99 matches
-
rescrie tragediile ca pe niște farse, să se autocaricaturizeze. Comparația poate șoca, deși scriitorul american s-a impus ca o adevărată forță a naturii. Laureat al tuturor marilor premii literare americane (Nobel-ul continuă însă să-l ocolească), a fost clasicizat încă din timpul vieții, prin includerea lui în selectul club literar „The Library of America", colecție mai exclusivistă decât „Pleiade". Până în 2013, când urmează să împlinească 80 de ani, vor apărea toate cele opt volume identice, tipărite pe foiță de
Regres sau un alt fel de joc? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6428_a_7753]
-
are cursorul pus pe direcția eternității, ca un fel de revoltă pașnică la eroziunile omenești, dar și împotriva celor provocate de celălalt tâlhar, mai subtil și mai de temut, timpul. E o operă care s-a copt, s-a esențializat, clasicizând, surprinzător, o formulă care dorea să abstractizeze înlăuntrul modernității, ca un construct dematerializat și adus la întâlnirea cu ideea. Cele două cicluri, Memoria și Reconstrucția Absidei, merg exact pe traseul acesta, al proiectării unei amintiri de dincolo de veacuri și adusă
Arta cu sufletul la gură? by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5525_a_6850]
-
incitantă de relecturi ne propune mica editură Spandugino odată cu proiectul de republicare a cărților lui Virgil Nemoianu. Dincolo de faptul că e vorba de prima reeditare integrală a operelor unui critic postbelic (ceea ce înseamnă că abia acum șaizeciștii încep să se clasicizeze „cu acte în regulă”), va fi extrem de interesant de urmărit metamorfoza occidentală a unui intelectual român format în cea mai dură perioadă a totalitarismului. Din acest punct de vedere, nu știu cât de nimerită e inițiativa lui Luigi Bambulea, coordonatorul proiectului editorial
Etica distanței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3464_a_4789]
-
fenomenul literar cel mai răsunător în Franța. Debutul editorial al genului n-a fost tocmai încurajator. Asta se întâmpla în 1970, când un editor curajos s-a decis să-l publice pe americanul James Ellroy. În SUA, genul era deja clasicizat, încă dintre războaiele mondiale. Un critic francez, de altfel, inclusese Șoimul maltez al lui Dashiell Hammett în rândul celor zece romane care „au făcut America”. În Franța, până cu trei sau patru decenii în urmă, romanul polițist nu era considerat
Noul roman polițist () [Corola-journal/Journalistic/3611_a_4936]
-
parte". În schimb, șeful statului nu dorește încurajarea tendinței de aspirație a filialelor PDL de către Mișcarea Populară, deoarece își dorește ca "PMP să fie un partid foarte modern și să funcționeze intern altfel decât actualul PDL, care tinde să se clasicizeze în peisajul politic în loc să-și păstreze prospețimea și dinamismul care l-au consacrat". Cine i-ar putea succede lui Traian Băsescu la Cotroceni Mărturisind, fără lipsă de modestie, că nu vede "un nou Băsescu pe dreapta", așa cum nu vede niciun
Băsescu: Macovei, Boc, MRU mi-ar putea urma la Cotroceni by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/36153_a_37478]
-
resursele. De aceea, pentru a oferi o imagine de ansamblu a operei și o istorie a receptării, este binevenită ediția critică îngrijită de Cristina Balinte, în colecția academică de ,Opere fundamentale", coordonată de Eugen Simion. Dintre contemporani au mai fost clasicizați în această colecție: Marin Preda, Petru Dumitriu, Marin Sorescu, Nichita Stănescu și Ștefan Bănulescu. O evoluție lină, neaccidentată, un progres continuu reprezintă drumul creației epice a lui Sorin Titel, de la debutul cu schițele simple ca niște exerciții corecte făcute de
Revanșa unui "marginal" by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10807_a_12132]
-
în Literatura S.F., deși cartea lui Aderca e aici mai mult semnalată decât analizată, ia parțial în discuție varianta din revistă. Amintește ceva din ceea ce au neglijat și contemporanii scriitorului și cei ce au prefațat reeditarea romanului, operă care îl clasicizează pe Aderca în literatura europeană a genului. Din neglijență tradus până acum numai în germană, credem că acest roman ar fi solicitat de mai multe limbi europene. Am întâlnit la cursurile de vară un student spaniol, pasionat de romanul S.F.
