200 matches
-
-i conferă o garanție de credibilitate. Este și cazul acestei cărți, intitulate, cu modestie, În dialog cu anticii. E vorba despre o sumă de eseuri dedicate teatrului românesc (de la Alecsandri până la Vlad Zografi) și raporturilor sale, accidentale sau sistematice, cu clasicitatea greacă sau latină (ceea ce nu înseamnă numai faimoșii tragici atenieni, ci și, o serie de la fel de faimoase scrieri istorice sau filozofice). N-am de gând să intru în analize de detaliu, pentru că n-aș putea ține pasul cu Alexandra
Și totuși, modernii... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2686_a_4011]
-
filtrată a versului clasic. Precum Tennyson, Pillat a compus poeme largi, inspirate de istoria locală, pe care a povestit-o în versuri naive, convins că-și îndeplinește o obligație patriotică. Refugiul sigur la constituit însă, ca la poetul victorian, lumea clasicității eterne: Ulysses al lui Tennyson se multiplică la Pillat în nenumărați eroi ai Greciei antice, din care poetul român și-a edificat baza construcției sale imaginare. Compunerile ultimei faze nu au reprezentat la Pillat simplă reluare: poetul a vrut să
Stilul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2692_a_4017]
-
aflați acum, marea majoritate, în componența ansamblului. Artista a propus patru lucrări scrise pe afișele timpului cu majustule, deoarece semnătura maeștrilor compozitori - Sigismund Toduță, Corneliu Cezar, Miriam Marbé, Cornelia Tăutu - semnifica și permanența succesului în repertoriul primei jumătăți de veac. Clasicitatea valahă a lui Toduță, romantismul filozofic al sensibilului Corneliu Cezar, mitologia folclorică a lui Miriam Marbé, pulsul inimii jocului românesc al Corneliei Tăutu și-au regăsit existența în trăirea împreună cu tinerii muzicieni receptivi la temperamentul, talentul și sufletul Veronicăi Bojescu
Madrigal Recital eveniment by Grigore CONSTANTINESCU () [Corola-journal/Journalistic/84003_a_85328]
-
a pictat în stilul realismului socialist, oțelari și tablouri cu țărani, dar și-a revenit repede. Baba depășește contradicția simplificatoare a acestui climat. Soluția sa se bazează pe apelul la valorile marii tradiții a picturii, numit de obicei spațiu al clasicității. Se refugiază în tablourile cu țărani și pictează foarte multe scene din timpul răscoalei din 1907. Pictorul redescoperă chipul și universul țăranului român, conferindu-le simbolul permanenței , din această epocă datează pânzele ,,Întoarcerea de la sapă", ,,Țărani", ,,Odihnă pe câmp". În
Personalitatea zilei: Corneliu Baba by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/80763_a_82088]
-
dacă îi putem spune așa, pe care se sprijină, de la începuturi, limbajul sculpturii. Iar cînd invocăm limbajul sculpturii, în mod evident referirea se face la statuarul occidental, în mod particular la cel din perimetrul catolic, a cărui ascendență în spațiul clasicității greco-latine constituie o evidență care nu mai are nevoie de nici o demonstrație. Dacă Dimitrie Paciurea, primul sculptor român care a resimțit imposibilitatea coabitării unei arte realiste, de multe ori documentare, așa cum se regăsește sculptura în spațiul său originar, cu aspirația
Silvia Radu sau a treia cale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8083_a_9408]
-
Percepții ale orașului funest în Antichitatea greacă. Cinicii (de felul lui Diogene sau, aș adăuga eu, Timon) sau pur și simplu marginalii (ca Euripide) oferă, prin criticismul lor constant, reversul medaliei strălucitoare prin care ne-am obișnuit să ne reprezentăm clasicitatea ateniană. Nici democrația, ca garant al acestei proiecții senine, nu e cruțată: În acest context, democrația devine o concesie disciplinară făcută celor ce pătrund în polis venind din afară, pentru a spori numărul de locuitori, cu precădere din spațiul gospodăriilor
Atlas de comparatistică urbană by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6966_a_8291]
-
