205 matches
-
la inițiativa monseniorului Octavian Bârlea, fost elev al Blajului, s-au gândit la cinstita aniversare a "fântânilor darurilor", printr-un volum omagial. Printre cei solicitați să colaboreze alături de Păr. Pe-tru Gherman (Bruxelles), monseniorul Pamfil Cârnațiu, alt "licean blăjean de odinioară", clasicistul N. I. Herescu, este și scriitorul Mircea Eliade. Epistola de răspuns a savantului român este comparabilă cu discursul ciparian de la centenarul Școlilor Blajului. A apărut în volumul Omagiu Școlilor din Blaj (1754-1954), Paris, 1955, p. 148, și, probabil, editorii au intitulat
Mircea Eliade despre Școlile Blajului by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/9597_a_10922]
-
a personajelor, spre comic și ludic - și deci al apropierii decisive de romanul corintic. Așa cum G. Călinescu nu mai e totalmente balzacian în Bietul Ioanide decât pentru cei care nu vor să vadă schimbarea, scriitorul nu mai e nici totalmente clasicist sau clasicizant. Aici lucrurile sunt și mai derutante, pentru că sunt mai neclare. Mediul intelectual obligă la culturalitate și livresc, iar epicul și percepția umanului se complică până la baroc. Ioanide, ca arhitect, este, indubitabil, un spirit clasic în principiul său creator
Sfidările unui inactual by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9706_a_11031]
-
380) Nu sunt convins că raționalismul acesta permisiv poate concura, în perimetrul didactic, dubletul bine formulat, chiar dacă, iată, nu infailibil, al lui Negoițescu. (Aici se cuvine deschisă o paranteză. Ipocrizia interpretativă profesată în școli acceptă mai ușor conceptele cu lustru clasicist decât demonstrațiile riguroase cu o istorie la fel de îndepărtată. Distincția, la Negoițescu, dintre neptunic și plutonic, rămâne, din acest motiv, circulantă, marcând lexical două straturi de finisare a poeziei lui Eminescu, așa cum, la Manolescu, repartizarea tipologică a romanelor românești în dorice
Câteva sentințe (V) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7402_a_8727]
-
la curs, că la procesul comuniștilor de la Craiova participase și scriitorul francez Henri Barbuse: vorba feciorului din filmul despre Tănase, “monseur se scrie, monseur se citește”. S-a întîmplat ca tocmai atunci profesorul meu, D.M. Pippidi, istoric al Antichității și clasicist desăvîrșit, un adevărat maestru în comunicarea academică, a prezentat un elegant raport consacrat studierii limbilor străine în facultate. Nici nu terminase bine de vorbit raportorul, că bravul președinte de sindicat se oțărîse furios la acesta, reproșîndu-i nu atît conținutul, cît
Cum se folosea limbajul "academic" în Epoca de Aur () [Corola-journal/Journalistic/67790_a_69115]
-
preromantismul și chiar romantismul românesc cultivaseră un neoclasicism de sorginte anacreontică, a cărui carieră se arăta încă deajuns de solidă, Junimea schimbă referința și renunță la perspectiva neoclasicizantă, datorită în primul rând argumentelor oferite de profesionalizare. La Junimea, apar primii clasiciști români cu pregătire europeană: Caragiani, Quintescu, Ollănescu (Ascanio), Xenofon Gheorghiu. Tabloul clasicismului antic, așa cum arăta acesta la noi în prima jumătate a secolului, este modificat și diversificat prin traduceri și studii în care prezența lui Anacreon este infimă, el fiind
Modelul junimist by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/7830_a_9155]
-
fiind îngrijită și prefațată de eminentul istoric literar I. Oprișan, din comentariile căruia am preluat unele date documentare. Autorul acestei lucrări cu caracter enciclopedic, Theofil Simenschy, a fost profesor la Universitatea din Iași, printre discipolii săi numărându-se și prestigiosul clasicist Cicerone Poghirc. Din păcate, nu se știe când a început să elaboreze această vastă sinteză. Cert este că, în trecutele vremuri, până la stingerea sa din viață, la 15 decembrie 1968, strădania sa nu s-a putut bucura de lumina tiparului
Dicționarul înțelepciunii by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7521_a_8846]
