187 matches
-
de trecutul anchilozant: Mohammad Ali Djamalzadeh (Yeki bud, yeki na-bud - A fost odată ca niciodată - povestiri, 1921), Hedjazi (Ziba - povestiri, 1930) și, mai cu seamă, Sadegh Hedayat, cu volumele de nuvele Îngropat de viu - 1930, Trei picături de sânge - 1931, Clarobscur - 1932 și, desigur, capodopera sa, romanul Bufnița oarbă (în original, BUF-e KUR) - 1936. E o adevărată Renaștere pentru literatura și cultura Iranului modern. Fiind conștienți că literatura iraniană se află la o răscruce de drumuri, cei trei pionieri, foarte activi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cu care, de fapt, n-aveam nici o legătură de rudenie? Îmi amintesc că, altădată, iarna, instalau, chiar în camera asta un tandur, deasupra recipientului metalic de încălzit. Doica, târfa și cu mine ne culcam în jurul tandurului. Când deschideam ochii, în clarobscur, motivele de pe perdeaua brodată care masca ușa, chiar în fața mea, se animau. Ce perdea stranie și înfricoșătoare era! Pe ea se vedea un bătrân cocoșat, asemenea yoghinilor din India, cu capul înfășurat într-un turban. Era așezat sub chiparos, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
altele, ca și cum nu ar mai fi fost de folos nimănui niciodată. Încercă să pătrundă printre panouri și draperii, cu mult calm, ca să nu i se pară coridorul un labirint greu de pătruns, așa cum îl sfătuise Valy cu o zi înainte. Clarobscurul, draperiile prăfuite după care puteai găsi în orice moment, alte și alte obiecte de recuzită, unele dintre ele extrem de vechi, și ideea că după fiecare obiect ar putea exista câte o ușă secretă care ar duce undeva, în altă încăpere
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
să mai vadă, și cu părul ca de calcar, asemeni coralilor, două cu nasurile într-adevăr retezate, altfel aproape că nu o distingeai pe una, cea cu nasul întreg, de celelalte. În profunzimea încăperii cu miros accentuat de mucigai, în clarobscurul dominat cu picturi rupestre ce imortalizau scene de vânătoare, între care, la loc de cinste, Uciderea licornului, coborau de undeva din tavan, pe-o frânghie, saltimbanci în haine de cavaleri medievali, cu găleți de mortar încercând să construiască un horn
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
numai să fiu dus cât mai des la film unde cel mai mult mă atrăgeau hainele de epocă, multitudinea de culori ale hainelor, interioarele încăperilor, etc, toate apărând parcă, de undeva, din nimicul peretelui, înfiripat brusc din întuneric. Pășind în clarobscurul din sala propriu-zisă de film sau stând acolo pe întuneric, departe de căldura toropitoare a străzii, vara, sau de gerul de afară, departe de viforul care spulbera zăpada, iarna, mi se părea adesea că până și inima din piept începea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
curent, bâjbâind prin beznă, ca s-o găsească pe mătușa căzută scâncind de durere. Încercă s-o ridice cumva, cumva pe scaun sau pe canapea. Ea se sustrase. Zbieră din nou. Îi mușcă degetele. Gerard îi distinse totuși, fața în clarobscur, printre șuvițele de păr. Unde găsesc o lumânare, Karin - tante? Crezi că mor? Nu. Doar ca să văd. Ca să vezi cum arde Troia? Ia, adu apă. Multă apă. Cheamă-i și pe ăia de peste drum, de pe trotuarul de vis-a vis
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
până acum, sunt convins, și-o fi făcut felul. S-o fi aruncat de pe balcon îmbrăcată doar în chiloți. S-o fi înecat în mare, purtând cel mai mititel bikini din lume. Nț, o să ia cucută sus pe Acropole, în clarobscurul razelor lunii, purtând rochia de seară Balenciaga! Bijboaca asta exhibiționistă, sinucigașă, cu câlți în cap! Nici o grijă, când o să se sinucidă, o să aibă grijă să iasă bine în poză - ca o reclamă pentru lenjeria de damă. Va apărea, ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
naște genii și sentiment național, atunci să mai vină o dictatură.” În vechime, japonezii nu se înmormântau cu numele avut în viață, el murea o dată cu omul; pe stela funerară se trecea alt nume, păstrat pentru lumea de dincolo. După ce, în clarobscurul sălii de întruniri a României literare, Nicolae Breban a zis limpede și satisfăcut fraza de mai sus, numele său de cruce mi-a sărit în ochi: Crapul Gonflabil. Când îl vezi pe acest Breban alături de Paul Niculescu-Mizil sub semnul României
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ele. Dar hai să mergem pe insulița aceea. Mă tem că am putea găsi acolo lucruri pe care n-o să-ți prea placă să le identifici... Ajunseră chiar În locul unde stătuse Stone; trei luminițe roșii pîlpîiau deasupra iazului, dîndu-i, În clarobscurul zorilor, aerul unui port În rada căruia semnalele luminoase indică vapoarele gata să iasă În larg. Domnul Prentice o porni prin apă, sau, mai bine zis, printr-un mîl gros, urmat de Rowe. Luminile roșii se vădiră a fi niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
