105 matches
-
În pământ, până unde viața mai este cu putință, iar ea, ploaia, cu un rost. Pe scurt, limba cu care credincioșii se spovedesc și care place atât de mult preoților perverși, pentru că ce poate fi mai plăcut pentru urechile lor clăpăuge decât să recunoști păcatele trupești, totdeauna bine primite. Aici, domnul Húsvágó ar avea multe de spus, dar el era un bărbat de onoare. Acum, după atâția ani, ar putea recunoaște că, ori de câte ori Înjunghia porcul Mártei, lui i se părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mare. Fratele său era vădit înclinat spre "ciordeală" și, profitînd de un scripcar beat criță care dormea pe drum, l-a făcut pe puradel fericit. Singur, neajutat de nimeni, Norocel scîrțîia cît era ziua de lungă și urechile sale, puțin clăpăuge, îl ghidau exact în viitoarea sa meserie. La zece ani mînca vioara și lumea se minuna de talentul extraordinar al copilului. Am o petrecere, nu mi-l dați pe Norocel să ne cînte? a fost întrebat taică-su. Cît dați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
lungă, că te strâng cumva gumacii, ori te bat opincile, apoi ai de lucru cu mine, măi Gheo și măi Văsâi! De azi înainte eu răspund de satul Arini! Eu sînt tata vostru!! Urechea lui nu-i lungă... Îi numai clăpăugă, i-a șoptit un gospodar vecinului său de laiță. Vorbește tu mult, că poate ți s-a urât cu binele! i-a răspuns vecinul și a zâmbit. De la sine înțeles că mișcarea nu a trecut neobservată de către vorbitor, care totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
picior pe altul, până la un moment dat, când a început să țopăie de bucurie. Corpul mătăhălos, așezat pe picioare zdravăn înfipte în pământ, brațe puternice și un cap încărcat peste măsură cu mult păr negru ca pana corbului, urechi lungi clăpăuge și o gură mare. Hohotele de râs îi zguduiau trupul masiv, lăsând să se dezvăluie două șiruri de dinți dispuși în dezordine. -Eu ... oare cum să zic? ... a da, Dondică ... mi se mai spune și Pochintoacă. Dar dumneata, așa să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Nu pot preciza cu exactitate când am înțeles că făptura ta îmi era insuportabilă, da, mă dezgusta. Dar a fost devreme, foarte devreme în mult dorita ta viață deplorabilă. Mucii verzi care-ți atârnau din nas, urechile scârboase, grotesc de clăpăuge, oribila duhoare a trupului tău, micile crăpături ale ochilor mereu inflamați - toate acestea mă umpleau de greață, ca să nu spun spaimă. Și vorbirea ta, când ai început într-un târziu să vorbești: bâlbâită și nesigură, lentă și fără nici o legătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
capacitatea de a făuri portrete memorabile, așa cum ne-au rămas de la pionierii fotografiei, Nadar sau Brassaï. Mirele și mireasa sunt de o urâțenie fioroasă, alianța, putem bănui, s-a făcut numărând biștarii, fără a-i mai întreba pe protagoniști. Junele clăpăug cu o privire abulică și un profil de pasăre pare una dintre acele figuri din lut, intenționat grotești, pentru a fi vândute la talcioc. La aceasta se adaugă un trup strâmb și mai ales picioarele de o mărime formidabilă vârâte
Benya Krik între revoluție și reacțiune by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5246_a_6571]
-
semn resemnat piticului. Începură să tragă amândoi de bara frântă, dar nu făcură decât să zgâlțâie puțin cabina. Chisăliță privi neajutorat către Pârnaie, dar nu primi decât încurajări, nefolositoare de altminteri. Iadeș se cocoță pe botul mașinii care, cu tablele clăpăuge una peste alta, lăsa să se vadă țevăria ruginită. Săltându-se cu înverșunare, zgâlțâielile fură ceva mai zdravene, dar, cu șasiul prins sub mormanul uriaș și lipsită de roți care s-o facă să alunece, nu se deplasă nici cu
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
sumețit privirea peste dealurile mângâiețe de dincolo de Vaslui, ar fi putut zări la o aruncătură de ochi două siluete mergând aplecate sub suflarea neostoită a crivățului de Crâm. Prima siluetă era înaltă, ciupită de vărsat, cu nasul coroiat și urechile clăpăuge ascunse sub pletele proaspăt retezate. A doua siluetă părea mai scundă, dar la o iscodire mai atentă se vădea a fi un tânăr extraordinar de înalt, cu picioarele rășchirate, pistruiat, cu părul cânepiu și cu un ochi hoțoman care-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o aruncă Dumnezeu, cum arunci cîinelui bucata de mămăligă — Și repulsia asta față de el, fii sincer, nu se leagă cumva de faptul că e evreu? — Cine, ăsta? Vezi-ți