Avatarurile unui roman by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Memoirs/11979_a_13304]
-
persan, altceva decât Khayyam sau Tagore, poet indian, deosebit pentru cum cântă iubirea! Nu întâmplător A.E. Baconsky îl surprinde într-un mod cu totul aparte în „Panorama” sa. A încercat să facă ceva asemănător și Ștefan Augustin Doinaș, dar clasicizând. La Theodor Răpan e diferit, totul e văzut prin pasiunea călătoriei, e o mare aventură a simțirii sale de poet, care este obsedat de fiorul marilor poeți. Fiecare e atât de diferit, dar ceva, totuși, îi unește! Ce anume? La
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
și civice. Temerară, combativă, polemică, tranșantă, lirica sa ilustrează consonanța dintre prozodicul declarativ și conotația strict individuală, personală a elementelor care dau materialitate și justifică cele două universuri care se suprapun (realul și culturalul), dar și intenția, reușită, de a clasiciza imediatul, de a conferi exemplaritate spațiului interior. Titlurile volumelor, preponderent nominale, cu dublă semnificație denotativă, generează valențe interpretative în plan conotativ. Astfel, ele devin simbolul artei ca formă de transcendere de la contingent la transcendent, de la relaționarea artistului cu cititorul, de la
NICOLAE MĂTCAŞ – MODEL AL IMPLICĂRII de THEODOR RĂPAN în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371019_a_372348]
-
dat conferit artistului Toše Proeski titlul de „Cetățean de onoare al Macedoniei”. Semn de recunoaștere oficială că Toše Proeski este steaua Macedoniei! El a evitat în cântece temele naționaliste, atât de exploatate de către contemporanii săi, este un muzician care a clasicizat și universalizat muzica în Balcani, a cântat numai de dragoste, în majoritatea dacă nu în toate limbile Balcaniului, a cântat, firește și în aromână, a susținut un concert de muzică macedoneană cu orchestră simfonică - piesele cântate în acest acompaniament magnific
TOŠE PROESKI, ÎNGERUL MACEDONIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374887_a_376216]
-
operațiunea diferențierii. Nu ne putem imagina implicarea unor Ian McEwan, Jonathan Coe, Julian Barnes, Michael Cunningham, Tracy Chevalier, Paul Auster, Michel Houellbecq, Javier Marías romancieri de ultimă oră, cu nimic însă mai prejos de valorile narative al predecesorilor notorii, deja clasicizați în dezbateri aride despre... impasuri. Toți aceștia și mulți alții, egali lor scriu pur și simplu admirabil și asta pentru că feriți de tentații exacerbat auctoriale la modă povestesc admirabil. Inventează trame dense și imprevizibile, inventează personaje substanțiale și memorabile. Regăsindu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
antologator: culegerea bilingvă Charles Baudelaire, Les Fleurs du mal - Florile răului. Geo Dumitrescu și-a format, încă de la început, un stil, și stilul său poetic s-a impus. Este stilul unei generații și stilul unei personalități care refuză să se clasicizeze, să se ia - cum se spune - în serios, făcând opoziție literaturii din interiorul literaturii. Prin acest continuu exercițiu al contestației, stilul, ca și omul, refuză să îmbătrânească. Cu aerele lui băiețești și cu ironia pătrunzătoare, Geo Dumitrescu este unul dintre
DUMITRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
loc aparte printre scrierile lui G. îl ocupă volumul Scândura lui Afansol. Cartea reprezintă o culegere de texte parodice scrise într-un limbaj concis. Imaginile sunt de cele mai multe ori abstracte, iar cititorul asistă la luarea în răspăr a tuturor mijloacelor clasicizate de expresie narativă (Memoria, Povestea lui Inel Pirinel, Mortul, Situația lui Amurad Turcul). După ce și-a însușit experiența avangardismului, scriitorul pare că vrea să se detașeze de ea, singura metodă fiind aceea de a ridiculiza însăși „lumea pe dos” a
GIOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287282_a_288611]
-
Omul descompus de F. Aderca, Interior de C. Fântâneru, Întâmplări în irealitatea imediată de M. Blecher. În monografia Adrian Maniu (1985), L. pornește de la premisa că poetul care a debutat sub zodia simbolismului, șocând printr-o originalitate accentuată, s-a clasicizat mai târziu, când a încercat să se apropie de spiritul și arta creatorilor anonimi. Impresia e totuși superficială, deoarece - argumentează autorul - inspirându-se din folclor, tinzând spre stilizare și imagine plastică, Adrian Maniu nu a renunțat la experiența dobândită în
LAZARESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287761_a_289090]
-
al șaptelea, a unui val nou în lirica românească, o promoție de tineri poeți pe care comentatorii au numit-o chiar „generația Labiș”, și care s-a impus prin valori incontestabile (unele dintre ele, cum este Nichita Stănescu, între timp clasicizate), probând remarcabila capacitate de regenerare a poeziei românești, proces declanșat în bună măsură de autorul Luptei cu inerția. Posteritatea a lucrat pentru L. și în vederea recuperării unei cantități impresionante de versuri din paginile revistelor și din laboratorul lui de creație
LABIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287733_a_289062]
-
CCES din 1982, pe care am avut șansa să-l pot răsfoi câteva ore, reinventaria domeniile de autoritate a cenzurii desființate, practic, întregul domeniu al tipăriturilor, dar reînnoia, aducea „la zi” și lista cuvintelor „interzise”, „persecutate”, „supravegheate”. Pe lângă cele deja „clasicizate”, apăreau și multe „noutăți”, cuvintele ce puteau evoca degradarea accelerată a nivelului de trai, extinderea mizeriei economice și sociale, foametea, frigul din locuințe, lipsa de medicamente etc. În poezii, de pildă, chiar dacă evocai firescul „frig al iernii”, nu aveai siguranța
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
reprezintă un titlu și o imagine mai veche, figurând ca atare chiar în Cine mă apără. Acum P. își strânge toate fațadele discursului, de unde forța de impact care i-a propulsat numele în prim-planul liricii românești. Stelele fixe îi clasicizează de fapt lirica, iar autorul își găsește în imaginea astrelor nemișcate simbolul privilegiat al tuturor acelor mistere către care trimite fie prin argheziene interogații, fie prin blagiene tăceri. Puritatea expresivă a versului generează senzația unor structuri armonice în straturile de
PITUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288831_a_290160]
-
din 1971, ca și O singură vârstă (1975). Romanele pun o problemă de a cărei rezolvare depinde imaginea autorului, care a evoluat dinspre o formulă tradițională spre una modernă, sau invers, a început prin a fi novator, apoi s-a clasicizat. Prima concluzie rezultă din ordinea apariției, mai întâi Matei Iliescu, apoi Ce se vede, iar cealaltă din declarația autorului că a doua carte a fost scrisă mult mai devreme, în 1954. De fapt, nici Matei Iliescu nu este un roman
PETRESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
ales din spațiul Americii, dar și din Europa mai tinerelor națiuni, voia să imite în acea epocă a secolelor al XVIII-lea sau al XIX-lea sau de început de secol XX modelul atât de prestigios al unei universități deja clasicizate în varianta oxfordiană, cambridgiană sau „à la Sorbonne”. Universitatea modernă a secolului al XIX-lea avea un model de referință ce trebuia imitat cât mai fidel, inclusiv în arhitectura clădirilor, și eventual chiar îmbogățit, ceea ce s-a și întâmplat în
