99 matches
-
este vehement criticat de Ion Druță, care amenință cu o creștinească scindare a Uniunii Scriitorilor, iar guvernul, altfel debil și jalnic în administrarea țărișoarei, ia o hotărâre prin care sugerează hermeneutic ea e obligatoriu că bustul lui Lupan să fie „clasicizat”. Ce sunt toate acestea? Restaurație, reziduuri ale comunismului, amnezie, sfidare a istoriei, prostie?... Cred că sunt toate la un loc, într-un foarte original și colorat melanj, cum numai aici, la noi, se poate coagula. Viața literară de la Chișinău nu
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
distanțeze de „acele pretenții Îngîmfate de «eliberare din artă»”, recunoscîndu-și, nu fără mîndrie, statutul de scriitor. Trădare a spiritului avangardist? - Răspunsul poate fi dat din două direcții. Mai Întîi, observînd că, la fel cu majoritatea militanților mișcării, și Voronca se „clasicizează” Într-o fază mai tîrzie a creației și gîndirii sale (Ultimele sale poeme românești sînt... sonete!). Pe de altă parte Însă, avem aici o dovadă a deplinei sale reprezentativități pentru o avangardă literară pe drept cuvînt definită prin formula integralistă
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
din premiu numai o parte, pe care o veți găsi cu cale.” 2Ă și fatidicul prim război mondial. Toate acestea au împiedicat o receptare adecvată a operei lui Calistrat Hogaș, născând grele handicapuri și obstacole. Hogaș - constată criticul - s-a „clasicizat” târziu și nu doar din pricini exterioare precum cele amintite mai sus. O vină poartă autorul însuși, nepăsător la glorie. Interesul critic și istorico-literar față de Hogaș se manifestă cu deosebire după 1920, când este comentat mai des și receptat mai
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
ca mijloace de exprimare; și ar fi fost mai profetic dacă ar fi spus: „poezia viitorului va fi sau o algebră personală sau nimic”. Căci fiece poet adevărat aduce cu sine obscuritate de simboluri proprii, iar când obscuritatea i se clasicizează, i se spune „limpezime”. Dacă nu înțelegem o poezie, nu urmează cu necesitate că acea poezie n-ar exista, ci numai că nu-i descifrăm simbolurile. De la această situație până la voința de obscuritate, până la incifrarea deliberată a expresiei poetice, e
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
modernității interbelice nu este nici de inferioritate, nici de superioritate; este vorba, mai curând, de un fel de „comerț” intelectual-liric, de un parteneriat măgulitor pentru ambele părți. Este vorba, în primul rând, de o „recunoaștere”. Modernitatea interbelică aproape că se „clasicizase” și se prefăcuse în cristale, în conștiința epocii în care scria D. Deșertul realismului socialist provocase o comunicare și mai vie între vârste diferite ale literaturii noastre: poeții „șaizeciști” căutau febril și găseau, dincolo de acest deșert literar, modele veritabile care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
de la aceste sugestii am căutat să-mi pun în propria grilă sugestiile lui, mai ales că piesa am scris-o într-un moment în care societatea românească s-a caragializat într-un mod evident și e în curs să se clasicizeze această trăsătură de caracter. Am adus personajele în ziua de astăzi, dar ei se aruncă în neamul lui Titircă, în neamurile lor de unde provin, pentru că există o fibră genetică în ființa umană și eu am căutat să pun în ecuație
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
cea mai acerbă luptă a creatorului cu modelul romantic eminescian, cea mai intensă convulsie a spiritului creator, chinuit de contrarietatea influențelor, fie cea modelatoare, tentantă și facilă, fie cea catalitică, dinamică și fertilă"). Philippide se prezintă astfel ca un "neoromantic clasicizat", rolul eminescianismului fiind aici de natură catalitică, impunând "osmoza dintre structura romantică, cristalizarea clasică și alienarea de tip modern". Impactul cultural dintre cele două culturi franceză și germană se manifestă activ în secolul al XIX-lea la noi arată cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
tragedie (teoretizate de Radu Stanca și concretizate de cerchiști). Clasicul reprezintă, la autorul Engramelor, un termen foarte elastic, el corespunzând nu numai creației grecești, ci în genere și operelor fundamentale din aria europeană, care, devenind „dătătoare de canoane“, s-au clasicizat. Cultura-receptor nu trebuie să se deschidă oricărei influențe, ci numai aceleia ce corespunde programului de „purificare clasică“; astfel, euforionismul e, într-un fel, și o acțiune de recuperare și implantare în literatura română a unor constante esențiale, o acțiune de
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
