143 matches
-
matrice-gând, în undă-potențială, în străluminare indirectă. Cert e că în acest labirint bulbo-encefalo-talamic și hipotalamic gălăgios ca o sală de Bursă cu brokeri agitați și curieri de informații neperisabile, bine stocate, străbătu cu viteza aceluiași tren căile contorsionate ale ținutului clar-obscur, scăldat de terifiante vâscozități, în care mișunau neuroni țepoși hipersensibili și se născu, să-i spunem inspirație? Nu, poate revelație! Nici vorbă! Atunci, forma ce se contura în invizibil, tridimensional ca un joc pe computer, nu putea fi decât rezultatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
bucată din veșnicie. Vocea se stinge, cîntecul amuțește, lava este iar rece și eu mă duc să înfrunt noaptea adîncă, pentru a muri puțin. Am adormit și o nouă existență (ireală?) îmi este oferită de părți misterioase ale minții. Din clar-obscur, din contururi imprecise apare Cezar. Este trist și îmi face semn să vin după el. Nu, Cezar, tu ești în tărîmuri de care mă tem, nu mă duc... Se întristează și imaginea lui fixă, ca un tablou, se tulbură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
simtă o fierbințeală neplăcută. Imaginea sinistră a lui fray Emilio Bocanegra Îi traversă din nou memoria ca un spectru. Își petrecuse noaptea văzând-o desenându-se pe tavanul Întunecat al camerei de serviciu, pe umbrele copacilor de dincolo de geam, pe clar-obscurul vestibulului; iar lumina zilei nu era suficientă ca s-o facă să dispară. Cuvintele lui Guadalmedina o materializau iar, ca pe o prevestire funestă. — Oricine ar fi ei, continua contele, scopul lor este limpede: să Împiedice nunta, să dea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
a cedat. Despuiați de tot și de toate, prizonierii din orice pușcărie, evrei sau anticomuniști, își cîntă povestea. Instrumentele de suflat fac o fanfară care urmează moartea-îngheț din noi, din istoria la care, unii, am fost complici. Sau nu. E clar-obscur. E noaptea din ființele păcătoase. Mulți dintre cei dinăuntru pușcăriile au fost cu mult mai liberi și mai demni decît noi, cei dinafară. Ce a însemnat "înăuntru" și "afară"? Pe orizontală, am fost în același plan. Pe aceeași scenă. Ca
Dragul meu Lev Abramovici by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7812_a_9137]
-
Lupu, deși personajul meu era un modest învățător, care încerca să imite „aparatul” lui Da Vinci! Era acolo și nuvela Doamnele. Într-o noapte când negurile cântau, poveste care evoca «Ielele», iar în povestirea În Vinerea Mare (apoi Ochii) descriam, pictural, clar-obscurul «Ocolirii». Așa mi-a fost tăiat nu avântul, ci drumul spre afirmare. O bucurie, totuși, în acele zile incipiente ale crudei Dictaturi: întâmplător, am citit, în Jurnalul de dimineață, din mai 1947, pe pagina întâi, „Cronica” lui Perpessicius, care scria
O viață puțin cunoscută - Interviu cu Doamna Prof. univ. dr. doc. Tatiana Slama-Cazacu by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5724_a_7049]
-
prin aranjamentul de ansamblu și datorită jocului de lumini și umbre mânuit cu extremă artă de către regizorul însuși - la imaginea biblică a Cinei cea de taină. Costumele - somptuoase - au "consunat" totuși cu nuditatea hieratică a acestui decor, datorită efectelor de clar-obscur ce au estompat granițele dintre epoci. La reușita spectacolului au contribuit în egală măsură corul Operei condus de Vladimir Popean, orchestra dirijată de Horáth József și nu în ultimul rând mănunchiul de soliști din care s-au remarcat deja venerabilul
Toamna muzicală clujeană by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/6697_a_8022]
-
