144 matches
-
însă și maximul interpret al unei religiozități pioase și populare, mereu eficient în comunicarea celor mai complexe concepte teologice, cum o demonstrează deplin Cele Două Trinități. Artă lui Ribera se inspiră din caravagismul napolitan, dând viața unor scene de intens clar-obscur și de mare dramaticitate. Tema vizionarismului traversează întreaga artă spaniolă, de la operele lui El Greco (de ex. "Ruga din" "Ghetsimani") până la coșmarurile lui Goya, sec. al XVIII-lea. În 1842 (pe vremea când pictură flamanda îi intersa numai pe colecționarii particulari
National Gallery, Londra () [Corola-website/Science/307374_a_308703]
-
trăit în epoca ce s-a numit "vârsta de aur olandeză", timp în care cultura, știința, comerțul și influența politică a Olandei au atins apogeul. este autorul a 600 picturi, 300 gravuri și peste 2000 desene. Maestru al tehnicei de "clar-obscur", Rembrandt a fost ""singurul pictor care și-a putut permite să amestece noroiul cu strălucirea ochilor, focul cu cenușa, sau să facă culorile să strălucească proaspăt, ca o floare, pe giulgiul mortuar roz sau bleu deschis"" "(Élie Faure)". Rembrandt a
Rembrandt () [Corola-website/Science/297787_a_299116]
-
n-a întâmpinat decât ridicări din umăr și schime de dispreț. Cuprinsul haotic al primei sale cărți*), un fel de ghici-ghicitoarea-mea, n-a întâlnit nici un curios care să-și bată capul cu rezolvarea lor șsicț. Micile cancanuri bucureștene, înfășurate în clar-obscur, sprijinite pe pseudonime și camuflate în secrete de stat, n-au nici o căutare pe bulevardele cosmopolite ale Parisului. Cum de a izbutit atunci să le bage pe gât gazdelor sale istorioarele de bârfă măruntă, ecourile de țață pizmașă, cu care
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
Mengs. În scrierile sale, în limbile spaniolă, italiană și germană, Mengs a prezentat o teorie eclectica a artei, considerând că se poate atinge perfecțiunea printr-o combinație bine realizată de diverse calități excelente: design grecesc, expresia artistică a lui Rafael, clar-obscurul lui Correggio și culoarea lui Titian.
Anton Raphael Mengs () [Corola-website/Science/336228_a_337557]
-
de Uniunea Artiștilor Plastici din R. Moldova. Lucrările apărute în 1975-1985 poartă amprenta influenței creației lui M. Grecu. Pictura din acești ani atestă existența mai multor tangențe, ce se referă la utilizarea netradițională a coloranților, la obținerea unor efecte de clar-obscur, factură și volum. Lucrările apărute între 1985-1995 relevă o nouă etapă în creația artistului, o altă modalitate a gândirii maestrului.) Mai târziu, în 1989 este titularizat Membru al Uniunii Artiștilor Plastici din Moldova. În 1990 participă la elaborarea Stemei de
Andrei Mudrea () [Corola-website/Science/335399_a_336728]
-
Robusti) a fost unul dintre cei mai mari pictori ai școlii venețiene, probabil, ultimul mare pictor al Renașterii italiene și, fără îndoială, unul din primii pictori folosind o manieră barocă în pictură. În "Cina cea de taină", folosirea accentuată a clar-obscurului, a diagonalei ascendente în jurul căreia gravitează întreaga compoziție, a dramatismului momentului surprins în punctul său critic și redat ne-echivoc cu măiestrie, precum și a culorilor saturate, ce umplu cadrul picturii, reprezintă tot atâtea elemente baroc. În Eneas scapă din Troia
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
mai curând „introspective”. Formația e cunoscută și pentru tendințe de a include progresiv în compozițiile lor; cu o atmosferă ce aparține totuși de tipul gotic. Criticul Eduardo Rivadavia (Allmusic) comentează la adresa stilului muzical al formației: „atracția ține de sondarea contrastului clar-obscur în echivalent sonor. Tensiunea chinuitoare dată de riff-urile apăsătoare de chitară și de bateria foarte energică vin în contact cu sonoritatea complexă, însuflețită și dulce a aranjamentelor pentru coarde sau orchestră.” Epica folosește aceeași marcă aplicată de alții formații de
Epica () [Corola-website/Science/305020_a_306349]
-
un liric indecis în alegerea mijloacelor de expresie. Simptomatic, unele poeme amestecă într-un discurs bazat pe topică neomodernistă refrene de șlagăre din anii ’80 („Ah, aceste ape înecate-n sargase/ focile de antracit ale viselor/ plutind pe banchize de clar-obscur// Ra-Ra-Rasputin,/ Russian special love machine// Ca o spumă a timpului această luptă/ când ai coborât în tranșeea realității// Cutia de scrisori mereu goală...// Take my breath away...// Înveșmântat în frigul tristeții/ privești cum te-nconjoară/ din toate colțurile odăii/ Nimicul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290629_a_291958]
-
pasiuni sau o Înclinație reprobabilă; nu aprofundăm numeroasele relații de zi cu zi de la locul de muncă, de la restaurant sau chiar de pe stradă. Mai rău, facem totul, deseori din motive foarte Întemeiate, pentru a-l menține pe celălalt Într-un clar-obscur al ignoranței confortabile, utilă „relaxării minții” sau, dimpotrivă, răcnetelorpopuliste. Corpul Însuși este, În anumite privințe, un spațiu de proiecție, obiect al unor inserări, manipulări, credințe și cunoștințe care depind de sisteme de gândire ce emană din „social” și de reguli