al șaptelea, a unui val nou în lirica românească, o promoție de tineri poeți pe care comentatorii au numit-o chiar „generația Labiș”, și care s-a impus prin valori incontestabile (unele dintre ele, cum este Nichita Stănescu, între timp clasicizate), probând remarcabila capacitate de regenerare a poeziei românești, proces declanșat în bună măsură de autorul Luptei cu inerția. Posteritatea a lucrat pentru L. și în vederea recuperării unei cantități impresionante de versuri din paginile revistelor și din laboratorul lui de creație
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287733_a_289062]
-
Muthu se referă la acea „actualizare” particulară care deformează viziunea asupra întregii opere așezând în fața ei lentila deformatoare a dramaturgiei caragialiene. Comediile sunt sursa inepui- zabilă a contemporaneizării lui Caragiale. dacă facem abstracție de geniul lui Caragiale, care l-a clasicizat, atunci urmează întrebările pe care secolul nostru, secolul nou aș zice, trebuie să și le pună, ca, de altfel, cu privire la orice clasic. Evident că aici lucrurile încep să se complice. Se impune firesc recontextualizarea lui Caragiale din mai multe unghiuri
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Omul descompus de F. Aderca, Interior de C. Fântâneru, Întâmplări în irealitatea imediată de M. Blecher. În monografia Adrian Maniu (1985), L. pornește de la premisa că poetul care a debutat sub zodia simbolismului, șocând printr-o originalitate accentuată, s-a clasicizat mai târziu, când a încercat să se apropie de spiritul și arta creatorilor anonimi. Impresia e totuși superficială, deoarece - argumentează autorul - inspirându-se din folclor, tinzând spre stilizare și imagine plastică, Adrian Maniu nu a renunțat la experiența dobândită în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287761_a_289090]
-
1935, cînd o fetiță de 13 ani, pe nume Briony, distruge două vieți a surorii ei mai mari, Cecilia, și a iubitului acesteia, Robbie printr-o mărturie mincinoasă. Această secțiune poate fi citită ca o nouă variantă a clasicei povești (clasicizată de Henry James prin romanul Ce știa Maisie) despre copilul care interpretează greșit, cu rezultate dureroase, purtările oamenilor mari din jurul său. Dar e în același timp povestea unei tinere scriitoare care falsifică impardonabil realitatea din ambiția scriitoricească de a o
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
un bărbat foarte frumos. Eu l-am cunoscut mai bine, din '79-'80, când era vădit marcat de semnele maladiei, care nici nu l-a cruțat până la urmă. Dar chiar și așa, dădea mereu impresia unui bărbat foarte frumos..., se clasicizase cumva în ultimii ani, devenise monumental, părea mereu a fi o figură extrem de impunătoare, un înțelept. Acum îmi dau seama că, de fapt, nici nu împlinise 50 și nu a depășit acest prag. În fond era un om tânăr, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
sunt mulți pe acest domeniu. Numai că unii chiar au descoperit acel Eldorado al literaturii pentru copii, cu filoanele sale de neînlocuit, cu neputință de plastografiat: humorul, gingășia, fantasticul, ludicul, eroul memorabil, peripeția... Iar câțiva dintre ei chiar s-au "clasicizat": un Gianni Rodari, Octav Pancu-Iași, Astrid Lindgren. A.B.În ceea ce mă privește, Recreația mare crestomație a întregii mele opere face încă înconjurul lumii infantile. Și, la orizont, ridică pavilionul Recreația mică. E dificil de abordat, ca prozator, un asemenea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
loc aparte printre scrierile lui G. îl ocupă volumul Scândura lui Afansol. Cartea reprezintă o culegere de texte parodice scrise într-un limbaj concis. Imaginile sunt de cele mai multe ori abstracte, iar cititorul asistă la luarea în răspăr a tuturor mijloacelor clasicizate de expresie narativă (Memoria, Povestea lui Inel Pirinel, Mortul, Situația lui Amurad Turcul). După ce și-a însușit experiența avangardismului, scriitorul pare că vrea să se detașeze de ea, singura metodă fiind aceea de a ridiculiza însăși „lumea pe dos” a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287282_a_288611]
-
ARGUMENT De la moartea lui Vladimir Streinu au trecut " de ani. Imaginea definitivă a personalității criticului s-a fixat în oglinda posterității în contururi precise și clare. Generația de aur a criticii noastre interbelice s-a "clasicizat", în accepțiunea cea mai nobilă a termenului, intrând în manuale și în conștiința generațiilor de cititori. Perpessicius, Tudor Vianu, G. Călinescu, Pompiliu Constantinescu, Vladimir Streinu, Șerban Cioculescu se bucură de o îndreptățită prețuire, sunt citiți și citați, apar cu o
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
din premiu numai o parte, pe care o veți găsi cu cale."Ă și fatidicul prim război mondial. Toate acestea au împiedicat o receptare adecvată a operei lui Calistrat Hogaș, născând grele handicapuri și obstacole. Hogaș - constată criticul - s-a "clasicizat" târziu și nu doar din pricini exterioare precum cele amintite mai sus. O vină poartă autorul însuși, nepăsător la glorie. Interesul critic și istorico-literar față de Hogaș se manifestă cu deosebire după ", când este comentat mai des și receptat mai atent
