145 matches
-
anulează diferențierea după criteriul privilegierii unei concepții stilistice în calitatea ei de dominantă culturală și se impune ca o ultimă formă plauzibilă a gândirii și realizării unui hiper-stil, în termeni corespunzători definițiilor consensuale ale acestuia; (5) al cincilea context, postmodernismul clasicizat al anilor ’80 - ’90, prezintă consecințele fenomenului de compresie stilistică, reluarea unor accepțiuni tradiționale ale stilului fiind articulabile doar sub forma de concepții manieriste. Predomină formele „slabe” ale fenomenului stilistic (cum sunt curentul sau orientarea), iar termenii de identificare a
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
brutale a partiturii sale privite în ansamblu". Dacă ne sustragem însă suflului comic și magiei lingvistice obținute de dramaturg, privind de aproape și cu mai multă atenție fiecare figură importantă a textului, vom ajunge la concluzii sensibil diferite de cele clasicizate. Precedat, în această direcție, numai de N. Steinhardt, care a reabilitat lumea personajelor din O scrisoare pierdută, Gelu Negrea oferă o altă imagine a oratorului, a societății românești și a raporturilor aparent conflictuale dintre partea liberală și întregul nostru socio-istoric
O scrisoare fetiș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10072_a_11397]
-
în fața gesturilor risipitoare și a redundanțelor de tot felul, el a fost, în esență, un experimentator, un cercetător aplicat, cu tentația anonimatului, al tuturor componentelor pe care le implică actul de creație. Fixat, aparent, în bidimensionalitatea fizică și în coordonatele clasicizate ale spațiului picturii, în realitate, Mitroi s-a adîncit în cea mai severă investigație a generozității și a limitelor limbajului, precum și în aceea a capacității omenești de a cunoaște atît lumea exterioară, cît și propria vocație de a colora afectiv
Florin Mitroi (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10082_a_11407]
-
puterea și autoritatea competenței. E posibil, cum schematizează Constantin Sălăvăstru, să ai autoritate fără putere și invers, după cum e posibil să nu ai nici una sau să le ai pe amândouă. Nu lipsesc dintre exemple modelul performant al discursului politic, cel clasicizat, nici discursurile neo-populiste din politica românească recentă. Concluziile asupra perspectivelor elocvenței în politica de astăzi sunt pe cât de lucide tot pe atât de încurajatoare, dacă ele ar contribui la responsabilizarea politicianului față de colectivitatea căreia îi este dator să o reprezinte
Retorică și politică by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10093_a_11418]
-
antologiei de față (Georgeta Moarcăs, Andrei Bodiu și Romulus Bucur) alcătuiesc o introducere care este deopotrivă o scurtă punere în temă a cetățeanului anglofon cu problemele literaturii române contemporane și o justificare a selecției. Introducerea se face după schemă deja clasicizata, dar încă necesară, a punerii în politic și social, din care rezultă basmul - din păcate adevărat și nicidecum în illo tempore - al înfruntării dintre "absurdity" și "underground culture". În continuare, o caracterizare general-valabilă a poeziei prezente în această antologie folosește
O antologie internatională by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17745_a_19070]
-
accepțiunea nepeiorativă a cuvîntului, adică pe acei artiști care au reușit să se facă acceptați atît la nivelul propagandei de partid, cît și la nivelul larg al opiniei publice, fără compromisuri amendabile și fără concesii evidente. Ei reprezentau, oarecum, segmentul clasicizat, aflat într-o continuitate firească față de arta noastră interbelică. Aici pot fi amintiți deopotrivă artiști din generațiile mai vechi, Ion Musceleanu, Ion Popescu-Negreni, Ion Irimescu, cît și artiști în plină putere de creație, precum Ion Pacea, Virgil Almășanu, Ion Sălișteanu