interesant și, procedural, imposibil. Descendent al lui Trakl (la care se și referă în volumele anterioare, Grodek fiind la loc de cinste) și, generic, al poeziei germane de secol douăzeci, Pântea nu pare a avea multe în comun cu limpiditatea clasicității române. Sunt, în această secțiune secundă a cărții, poeme care sună așa: Ea are o vârstă mai tânără decât amenințarea amant, tot trupul i l-a sărutat amenințarea amant, de pe ea cade uneori sărutul negru, amenințarea amant a gustat din
Note despre critica de poezie, rânduri despre o anume poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4286_a_5611]
-
decenii activitatea literară. Mai degrabă Jurnal decât ficțiune, erou și autor se contopesc, la persoana întâi. La Florența, eroul contemplă statuia lui David, de Michelangelo, se cuprinde în cercetătorul în domeniul artelor care, în viață, luase locul scriitorului. îndrăgostit de clasicități, naratorul citește pe chipul statuilor luminile vieții și umbrele morții, aceasta asigurându-și pasul. Fiecare din cele patru capitole ale povestirii are un asemănător început, ca un leit-motiv: "La Florența noaptea nu se pogoară dintr-odată sau treptat: este ziua
Un romancier al exilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8819_a_10144]
-
familie (și Ion Barbu e prin apropiere). Nemulțumindu-se a înscrie victoria spiritului, puritatea impersonala a acestuia în raport cu natura, cu obscuritatea să colcăitoare, nemărginit proliferanta, Ilie Constantin nu șovăie a descinde în zona celei din urmă. Face abstracție de rețetă clasicității, fie și ŕ la page, de care dispune, de eleganță prețioasă, cu tangente parnasiene, a detașării ce-i stă la îndemînă, spre a se comportă precum un observator, un explorator. Preferă a pune în paranteză armonia elaborată a unui univers
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
de a inventaria și selecta faptele (istorice, culturale în sens larg) pentru a desprinde din ele semnificații și chiar categorii spirituale. Atât de atras de Grecia antică, el nu ezită să constate, în mai multe rânduri, că imaginea noastră asupra clasicității este falsă, reprezentând o creație a modernității. Iar viziunea modernilor a fost profund marcată de romantism. Argumentația sustrage antichitățile (ele însele mitologizate) unei admirații convenționale, stereotipe, restituindu-le aspectul lor inițial, genuin, fără interpolările și stilizările ulterioare: "Avem oare o
Ultimul Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9003_a_10328]
-
inițial, colorate și pline de podoabe. Ceea ce ne arată că vechii greci aveau, în realitate, alte gusturi decât cele pe care li le atribuim noi acum. Azi, nu mai concepem statuile grecești decât albe. Imaginea pe care o avem asupra clasicității e falsă, e o creație modernă. La ea au contribuit nu doar ploile care au spălat vopseaua și au înlăturat genele artificiale; sau hoții, care au furat podoabele. Au contribuit și romanticii care au visat între ruine." (p. 157). De la
Ultimul Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9003_a_10328]
-
încerca și va reuși o mediere, o anulare a contrariilor: nu prin ignorarea lor incultă, ci prin deplasarea componentelor tari înspre un centru flexibil și integrator. Postmodernism în sens invers, cu accent pe valori și pe durabilitatea lor, într-o clasicitate esențială, fără constrângerile și convențiile clasicismului. Devine, astfel, explicabil de ce literatura română, cel puțin în timpul regimului comunist, s-a regăsit în modelul Doinaș. Fiindcă, lăsându-se citită și structurată într-un anumit sens de el, îl asimila de asemenea, dar
Poezia sintezelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9099_a_10424]
-
nou, percepem cu anticipație un ecou eminescian, ca și în catrenul următor: Și mie lin luceafărul/ Din ceri va să-mi străluce,/ Cînd dulce-a fi d-o patimă/ Aminte a-și aduce". Sau: "La Patrie evocă moștenirea civilizatorie a clasicității latine și toată acea așa de asachiană mitologie națională (Dochia, Orfeu, Tracia) care va trece apoi în viziunile din Eminescu din Memento mori". Cu toate că - oare de ce? - "marele poet nu-l va reține (...) pe Asachi în Epigonii săi". Mișcarea criticului pe
