100 matches
-
atinse căile limfatice din profunzime. Acestea nu puteau fi operate înainte)398. Această replică nerostită a medicului comunică, de fapt, compasiunea pentru bolnav și exprimă, în același timp, un sentiment de neputință, detectabil, în afara discursului, în zâmbetul trist și în clătinatul capului. Hotărârea lui Efrem privind refuzul operației, comunicată de replicile directe, nu mai apare la fel de neclintită în urma accesului la discursul interior: (El îi cerea să-l externeze, dar, de fapt, mai spera încă s-o audă spunând: "Ai înnebunit, Podduev
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
întorceau, pașnic, de la un bar, pe la unu noaptea, și m-am așezat, resemnat, pe o bancă sub un nuc, așteptând fie ivirea dimineții, fie rezolvarea defecțiunii. Tinerii lucrau de zor înjurând, cum se obișnuiește. Era cald și, cu excepția unor umbre clătinate (ieșeau și ele din alt bar), nu se mai vedea nici o făptură vie în orașul adormit. Aproape să adorm, când am observat un bărbat așezându-se pe aceeași bancă. "Nu te teme, domnule, sunt un om pașnic, mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de joasă categorie, nu se explică prin vreo inaptitudine a acestor indi vizi de a-și câștiga Într-alt fel traiul, cum nici prin vreun béguin sexual al femeii, cât prin necesitatea cruntă a acestor femei, cu conștiința lor veșnic clătinată și timorată, de a se rezema cât de cât pe umerii unui bărbat, nenorocit sau ticălos de bărbat, Într-o legătură care depășește sfertul lor de ceas profesional, de zi și de noapte, destinat tuturor bărbaților. Auzeam mai demult pe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de lângă el, cu misterioasele cercuri concentrice, rămâne virtuos, nesupunându-se capriciilor care calcă în picioare demnitatea. Copacul moare în picioare, singur, drept și imperial. Cine spunea că moartea este numai ceva anticipat și de neînțeles? Se trezește totuși din lentoarea clătinată și respirația capătă normalitatea ritmică a seminței de viață. Nu e prea târziu? Încă o piruetă în miezul indiferenței vegetalelor din jur. Dantelele frunzelor, măcelărite de sârma invizibilă a nopții, se volatilizează în așteptarea răsăritului de mâine. Apar și fluturii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
-mi imaginez ce gîndesc alții, străini și mai puțin aerisiți la minte decît el. *Un verset din Luca îmi evocă modul de a împrumuta cinstit: „Dați, și vi se va da. Turna vor în sînul vostru o măsură bună, îndesată, clătinată (scuturată, în Noul Testament de la Bălgrad) și cu vîrf, căci cu ce măsură veți măsura, cu aceea vi se va măsura”. Dacă li l-aș citi, copiii mei n-ar înțelege despre ce fel de operațiune e vorba. Ei nu știu ce înseamnă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lor, să-mi ofere și ei mie, atât îmi doresc. Dacă nu... îmi amintesc de o ilustrație, intitulată FARFURIA DE LEMN. Un bătrânel plăpând locuia cu fiul său, nora și nepotul Mâinile îi tremurau, vederea îi era încețoșată, iar mersul clătinat... Toată familia mânca de obicei împreună. Dar bunicul mânca foarte greu din cauza mâinilor tremurânde și a vederii slabe. Mazărea se rostogolea din lingură pe podea, iar când apuca paharul, laptele se împrăștia pe masă. Atunci fiul și nora sa au
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
oprind în stații, trenurile trebuie să primească pasageri. Comportamentul ei ni s-a părut tuturor scandalos, și ne-am speriat chiar în fața crizei la care am asistat. Asta voiam să scriu, pentru că asta m-a marcat puternic. Probabil că trebuie clătinată o mentalitate rigidă și neproductivă. Eu în nici un caz nu mă pot alinia în grupul celor care urăsc tinerețea. Pentru că sufletul meu este dornic de tot ceea ce ea ne poate oferi. În momentul în care voi simți că-i urăsc
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
își montează corturile la Assisi, la Vanves, la Pavillons-sous Bois, la Napoli, oriunde la periferia evenimentelor, numai în inima lor nu. Faptul în sine n-are numai părți rele. Cei care nu îndrăgesc peste măsură tizanele călduțe, cordialitățile fără consecințe, clătinatul capetelor acoperite cu tocă, pălărie cu pene, căciulă de blană, kippa sau turban, va găsi în Țara Sfântă un pământ de azil foarte sigur, garantat fără dulcegării de prisos. N-au decât să alerge într-acolo, bunele sentimente nu-i
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
un extemporal pe care ni l-a dat, am analizat poemul Balada popii din Rudeni de Topîrceanu și l-am uimit pe profesor cu finețea perceperii unor sinestezii (căldărușa de metal lovită de oblânc, sunetul pătrunzând prin valurile de ceață, clătinatul popii ce nu se ținea bine în șea, etc.) și prin afirmația tranșantă că în întrețeserea unor astfel de subtilități stă valoarea poeziei, lucru în răspăr cu teza militantă a vremii. Descoperind acum câțiva ani caietul cu această compunere am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
