167 matches
-
ridică paleta verde deja Năsuc își pregătea sprintul. La primul fluier era deja înapoi. La al doilea, ochii îi străluceau. Când trenul, care după ce oprea 3 minute în gară, își lua viteză, Năsuc și Samaliot erau deja beți. Profesorii puneau clătinarea lor oglindită în retrovizoarele uriașe pe seama nețărmuritelor intersecții ale destinelor care puteau tulbura pe oricine, darămite pe niște gunoaie cu ochi de pe marginea liniei. Singura care saluta ca o oligofrenă, atât Luna, Soarele, umbrele, vidul, fluierele și nesfârșirea de trenuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
meteorologii sentimentale. Elementul de constanță provine din domeniul senzorialității care nutrește fiecare comparație, grație acelui universal cum, susținând întregul eșichier pe forța sa metamorfozantă. Vezi, în Și vara a venit, acea libertate a văzduhului în care plutește utopia, topită în clătinările unei "albine ce-și șterge de pe aripi sudoarea" - exemple s-ar putea culege din fiecare poem. în cele mai multe dintre ele, violența mutației elementelor iese din cadrul bidimensionalității hai-ku-ului, culcă barajul în fața șuvoiului liric. Altfel, finețea amănuntului, conjugând cele mai depărtate între
Sculpturi de aer by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7495_a_8820]
-
la o piatră, Ca la o ființă marină De care sărătura mării nu se-atinge Tu ai dreptate ! Nu-ți mohorî Cu vane-nchpuiri ziua surâzătoare de azi. Voioșia ta e deja gajul a ce va să fie Și dintr-o clătinare de umeri Pui la pământ cetăți ale neștiuteie zile de mâine. Te scoli de jos și-naintezi pe puntea Scurtă, deasupra bulboanei în clocot: Profilul ți se gravează Pe un fundal de perlă. Șovăi la capătul scândurii ce dârdâie, Apoi
Eugenio Montale () [Corola-journal/Journalistic/5733_a_7058]
-
O croială cuminte care nu încalcă pragurile și nu sfidează rînduielile consacrate, aceasta e umoarea de bază a scriitorului. În plus, cu Ciprian Măceșaru înțelegi că sursa sensibilității artistice stă în vulnerabilitate, dar o vulnerabilitate care nu provine dintr-o clătinare patologică, ci din conștiința precarității constitutive. Această conștiință a șubrezeniei proprii, dublată de o blîndețe cronică, îi conferă diaristului o fatală nesiguranță de sine, o lipsă de încredere pe care și-o înfățișează fără ton de lamentație și fără imbold
Rutina de sentiment by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6210_a_7535]
-
are păcate flagrante care să îndreptățească verdictul de biografie maculată. Dimpotrivă, sub unghi social avem de-a face cu viața unui medic anestezist care și-a clădit cariera pe muncă, voință și chin. Că în acest parcurs autorul își descoperă clătinări, lașități și culpe - aceste detalii țin de acuitatea nervului său etic, dar nu de gravitatea delictelor în sine. De aceea, în aplecarea de a-și mărunți slăbiciunile se simte mai curînd un pretext menit a declanșa narațiunea, decît o pornire
Scoriile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5147_a_6472]
-
îi vine nespus de bine la îndemînă, pliindu-se pe un orizont de așteptare care întreține speranța. Grație acestei optici, de împlinit nu se împlinesc atît privilegiații sorții, cît inșii cu fibră șovăitoare, acei răstigniți arătînd spirit vacilant, marcat de clătinări interioare. Căci vacilantă e natura umană predispusă la nesiguranțe, ezitări și dubitații, din lipsa unei tenacități de ordin ancestral. Inaderența la lume îi sporește autorului sensibilitatea religioasă, fără ca umoarea să-l predispună spre tiparul creștin de viață. Dan Iacob nu
Spiritul vacilant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5398_a_6723]
-