multe ori aceleași subiecte și structuri compoziționale, opera sa fiind împărțită între scene de gen - „Concert (16321633) - și portrete - „Tânăr cu pălărie" (1626-1629). Cele mai interesante dintre picturile sale sunt micile panouri în ulei în care artista folosește cu măiestrie clar-obscurul pentru a accentua ambiguitatea unor dintre acele scene de gen - „Propunerea" (1631), „Jocul de tric-trac" (1631) - care erau atât de apreciate de burghezul olandez al secolului al XVII-lea. Reticența femeii căreia i se oferă bani în primul tablou sau
Mici expoziții la Washington by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6485_a_7810]
-
autorului), informație istorică, exegeză artistică, analiză psihologică și socială, dogmatică creștină, reflecții și multă, multă ficțiune. Caravaggio (29 septembrie 1571-18 iulie 1610) a revoluționat pictura, înlocuind cultul frumuseții specific cumintelui, decorativului manierism, cu un realism brutal, introducând o tehnică nouă, clar-obscurul, și deschizând calea barocului. Naturalismul extrem al tablourilor lui cu subiecte inspirate de Biblie în care accentul cădea pe cruzime, violență și urâțenie nefardată, o viață de scandal în marginea legii și chiar mult în afara ei, dat fiind că homosexualitatea
Caravaggio povestit de Fernandez by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6100_a_7425]
-
38 de ani, vârsta la care au murit Pascal, Van Gogh, Rimbaud. Același foc ne mistuie." Sunt cuvinte puse în gura lui Caravaggio, ca și „Nimeni înaintea mea n-a folosit lumina ca personaj principal al unui tablou. Tocmai inventasem clar-obscurul. Această invenție n-a avut doar consecințe imense pentru pictură: ea m-a ajutat și să eludez gelozia lui Mario." Chiaroscuro-ul introdus de Caravaggio a fost numit și tenebrism (unii i-au spus chiar caravaggism). El a înnoit de fapt
Caravaggio povestit de Fernandez by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6100_a_7425]
-
fi intitulat, originar, romanul, rămas la stadiul de note - sau „dosare de existență”, cum le-ar fi spus, mutatis mutandis, Camil Petrescu - și să sfârșească, aidoma unui număr bun de magie, printr-o dispariție miraculoasă. Protagonistul, Cezar Fecioru, mânuit în clar-obscur, pare un Mesia nerecunoscut și ratat. În Ceață pe Tamisa, Nicolae Stan se arată - inclusiv prin finalul cu incitantă frază neîncheiată - drept un prozator consistent, de o inventivitate bine temperată de autoironie.
Rememorare blurată by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3534_a_4859]
-
n-a întâmpinat decât ridicări din umăr și schime de dispreț. Cuprinsul haotic al primei sale cărți*), un fel de ghici-ghicitoarea-mea, n-a întâlnit nici un curios care să-și bată capul cu rezolvarea lor șsicț. Micile cancanuri bucureștene, înfășurate în clar-obscur, sprijinite pe pseudonime și camuflate în secrete de stat, n-au nici o căutare pe bulevardele cosmopolite ale Parisului. Cum de a izbutit atunci să le bage pe gât gazdelor sale istorioarele de bârfă măruntă, ecourile de țață pizmașă, cu care
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
fusese găzduit Blecher, și în scrisoare ea îi cerea lui Lovinescu vești despre starea acestuia. Lovinescu va nota laconic: ,, El e mut de două luni". Nuvelele citite la ,,Sburătorul" de Sorana Gurian, construite în jurul unor aspecte de psihologie feminină, cultivând clar-obscurul, cum s-a observat, cu o ușoară tentă de senzațional, afirmă, într-adevăr, un talent. Culese în volumul din 1946, intitulat Întâmplări dintre amurg și noapte (clar-obscurul!), nuvelele i s-au părut lui I. Negoițescu, în Istoria literaturii române, ,,mai
Sorana Gurian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14874_a_16199]
-
la ,,Sburătorul" de Sorana Gurian, construite în jurul unor aspecte de psihologie feminină, cultivând clar-obscurul, cum s-a observat, cu o ușoară tentă de senzațional, afirmă, într-adevăr, un talent. Culese în volumul din 1946, intitulat Întâmplări dintre amurg și noapte (clar-obscurul!), nuvelele i s-au părut lui I. Negoițescu, în Istoria literaturii române, ,,mai notabile" decât romanul Zilele nu se întorc niciodată, de o senzualitate, nuvelele, ,,mai liberă, mai aplicată faptelor cotidiene". Apărut tot în 1946, romanul de mari dimensiuni Zilele
