191 matches
-
polemică de modalitățile lirice ale epocii. S-a manifestat ca un poet egal cu sine, cultivând modele, teme, aspirații ce nu au trădat niciodată sensul armonios al existenței. Dominantele tematice ale liricii lui sunt erosul și bucolicul. O întreagă figurație clasicizantă (Pan, Narcis, Elena, nimfe, fauni) însoțește aceste scenarii, transpuse într-o poezie elaborată în respectul formei. Rigoarea prozodică spre care poetul aspiră îl face să opteze pentru sonet sau alte forme fixe. Temperament stenic, J. este un poet al afirmațiilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287670_a_288999]
-
Manolescu, Eminescu apare încremenit în tiparele tradiționalismului (necunoscută fiindu-i la data scrierii eseului, intervenția acestuia din numărul omagial al revistei lui Andrei Pleșu, "Dilema" 1998); Mircea Scarlat, în Istoria poeziei românești (vol. II, 1984), așază poezia eminesciană în "convenția clasicizantă"; Eugen Negrici, în Resursele populiste ale Luceafărului (din "România literară", nr. 17/1996 ( coboară Luceafărul "la nivelul kitsch-ului", având "o atracție plebee"; Dan C. Mihăilescu (într-o tabletă din revista "Luceafărul"): "cât de "reacționar" este Eminescu, reluând astfel într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și mă îngrozesc de dânsa [de viață] mai mult decât de numele iadului”, de un patetism intens, este singular în epocă. Semnele unui nou gust literar se întrevăd în prețuirea singurătății, în nuanța sentimentală din „glasul meu cel întristat”. Manierismul clasicizant este depășit și în încercarea poetului de a construi o perifrază lucrată, ,,artificiu” prețios și complicat, incizat cu ingeniozitate și virtuozitate, destinat să trezească uimire și surpriză; poate fi aici un gust baroc format sub influența liricii italiene de concetti
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290402_a_291731]
-
aspecte ce țin de viața și evoluția artistică a lui Eliot. În acest sens, vom reține mai întâi cele trei coordonate prin care scriitorul se autodefinea în faimoasa prefață la volumul de eseuri critice For Lancelot Andrews, publicat în 1928: "clasicizant în literatură, monarhist în politică și anglo-catolic în religie."268 Afirmația este clară, fără echivoc, trasând în mod ferm liniile esențiale ale unui crez literar, social și spiritual căruia Eliot îi va rămâne fidel până la sfârșitul vieții. Primul element al
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
educării altora este o altă coordonată ce încadrează scrierea în rândul celor prescriptive de tip clasic, în care expunerea principiilor este făcută sub forma sfaturilor sau a unor norme pentru novicii în ale literaturii. Un alt articol important, în ceea ce privește atitudinea clasicizantă a lui Eliot, îl reprezintă Funcția criticii, text pe care autorul îl leagă în mod direct de cel analizat anterior, considerându-l o aplicare a principiilor exprimate atunci. Astfel, dacă în Tradiția și talentul personal se sublinia importanța ordinii ansamblului
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
unei opere ține doar de criterii estetice. Cu alte cuvinte, Eliot nu confundă și nu aspiră către echivalarea eticului cu esteticul, ci sugerează doar aplicarea unei grile morale care să ajute în stabilirea judecăților de valoare. Pentru a completa viziunea clasicizantă a lui Eliot vom lua în discuție și cuvântarea sa Ce este un clasic? rostită inițial în 1944 la "Virgil Society" și publicată apoi în 1945. Folosirea unui titlu interogativ sugerează dorința clarificării acestui concept prin raportare la posibile definiții
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