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
câmpul literelor, antrenându-l în mecanismul dialecticii actual-perimat și supunându-l mareelor ciclice ale revizuirilor valorilor. Față de momentele anterioare, clasicismul și barocul nu aduc mișcări spectaculoase. Spiritul pasional care animase anterior viața ideii se stinge. Câmpul noțional al literaturii se clasicizează în toate accepțiile posibile. Expresie fidelă a unei instituții culturale oficializate și laice, literatura se disciplinează, capătă demnitate administrativ-didactică. În cel de-al doilea volum al Biografiei..., M. se ocupă de veacurile al XVIII-lea și al XIX-lea. În
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
distanțeze de „acele pretenții Îngîmfate de «eliberare din artă»”, recunoscîndu-și, nu fără mîndrie, statutul de scriitor. Trădare a spiritului avangardist? - Răspunsul poate fi dat din două direcții. Mai Întîi, observînd că, la fel cu majoritatea militanților mișcării, și Voronca se „clasicizează” Într-o fază mai tîrzie a creației și gîndirii sale (Ultimele sale poeme românești sînt... sonete!). Pe de altă parte Însă, avem aici o dovadă a deplinei sale reprezentativități pentru o avangardă literară pe drept cuvînt definită prin formula integralistă
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
naturii, renașterea este rezultatul Însoțirii dintre soare și pămînt. Alecsandri patetizează: mii de glasuri „celebrează Însoțirea naturei cu mîndrul soare”, verginile intră În apa proaspătă, soarele se Înalță de trei suliți pe „cereasca mîndră scară” și absoarbe rouă de pe ierburi... Clasicizînd, alegorizînd, poetul aduce În vasta scenă lirică pe radioasa Aurora care - „dulce, veselă, rozie, scumpă ca un vis iubit” - zboară peste lume și dă sfaturi bune unei copile triste. Nu se configurează, din aceste imagini comune, o figură poetică specială
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
măceș, să-și mai aerisească mintea.) Să revenim însă la „Uniunea Scriitorilor Creștini” a lui Ion Druță: o idee cel puțin năstrușnică, în opinia mea, dar care se înscrie - în ciuda motivației aberant-ridicole ce a făcut-o cunoscută opiniei publice (bustul „clasicizat” al lui Andrei Lupan) - într-un spectru normal al pluralismului de opinie. Oricine, cu atât mai mult un creator cu bogate viziuni mistice cum este Druță, își poate anunța și promova astăzi nestingherit proiectele de alternativă. Este libertatea pe care
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
este vehement criticat de Ion Druță, care amenință cu o creștinească scindare a Uniunii Scriitorilor, iar guvernul, altfel debil și jalnic în administrarea țărișoarei, ia o hotărâre prin care sugerează hermeneutic ea e obligatoriu că bustul lui Lupan să fie „clasicizat”. Ce sunt toate acestea? Restaurație, reziduuri ale comunismului, amnezie, sfidare a istoriei, prostie?... Cred că sunt toate la un loc, într-un foarte original și colorat melanj, cum numai aici, la noi, se poate coagula. Viața literară de la Chișinău nu
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
unor parodiști nu se extinde, prin urmare, asupra întregii literaturi de acest gen. Deseori, rescrierea unor texte se petrece în spiritul omagierii modelului, vizând aducerea la zi a lecturilor unor autori canonici, chiar dacă situați la o distanță temporală considerabilă și clasicizați din punctul de vedere esențial al receptării. În fond, romanul parodic, așa cum l-am analizat pornind de la forma antică și până la cea mai apropiată contemporaneității, adică postmodernă, se afirmă întâi drept un depozitar al conținuturilor precedente, modest sau arogant "explorator
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]