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
risipite prin colțuri, un bar de stejar în partea din spate, iar după bar, pe perete, întregesc decorul capetele cîtorva butoiașe, în care strălucesc robinetele din metal inox, bine șlefuit. Săteanu acționează luminile, pe rînd, de la albul viu pînă la clar-obscurul în care obiectele din jur par umbre. Trece în spatele barului și pornește magnetofonul, făcînd să răsune, din pereți, o melodie la modă apoi, de pe cealaltă pistă, acordurile unei simfonii. Apasă un buton și întreabă: Maria?, dar nu vine nici un răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Un înger în mijlocul bisericii! își zise, vrăjit de priveliștea pâlpâindă a Arhanghelului înaripat. Doamne! Parc-am fi într-un tablou de Caravaggio... Caravaggio, într-un sanctuar de rit răsăritean?! Extraordinară viziune! Îngerul părea că nici nu se mișcase, luminând continuu clar-obscurul palpabil al scenei, dar acum el clătina o lumânare groasă luată, probabil, din acel mic spațiu înjghebat, pangarul, unde se vindeau, ziua, pe lângă lumânări iconițele, cărticelele cu pilde și cu rugăciuni, crucifixurile, pandativele și celelalte chițibușuri sfințite; iar la picioarele
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Gosseyn și Lyttle ajunseseră la copertina de sub care dispăruse distorsorul și abia dacă văzură o duzină de camioane oprite în dreptul unei rampe de încărcare. În peretele unui depozit, imens ca un hangar fuseseră practicate niște deschizături, prin care ieșeau din clar-obscurul nelămurit șiruri de indivizi cărând geamantane, aparate, bucăți de metal, instrumente. Depozitul era aproape golit și lada distorsorului era strivită într-un colț, părând că-i așteaptă. Pe partea de sus a lăzii fusese imprimată o inscripție, cu litere înalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
el / Ca-n oglindă..." Nefiind un descriptiv, un pictor în peisaj, notațiile de acest gen ale lui Grigore Vieru au mai degrabă funcție inițiatică, subiectivă, potențând imaginea interioară a privitorului; sugestia, metafora impresivă invită la conexiuni mitopeice. Răposații, chipuri în clar-obscur, stratificate în memoria colectivă, asigură dialogul cu fondul abisal: "Oamenii la noi / Primăvara / Scot din malul Prutului / Lut pentru casă: / Îi scot pe străbunii noștri / Prefăcuți în lut. / Pe urmă / Frământă, dureros, lutul / Până când le sângeră picioarele. / Apoi / Femeile pictează
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
îmbată spiritul în consonanțele melancolice ale celui de pe urmă dans. Tema preludiului, cu aspectul său dublu al țesăturii sonore, desfășoară în cea de-a doua secțiune a sa arabescul unei linii melodice expuse la unison. Pornind de la aceeași concepție a clar-obscurului, Debussy alternează imagini sonore contrastante prin juxtapunerea efectului difuz al armoniilor de început cu limpezimea și transparența scriiturii la unison. Desenul melodic sinuos al arabescului este corespondența sonoră ce proiectează cu sensibilitatea și acuitatea percepției, acea cădere legănată a frunzelor
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Omului prin mamă, la Sens prin Vedere. La Logos prin Icoană, dacă preferăm. Yahve se ascunde complet în spatele Cărții, cameră obscură a simbolicului. Isus și Fecioara Maria apar în planul secund, în staul, mângâiați de o lumânare, oferindu-se în clar-obscur privirii vecinilor, iar regii magi se apleacă spre copilul divin, Cuvânt deja expus la toate sortilegiile imaginii. Un monoteism disident Legitimitatea imaginilor în creștinism a fost tranșată, chiar în mijlocul sângeroasei dispute asupra imaginilor, la al doilea Conciliu de la Niceea, în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de fluiditatea plată a imaginilor televizuale. Carne și os înseamnă umbră și lumină. Există o mare tradiție a luminilor de studio, în care operatorul-șef regla reflectoarele ca un pictor asupra subiectului. "Arta plinei lumini obligatorii" (Daney), imaginea televizuală ignoră clar-obscurul. Nu e nevoie aici de Henri Alekan sau Claude Renoir. Se pot alătura siluete fără carne într-un spațiu fără profunzime și suculență. Fără vertij. Cinematografia, "artă a expresiilor corporale" ca și dansul (iar coreografia nu e de găsit doar
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
fapte, natura unor obiecte sau persoane. Eram încă, altfel spus, prea implicați în grupul de copii, deși eram deja legați printr-o latură a personalității noastre, însă într-o foarte mică măsură, de lumea adulților. De aici anumite efecte de clar-obscur: și pe noi ne impresionează ceea ce-l interesează pe un adult, dar adesea pentru simplul motiv că simțim că adulții sînt interesați de acel lucru, care rămîne în memoria noastră ca o enigmă sau o problemă 60 pe care n-