1992; Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova), N. redescoperă, într-un fel pe cont propriu, drumul cunoașterii, mușcând din fructul oprit și găsind în el o disensiune între coajă și miez, ceea ce simbolizează contradicția ca principiu al lumii. Sub liniștea aparentă, clasicizantă, arde un suflet visător, bovaric, sfâșiat de umbrele morții. Cartea rece (1996; Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova) proiectează o hiperboree, ca în viziunea lui Nichita Stănescu. E un tărâm al idealității pure, poeta înscenând, în manieră postmodernă, ceremonialuri lirice fanteziste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288393_a_289722]
-
prolog, unde sunt expuse cadrul conceptual, criteriile cercetării, preconizează renunțarea la perspectiva istorico-literară tradițională și afirmă opțiunea pentru o istorie a formelor, a convențiilor poetice. În primele două volume sunt puse în discuție modul de constituire, cristalizarea și metamorfozele „convenției clasicizante” (cu punctul maxim ca altitudine valorică în poezia lui Mihai Eminescu), precum și mișcarea novatoare configurată în „convenția simbolistă” (anunțată și aceasta îndeosebi prin „abaterile” eminesciene), de la Al. Macedonski la G. Bacovia și Ion Minulescu. Al treilea volum este dedicat modernității
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289537_a_290866]
-
mitologicale (Ce mi s-a întâmplat cu două cuvinte, 1972; Papirus, 1974; Hesperia, 1979; Interiorul unui poem, 1990) dominantă la Ștefan Augustin Doinaș rămâne starea de geometrie mai exact fascinația modelelor clasice. Deși până la el se înregistrează câteva nume de clasicizanți (Duiliu Zamfirescu, Ion Pillat, N. Davidescu, Dan Botta), nimeni n-a atins, la noi, performanțele lui Doinaș; în plan european, singur Hölderlin, cu mult înainte, investise în admirația pentru Helada aceeași consecvență patetică. În orizont fictiv platonician, Doinaș organizează spațial
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
se rezervă o aventură în Zante, insula florilor, tărâm mirific ("E singurul loc unde ceasul nu bate"), analog insulei lui Euthanasius din Cezara lui Eminescu. Seducătoarea insulă fusese nominalizată de Carducci ca paradis terestru; ulterior de către Duiliu Zamfirescu, admirator al clasicizantului italian. În alte texte, același impresionism volatil, flou; nici un profil distinct. Rămasă pe retina celui rătăcit în "cețuri" (singur în "Codrii Dezolării"), Fiorella e o "legendă"; și "parcă într-o apă / se oglindea icoana cea de-a pururea pierdută". În
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în literatură în spiritul aceluiași program. Frumusețe amară (1969) cuprinde câteva nuvele izbutite, ilustrând o mare varietate tehnică, dar și subiecte diverse. Atitudini critice (1973) își propune o panoramă a criticii contemporane dintr-un unghi personal și relevă un bovarism clasicizant, care pornește de la o ironică relativizare a criteriilor. E o carte interesantă prin atmosferă, unde autorul discută metodele critice ale confraților, arătându-se mult prea îngăduitor cu unii și necruțător cu alții. Opțiunea pentru valorile clasicismului și ale filosofiei se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288068_a_289397]
-
apreciat, în 1926, considerând că are „vederi noi”, dar despre Flori de mucigai a scris negativ. B.-D. era un critic cu un expozeu informat, care înțelegea motivațiile curentelor moderne (a scris despre expresionism), dar gustul său era al unui clasicizant și al unui moralist. Interesul lui s-a îndreptat însă către istoria literară, ca o consecință a înclinației spre istorie în general. Primul volum, apărut în 1893, conține o biografie a lui Petru Maior. Aproape toate studiile pe care le-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285788_a_287117]
-
te �n cadrul recon-struc?iei City-ului dup? incendiul din 1666. �ntr-adev?r, la Saint Anne�s Church (1714-1725), la Christ Church (1714-1729) ?i la Saint George în The East (1715-1718) mai ales, el concentreaz?, �n singurul turn care surmon-teaz? corpul clasicizant al bisericii, asocieri de elemente din vocabularul clasic, �ndr?znind varia?îi de scar? �n afară regulilor de compozi?ie admise. Se degaj? de aici o tulburare stranie, foarte �ndep?rtat? totu?i de senzualitatea difuz? a numeroase opere baroce