a noului și a înnoirii, tineri scriitori talentați primiți cu entuziasm, deocamdată mai mult de o critică și ea tânără decât de cititori, încă reticenți față de scrisul contemporan după un deceniu de absență a cultului valorii. Avânt, așadar, Vechiul în clătinare: idei, deprinderi, forme, ierarhii, atitudini, termeni, terminologie”. Cordiale, cu două excepții (Marian Popa și Mirela Roznoveanu), subtile, adecvate, pertinente, comentariile lui Mircea Iorgulescu din Prezent, ca și acelea din cărțile anterioare, se circumscriu câtorva idei esențiale: radicalitate estetică, atitudine, specificitate
Cele două ipostaze ale criticului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5399_a_6724]
-
Iacob, totul întregit cu un frumos dosar, prefațat de Alina Ledeanu - Ardealul omagiază Franța, despre un Sibiu germanofon și francofil, din iarna lui '44. Remember-ul lui Doinaș, citat de Alina Ledeanu, o spune: "}ărâna-n sînge, pradă cutezanței,/ părea în clătinare un vulcan/ cînd, ca niște apostoli ai speranței,/ noi am adus cîntînd omagiu Franței,/ gîndindu-ne la spiritul german." Francezii luptau, încă, împotriva nemților. Tot Doinaș, în cuvîntul de la Împăratul romanilor, din 2 decembrie: Nimeni nu spune la noi: - Iubiți Franța
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6727_a_8052]
-
alunecări duioase în starea de grație a degustării divine. Fără o răscolire de esență traumatică, fără o exasperare sau o suferință în urma căreia să simți cum, sub unghi lăuntric, viața nu mai poate fi ca înainte, fără o astfel de clătinare, solzii de pe ochi nu cad. De aceea, condiția convertirii e scrîșnirea, indiferent că e una extatică, provocată de o revelație, sau una dureroasă, pricinuită de o nenorocire. Prin urmare, nimeni nu ajunge să creadă din senin, în virtutea unei facultăți cu
Săgeata bucuriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6077_a_7402]
-
că bibliotecile din România n-au ajuns încă la gradul de sofisticare al Noului Continent, că universitățile nu numai că nu aveau abonamente la revistele occidentale, dar nici măcar ediții serioase din marii scriitori nu se găseau. Răspunsul lor, însoțit de clătinări dubitative din cap, era însă unul standard: „Înțeleg, dar când te muți dintr-un loc în altul cărțile sunt a pain in the ass." (Nu cred că e nevoie să traduc.) Într-adevăr, în mentalitatea americană ideea de a te
„Noul localism” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6352_a_7677]
-
forma exterioară a unor înfrîngeri secrete, iar ceea ce noi vedem ca semn de înnobilare socială e de fapt consecința unor degradări ascunse. Acesta e cazul lui Vasile Conta. O figură strălucitoare și efemeră, a cărei ascensiune s-a hrănit din clătinări lăuntrice. Născut la Ghindăoani (județul Neamț) în 15 noiembrie 1845, fiul preotului Grigore Conta a avut de mic un demon interior: un imbold aventuros spre viața trăită fără constrîngeri, în afara tiparelor de coerciție educativă. Ruperea familiei din peisajul copilăriei, odată cu
Plectrul fatalității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4782_a_6107]
-
trecut, detaliu cu atît mai încurajator cu cît în tabăra dușmanilor se simte o stranie degringoladă. E ca și cum știința se clatină din neputința de a-și păstra acele reguli de a căror valabilitate nu se îndoia pînă acum nimeni, iar clătinarea vine dintr-o breșă care a apărut în chiar miezul principiilor ei de bază. Enumerate lapidar, ele sînt 1) un univers inteligibil prins într-un corset de materie perceptibilă; 2) o metodă experimentală care dă putința de a măsura tot
Erezia cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4707_a_6032]
-