de treabă, păcălește lumea cu nasul lui cocoșat și cu urechile clăpăuge, n-are nici măcar calitatea asta, un prăpădit din păduchelnițele Odorheiului, o corcitură nenorocită, că român sigur nu-i. Ți-am spus, am vrut să mă distrez. El era victima perfectă - comic și tragic În același timp. Și a mai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nou. Zilele mureau la fel ca oamenii. Tot și toate trebuia să moară de mai multe ori într-o singură viață. Rita a născut un băiat cu păr de păgân și ochi verzi ca marea. Dar urechile îi erau puțin clăpăuge, amintind de Sașa. Atunci a auzit Feifel, din nou, vocea zeflemitoare: - AR TREBUI SĂ-I MULȚUMEȘTI LUI SAȘA PENTRU BUCURIA ASTA! După câteva zile de fericire, liniște și încredere în sine, Feifel a auzit din nou că Sașa se întorsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
degetelor fine erau îngrijite. Surâdea ca și cum l-ar fi cunoscut pe Beppo de mult. - Știu cine ești, i-a strigat Beppo. Ești Jacopo! Apropiindu-se de masa necunoscutului, Beppo văzu cât de slab era, dar ochii albaștri erau vitali, urechile clăpăuge roșii, exact ca ale lui Jacopo. Bărbatul părea amuzat. - Nu contează cine sunt, i-a răspuns el amabil, mai ales când vrei să întâlnești un prieten vechi. - Gândește-te că eu și Edith credeam că tu și cu tovarășii tăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ca apa, udă pământul... — Avea o educație rară, făcută de maică-sa, o arhitectă cunoscută, care emana o aroganță plină de rafinament, o femeie care nu se machia deloc, singurul defect al maică-sii erau urechile, avea niște urechi mari, clăpăuge, caraghioase, pe care le acoperea cu părul căzut până la umeri. O iubea pe fata ei, dar nu așa, în mod obișnuit, că fiecare mamă își iubește copilul, nu?, o iubea și îi spunea totdeauna adevărul, în speranța că poate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
doi ani. Lucrurile se Învioraseră surprinzător, deși prin sacrificarea unei bune părți din farmecul spontan al anului de Început. În vechiul Princeton nu l-ar fi descoperit niciodată pe Tanaduke Wylie. Tanaduke era student În anul al doilea, avea urechi clăpăuge și un fel de a spune „Pământul se Învârte printre lunile amenințătoare ale generațiilor preconsiderate!“ care-i umplea pe toți de o uimire neclară: Își dădeau seama că fraza respectivă nu prea avea sens, dar nu se Îndoiau că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
memoria, în curând n-o să mi se mai scoale, se duc toate. Domnul Popa coboară repede, a ajuns, mai are puțin până în Parcul Izvor, unde a îngropat-o noaptea, pe furiș, pe Contesa. Aici, să-i susure Dâmbovița pe la urechile clăpăuge. Aici a găsit-o domnul Popa acum cinșpe ani, era doar un pui, domnul Popa știa și el problema cu demolările, cu câinii rămași fără stăpâni, că la bloc nu era voie, dar asta se întâmplase de mult, când era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
existau niște lacuri, acum rămânând doar niște grote, unde se ascundeau copiii când jucau pitulacu. Să vedeți ce s-a întâmplat într-o zi pe „Luncă”, unde văcuțele se lăfăiau la umbra copacilor crescuți sporadic pe platformă, mișcându-și urechile clăpăuge, pentru a se feri de enervantele muște și tăuni ce nu le dădeau pace. Sătule, rumegau în timp ce-și făceau siesta, iar copiii se alergau pe toată platforma să nu fie prinși de cel care „punea ochii” la pitita
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
existau niște lacuri, acum rămânând doar niște grote, unde se ascundeau copii când jucau pitulacu. Să vedeți ce s-a întâmplat într-o zi pe "Luncă", unde văcuțele se lăfăiau la umbra copacilor crescuți sporadic pe platformă, mișcându-și urechile clăpăuge, pentru a se feri de enervantele muște și tăuni ce nu le dădea pace. Sătule, rumegau în timp ce-și făceau siesta, iar copii se alergau pe toată platforma să nu fie prinși de cel care "punea ochii"la pitita
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
școlarilor care au fost, mai modești în d-ale silinței la învățătură cum vedeau ei, din ultima bancă, pe colegii studiați. Analizând formele „grotești” ori cele de „scălâmbăială” copilărească ce li se fereau ochilor, mai închipuite sau mai adevărate: urechi clăpăuge, umeri cocârjiți și trași pretimpuriu sau prea aplecați, genunchi îndoiți nefiresc proptind colțuri de bancă, capete înmărmurite și aplecate cu sfioșenie, statul într-un picior. Căderea piezișă a privirii ori fixarea ei, pierdută într-un închipuit și regăsit orizont-colț de