unui copac și ridică ochii spre stele. Un călăreț se apropie și se opri În fața lui. — Prieten sau dușman? strigă Yojiro, sfidându-l cu o lance pe care o folosea drept baston. — Prieten, răspunse omul, descălecând. Doar privindu-i mersul clătinat, Yojiro Își dădu seama că era grav rănit. Se Îndreptă spre el și-i oferi brațul. — Gyobu! spuse Yojiro, recunoscându-și tovarășul. Ține-te bine! Te sprijin eu. — Tu ești, Yojiro? Unde-i Seniorul Mitsuhide? — În jurul dealului. — Mai e aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
transparente. Domesticul își are locul său privilegiat, printr-o perspectivă naturistă și onirică stilizată: „Cerșetori de azur de alge minunate / Stați acasă. Hamacul reveriei vă e la-ndemână / Chemați funigeii amintirilor la banchet / Ca surâsul logodnicelor de optsprezece ani” (Peisaj clătinat). În schimb, prozopoemele lasă loc, în fluxul oniric, umorului negru și sarcasmului. Câteva colaje din 1942, intitulate Atentat la bunele tabieturi, amintesc de absurdul straniu al lui Max Ernst. P., care pledase pentru neînregimentarea politică a suprarealiștilor, ajunge, după anii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288647_a_289976]
-
o ceremonie într-o stare ciudată, care semăna destul de mult cu beția. Miloș Zeman era invitatul de onoare, la o expoziție a bijuteriilor coroanei la Praga, doar că președintele a fost ușor absent pe tot parcursul ceremoniilor. Atitudinea confuză și clătinatul i-au dus pe mulți cu gândul la faptul că Miloș Zeman era în stare de ebrietate.
Președintele Cehiei, beat la o ceremonie by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/56215_a_57540]
-
definitivă-n praful cărămizilor macerate de vreme, mă obsedau pietrele rătăcite, numerele portițelor scîrțîitoare, desprinse pe jumătate din balamale, bălăbănindu-se-n aerul alb al după amiezelor infinite... mă devora un soi de tristețe blîndă, suportabilă, o amăgire a timpului clătinat aievea... știi?... clipa devenea cumva palpabilă, se putea aduce la nară și aspira în plămîni, se respira, se gusta, îți treceai limba peste membrana ei transparentă, o lingeai, o înghițeai... Ajungeam tîrziu în odaia mea, mă așezam obosit la masă
Afară să se topească întunericul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12673_a_13998]
-
sub foșnetul lor Ard în aur gutuile Sub o dungă de nor Crengile, cerului du-i-le Când sub zariștea lor Ard în aur gutuile Vitraliu Nucul, prin foi ruginii își mai pârguie nucile. Tu te ții, te mai ții, Clătinat, cu nălucile. Sălcii, pe râturi pustii Le mai scutură ploile. Tu te ții, te mai ții, Clătinat, cu nevoile. Plopul, pe frunze-arginții Tot mai tremură zările. Tu te ții, te mai ții, Clătinat, cu mirările. Prapor Cum va fi când
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/9049_a_10374]
-
Când sub zariștea lor Ard în aur gutuile Vitraliu Nucul, prin foi ruginii își mai pârguie nucile. Tu te ții, te mai ții, Clătinat, cu nălucile. Sălcii, pe râturi pustii Le mai scutură ploile. Tu te ții, te mai ții, Clătinat, cu nevoile. Plopul, pe frunze-arginții Tot mai tremură zările. Tu te ții, te mai ții, Clătinat, cu mirările. Prapor Cum va fi când voi fi Lângă tine, pământe, într-un loc, într-o zi... Lasă, nu te frământe! Dus de
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/9049_a_10374]
-
nucile. Tu te ții, te mai ții, Clătinat, cu nălucile. Sălcii, pe râturi pustii Le mai scutură ploile. Tu te ții, te mai ții, Clătinat, cu nevoile. Plopul, pe frunze-arginții Tot mai tremură zările. Tu te ții, te mai ții, Clătinat, cu mirările. Prapor Cum va fi când voi fi Lângă tine, pământe, într-un loc, într-o zi... Lasă, nu te frământe! Dus de înger voi fi în extaze și trânte, Străbătând veșnicii... Lasă, nu te frământe! Ori nicicum nu
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/9049_a_10374]
-
licurind" și părându-i-se, poate că un copil cititor ar putea înțelege că frunzele din vers erau niște clătite, editorul sau redactricea, ori poate că amândoi de comun acord au modificat versul, tipărindu-l în ediția "Lucman": "Printre frunze clătinate, am zărit-o licurind". Și agravează prost inspirata lor intervenție adnotând-o, ca și cum în ediția originală ar fi fost o greșeală pe care au corectat-o: "La Alexandrescu: clătite". Pe lângă asemenea modificări pe care nu vreau să le calific, editorul
Grigore Alexandrescu, Umbra lui Mircea. La Cozia1 by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/7268_a_8593]
-
Dumnezeu alături, cum cearcă să-mi arate O cale-a mântuirii, un loc al îndurării, Și sufletu-mi atârnă-n uimire ca un ciucur. Necunoscuți în juru-mi, eu însumi necunoscutul, În asfințit îmi caut, scăpat în unde, scutul Sub sălcii clătinate, alăturea de turnul bisericii lui Bucur.