acord cu condiția austeră a sihăstriilor rupestre, ai nevoie de un minim resort de credință simplă, tocmai acel resort care te predispune spre degustarea unei tresăriri de duh. Tresărirea e imprevizibilă și capricioasă: poate fi un fir de tămîie, o clătinare a limbilor de lumînare sau bruschețea psaltică în cîntăreților de strană. Sau poate să nu fie deloc. Dar indiferent că apare sau nu, trăirea ține de felia indicibilă a impresiilor condamnate să moară într-o intimitate fără expresie, de aceea
Pe drumuri de schit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5000_a_6325]
-
de teoria adevărului pentru a nu-și pierde siguranța de sine. E ca în reacția profanului care, pus să răsfoiască cîteva tomuri de medicină, constată că suferă de mai toate bolile despre care citește. În cazul epistemologiei, consecința bizară e clătinarea convingerilor: îți dai seama că încrederea în tine însuți e direct proporțională cu ignorarea motivelor care o întrețin. Cînd te apuci să le analizezi, cazi în gol din neputința de a găsi un reper fix. În final rămîi cu impresia
Umorile adevărului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4583_a_5908]
-
puternic și de intransigent ca și antifascismul lui de altădată”, declară în interviul din „Steaua”, nr. 11, 2007. Iată ce înseamnă imunitatea la ideologii. Nici mimetism de gloată, nici blocarea individuală a gândirii. Doar repere clare și trainic fixate, fără clătinări experimentale hazardate. Și e vorba de un creator care atât s-a hazardat cu experimentul limbajului, dar fără a trăda substanța vieții interioare și relaționale a omului. Un fel de conservator înnoitor, a cărui alternativă avea rădăcini perene, era internă
Matei Călinescu despre politică by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3829_a_5154]
-
zeci de mii de galaxii, și despre a cărui natură e inutil să ne întrebăm, fiindcă oricum nu vom primi răspuns. Acestor rotiri, rostogoliri și balansuri cosmice nu li se poate găsi un punct fix. Ne legănăm printre vîltori și clătinări gigantice. Cînd fizicianul francez Leon Foucault și-a pus pendulul în mișcare sub cupola Panteonului din Paris, intenția lui era să dovedească că Pămîntul se învîrte în jurul axei sale, detaliu confirmat de constatarea că planului vertical de oscilație al pendulului
Patru perplexități by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3395_a_4720]
-
la locul lor înafara oglinzii sparte în zeci de uimiri necruțătoare chipuri ale tăcerii Sunt singurul locuitor al inimii bântuite de uragane Azi cerul e închis. Marțea Vaselor În liliacul japonez din fața casei târziu înmuguresc impur dorințe ca tulburi viscerale clătinări din spații neîncercuite aud respirația duhurilor complice ușor coruptibile gata să-mi accepte izolarea efortul suprem al fragilității și chiar să cocheteze cu vampirii în halate albe admirându-le straniul orgoliu al inventarierii suferințelor secrete o umbră trece peste frunze
Poezie by Constantin M. Popa () [Corola-journal/Imaginative/3007_a_4332]
-
zic ? Se termină glorios într-un loc nu foarte luminat unde se telescopează vorbe de oameni mulți, o doamnă căreia nu-i văd chiar bine organul fonațiunii îmi povestește ceva destul de însuflețit, încerc să-i răspund cât mai neutru cu clătinări din cap de genul știu și eu?... sau nici nu mă mir, dar îmi scapă câte un nemaipomenit!, deși din tot ce aud nu reușesc să traduc în cuvinte chiar nimic. (Stau de vorbă cu A.P. despre înmormântările noastre, ale
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3097_a_4422]
-