Sorana Gurian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14874_a_16199]
-
care nu rezistă cînd e să-l ia în balon pe cel mai mic, rămîn aceleași, proaspete, de atunci. La firul... asfaltului, istoria cu lupte, iubiri și microb (cît cuprinde...) e palpitantă ca un serial de benzi desenate. Siluete în clar-obscur, cărora mai că le vezi perechile de ochi, și-atît, cum se-aprind - se sting în întuneric, aleargă bezmetic, razna, molipsitor și seducător, de la un capăt la altul al cărții. ,N-ai o bîtă? O laie, bîtă, n-am. Coșuță n-
Orășelul copiilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10782_a_12107]
-
până la brâu, cu pectorali de atlet, lovea metodic, dur... era un rod al închipuirii mele sau într-adevăr ochii-i scăpărau de ură? Îmi închipuiam că era conștient de puterea pe care o avea. Se înfrâna pentru a nu ucide. Clar-obscurul părea să emane din trupul prințului, zebrat de șuvițe întunecate. Loviturile cădeau des, cu un zgomot de ploaie măruntă pe frunziș. Se auzea geamătul înăbușit al martirului, discret ca o foșnire. Obrazul victimei era îndreptat spre tavan și-mi puteam
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]
-
pe străduțe dintre cele mai vechi/ (bunăoară strada Salcâmilor) ale orașului/ Copacii de pe bordúri/ își împleticeau umbrele cu a mea/ cu a rarilor trecători - /ei bine, o stratagemă a luminii/ (mi-am zis cu puțină invidie)/ ce ține de tehnica clar-obscurului”. Astfel trăiește orașul - Timișoara, transfigurată, desigur - în poezia lui Eugen Bunaru: la intersecția dintre emoție, imaginație și luciditate. La intersecția dintre contemplație nemijlocită și amintire. La intersecția dintre biografia citadină și autobiografie. O asemenea complexă recuperare, și configurare, a unui
REFERENT ŞI SEMN. NOTE LA POEZIA LUI EUGEN BUNARU de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1337 din 29 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/358222_a_359551]
-
primul plan o pânză cu culori vibrante, plină de sensuri și viață. Caracteristic acestor tablouri este lumina care traversează din loc în loc pânza. Este o luptă accerba, corp la corp, cu pânza, folosind cuțitul, pensula, mâinile, ca o construcție în clar-obscur în care lumina este subiectul principal. În fața unei pânze a artistei privitorul poate fi deconcertat, tulburat sau entuziasmat de explozia de culori, de semne și sensuri, fără a putea găsi cuvintele potrivite care să fie în mod clar în armonie
“UNIVERS” – Expoziţie de pictură a artistei GEORGETA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/93362_a_94654]
-
respirația unui timp comun ce pare beție a umbrelor nopții, emoție furată din astre prin frunzele risipite de toamnă, împrăștiind fiori din adierea visului... Explozia de emoții te-nvăluie, te domină, un contrast tulburător, o tensiune dintre lumină și întuneric, un clar-obscur vibrant, senzual, copleșitor și obsedant îți trezesc simțurile, ca un drog. Totul se contopește într-un văl misterios, electrizant. Arome suave în note incitante dezvăluie acorduri solare, delicate, o armonie între note disparate. Este lumina de pe un alt tărâm, dar
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
copac”, pag. 42). Ottilia Ardeleanu pune sub fiecare titlu, în paranteză, un fel de explicație a poemului, unul sau două cuvinte care, de multe ori nu ating semnificația scontată. Textele sale sunt mai degrabă niște crochiuri expuse într-un spațiu clar-obscur: “o icoană mare/rotind desupra/chipul binelui/dedesubt/hățiș/de aripi frânte”. Costea Velea inclină versul spre livresc, uneori cu efecte onorabile: “Tot iubindu-mă/prin mansarde/am rămas/repetent de Nichita./ și de Marin/al lui Sorescu./ Ăl cu