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9119_a_10444]
-
viitorul general nu are o strictă educație cazonă, profilul lui intelectual fiind unul de factură umanistă. Și poate că aici, în această conjuncție a exactității și rigorii omului de acțiune cu spiritul analitic și contemplativ al intelectualului hrănit de la sursele clasicității, stă înțelegerea adîncă a responsabilității conducătorului în fața imperativelor neamului său. Pentru că acolo, pe cîmpul de luptă, la Mărășești și în împrejurimi, comandantul de oști nu este doar un ostaș printre alții, ci exponentul și actorul absolut al șansei sau al
Eremia și Dan Grigorescu sau despre oameni, legende și eroi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9595_a_10920]
-
dar trebuie semnalată o inaptitudine a lor, cu valoare de simptom: indiferența față de clasici. Frecventarea criticii lui G. Călinescu poate reda "bucuria de a trăi în intimitatea clasicilor" (II, 661), poate reinventa acel atât de necesar sentiment de "contemporaneitate în clasicitate", care ne lipsește astăzi într-un mod atât de păgubitor pentru integralitatea și integritatea literaturii române. Uitându-l pe G. Călinescu sau refuzându-i arogant posteritatea, noile promoții de scriitori și critici nici nu știu ce pierd: simțul valorilor clasice, permanente, ca
Modelul călinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9726_a_11051]
-
puternic instinct al formei, el a rămas oarecum într-un gen particular de clasicism, cu o puternică tentă morală, interesîndu-se mai puțin de experimentele de limbaj, de integrarea unor noi materiale și tehnici, de redefinirea dialogului cu spațiul. De toposurile clasicității îl leagă, mai întîi, fascinația pentru corpul uman, în jurul căruia se naște o adevărată civilizație antropocentristă. și chiar dacă arhitectura corporală nu este permanent o prezență explicită, ea este suplinită sistematic prin detalii anatomice, prin atitudini, prin forme asimilabile. Deși materialul
Sculptori de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9217_a_10542]
-
și mai durabilă carte de antropologie politică, Are toate atributele unui text clasic. Sau poate e chiar textul care clasicizează acest tip de carte de teorie a succesului în conducerea unui stat. Perenitatea ideilor e unul dintre importantele criterii ale clasicității, o exigență căreia Principe!e îi rezistă. Francezii recunosc că de la Rabelais încoace nu există om de cultură care să n-o fi citit. Cei care s-au ocupat de cariera practică a ideilor lui Machiavelli constată că aceste idei
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
în Calendar pentru poporul românesc. Alecsandri e un scriitor angajat, inspirat de marile probleme ale epocii și, în același timp, un artist subtil, observînd lumea înconjurătoare fără scepticism, dar și fără exagerate iluzii, tinzînd în domeniul expresiei spre o senină clasicitate. Pastelurile, o parte din legende și proza memorialistică au rezistat cu succes trecerii timpului. VASILE ALECSANDRI. Anii directoratului la Teatrul din Iași (1840-1842) sunt un exemplu al seriozității și puterii de muncă a tînărului scriitor. În istoria internă a personalității
VASILE ALECSANDRI, Google îl sărbătorește la 193 de ani de la naştere by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/80571_a_81896]
-
că "o carte în care numele ŤNoicať apare pe copertă, dar al cărei erou nu este, nici pe departe, Constantin Noica e, prin ea însăși, o surpriză". Precum Shakespeare sau Cioran, filosoful a ajuns la un nivel de notorietate și clasicitate care face posibil ca pe coperta volumelor sale numele să nu mai ceară, imperativ și un prenume. Or, în această carte, Noica este un personaj printre alte câteva sute, fără un statut deosebit. "One of us", nepotul, fiul, vărul, unchiul
