69 matches
-
considerat relevantă o clasificare nu atât după tiparele strict gramaticale, cât după valorile pragmasemantice, în măsura în care acestea reflectă mai bine dinamica utilizării elementului alde. Valorile semantico-pragmatice principale ale construcțiilor cu alde sunt: desemnarea globală a unui grup familial (2.1), desemnarea clasificatoare - comparativă, categorizantă, adesea depreciativă (2.2), utilizarea enumerativă (2.3) și desemnarea individuală imprecisă, adesea ironică (2.4). 2.1. Desemnarea grupului familial ("ai lui"; "familia lui...") Valoarea prototipică din limba veche și populară apare atunci când alde precedă un nume
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
Aveau mulți copii, dar nu aveau vacă (Alexei Vakulovski, tiuk.reea.net), ceea ce ar întări mai curând vechea idee conform căreia construcția (cu valoarea respectivă) nu este limitată regional, ci larg răspândită în limbajul popular (cf. DA). 2.2. Utilizarea "clasificatoare" ("cei de felul lui...", "unii ca...") Sensul clasificator, categorizant al construcției se realizează prin comparație, prin raportare la un prototip 9. Structurile cu alde sunt asemănătoare în această utilizare cu cele comparative (construcții cu ca) sau cu tipare în extindere
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
al construcției se realizează prin comparație, prin raportare la un prototip 9. Structurile cu alde sunt asemănătoare în această utilizare cu cele comparative (construcții cu ca) sau cu tipare în extindere, dezvoltate prin folosirea invariabilă a substantivelor gen, tip10. Valoarea clasificatoare se manifestă în relația operatorului alde cu mai multe tipuri de centre: nume proprii, dar și substantive comune, pronume personale sau demonstrative cu sens "neutru", generic (astea, acestea, alea). Demonstrativele și pronumele personale sunt centre predominant deictice care pot avea
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
în relația operatorului alde cu mai multe tipuri de centre: nume proprii, dar și substantive comune, pronume personale sau demonstrative cu sens "neutru", generic (astea, acestea, alea). Demonstrativele și pronumele personale sunt centre predominant deictice care pot avea și interpretare clasificatoare, categorizantă, decodabilă contextual 11. Utilizarea clasificatoare prototipică presupune un reper individual și stabilirea, prin raportare la acesta, a unei clase. Valoarea de plural (care apropie acest uz de cel discutat sub 2.1) este și în acest caz integral atribuită
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
multe tipuri de centre: nume proprii, dar și substantive comune, pronume personale sau demonstrative cu sens "neutru", generic (astea, acestea, alea). Demonstrativele și pronumele personale sunt centre predominant deictice care pot avea și interpretare clasificatoare, categorizantă, decodabilă contextual 11. Utilizarea clasificatoare prototipică presupune un reper individual și stabilirea, prin raportare la acesta, a unei clase. Valoarea de plural (care apropie acest uz de cel discutat sub 2.1) este și în acest caz integral atribuită de operatorul alde, plasat în antepunere
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
este și în acest caz integral atribuită de operatorul alde, plasat în antepunere față de un nominal cu formă și sens de singular. Când reperul însuși este plural (în special în cazul pronumelor personale sau demonstrative: alde voi, alde ăștia), valoarea clasificatoare se poate confunda cu aceea de marcare a impreciziei (vezi 2.3). Semantic, raportarea la referentul-reper presupune o ambiguitate sistematică: clasa stabilită include reperul (de-alde Ion = "Ion și alții ca el") sau îl exclude (de-alde Ion = "alții decât
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
ca el"). Intervin, pentru decodare, informații pragmatice: evident, un reper imaginar, fictiv sau noncoocurent referențial cu categoria invocată, permite doar interpretarea exclusivă. Reperele exprimate prin pronume (eu, voi, acesta etc.) sunt cele mai ambigue și mai dependente de context. Utilizarea clasificatoare, una dintre valorile de mult înregistrate ale lui alde, este foarte bine reprezentată în limbajul actual. 2.2.1. De + alde + N (nume propriu, formă de singular) Structura clasificatoare tipică are ca prim element prepoziția de. În structura de + alde
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
etc.) sunt cele mai ambigue și mai dependente de context. Utilizarea clasificatoare, una dintre valorile de mult înregistrate ale lui alde, este foarte bine reprezentată în limbajul actual. 2.2.1. De + alde + N (nume propriu, formă de singular) Structura clasificatoare tipică are ca prim element prepoziția de. În structura de + alde + N (DA, cf. GA I: 177), considerând că alde + N desemnează un grup, în baza unei calități comune, de are o valoare ambiguă, între partitiv și clasificator. Valoarea clasificatoare
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