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
u: �a preda dispozi?ia, compo-zi?ia, ra?ionamentul, raporturile de opozi?ie, [care] s�nt elementele primordiale ale artei� (Rapport sur l�enseig-nement de l�architecture de Ch. Garnier, 1889). Astfel, arhitec?îi st?p�nesc un limbaj formalist clasicizant, adecvat �n mod tradi?ional programelor monumentale. Influen?a pedagogic? ?i estetic? a ?colii de Arte Frumoase se extinde atunci asupra unei mari p?r?i a Europei, �n Statele Unite ?i �n America de Sud. Ea se va men?ine �n aceste
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
situațiile În care se află; Într-o societate tradițională, patriarhală, rolul social al femeii este categoric limitat, deci, neglijabil, dar ambițiile Îi sunt pe măsura lumii În care trăiește. Ca orice alt personaj construit În spiritul realismului (critic / ironic/ tipic / clasicizant etc.), eroina lui Caragiale e Înzestrată cu toate virtuțile și metehnele lumii În care trăiește, dependentă, principial, de bărbat / bărbați. Personajul feminin din creația comică (avem În vedere Îndeosebi cele patru mari comedii - O noapte furtunoasă (1879), Conul Leonida față
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
taciturna, mișcă desenul și îi imprimă rezonanțele caducității. Elementele simboliste (parcul, grădina, parfumuri, mirajul depărtării, cântecul și plânsul fântânilor) tulbură „helenicul vis” al poetului. Totuși, atmosfera de intimitate senină și de împăcare finală rămâne dominantă. În pofida stereotipiei imagistice, a travestiului clasicizant, renunțarea la emfaza retorică și tendința de interiorizare a expresiei sunt ceea ce interesează în lirica lui. A tradus (incluzând câteva versiuni în volumul Domus taciturna) din bucolicii siracuzani Bion și Moschos, din Cleanthes, Pindar, din sonetele lui Michelangelo și, fragmentar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285211_a_286540]
-
în stilul lui Lucian Blaga, este poezia de inspirație diversă (meditație, pasteluri) din Ce rămâne (1974). Volumul următor, Augustele iubiri (1976), este alcătuit din trei cicluri de poeme patriotice, scrise în tonalitatea epocii. Sub semnul livrescului declarativ (înrâurit de direcția clasicizantă a lui G. Călinescu) și al apolinismului, volumul În căutarea lui Trophonius (1982) se vrea o epopee a descoperirii eroului mitic, constructor al unui templu al lui Apolo: o aventură a cunoașterii și transgresării limitelor umane, pierdută în tonul emfatic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285564_a_286893]
-
Alexander Kiossev, "National Identity and the Textbooks of Literary History: the Case of Bulgaria", pp. 411-418). În privința rolului jucat de manuale și antologiile școlare în procesul de emergență a literaturii naționale, rețin observația lui Alexander Kiossev referitoare la funcția lor clasicizantă: "manualele tind să normalizeze și să instituționalizeze o retorică elitistă romantică, un "discurs al clasicului"". (Kiossev, "National Identity and the Textbooks of Literary History", p. 414). 107 Emmanuel Lozerand, Littérature et génie national. Naissance d'une histoire littéraire dans le
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
căror fuziune se naște. După cum reiese din articolul-program, o elegantă și academică pledoarie proclasicism, revista își propune „o documentată informație despre toată mișcarea de specialitate” a Apusului cultural (Franța, Germania, Italia), precum și cultivarea operei „literar-umaniste a traducerilor și a literaturii clasicizante”. Rubricile permanente sunt „Articole și studii”, „Traduceri”, „Cronica” (o agendă culturală cu note și comentarii extinse) și „Dări de seamă” (recenzii ale aparițiilor editoriale înscrise în profilul revistei). Cu o mare exigență în privința nivelului științific și consecventă declarațiilor din articolul-program