După zece ani (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17358_a_18683]
-
o reflecție filozofica subtilă, discretă pînă la a fi insesizabila în desfășurarea tramei. Tradusă extrem de prost, cu multe, nesuferite calcuri franțuzești și cu o neglijență mutilatoare cîteodată, Hoții de frumusețe e o carte, pînă la un punct în de-acum clasicizata tradiție a multiplei oferte postmoderniste: policier, love-story, metatext filozofic, povestire cu ramă, găsiți aproape tot ce căutați. Narațiunea propriu-zisă se dezvoltă că dialog între două personaje, un bărbat cu o istorie bizară, ajuns pacient într-un spital de nebuni, si
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
în sensul moralei creștine și, de aceea, azi deloc rezistente, desi interesul pentru ele nu e integral tocit. Primele trei române (Roxana, Păpucii lui Mahmud, Doctorul Taifun) au apărut recent, sub îngrijirea d-lui Teodor Vârgolici, la Editură Minerva, în clasicizata colecție "Scriitori români", în, firește, o ediție critică. Roxana, primul din serie, e un roman epistolar adresat de erou, Aba Pavel, duhovnicului sau. Eroul a nimerit paroh într-un cartier muncitoresc, fără biserici sau casă de rugăciune, într-o atmosferă
Romanele lui Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17986_a_19311]
-
dimpotrivă, dezbărare de ego-ul mărunt: „o permanentă renunțare la ceea ce este poetul într-un anumit moment, în favoarea a ceva mai de preț. Progresul unui artist este un perpetuu sacrificiu de sine, o continuă renunțare la propria lui personalitate”. (În deja clasicizatul eseu Tradiția și talentul personal, dar și în Yeats, unde remarcă faptul că acest poet, „datorită experienței personale intense, e capabil să exprime un adevăr general; să facă din el un simbol, conservând întreaga specificitate a expresiei”). Oricât de analitic
Eseistica lui T.S. Eliot – un pariu al literaturii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/2459_a_3784]
-
să afle dacă, dintr-un motiv sau altul, și nu neapărat literar ori cultural (căci nu e vorba doar de cărți de literatură), merită să cumpere și să citească acea carte. Pivot nu se consideră critic literar, în sensul obișnuit, clasicizat. Și nu pur și simplu din modestie, fiindcă nu crede că are însușirile (memorie a cărților, cultură vastă, capacitatea de a descoperi noul, putere de analiză, talent de scriitor) trebuitoare criticului. Dar fiindcă televiziunea nu permite o operație de acest
Cartea la televiziune by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15850_a_17175]
-
Lefter este unul dintre primii care încearcă un act critic din perspectivă (în cel mai propriu înțeles al cuvîntului) postmodernă. Aparent, nimic spectaculos: un alt studiu despre perioada interbelică, despre autorii de atunci. Totuși, de ce scrie despre această perioadă, aparent clasicizată, un autor care își începe cartea cu următoarea frază: Autorul acestei cărți se consideră un postmodern! Și - după cum se vede - nu ezită să se exprime ca atare"? Tocmai împotriva clasicizării pripite a perioadei moderniste luptă criticul optzecist. Opera cui este
O combinație rară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15919_a_17244]
-
de Mijloc, nici personajele de extracție socială modestă, ci chiar profilurile reprezentative ale unei societăți românești identificabilă istoricește. Prin lirica sa, Dominic Stanca face ca poezia "Cercului literar" să evadeze din ceea ce aș numi "rezervația lingvistică" a unui vocabular "nobil", "clasicizat", cult și pretențios (poate chiar prețios aș zice), pe care-l foloseau Radu Stanca sau Doinaș, pentru a se afirma ca o arie extrem de diversificată lexical. Poetul Dominic Stanca este stăpân pe toate cuvintele limbii sale natale, utilizând cu rafinament
Al patrulea poet al "Cercului literar" by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15767_a_17092]
-