clasificatoare tipică are ca prim element prepoziția de. În structura de + alde + N (DA, cf. GA I: 177), considerând că alde + N desemnează un grup, în baza unei calități comune, de are o valoare ambiguă, între partitiv și clasificator. Valoarea clasificatoare este totuși dominantă aici (cf. Nedelcu 2007a). Exemplul de mai jos ilustrează destul de clar sensul categorizant, pe care locutorul îl explică și îl parafrazează: Jijinho vrea de-alde Shevchenko la Steaua. Conform prosport, Dragomir a declarat la emisiunea Fanatik difuzată
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
Nobelul românesc); Alde Păunescu și Vadim (...) se lăfăie în Senatul României (G. Liiceanu, Ușa interzisă); Ne-au asurzit alde Sorin Panțiș, Radu Scârbu, Mureșan, Babiuc, Remeș, Ciumara și ceilalți (Ședința Camerei Deputaților, 1.XI.2005). Această construcție, intermediară între valoarea clasificatoare și cea de desemnare individuală imprecisă (vezi 2.4)15, este extrem de frecventă în limbajul actual din presă și internet. Pare a fi și cea mai răspândită în ziarele din Transilvania (în care atestările lui alde sunt considerabil mai puține
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
conține operatorul alde are sens singular (reflectat și de impunerea acordului la singular). Așa cum am arătat mai sus, în contextele care nu presupun acord, deci nu diferențiază clar între plural și singular, se manifestă ambiguitatea fundamentală între valoarea de desemnare clasificatoare a unui grup prin referire la individul reprezentativ (2.2.1) sau a individului însuși, prin evocarea statutului său reprezentativ (2.4.2). În asemenea cazuri, doar contextul și cunoștințele extralingvistice comune interlocutorilor decid dacă atitudinea depreciativă privește un prototip
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
determinat, individualizat). De fapt, din punct de vedere pragmatic, expresiile indefinite din exemplele de mai sus sunt fie explicitate de continuarea enunțului, fie aluzive, deci au - contextual - proprietatea referențialității, pe care o presupune folosirea operatorului alde. În asemenea cazuri, valoarea clasificatoare se reduce totuși, accentuându-se în schimb marcarea impreciziei. 3.2.3. Articularea proclitică Secvența (de-)alde a fost identificată în structuri sintactice care îi atestă unitatea și disponibilitatea combinatorie. Secvența primește articol nehotărât sau hotărât proclitic: Nu putem accepta
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
considerăm că rolul de subordonare îi revine totuși acesteia (oameni de-alde noi), în construcțiile similare fără de operatorul alde a căpătat o funcție similară adverbului de comparație cu comportament de prepoziție ca: oameni alde noi. Această valoare - legată de utilizarea clasificatoare a lui alde - se întâlnește în limba actuală mai ales cu pronume personale: bărbați alde mine (club.neogen.ro, 21.II.2008); Erau sute de clienți alde mine (contrafort.md); un străin alde mine - arab, musulman, reprezentant al unei alte
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
corpus de texte recente, s-a putut constata că în limba actuală standard (cu note colocviale) se întâlnește destul de rar valoarea regională (populară) a lui alde, de desemnare globală a unui grup familial, fiind, în schimb, mult mai prezentă desemnarea "clasificatoare" ("categorizantă", comparativă, adesea depreciativă): (de-)alde N = "cei de felul lui N", "unii ca N.". Foarte răspândit - și caracteristic pentru alde în limba actuală - este rolul de marcă de imprecizie și distanțare ironică în desemnarea individuală. Între faptele semnificative de
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
de marcă de imprecizie și distanțare ironică în desemnarea individuală. Între faptele semnificative de dinamică a limbii au fost înregistrate și unele particularități ale structurilor sintactice în care intră grupul nominal care cuprinde nedefinitul alde (prezența prepoziției de, cu valoare clasificatoare sau partitivă, impunerea acordului la singular sau la plural, preferința pentru secvențe coordonate enumerative), precum și tendința lui alde de combinare cu grupuri nominale al căror referent e nonpersonal (cu centrul pronume nehotărât, substantiv comun, abstract, sintagmă citată etc.). Din punct
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
elipsă a adjectivului din sintagma nominală e relevat de Bally (1951: 278): E un frig......! e de o frumusețe.....!, în care adjectivul "mare" e compensat prin intonație. 8 Pană Dindelegan (2003c: 27-28) prezintă aspectele legate de substantivizarea adjectivelor determinative (individualizatoare/clasificatoare) și calificative (evaluative), semnalând și testele caracteristice pentru statuarea celor două mari clase de termeni. 9 Membrii organizațiilor politice sau reprezentanții orientărilor ideologice sunt, în general, denumiți prin adjective substantivizate: social-democrații, liberalii, conservatorii, islamiștii, radicalii etc. (vezi Stoichițoiu Ichim, 2006a
[Corola-publishinghouse/Science/85031_a_85817]
-
pe iroquois, remarcase imediat că un același termen, prin care ei își desemnau sau se adresau unui neam putea să grupeze indivizi care ocupau locuri foarte diferite în arborele genalogic și în tabelul alianțelor. El a propus noțiunea de rudenie clasificatoare, utilizată încă și astăzi. Pentru a-și organiza viața socială, diverse societăți umane au impus o ordine datului biologic. Prin urmare, trebuie să studiem, caz cu caz, terminologia rudeniei, regulile de descendență, de căsătorie, de rezidență. Dar putem privi aceste