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
ca mijloace de exprimare; și ar fi fost mai profetic dacă ar fi spus: "poezia viitorului va fi sau o algebră personală sau nimic". Căci fiece poet adevărat aduce cu sine obscuritate de simboluri proprii, iar când obscuritatea i se clasicizează, i se spune "limpezime". Dacă nu înțelegem o poezie, nu urmează cu necesitate că acea poezie n-ar exista, ci numai că nu-i descifrăm simbolurile. De la această situație până la voința de obscuritate, până la incifrarea deliberată a expresiei poetice, e
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
de „acele pretenții îngâmfate de «eliberare din artă»”, recunoscându-și, nu fără mândrie, statutul de scriitor. Trădare a spiritului avangardist? - Răspunsul poate fi dat din două direcții. Mai întâi, observând că, la fel cu majoritatea militanților mișcării, și Voronca se „clasicizează” într-o fază mai târzie a creației și gândirii sale (Ultimele sale poeme românești sunt... sonete!). Pe de altă parte însă, avem aici o dovadă a deplinei sale reprezentativități pentru o avangardă literară pe drept cuvânt definită prin formula integralistă
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
sine era o cale lungă”. Alexandru Lungu se regăsește integral abia după 1973, cînd emigrează în Occident, unde îi este dat a întîlni salutara „lumină a libertății”. Acum opera sa poetică își dobîndește plinătatea substanței, deplina puritate a timbrului, se „clasicizează”. Acum apare „Caietul de poezie și desen” Argo, „o împlinire suplimentară a datoriei pătimașe de a sluji Poeziei în general și celei românești în special”. Din aceste entretiens ale poetului Alexandru Lungu desprindem și o lecție de morală. Străin de
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]
-
parte". În schimb, șeful statului nu dorește încurajarea tendinței de aspirație a filialelor PDL de către Mișcarea Populară, deoarece își dorește ca "PMP să fie un partid foarte modern și să funcționeze intern altfel decât actualul PDL, care tinde să se clasicizeze în peisajul politic în loc să-și păstreze prospețimea și dinamismul care l-au consacrat". Cine i-ar putea succede lui Traian Băsescu la Cotroceni Mărturisind, fără lipsă de modestie, că nu vede "un nou Băsescu pe dreapta", așa cum nu vede niciun
Băsescu: Macovei, Boc, MRU mi-ar putea urma la Cotroceni by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/36153_a_37478]
-
existențiale de o gravitate specifică stilului poetic inventat de Ana Blandiana. Poeta își sesizează cu modestie filosofică statutul de parte dintr-un întreg. Ea se consideră o entitate totdeauna complementară, iar acest destin și-l suportă cu seninătate. Poemul se clasicizează chiar în timp ce-l citim. Versul "Ca de propria sa etimologie, un cuvânt" conține o comparație care poate fi citată în manualele școlare. Iar ultimul vers al poemului, " Numai tu, cititor nenăscut, ca un fiu..." este un posibil motto pentru orice
Aplauze pentru Ana Blandiana by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16588_a_17913]
-
are cursorul pus pe direcția eternității, ca un fel de revoltă pașnică la eroziunile omenești, dar și împotriva celor provocate de celălalt tâlhar, mai subtil și mai de temut, timpul. E o operă care s-a copt, s-a esențializat, clasicizând, surprinzător, o formulă care dorea să abstractizeze înlăuntrul modernității, ca un construct dematerializat și adus la întâlnirea cu ideea. Cele două cicluri, Memoria și Reconstrucția Absidei, merg exact pe traseul acesta, al proiectării unei amintiri de dincolo de veacuri și adusă
Arta cu sufletul la gură? by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5525_a_6850]
-
oarecare. Celălalt palier narativ este unul ezoteric, al realității necorticabile, al semnificației sacre. Această perspectivă teoretică nu este un import nediferențiat din exegezele altor autori, ci o experiență de lectură: „Rob, eu însumi, pentru o bună bucată de vreme, interpretărilor clasicizate de tip hermeneutic, am făcut, în ceea ce-l privește pe Mircea Eliade, decriptări simbolice și interpretări de substrat, convins fiind că această metodă este singura viabilă. Am ajuns însă, în cursul analizelor, la unele întrebări în aparență secundare, a căror
Dincolo de evidențe by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13210_a_14535]
-
incitantă de relecturi ne propune mica editură Spandugino odată cu proiectul de republicare a cărților lui Virgil Nemoianu. Dincolo de faptul că e vorba de prima reeditare integrală a operelor unui critic postbelic (ceea ce înseamnă că abia acum șaizeciștii încep să se clasicizeze „cu acte în regulă”), va fi extrem de interesant de urmărit metamorfoza occidentală a unui intelectual român format în cea mai dură perioadă a totalitarismului. Din acest punct de vedere, nu știu cât de nimerită e inițiativa lui Luigi Bambulea, coordonatorul proiectului editorial
Etica distanței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3464_a_4789]