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289190_a_290519]
-
din Iași (1995, 1997, 2002), Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (2002), Premiul Uniunii Scriitorilor (2003) ș.a. S. este un poet al singurătății și al oboselii metafizice, particularități care îl apropie de generația optzecistă. Deosebirea e dată de o notă ușor clasicizantă, venită și din nostalgia după chietudine ontologică: „albesc din ce în ce mai tare/nopțile/zilele/trec/am capul foarte limpede în dimineața aceasta/în liniște și singurătate/port arma melancoliei” (Despre antropos). Fiind „armă”, melancolia devine curând și „artă”. Un volum se intitulează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289833_a_291162]
-
retorismului latin, de care parodia, cum am văzut, nu era străină. Iar atunci când simte nevoia introducerii unei doze de sarcasm în opera lui, Seneca găsește de cuviință să parodieze "poezia epică prețioasă și intenționat alambicată care se practica în cercurile clasicizante ale vremii și mai ales în școlile de retorică"146. În acest scop, introduce un poem ai cărui "protagoniști" sunt Febus Apollo, zeul soarelui, și Cynthia (Diana), zeița lunii, fără vreo altă necesitate în narațiunea de față decât, probabil, să
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
universului fictiv, dincolo de varietatea manifestărilor exterioare. Ceea ce pare să confere unitate prozei lui Călinescu este viziunea comică exuberantă, căreia i se subsumează textele, voioșia structurală cu rădăcini în atitudinea olimpiană a lui Maiorescu. Inaptitudinea pentru tragic, ca și fixismul caracterologic clasicizant îl împiedică pe Călinescu să acorde atenție personajelor complexe, care nu pot fi reduse la tipurile mulate pe instinctele umane de bază. Un loc aparte în opera lui D. îl ocupă Fals tratat de psihologia succesului (1972). Criticul, cu certă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286666_a_287995]
-
numerar, de frica stabilizării. Nu-și pune problema pentru ce trăiește și viața acesteia este de o iraționalitate absolută. Este exponenta unei categorii sociale aflate în declin. Scrinul negru e un roman flaubertian, cu aspect baroc. Criticul susținea, în spirit clasicizant, căutarea performanțelor, a universalului. În Cartea nunții singurul eveniment notabil era căsătoria lui Jim, profesor universitar, cu Vera. Enigma Otiliei e un roman de tip balzacian, cu temă balzaciană și descrieri de tip balzacian. Pe G. Călinescu îl obsedează ideea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
spirit academic, clasicitate și tentă oratorică, ironie superioară, spirit critic și estetic; impresiona și la cenaclul Junimea, unde se educa simțul și gustul publicului, în sensul afirmării autenticelor valori naționale. În revista Convorbiri literare se contura spiritul junimist, academic și clasicizant, critic și oratoric, ironic și înalt. La reuniunile săptămânale de cenaclu, de regulă ținute în Casa Pogor, erau discutate lucrări științifice și literare, președinte onorific fiind V. Alecsandri. Aici puteau fi văzuți Mihai Eminescu, I. Creangă, I.L. Caragiale, Ioan Slavici
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
abundentă, ale cărei trăsături se vor contura chiar din volumul Poemele pădurii (1973): metaforizarea excesivă a banalului, utilizarea febrilă a versificării retorice, preluarea unor elemente din doina sau din balada populară, vădind o propensiune mai degrabă întârziat sămănătoristă decât una clasicizantă. Mitizarea „ținutului pădurenilor”, prezentă și în scrierile în proză, imaginea și simbolistica pădurii ca spațiu al unei cosmogonii a iubirii, interpretarea sensului vieții și al morții prin prisma anotimpurilor sunt teme dominante în aceste versuri cu aer aproape întotdeauna vetust
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288606_a_289935]