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
cel de-al doilea; pe scurt, nu se știa dacă limbajul era un cadru colectiv sau un cadru social. Memoria colectivă caută o soluție într-o ierarhie în care colectivul domină socialul, apoi într-una în care se petrece contrariul. Clar-obscurul și călătoria: pluralitatea timpurilor sociale între progres rațional și relativism În Cadrele sociale se ridica, sub numeroase forme, problema pluralității memoriilor colective: în afară de cele trei exemple-tip de memorii colective (familială, religioasă și de clasă), se făcea aluzie și la
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
fi puse în valoare două forme ale progresului: un progres al identității individuale și un progres în constanța valorilor alese de individ. Prima formă de progres individual depinde de pluralitatea memoriilor colective: în capitolul doi este folosită noțiunea leibniziană de "clar-obscur"; clar-obscurul amintirii din copilărie se va găsi în întîlnirea fortuită și originală a memoriei infantile cu cea adultă. Halbwachs îi răspunde astfel lui Blondel, care spunea că memoria copilului solitar căzut într-o groapă cu apă este o memorie individuală
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
puse în valoare două forme ale progresului: un progres al identității individuale și un progres în constanța valorilor alese de individ. Prima formă de progres individual depinde de pluralitatea memoriilor colective: în capitolul doi este folosită noțiunea leibniziană de "clar-obscur"; clar-obscurul amintirii din copilărie se va găsi în întîlnirea fortuită și originală a memoriei infantile cu cea adultă. Halbwachs îi răspunde astfel lui Blondel, care spunea că memoria copilului solitar căzut într-o groapă cu apă este o memorie individuală care
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
și lu-mea în general, a părinților aflați în legătură cu restul adulților. În Memoria, el generalizează opoziția copil/adult: în raport cu eul copilăriei, odată cu experiența se revelează o multiplicitate de memorii colective. Schimbarea de valoare a memoriilor adulte este exprimată prin noțiunea de clar-obscur: această ierarhie a memoriilor se raportează la eu; eul copilăriei este partea clară; obscură este, urmînd metafora folosită în Memoria colectivă, umbra aruncată de adulți. Halbwachs dă o serie de exemple pentru a arăta că, întotdeauna, copilul este (de la mediile
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
privilegiate și chiar în cazul lui însuși) confruntat, mai devreme sau mai tîrziu, cu lumea adulților, măcar prin faptul că este atras de emoțiile acestora. Această confruntare o vom regăsi și în capitolul despre " Memoria colectivă și memoria istorică". Acest clar-obscur este așadar polul individual al progresului. Ideea este simplă: pe măsură ce creștem, iar conștiința noastră se dezvoltă, dăm un sens obscurului și extindem dimensiunea clarului sentimentul autenticei memorii de sine evoluează. Noul progres adus de Memoria este deci libertatea individuală prin
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
care asistă la un concert, dacă se plasează la intersecția a două memorii colective (cea a grijilor profesionale sau familiale și cea a memoriei muzicale a concertului care începe), se va putea elibera de preocupările sale. Din această abordare prin clar-obscur a memoriei individuale rezultă ideea că pluralitatea memoriilor colective nu justifică doar memoria infantilă, ci și posibilitatea sentimentului de progres afectiv și chiar moral, a sentimentului de eliberare a sinelui, deschizînd calea pentru progresul rațional al cunoașterii prin memorie. Confruntarea
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
posibilitatea sentimentului de progres afectiv și chiar moral, a sentimentului de eliberare a sinelui, deschizînd calea pentru progresul rațional al cunoașterii prin memorie. Confruntarea dintre obscur și experiență antrenează progresul continuu al memoriei clare. Începînd din capitolul 2, ideea de clar-obscur, care stă la baza pluralității de abordări necesare pentru înțelegerea unui personaj sau a unei situații, îl va pregăti pe cititor pentru ideea progresului indefinit și, implicit, pentru cea a timpului infinit al memoriei. În ceea ce privește imaginea tatălui mort de curînd
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
memorii colective asupra acestei persoane. Acest pro-gres este, într-un fel, nedefinit; el se prelungește deoarece, după moartea tatălui, memoria colectivă privitoare la el a altor grupuri îi asigură, pentru un timp mai lung sau mai scurt, supraviețuirea. Dincolo de problema clar-obscurului, pluralitatea memoriilor colective se va transforma, în capitolul despre timp, în cea a infinității timpurilor sociale. Mijlocul prin care Halbwachs trece de la una la alta este conștientizarea faptului că nu există doar o pluralitate empirică de memorii (cum arătase deja
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]