așa e. Domnișoara Zwida desena un arici de mare. Era așezată pe un scăunel pliant, pe dig. Ariciul era răsturnat pe o piatră, deschis: își strângea țepii încercând în mod inutil să se ridice. Desenul fetei era un studiu în clarobscur, din linii fine și țepoase de jur-împrejur, al cărnii umede a moluștei, care se dilata și se contracta. Discuția pe care o aveam în minte, despre forma scoicilor ca armonie înșelătoare, înveliș ce ascunde adevărata substanță a naturii, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
spre bac - care de astfel se află imediat după domeniile mănăstirii - el stă la pândă după biserică anume să smulgă asta.“ Și cu palma sa greoaie de țăran acoperi o carte Într‑un etui negru care zăcea pe masă. În clarobscurul odăii pe carte se distingea clar o iconiță aurită a arhanghelului Mihail. Părintele Serghei Îi făcu semnul crucii ca atunci când sfințești pâinea. 3. Maria Dimitrievna Kașkina, născută contesa Buturlin, relatează despre părintele Serghei de la o distanță În timp de circa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
femei. Oare, pentru luminozitatea picturii, credeți că ar fi aprins focul godinului și i‑ar fi Întredeschis ușița? Sau poate ar fi plasat un cămin. Cămin nu aveam, iar godinul era rece, deși era un martie friguros. Nu cred. Acel Clarobscur, ar fi fost de‑ajuns ca să lumineze chipul femeii din fereastră, tot așa cum timbrele roșii cu chipul lui Lenin ar fi fost de‑ajuns ca să reînvie pecetea roșie „a sângelui țarist“. În privința sugestiei dumneavoastră cu „sângele țarist“, vă Împărtășesc credința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
atenționarea brizelor umede ale nopții de a se potoli odată ca să nu tulbure sfatul bătrânesc al celor o mie de capete ale ancestralului care supuneau la vot hotărârile adoptate. Lumina candelei de-atunci. Prin gaura cheii se focaliza strălucitoare în clarobscur un mic far ce veghea tremurul îndoliat al umbrelor. Mama le privea cu nesaț din spatele ușii zăvorâte dincolo de care Mioara Alimentară aplica pe dos scriptura familiei. Un șuvoi subțire de timp se strecura pe sub ușă, atât cât Mama să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pierdut, de câteva ori, în sec. Drumul făcut de Mărul lui Adam sus-jos răsună semnificativ în toată sala aceea. Doar impresia pe care io produsese priveliștea văzută acolo îl făcuse să înghită precum înghițise. Totul era îmbrăcat într-un veritabil clarobscur apăsător, care, tocmai din cauza întunecimii pronunțate, putea da naștere ușor la foarte multe presupuneri! Tot ce putu el să Istorisiri nesănătoase fericirii 167 distingă cu precizie fură două lămpi micuțe, dispuse de o parte și de cealaltă a sălii, ambele
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
esențială a lucrurilor, textura fină a acestora. Grație adecvării la silueta evanescentă a ființei, maestrul trăiește în permanență pentru a (se) juca (go, firește, dar și mahjong sau șah), toate celelalte preocupări cotidiene fiind împinse, ca pe o pânză, în clarobscurul fundalului. Bătrânul refuză cu obstinație chiar și plimbările în parc, pentru ca mintea, suspendată între două intervale ludice, să nu se poată atașa de nici o altă formă exterioară, să nu poată fi coruptă de nici o tentație mundană. Intelectul purificat, în strălucirea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
al unei alte culturi, acest exercițiu de sublimare nu funcționează, dimpotrivă: "Mai degrabă ești îndemnat, pornind de la curățenia pe care o vezi, să te gândești, prin transfer, la ceea ce rămâne nevăzut. Este mai bine să lași asemenea locuri într-un clarobscur ambiguu și să eviți să precizezi granița de la care începe curatul sau mai puțin curatul". Iată însă că nici pentru mine nu a funcționat pe deplin, din moment ce sunt bântuită de repulsii neconștientizate, care îmi codifică până și simplul mod de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
în special cele ale Vetei și ale Ziței, sînt exact din mahalaua tuturor timpurilor, unde se umblă în capot ca unică soluție de garderobă. Poezia nu poate fi exclusă, notele calde, la urma urmelor, poezia luminilor care aduc pe scenă clarobscurul și conturul unei realități de noapte furtunoasă, o realitate ce poate să fie, de ce nu, o iluzie. Cub-ul în care se joacă mi se pare o soluție care aduce nu doar atmosferă, dar lasă o anumită respirație jocului actorilor
În măruntaiele unui text by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5950_a_7275]
-