ANTOLOGIA LIRA 21 de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364651_a_365980]
-
din poezia(?) “Țâțele” ... Marina Popescu are un vizibil instinct liric, un spațiu poetic bine conturat... Ottilia Ardeleanu pune sub fiecare titlu, în paranteză, un fel de explicație a poemului,...„Textele sale sunt mai degrabă niște crochiuri expuse într-un spațiu clar-obscur”... Aici părerile pot fi împărțite, zic eu. Despre Costea Velea, Ifrim remarcă efectele onorabile ale poeziei poetului băimărean, atras fiind probabil de aceste minunate versuri: “Tot iubindu-mă/prin mansarde/am rămas/repetent de Nichita./ și de Marin/al lui
ANTOLOGIA LIRA 21 de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364651_a_365980]
-
unei draperii, partea din bibliotecă ce tapița pereții unei sufragerii înalte, cu lemn de mahon lambriat în colțuri, alte trei veioze postate cu umbreluțe albe și roșii de sergi matlasat sau catifea azuriu - închisă ce răsfrângeau bătaia luminii suspendând orice clar-obscur părelnic ce se insinua privirii și abatând-o într-o direcție la care căznisei și nu te-ai fi așteptat. Tonul cu care i se adresase colegului meu venea dinspre un fotoliu acoperit cu plocade multicolore, cergi acoperind un parchet maroniu
SCRIITOAREA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349651_a_350980]
-
Natalie are un fel special de a trata subiectele cu o incredibilă duioșie și căldură pe care reușește să ne-o transmită aproape instantaneu, imediat ce privim fotografia. Sigur nu mă voi întreba niciodată despre cum folosește ea tehnica subtilă al clar-obscurului, efectele de blur, sau cam câte sute de fotografii a făcut pentru ca una dintre acestea să incite la reflecții. Le rămâne asta specialiștilor și ei o vor face, sunt convins, cu asupră de măsură. Pentru mine important este rezultatul, faptul
NATALIE SCHOR NE INVITĂ SĂ ARUNCĂM O PRIVIRE DINCOLO de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366658_a_367987]
-
nici un cuvânt. Cât despre I.P. Culianu - pe care M. Cărtărescu îl vizitează la Chicago încă din anii ’90 și face cunoștință cu opera acestuia, numele lui nici măcar nu există în cartea “Postmodernismul românesc”. Deci, iată, trăim încă într-un postcomunism “clar-obscur”, “orizonturile roșii” se ascund sub “flacără violetă” și salopete portocalii, “ciuma roșie comunistă” care i-au alungat din țară pe acești doi mari cărturari e încă în țară, o altă nomenclatură “nomadă” dețin cheile în sistem, iar noi suntem cenzurați
SCRISOARE DE INTENŢIE, LA ESEUL AGONIA UNIUNII EUROPENE (6) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X (31) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1177 din 22 martie [Corola-blog/BlogPost/354976_a_356305]
-
parcului se află Castello del Valentino, construit în secolul al XVII-lea. Acest castel are o formă de potcoavă, cu patru turnuri rotunde la fiecare unghi și cu o curte interioară. Pavajul din curtea mare este din piatră de culoare clar-obscur așezată în așa fel încât să se obțină desene originale ca design al secolului pe care îl reprezintă. Adriana se entuziasma de ghidușiile veverițelor care luau din mâna turiștilor biscuiți sau alt fel de prăjiturele și le ronțăiau ținându-le
CAP. VIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377281_a_378610]
-
un covor persan întins peste toată podeaua; sus, plafonul era tapetat cu ornamente gotice iar de o parte și de alta a pianului străjuiau două vase mari de Saxa, albe, cu motive florale, plin cu lalele și petunii, umplea acel clar-obscur cu o lumină ce înveselea ochiul. “Mater Dolorosa ține mult la această sală, mi-a spus să șterg praful permanent și s-o păstrez într-o perfectă stare de curățenie.” - mi-a atras atenția Agneta. “Merită!”- îi răspunsei eu Agnetei
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT- de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381906_a_383235]