Mircea Mihăieș Dl. Văcăroiu, premierul-minune al iliesciansimului din prima fază de descompunere, s-a mai făcut o dată de râsul lumii. După ticurile deja clasicizate ("Ce se-ntâmplă?" și "Părerea mea!") care, numai ele, arată cu cine avem de-a face, actualul șef al Senatului (nici mai mult, nici mai puțin!) redevine calul de bătaie al ironiei publice. De fapt, ar trebui nu să râdem
Fii și alifii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15794_a_17119]
-
Cioran naiv și sentimental și publicată la sfârșitul anului trecut de editura clujeană Biblioteca Apostrof, reprezintă încununarea firească a unui efort de peste un deceniu, menit să valorifice și să facă accesibile cititorilor români aspecte inedite ale vieții și operei rășinăreanului clasicizat în Paris. Trebuie amintit, în acest context, excepționalul volum 12 scrisori de pe culmile disperării, apărut în 1995, la aceeași editură și relevând un "Cioran înainte de Cioran", care spulberă definitiv iluzia unora de a-l disocia irevocabil pe trăitorul în România
Identitatea fluidă a lui Cioran by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/16232_a_17557]
-
estetic se arată neputincios. Iată un alt punct "greu" al cărții. Pînă acum la noi criteriul estetic a fost pus în balanță doar cu criteriul etic. Simona Popescu introduce o îndoială postmodernă veritabilă în ce privește criteriul estetic - autoarea găsește o perioadă clasicizată care a fost o "victimă" exemplară a viziunii exclusiv estetice asupra literaturii. Viața autorului nu are ce căuta în text - iată o teoremă care mai poate fi valabilă doar dacă o completăm cu una nouă: opera unui suprarealist este mai
Critică și suprarealism by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16256_a_17581]
-
artiști maghiari însoțiți și coordonați de Beke Laszlo sau creatori anonimi de recuzită ceremonială ș.a.m.d., cum tot aici au fost gîndite și realizate ample eseuri expoziționale, unele adevărate modele pentru domeniul lor de referință. Tocmai cînd mijloacele păreau clasicizate, iar lista artiștilor subțiată destul de serios, pentru că, asta e, în lumea bunurilor de inventar, fie ele și simbolice, stocul nu este chiar infinit, Galeria Catacomba a lansat pe piață o expoziție care ar fi avut, în viața publică românească, efectul
Un patrimoniu de scăfîrlii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16361_a_17686]
-
permis închegarea unei viziuni panartistice și cu adevărat mondializate în care să încadreze opera lui Fitzgerald. Este îmbucurător faptul că primul studiu monografic românesc al operei lui F. Scott Fitzgerald oferă atâtea puncte de vedere inedite față de exegeza americană, deja clasicizată.
Contribuție românească în fitzgeraldistică by Virgil Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/11890_a_13215]
-
zîmbetul iliescian, asta vor, de fapt, pedesereii pentru România: "vizite de lucru, cefe groase, cămăși descheiate și asudate, dublu menton atârnând dizgrațios, obezități indecente, figuri patibulare răcnind patriotard sau revoltându-se țâfnos-intelectual". Și, evident, noi "Cântări ale României", sub forma clasicizată a unui pluri-Păunescu (tatăl, fiul și fiica - pentru a satisface toate gusturile), "dezbateri ideologice" moderate de Eugen Florescu (autorul nemuritorului îndemn către jurnaliștii din Timișoara: "Fiți curajoși! Băgați pe cinci coloane, cu litere mari, "Epoca Nicolae Ceaușescu!"" și, pour la
Răutatea vine pe unde radio by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16062_a_17387]
-
un manual. Însă atitudinea sa critică este departe de a fi postmodernă - aceste atitudini sînt foarte rare la noi. Nu cunosc decît una autentică: aceea a criticului Ion Bogdan Lefter (în Recuperarea modernității) care se întoarce într-o epocă deja clasicizată (cea interbelică) cu o perspectivă asumat postmodernă. Nu te poți postmoderniza prin contact cu materia analizată, deci nu există contaminare. Oțoiu face un manual, foarte util studenților la filologie (și multora dintre profesori), dar nu face un pas înainte. Cartea