părți, povestea lui V***, tanăr orfan ajuns pictor, apoi, dintr-o intâmplare, spectator de operă și răpit fără scăpare de făptura unei primadone implorând luna. Si iată-l pe solarul Alecsandri compunând o deplină ode de la lune, o proză în clarobscur, cu cotloane ferite și pericole vagi, amenințări ale unui trecut care se prelungește ca o umbră. Povestea în sine e, de bună seamă, naivă, și cu multe fire legate la vedere. Doi vitregiți ai sorții -el, de traiul într-un
Remember by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6123_a_7448]
-
imaginii. Dar mai există o istorie paralelă, o istorie ținută în umbră, pentru a ieși apoi strălucitoare la suprafață; de la primele imagini în mișcare ea se insinuează în istoria filmului. Filmul erotic (ca și fotografia erotică) își trăiesc începuturile în clarobscurul istoriei filmului (respectiv ale fotografiei), ca niște „monștri delicați" cum spunea Baudelaire despre spleen. Ceea ce desparte însă o banală fotografie erotică de astăzi sau un film așijderea de cele ale începutului de drum este magia pe care arta fotografică și
Despre monștri și cinema by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6083_a_7408]
-
de vedere al istoriei picturii este, presupun, inovația lui majoră. Luminate intens, figurile și siluetele din tablourile lui țâșnesc incandescente din beznă. Imediat după ce-a murit, a fost uitat (avea să fie prețuit din nou abia după trei secole). Clarobscurul a fost folosit în continuare, dar cei de după el n-au preluat decât procedeul tehnic, nu și realismul lui psihologic care ar putea fi numit tenebros, dar care-l șochează pe nespecialist mai ales prin caracterul lui de frondă, de
Caravaggio povestit de Fernandez by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6100_a_7425]
-
lumea de o ritmicitate campestră, sub aparențe, zace un rău mortal care-și așteaptă clipa. Opțiunea lui Haneke pentru alb-negru imprimă filmului o notă de autenticitate și întoarce în timp, înlocuind culoarea cu lumina și umbra și colaborarea dintre acestea, clarobscurul. O anumită austeritate se întreține din economia de mijloace, din reconstituirea tabloului de gen și din faptul că unele cadre construiesc voit impresia de fotografie veche de album, fotografie puțin deteriorată. În filmul lui Haneke avem o artă a îndepărtării
Sfârșitul inocenței by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6312_a_7637]
-
la Bookfest), face mai mult decât să certifice că discutăm despre un mare poet contemporan. Ea desfășoară harta unei opere complexe, cu un profil unic în literatura noastră. Ca și a unei biografii literare particulare, nelipsită de umbre și de clarobscururi, dar exemplară pentru condiția creatorului, într-un secol sfâșiat de convulsii și de totalitarisme. Acest al doilea volum al seriei de Opere este special, deoarece, pe lângă o reeditare așteptată (cea a romanului Zenobia, din 1985), mai conține alte 4 volume
Proza lui Gellu Naum by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4422_a_5747]
-
de Dumnezeu. Dacă oamenii ar avea frică de transcendent, toate drepturile ar fi respectate de la sine, tocmai lipsa temerii făcînd necesară stipularea unor prerogative de ordin individual. Autorul manifestă predilecție pentru termenul de „întrezăriri“, în al cărui sens vede prins clarobscurul destinului și șansa de a vedea cîte ceva în țesătura lui. Stroescu-Stînișoară e cu precădere un doctrinar al ideilor, nu un artist al cuvintelor, dar un doctrinar a cărui fabulă finală e de esență creștină: fără acea atenție înfiorată de
Fabula finală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5696_a_7021]
-
și pe scriitorul român atras de explorarea unor noi posibilități de expresie, fascinat de gama ineluctabilă de gesticulație a filmului mut. Excelenta carte a Danei Duma luminează nu doar cineastul și personajul cultural care a fost Benjamin Fondane, dar în clarobscur ne lasă să întrevedem ceva și din ceea ce ar fi putut deveni el într-o lume fără Auschwitz.
Benjamin Fondane, cineastul uitat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5625_a_6950]
-
amărăciune de amurg din ultima parte a vieții, într-un demers ce tinde să recupereze fenomenul complex al existenței sale muritoare. Tot Rembrandt este acela care duce experimentul mai departe și, chiar dacă învăluie în mister trupul uman, ascunzându-l în clarobscur, cum spune același Erwin Kessler, în Lecția de anatomie face gestul public de a exersa prima incizie „istorică”, prin care corpul uman trebuie luat în stăpânire și pe dinlăuntrul său. Această pledoarie pro domo pentru descifrarea unor realități, tabuizate de
Lecția de anatomie pe Corpul supravegheat by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5641_a_6966]