-
îngrijită de Gh. Drăgan/, Editura "Meridianul 28" a Uniunii Scriitorilor, Chișinău, 1995. Se pare că Theofil Simenschy și-a pregătit pentru tipar această imensă lucrare, dar dactilograma s-a pierdut. S-a păstrat însă manuscrisul original de către un alt eminent clasicist, Traian Diaconescu, care, ne spune I. Oprișan, "îl păstrează cu sfințenie, ca pe un obiect sacru, dăruit de autor". Pe baza acestui manuscris, I. Oprișan a izbutit să reconstituie integral . Istoric literar, de riguroasă metodologie științifică, a alcătuit o ediție
Dicționarul înțelepciunii by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7521_a_8846]
-
snoabă a fanilor romglezei sau cu pauperizarea lexicală consecutivă inculturii de masă. Pentru o importantă revistă de cultură e astfel o datorie de onoare să semnaleze importanța unei asemenea apariții. Așadar, e vorba de data aceasta de studiul eminentului lingvist, clasicist și profesor la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iași, dl Eugen Munteanu, Lexicologie biblică românească. Lucrarea impune nu doar prin dimensiuni (peste 500 de pagini text, fără "aparat"!), ci, în primul rând, prin amploarea ariei de investigație, ca și prin
Cultura cuvintelor by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/7154_a_8479]
-
le mai sesizeze pe ale fiicei, membrii familiei îi întorc spatele fiecare în felul lui. Răzvan Rădulescu și Melissa de Raaf au reușit această performanță de a oferi o viață într-un decupaj minimalist, totul se petrece ca în teatrul clasicist pe parcursul unei zile, și chiar mai puțin. O poveste despre iluzoria căutare a paradisului pierdut al familiei, despre prea puțină dragoste față cu toată dragostea, spusă simplu, direct, fără efecte retorice, asta ne oferă filmul celor doi tineri regizori. Grația
Felicia, în cele din urmă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6232_a_7557]
-
1925, sub îngrijirea lui Gheorghe Cardaș. Și mai târziu, în 1953 - într-o epocă nefastă pentru recuperarea trecutului -, marele lingvist J. Byck va propune o primă ediție critică. Nici tentativele din anii ’70, susținute în principal de Florea Fugariu, competent clasicist și istoric al Școlii Ardelene, nu vor reuși să provoace mai mult decât interesul unor specialiști. Ion Budai-Deleanu și Țiganiada rămân două cazuri flagrante de receptare tardivă și, din această cauză, incompletă. Cu atât mai flagrante, cu cât vorbim de
Ion Budai-Deleanu, într-o nouă ediție critică (I) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5168_a_6493]
-
ediții din Kavafis, există mai multe traduceri și o bogată operă eseistică generată de opera marelui Alexandrin, aparținând unor renumiți poeți spanioli). Primele poeme kavafice, celebrele Ithaka și Lumânări, figurează în Antologia poeziei grecești publicată în 1939 la Cluj de clasicistul Ștefan Bezdechi. Bibliografia traducerilor din Kavafis apărute din deceniul 6 în presa literară din România este de-a dreptul impresionantă. Nu puține poeme cunosc mai multe versiuni, semnate de renumiți traducători români (Antița Augustopol-Jucan, Ion Brad, N. Carandino, Victor Ivanovici
„KAVAFEIA“ – ediția a 11-a by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/6608_a_7933]
-
apere. Dar să revin la Perpessicius. Liceul l-a făcut la „Bălcescu” , între 1902 și 1910, perioadă în care mai fuseseră elevi acolo Bazil Munteanu, Mihail Celarianu (poetul simbolist), poetul Leon Feraru (cel cu Maghernița veche), Vasile Băncilă, Cezar Papacostea (clasicistul). Debutul literar al lui Perpessicius s-a petrecut tot la Brăila, în 1911, cu o schiță care i-a apărut în revista „Flori de câmp”. Student la București, profesor apoi de liceu la Arad, la Târgu Mureș, un scurt răstimp
Perpessicius și Brăila by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5523_a_6848]
-
