapele. Pe-aici, pe această potecă siderală ce făcea, vizibil, legătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
boabă de suedeză. Atâta mâncare Gheretă mai văzuse doar la nunți și În filmele cu mafioți. Aici Însă, pe lângă mâncare, mai erau și câteva tablouri spânzurate de pereți la care nu erai obligat să te uiți atâta timp cât aveai ceva de clămpănit. Erau câțiva totuși care păreau să fi uitat că e revelion și, În loc să bage la ghiozdan, se uitau la tablouri de parcă În toate ar fi fost Fecioara cu pruncul. Le venea să spună: Întâi potolul și după aia icoanele! Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
aiurea anul ăsta. Până o fi ne arăți unde stă madam Nicolici... Rar își descleșta Țaca gurița să mărturisească despre toate putorile, că nu le băga, neapărat, direct în viteza a IV-a. Ploile de împreunare i le stricară însă clămpănitul unui clopot, agitat cu bruschețe, de undeva din adâncurile de velur ale casei, ca de pe platforma unui tramvai cu cai. Dangăt de clopot, însoțit de o voce tăioasă, ce ar fi putut trece cu greu drept una de muiere, joasă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tată? l-a întrebat Julia suspicioasă. Da, nu aveam nici cea mai vagă idee. Ce ironic, nu? Nu, James, nu e deloc ironic, e un adevărat coșmar! Nu-mi vine să cred că te-ai băgat în tot rahatu’ ăsta! Clămpănitul cutiei de scrisori din hol i-a făcut pe amândoi să se întoarcă, instinctiv, către ușa de la bucătărie. Era probabil lotul lor zilnic de scrisori publicitare, în care li se ofereau două pizze scârboase la prețul unei singure pizze scârboase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
-o de sânge dacă ar fi auzit-o drăcuind și acum 3 lăsa pe străinul acela amețit de vin să-i povestească lucruri cu două înțelesuri. Se făcea că nu-l aude. Vinul o amețise și îi plăcea să asculte clămpănitul țambalului, răsunetul lui trist și adânc. Și ar fi vrut să-l vadă pe Nicolae al ei, sărind gardurile cu o bâtă, să răstoarne mesele și s-o fure de lângă ginere. Dar nu se întîmplă nimic. Vecinii se împrăștiaseră. Alături
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
plăcute. Nu puteam ghici În ce va consta de data asta, dar prin cristalul stării mele ciudat de transparente vedeam foarte vie imaginea ei străbătând strada Morskaia spre bulevardul Nevski. Zăream sania ușoară trasă de un armăsar murg. Auzeam fornăitul, clămpănitul ritmic al testiculelor lui și bufnitura produsă de bucățile de zăpadă Înghețată când se loveau de partea din față a saniei. În fața ochilor mei și ai mamei se profila spinarea vizitiului, În pufoaica lui albastră și cu ceasul Îmbrăcat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
chiloți câteva pulsații, complet nepotrivite în contextul respectiv, scosese guma din gură și o învelise, tacticos, într-un șervețel pe care îl depusese în scrumiera mașinii. Ieșise din mașină, nu trântise portiera, apăsase pe unul din butoanele telecomenzii și auzise clămpănitul încuitorilor, traversase strada, în diagonală, cu mâinile în buzunare și se îndreptatse către casă. Intrase în curte, străbătuse cu pași ușori aleea pavată cu gresie rombică și sunase. Preferase soneria, chiar dacă, inițial, fusese tentat să miște în stânga și în dreapta limba
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]