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
de ceva sau de cineva, inconstant); fricosul/temătorul (copleșit și descurajat de complexitatea și dificultatea sarcinilor). Tipologiile stilurilor de conducere, oricât de numeroase și de diversificate ar fi ele, au o mare importanță teoretică și practică. Răspunzând exigențelor de raționalitate clasificatoare, ele permit identificarea, denumirea și localizarea fluxului indefinit de acte comportamentale, dând, în felul acesta, sentimentul (iluzoriu sau nu) înțelegerii multiplicității și varietății individuale. Totodată, tipologiile satisfac narcisismul celui care are acces la ele, deoarece îi permit să se cunoască
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
ultimul rând, de voința patronatului de a permite sau nu participarea angajaților la procesele decizionale. Ca urmare, literatura de specialitate întâmpină mari dificultăți în ordonarea și clasificarea acestora. În unele lucrări le întâlnim chiar enumerate sau analizate fără nici o intenție clasificatoare. Cum însă clasificarea, oricât de dificilă ar fi, pune ordine într-o realitate dată, sugerează asemănări și deosebiri, și, mai ales, facilitează analizele profunde și diferențiate, recurgerea la ea devine o necesitate. Ne vom referi, de aceea, la câteva încercări
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de naștere. Fie că este abordat ca un sistem de dominație sau ca un mod de gândire, suntem confruntați cu un fenomen istoric, a cărui apariție este observabilă În Europa la Începutul modernității, Înainte chiar de primele elaborări ale noțiunii clasificatoare de „rasă umană”. Apărut ca o invenție occidentală, rasismul s-a universalizat apoi ca ideologie și ansamblu de practici socio-politice. Schemele sale constitutive au fost difuzate peste tot În lume de imperialismul colonial, de sistemul sclavagist și de naționalismul xenofob
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
să epurăm”, „să eliminăm”. În acest stadiu, continuitatea dintre etnocentrism și rasism pare să sară În ochi. În epoca modernă, dezumanizarea celuilalt se desăvârșește prin fabricarea politico-științifică a categoriilor de „ființe subumane”, adică de cvasi-animale. Inventarea „subumanității”, „etichetată” de știința clasificatoare, este fața Întunecată a umanismului modern, reversul său negativ, legitimat de ideologia progresului, apoi de evoluționismul cultural de la sfârșitul secolului al XIX-lea (Poliakov, 1971, și Taguieff, 2002). Dacă definim prejudecata rasială În modul cel mai larg cu putință, prin
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
recunoscute ca atare, duc la extinderea teoriei modernitare (Împotriva modelului ultrarestrâns al lui Lévi-Strauss): pe de o parte, atribuindu-i ca obiect modurile de excludere bazate pe „sânge”, ereditate sau culoarea pielii În contexte culturale ce au precedat epoca gândirii clasificatoare, de la mijlocul secolului al XV-lea și până la Începutul secolului al XVIII-lea; pe de altă parte, punând pe primul plan problema relațiilor dintre o serie de practici sociale de excludere (segregare, discriminare) sau de dominare (colonialism, sclavagism) și configurațiile
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
secolului al XIX-lea (Todorov, 1989; Taguieff, 1988 și 2002). Raportarea la „sânge” a precedat raportarea la „rasă” În sens clasificator; obsesia amestecului și a „purității descendenței” a făcut să apară un imaginar protorasist, cu mult timp Înainte de crearea categoriei clasificatoare a „rasei umane” și de elaborarea unei scale uniliniare care să permită, În numele științei (care a furnizat principiul determinismului biologico-rasial al aptitudinilor) și al ideii de progres, ierarhizarea „raselor” identificate, conform unui model rapid standardizat (de sus În jos: albii
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
grecesc méros "parte"), pentru a denumi relația dintre parte și întreg. Aceasta se deosebește de hiperonimie prin faptul că meronimele (părțile care constituie un întreg) nu posedă în mod necesar proprietățile întregului, ca în relația hiperonimică, care vizează o relație clasificatoare (ogar - cîine), ci, din contra, ele manifestă o solidaritate materială sau conceptuală (velă - navă). Această relație a fost observată pe terenul retoricii, atunci cînd s-a studiat sinecdoca, figură prin care, prin relația parte - întreg, se valorifică posibilitatea unor substituții
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
identificării celor două dimensiuni, axelor sintagmatică și paradigmatică definite de către Saussure. Relectura structuralistă a modelului de clivaje apare astfel nu doar legitimă în raport cu concepția lui Stein Rokkan, dar și mult mai clarificatoare față de căile cotite ale demersului parsonian. Întreprinderea noastră clasificatoare se înscrie astfel în descendența directă a demersului lui Rokkan care l-a aprobat la vremea lui, ca și a demersului marxismului sociologic definit de către Seymour Martin Lipset. Am încercat deci să precizăm perspectiva lui Rokkan distingând, pe de o
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]