Ispitele istoriei mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6996_a_8321]
-
este un roman-Argus cu o sută de voci ("alte voci, aceeași voce, un ecou fără de sfârșit vorbind despre sfârșit"), în locul celor o sută de ochi, care ocrotesc pe cine? ce anume? ce fel de enigmă? Paradoxal, haosul narativ exprimă o clasicitate modernă, narațiunea nefiind posibil de susținut decât în forma delirantă și iradiantă pe care Magris i-a impri-mat-o. Ca și cum autorul ar fi transpus în plan literar afirmația lui Musil, conform căreia "eul este un delir al multor euri". La fel de adevărat
Romanul cu o sută de voci by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7003_a_8328]
-
Harvey Milk își trăiește viața într-un vârtej libertin care are totuși coordonatele unor prietenii durabile, iar prietenia și dragostea aici nu sunt cu nimic mai prejos decât prietenia și dragostea din orice clasic love story, însă fără pretenții de clasicitate. Mi-e teamă însă că regizorul a cedat ușor unui subiect nu facil, ci ușor vandabil, un subiect care prin însăși sfera să comercială mă îndepărtează de ceea ce talentul sau poate în mod real să-mi ofere.
Queer Milk Shake by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7691_a_9016]
-
marii clasici ai literaturii române, cel mai puțin "clasic" se dovedește Caragiale. Dar în cuprinsul operei lui proza se arată a fi, prin traseul sinuos care ne poartă de la Temă și variațiuni la Calul dracului, mărturia unei tentații stăruitoare a clasicității. împlinirea finală a acesteia absoarbe cu nesaț seva mirabilă a folclorului - cel mai bătrîn clasic în viață: " - ...A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi... - ...nu s-ar povesti... a mormăit băiatul. - Bag sama pe ăsta-l știi
Caragiale „liber-schimbist“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7635_a_8960]
-
psihologie, viață curentă etc.), conceptul de "conștiință" ocupă un loc central în perceperea morală a existenței de către spiritul european. Cercetarea istoriei acestui concept și a lexicalizării sale în limbile europene moderne oferă un bun exemplu al întinsei legături ideologice între clasicitatea greco-latină și creștinism" (subl. RC). De altfel, una dintre concluziile formulate în urma acestui gen de analize este aceea că "O componentă fundamentală a unității spirituale a Europei o constituie dimensiunea semantică a limbilor europene moderne" rezultată din moștenirea umanismului greco-latin
Cultura cuvintelor by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/7154_a_8479]
-
ei, cultivând de preferință tehnica negației, pulverizează în egală măsură Eul liric (fundament al oricărui romantism) și Realul obiectiv (fundament al oricărui clasicism)". Poet și comentator al poeziei, Ștefan Aug. Doinaș ilustrează, în cele două domenii, o egală aspirație spre clasicitate, spre rigoare formală, spre echilibru al aserțiunilor, niciodată stridente, întotdeauna având alături calmul valorilor și ritmul măsurat și amplu al erudiției decomplexate, care face din referința livrescă o a doua natură a cărturarului. Temele eseurilor lui Ștefan Aug. Doinaș sunt
Eseistica lui Ștefan Aug. Doinaș by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7176_a_8501]
-
occidental, și aflat pe aceeași felie cu clasicismul, sau dacă este unul tipic și organic de secol XIX Central și Est-European. Nici epoca pe care manualele o numesc a marilor clasici nu e scutită de nelămuriri, începând cu aceea a clasicității (a lui Eminescu, de exemplu) și terminând cu includerea unuia sau altuia dintre scriitori (a lui Macedonski, de exemplu). Bătălia canonică purtată de Maiorescu și care desparte „direcția nouă” de romantism inaugurează modernitatea sau o amână? Mai încoace: până când durează
Alte probleme ale istoriei literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4850_a_6175]