nepoții s-au dus să exploreze cele 11 etaje ale pachebotului, așa că am rămas singur în cabină, întins în pat, obosit după o noapte prea scurtă. Dar nu reușesc s-adorm. La interval de câteva secunde, parcă, ciclic, o scurtă clătinare îmi sugerează - sau amintește? - de legănarea pruncului în copaie. Mama croșetează ori coase un ciorap găurit și uită, uneori, să împingă ușor cu piciorul mica albie scobită într-un lemn alb. Ori poate că trage ceva la mașină, o nouă
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/13370_a_14695]
-
-nțelegi cât de adânc pătrunde În mine veșnicia, caută-n zare Din universuri, binecuvântare În tot ce fi-voi, roșul se ascunde. Am sihăstrit, azi curg în mine purpuri! E darul sfânt din blânda-mpreunare, Când eu sunt tu, nebuna clătinare A cumpenei prin timp nu seacă ciuturi. Arșița ori potopul sărăcește Pe cel care sădește doar ispită. Tu ai rodit o roză infinită Ce numărul de ani îl risipește. Iubirea chiar și orbii pot s-o vadă Eternizând pârâul în
NAIADELE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384605_a_385934]
-
drepți! — La asta nu m-am gândit - răspunse spătarul Vulture. Tu stai bine, Cosette? — Bine, mânca-ți-aș - răspunse fata, privind în depărtare. — Desigur - spuse Barzovie-Vodă, continuându-și ideea - există și comunități care, deși au picioarele pe pământ, au simțul clătinării în sânge. A rămâne drept când toată lumea se clatină mi se pare la fel de nepoliticos ca și cum o gâscă din cele de colo, în loc să zboare în formă de V, cum fac suratele ei, ar ieși din rând și-ar zbura în formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
UE, nu mai există euro. Ei bine, în acel moment ai devenit fericitul posesor al câtorva zeci de tone de hârtie. Ce-i drept, de cea mai bună calitate dar, nimic altceva decât hârtie. Aurul însă rămâne constant indiferent de clătinările ori prăbușirile economiilor internaționale. Vlad făcu o pauză numai cât să tragă scaunul de sub birou și să își așeze un picior deasupra. Nu stătea bine, fiind atât de mic de statură, poziția îl incomoda. Renunță, și se așeză la birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se afla în preajma coapselor păgâne. - Salut!, am zis eu într-un târziu, când am crezut că ne privisem sufocant de mult pentru a intra în vorbă. Ea îmi zâmbi apoi își culese paharul c-o mână.Cu cealaltă își sprijini clătinarea trupului în drum către mine. El rămase pe scaunul scufundat în penumbră. - Bei votcă?, mă întrebă ea cu ochii sclipind nefiresc, așezându-se lângă mine. - Simt uneori nevoia!, am răspuns nervos, fără niciun sentiment de jenă. - Vreau și eu!, mi-
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
mai poate Să-mi împlinească sufletul, sau poate Ce duc spre infinit ori nemurire, Și să iubesc cu-ndeajuns iubire, Flămând sau blând ca cel care socoate Că a primi târziu serenitate Este îndeajuns dumnezeire. Nicicând fi-i-va-mi patima pierdută! Sub clătinări sau sub credința care, Cu mine zămislită și născută, Eu o trăiesc nu-n ziua care doare, Ci-n viitor, în clipa neavută Și-am să iubesc în moarte și mai tare! „(povestea mea ...)” Dezamăgirea actuală a poetului - (2) Eu
CRISTALUL OGLINZII ÎN MOIRATE APE de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368556_a_369885]
-
nu se putea defini, într-un amestec de îndrăzneala neconținutistică și o privire venită de ,,sus,,. Nimic din toate acestea în alcătuirea inactuala a Melaniei Cuc, unde ceea ce creează, într-un fel rapsodic, se aseamănă cu încrederea absența, fără nici o clătinare, ce ne impresionează. Scriitoarea scrie cum respiră. Este autoarea unui tip singular de tablete”.- (Artur Silveștri ,din volumul Mărturisire de credință literară, Editura Carpatia PRESS, 2006) Irina Petras Poete de azi.Crochiuri Melania Cuc (m.1946) nu mai scrie poezie
MELANIA CUC de MELANIA CUC în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367087_a_368416]