Manual de postmodernism clasic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16080_a_17405]
-
calea cunoașterii, autor al unui stil elegant și metaforic, împrumutat unei întregi școli. De aceea va fi greu să accepte că el, Tao, cum l-au supranumit elevii, ar fi putut trece de granițele academismului fără a-și compromite imaginea clasicizată. Și totuși, întors cu spatele spre zonele abisalului, Blaga coboară în arenă spre a-și caricaturiza pamfletar un adversar. Cât era de inocent acesta nu ne preocupă. Orgoliul creatorului de sistem prin "trilogii", chiar dacă nu încheiate în 1942, fusese atins
Lucian Blaga pamfletar by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/16100_a_17425]
-
portrete, comentarii apres, folosirea adecvată a unui lexic supus obiectului, și nu puține dialoguri din pletora vivacității acestora. Partea nevăzută care se cumulează secvențial la nivelul totalului, se reduce la selectarea, purificarea și abordarea temelor, toate descendente din arta clasicismului... clasicizat (din antichitatea greco romană până în pragul teoretizării din veacul lui Corneille și Racine, ajungând în sec. al XIX-lea, cu precădere în Franța, să fie nu numai o mișcare cu principii, ci cu foarte bune realizări narative. Poate și din cauza
PROZATORI CU ŞTAIF. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_402]
-
mai confuză, ne-a apărut o profă de română de care m-am îndrăgostit. Doamna Pordea. Minunate ore făcea. Nu “dictăm comentarii și le cerem elevilor să le învețe pe de rost”, nu tu alte metode de predare lemnoase, deja clasicizate. Pur și simplu ne punea să citim textele din bibliografie (romane, poezii, proze, ce era în programă), după care le discutam în clasă. Discutam ce discutam, descopeream împreună ce era de descoperit, iar la final ne trezeam că primim și
De ce nu m-am mai făcut doctoriță by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20789_a_22114]
-
clinice, trăiesc numai prin spectacolul de sarcasm pe care-l întrețin mocnit. Puțini sunt cei care scapă neatinși de maliția ageră a rafinatului prozator. Având un asemenea alibi aflat la vedere, tirul poate continua nestingherit. Cu precădere în direcția, demult clasicizată exegetic, a tatălui: "27 martie. A treia zi de aniversare a nașterii mele. Ziua în care acum cincizeci de ani, pe 14 stil vechi, Ion Luca din neamul Caragiali merge la Oficiul stării civile și înscrie, prin bunăvoință, un prunc
Memoria lui Mateiu Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8327_a_9652]
-
gesturilor risipitoare și a redundanțelor de tot felul, el a fost, în esență, un experimentator, un cercetător aplicat și cu tentația anonimatului, al tuturor componentelor pe care le implică actul de creație. Fixat, aparent, în bidimensionalitatea fizică și în coordonatele clasicizate ale spațiului picturii, în realitate Mitroi s-a adîncit în cea mai severă investigație a generozității și a limitelor limbajului, precum și în aceea a capacității omenești de a cunoaște atît lumea exterioară, cît și propria sa vocație de a colora
Singurătatea lui Florin Mitroi(II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8152_a_9477]
-
unei tipologii bine conturate, Corto Maltese nu putea ieși din chingile prestabilite. Și atunci, cum se explică puternica lui individualizare? Raporturile cu femeile constituie un bun punct de plecare pentru a pune în evidență încălcările, reinterpretările și devierile de la formula clasicizată. Una dintre cele mai importante diferențe față de modele o constituie abundența personajelor feminine. În literatura-standard, eroul păstra, chiar în mijlocul celor mai înfierbântate aventuri, fie și sporadic, superficial, legăturile cu femeia identificată drept stăpână a inimii. Niciun semn de continuitate, de
Iubitele lui Corto Maltese (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4241_a_5566]