DECORTICĂRI DE LIMBAJ (I) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 189 din 08 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366681_a_368010]
-
și de un picior și m-a aruncat în căruță peste sacii cu bucate. Atunci nu a mai spus nimic nici cățelușei. A înțeles că de fapt cățelușa, o maidaneză de talie mică, bălțată cu alb și negru, cu urechile clăpăuge și picioarele scurte, s-a luat mai mult după mine decât după atelaj. M-a acoperit cu o haină de a sa și tot înjurând pe înfundate, a dat bice cailor plini de nădușeală din cauza greutății trase și a efortului
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1090 din 25 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351840_a_353169]
-
și de un picior și m-a aruncat în căruță peste sacii cu bucate. Atunci nu a mai spus nimic nici cățelușei. A înțeles că de fapt cățelușa, o maidaneză de talie mică, bălțată cu alb și negru, cu urechile clăpăuge și picioarele scurte, s-a luat mai mult după mine decât după atelaj. M-a acoperit cu o haină de a sa și tot înjurând pe înfundate, a dat bice cailor plini de nădușeală din cauza greutății trase și a efortului
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350607_a_351936]
-
deschideri în căpățânile lor de dovleac.. Nici cu fripturile nu prea se îndeletnicesc iestratereștrii ăștia deci și cu dantura stau cam prost înghițind pastille cu vitamine și alte pilule. Până și designerii și-au dat cu părerea că două urechi clăpăuge pe un dovleac mare și chel n-au ce căuta stricând aspectul general al piticaniilor care se ,,vor” a fi așa cool, să ți se facă pielea ,,găină”, să-ți înghețe sângele în vine când te uiți în lentilele lor
UNIVERSUL ANTICREAŢIONIST AL LUI STEPHEN W. HAWKING de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356278_a_357607]
-
identificăm toate unghiurile din care se făcuse descrierea poveștii de pe malurile Mureșului. Și atunci țineam în mâini un buchet de narcise, cumpărat din fața mănăstirii de unul dintre elevii mei. Era un băiat urâțel, plin de coșuri, cu dinții încălecați, urechile clăpăuge... L-am revăzut recent, la tv, ca invitat, la o emisiune. E un bun cardiolog, acum, un om cu totul deosebit. Fizic, e de nerecunoscut. Și-a operat urechile, dinții...acneea juvenilă e de domeniul trecutului îndepărtat. Nu poți cunoaște
PE MUREŞ... de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355370_a_356699]
-
oară, mi-am dat seama că un an întreg să-i fi căutat poreclă, alta mai bună nu-i găseai. Niște ochi mici, nemișcați, abia vizibili de sub o cască mult prea mare, un nas coroiat, foarte proieminent și niște urechi clăpăuge cu care capta , probabil, mesaje SOS. Un singur lucru îi lipsea ca tabloul să fie complet: coada. Trandafir ăsta m-a luat la ochi din prima zi. - Păi, cum? intreabă Noris, trezit de-a binelea. - Stai să vezi! A venit
POVESTIRI MILITARE de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352934_a_354263]
-
și de un picior și m-a aruncat în căruță peste sacii cu bucate. Atunci nu a mai spus nimic nici cățelușei. A înțeles că de fapt cățelușa, o maidaneză de talie mică, bălțată cu alb și negru, cu urechile clăpăuge și picioarele scurte, s-a luat mai mult după mine decât după atelaj. M-a acoperit cu o haină de a sa și tot înjurând pe înfundate, a dat bice cailor plini de nădușeală din cauza greutății trase și a efortului
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341739_a_343068]
-
și m-a aruncat ca pe un balot în căruță, peste sacii cu bucate. Atunci nu a mai spus nimic nici cățelușei. A înțeles că de fapt cățelușa, o maidaneză de talie mică, bălțată cu alb și negru, cu urechile clăpăuge și picioarele scurte, s-a luat mai mult după mine, decât după atelaj. M-a acoperit cu o haină de a sa și tot înjurând pe înfundate, a dat bice cailor plini de nădușeală din cauza greutății trase și a efortului
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343110_a_344439]
-
și m-a aruncat ca pe un balot în căruță, peste sacii cu bucate. Atunci nu a mai spus nimic nici cățelușei. A înțeles că de fapt cățelușa, o maidaneză de talie mică, bălțată cu alb și negru, cu urechile clăpăuge și picioarele scurte, s-a luat mai mult după mine, decât după atelaj. M-a acoperit cu o haină de a sa și tot înjurând pe înfundate, a dat bice cailor plini de nădușeală din cauza greutății trase și a efortului
CĂLĂTORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377561_a_378890]