tînăr, face elogiul clasicismului. Dacă Barthes s-a situat în anii 1950 la stânga, din motive care țin în mod evident de antiburghezismul generalizat în Franța intelectuală, stânga lui a fost însă una nietzscheană: Barthes a fost chiar de atunci un clasicist convins. Plaisir aux classiques (text din 1944, an pe care tînărul Barthes îl petrece încă în sanatoriu) e un text încântător, care n-are nimic burghez, dar nici marxist. Aici el scrie: „Nu cred că spiritele cu adevărat vii se
Fântâna barthesiană by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5608_a_6933]
-
În interpretarea lui Creția, Ruth sau Iona sunt tot atît de puțin „exotici” ca și Ahile (din volumul lui Creția Catedrala de lumini, 1997) sau personajele din Banchetul lui Platon, tradus și comentat de Petru Creția. Devine evident că pentru clasicistul Petru Creția, lumea evreilor din timpurile biblice este și ea o formă a antichității „clasice”, de aceea s-a și întors către ea. În interpretarea fiecărei cărți din Biblie Petru Creția introduce elemente inedite față de interpretările tradiționale, intrate în conștiința
Petru Creția – interpret al Bibliei by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/4500_a_5825]
-
Maiorescu. E, în mod inerent, o finalitate. Dar nu una manifestă. Iar dacă, la rigoare, am încadra Cuvintelnicul în specia satirei erudite, cred totuși că accentul ar trebui să cadă asupra celui de-al doilea termen. Având (și) formație de clasicist, Andrei Cornea impune cu deosebire prin precizia culturală ieșită din comun. Știe greacă veche, știe latină (superlativul e subînțeles), ceea ce face ca articolele de aici să depășească de la bun început perimetrul îngust și uneori uscat al lingvisticii. Nu legitățile de
Țal !... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3599_a_4924]
-
ci doar a alianței involuntare, ca să nu spun nevoite. Crima „frățească” în balada (mitul) Miorița rămâne totuși virtuală. M. Călinescu relativizează excesiv comparatismul critic, transformat într-un mod paradoxal, ca să-i reluăm calificativul expus la vedere. Un comparatism, mai exact, clasicist paradoxal. Și să ne întrebăm: procedează el astfel într-un mod fericit? Să ne amintim cum Kierkegaard vedea în comparație nefericire, deci nepotrivire. Și neadevăr. S-ar putea ricana că e bine găsit? Apoi, această politologie paradoxal clasicistă, literară, devine
Matei Călinescu despre politică by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3829_a_5154]
-
acolo una dintre contribuțiile teoretice din cadrul dezbaterilor? - ne-am putea întreba nedumeriți, dacă ne-am lua după acest supratitlu. Evident, ceva nu se leagă în această ipoteză: cum să premiezi un text critic, scris în grilă teologică, despre un poet clasicist, autohtonist, la un festival internațional dedicat avangardei? Ne interesăm mai atent și aflăm că Avangarda XXII e un festival literar care se ține anual în Bacău. Și atunci ce caută internațional în titulatura manifestării? E doar acea boală atât de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2914_a_4239]
-
Odiseea, și de aceea cine are acribie poate depista spiritul epocii din cercetarea literei homerice. Pentru a nu-și îngreuna efortul cu capcane în care alți cercetători s-au îngropat definitiv, Frenkian își impune cîteva restricții de metodă. Mai întîi, clasicistul privește cele două poeme epice ca pe un întreg lexical, ocolind orice controversă privind paternitatea lor, la fel ca inadvertențele de limbă din cuprinsul lor. Frenkian afirmă că limba lui Homer e artificială, ea nefiind niciodată vorbită ca atare de
Dublul aerian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4189_a_5514]
-
și filosovietismul începeau să întunece mințile multora. La Societatea Scriitorilor Români, sunt excluși, printre alții, Ion Petrovici, ministrul educației naționale în guvernul Antonescu, Ion Barbu, care a purtat cămașa verde (de astă dată, fără pistoale), Dan Botta, "pronazist cunoscut", marele clasicist N. I. Herescu, fost președinte al S.S.R., pentru "activitate prolegionară". După cum se observă, nu conta valoarea operei. Devenită foarte activă politic, S.S.R. este printre primele organizații culturale, ne comunică mereu avizata Ana Selejan, care aderă la Frontul Național Democrat (F. N.