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
să privim oceanul. Nu mai fusesem niciodată pe mare, pentru mine toate lucrurile erau noi și așteptam cu groază să se dezlănțuie acel Ťrău de mareť de care auzisem. Dar, deși apa ridica valuri imense, care se rostogoleau peste puntea clătinată a vasului, deși vedeam pe alți colegi zvîrcolindu-se de moarte, mie nu mi-a fost rău deloc, ba mai mult decît atît, am fost parcă mai veselă ca niciodată". (Elena Drăgulinescu-Stinghe, Amintiri, ed. cit., p. 65-66) 4. , Zici că ai
Ficțiune și Operă by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10745_a_12070]
-
ștrangulată-n dormitoare. Cutii de-o clipă-n care-ngropi puiul de somn. Of-ul prea mic, sughițul, un cuțit ... Saltelele de lână, saltelele de paie, scânduri, nuiele, arcuri, perne de aer - rogojini de sânge în zgâlțâit de trenuri, în clătinatul de vapoare, paturi pe roți care îmi plimbă orfelinatul de coșmare. Vrei să scapi - iei avionul și de sus privind, nu vezi decât aceleași capete de pat, bălăngănindu-se, smucind, lovind tăblii și vrând să zboare. Străzile toate par doar
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
românii sunt descurcăreți din fire, au fost unii care s-au așezat la fiecare cort în parte. Ei erau cei mai fericiți de acolo. Se vedea că au mâncat pe săturate și au băut peste măsură după mersul greoi și clătinat. Mă gândeam că în orice moment unul dintre ei se va prăbuși și nu se va putea ridica fără ajutorul medicilor de pe ambulanțele care erau pregătite să intervină. Nu a trecut mult timp și inevitabilul s-a produs. După un
1 Decembrie 2013, ziua în care românii au mâncat în oraș by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/58832_a_60157]
-
care, ca să-l suporți cînd ești, horribile dictu, în chestie, îți trebuie, pe alese, obraz gros sau spirit subțire. Oricum, clenciurile de care se folosește oratorul (fiindcă e vorba, chiar în forma unor pilule febrifuge, tot de oratorie), de la indexul clătinat amenințător la Peccavi (a se vedea tandra autocritică de final...), și dacă nu te conving, tot te fac să zîmbești. Sau te îndeamnă să ripostezi pe-aceeași gamă, și asta e ceva. Comédii la Porțile Orientului e-o carte de
Cultura în poante by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11477_a_12802]
-
Strigăt de lumină, are un stil triumfalist, ca un candidat la președinția României. Ni-l putem, de altfel, imagina, scandând la microfon, în fața unei mulțimi fremătătoare: Eu m-am născut pe țărmuri legendare/ În strigăte sinistre de furtună,/ Când bolta, clătinată, își adună/ Comorile de jar, fremătătoare.// Am încolțit în trupul Cosânzenei,/ Când Făt-Frumos o-mbrățișă la râu./ Și port stigmatul purului desfrâu,/ Cu tot suspinul hărăzit Ilenei." Criticului literar, intimidat de acest mod de a scrie declamativ-emfatic, nu-i mai
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6660_a_7985]
-
viscerele, cu auzul, cu mirosul. Se face cald sau frig, marea ți se vîră în nări și în suflet. Ca și ochii speriați ai Desdemonei. Ca și ochii lui Othello, hăituit de propriile limite, de propria masculinitate. Maurul-lup de mare clătinat și destabilizat de tenebrele geloziei. Statura lui impozantă nu mai privește departe, întinderea mării, ci aproape. Prea aproape. Acolo este deșertăciunea. Pierzania. Derizoriul nimicniciei. Moartea. Personajele se agită de colo dincolo. Ca pe puntea unui vas ancorat într-un port
Shakespeare mai presus de orice (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8453_a_9778]
-
-ntrebare: „Care ți-e taina, floare?” „Taina sunt chiar eu”, mărturisi cel întrebat. „De mi-o răpești, dispar și sunt uitat.” 36 Libertatea locuiește-n furtună; Robia, în trunchiul de glie legat. Vântul le-aduce-mpreună La bal de copac, în ram clătinat. 98 Iubirea mea plutește în derivă Dusă de vânt departe. Cămin nu-i pentru ea Cuibul din care a zburat Vechea iubire-n moarte. 99 Flacăra durerii face pod de lumină, Arc peste suflet, prin mâl și prin tină. 100
Rabindranath Tagore Licurici by A () [Corola-journal/Journalistic/3038_a_4363]