Literatura română și comunismul by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10332_a_11657]
-
Helfant să facă ceva spre a se opune „tendințelor legionare concentrate la Buenos Aires.” Aproape toți scriitorii din exil se plângeau de proasta lor stare materială. Deși lucra zi de zi la Biblioteca Națională din Paris, unde locuia, pregătind noi lucrări, clasicistul N. I. Herescu scria: „Munca intelectuală nu mai hrănește pe om pe malurile Senei.” În 1946, Al. Busuioceanu intenționa să se mute în Santiago de Chile, mai apoi la Paris, unde însă amenințarea comunismului îi taie cheful de a se așeza
Un roman epistolar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13257_a_14582]
-
București. 6. Dumitru Micu (n. 1928), istoric și critic literar, prozator și memorialist. Profesor la Facultatea de Litere din București. 7. Eugen Todoran (1918-1997), istoric literar și eseist. Profesor la Facultatea de Litere din Timișoara. 8. Traian Diaconescu (n. 1939), clasicist, istoric literar și traducător. Profesor la Facultatea de Litere din Iași. 9. Ionel Oprișan (n. 1940), istoric și critic literar, folclorist și editor. Cercetător științific la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române. 10. De plano - De la
Întregiri la bibliografia lui Mihai Drăgan by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2604_a_3929]
-
d-ta tot așa din multul-puținul ce l-ai fi avut când ar fi fost vorba de orice amic, necum de un amic de valoarea d-tale“. Hegelian în înțelegerea poeziei ca sensibilitate a ideii, schopenhauerian în explicarea folosului artei, clasicist prin simțul dezvoltat al armoniei și echilibrului, romantic prin concepția estetică, Maiorescu a fost un promotor al culturii, punând bazele criticii moderne într-un timp de confuzie în lupta cu adevărul. Partizan al evoluționismului, a combătut tendințele revoluționare de orice
LECȚIA LUI MAIORESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382820_a_384149]
-
ne ocupăm, în acest context, ceva mai mult, poate fi considerată drept fundamentală, impunând convingerea că tot ce se va scrie de acum încolo va trebui să țină seama și să pornească de la acest stadiu. În prefață, intitulată Portretul unui clasicist, prof. univ. dr. Liviu Frângă, Decanul Facultății de Limbi și Literaturi Străine, Universitatea din București, oferă cititorilor, după ce fixează „ramele”, „acele câteva tuse care conturează portretul schițat al unui clasicist din zilele noastre și din acest - și nu altul!... - colț
„EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI” de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365644_a_366973]
-
să pornească de la acest stadiu. În prefață, intitulată Portretul unui clasicist, prof. univ. dr. Liviu Frângă, Decanul Facultății de Limbi și Literaturi Străine, Universitatea din București, oferă cititorilor, după ce fixează „ramele”, „acele câteva tuse care conturează portretul schițat al unui clasicist din zilele noastre și din acest - și nu altul!... - colț al Europei. Voi scrie, așadar, despre profesorul, cercetătorul-cărturar și, nu în ultimul rând, din contră - poate surprinzător pentru stereotipul clasicistului, forjat în epoci revolute... - , despre scriitorul Ștefan Cucu. Caz aparte
„EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI” de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365644_a_366973]
-
ramele”, „acele câteva tuse care conturează portretul schițat al unui clasicist din zilele noastre și din acest - și nu altul!... - colț al Europei. Voi scrie, așadar, despre profesorul, cercetătorul-cărturar și, nu în ultimul rând, din contră - poate surprinzător pentru stereotipul clasicistului, forjat în epoci revolute... - , despre scriitorul Ștefan Cucu. Caz aparte în raport cu mersul tradiției și, totodată, exemplu ilustrativ, pentru exact această epoca a noastră, de prezență a specialistului în clasicități într-o lume care le privește cel mult cu condescendenta.” Prefață
„EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI” de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365644_a_366973]