102 matches
-
reveriile thanatice, bântuite de spectrele unor sinucigași iluștri din istoria poeziei. Contactul cu emisarii thanatosului duce la o îndepărtare progresivă de lume, generează închiderea în sine, face ca reveriile să devină (dacă se poate spune așa) mai reale decât realitatea, claustrată în această lume fantasmagorică, poeta descoperă astfel purgatoriul unei singurătăți apăsătoare, care nu exclede însă viziunile, iluminările de sorginte rimbaldiană. Singurătatea se asociază cu încetinirea până aproape de colaps a ritmurilor vitale, cu reducerea vieții interioare la o simplă succesiune de
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
a lui G. Călinescu (criticul și istoricul literar, dar și romancierul cu al său „ochi de estet”) asupra artei. Bursierul era deja un devorator de biblioteci, însă nu trebuie să ni-l închipuim, în bulimia sa culturală, ca pe un claustrat de bună voie între metereze de manuscrise și cărți: „Plimbă-te dea lungul Tibrului, fă poezii, nu te oblig să faci nicio lucrare”, i-ar fi spus însuși Vasile Pârvan (același, totuși, care l-a introdus la Institutul „De Propaganda
O idilă giocosa by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/3012_a_4337]
-
largă nu este o consolare. Pe lîngă ele, revin de unde am plecat, icoanele domnului Bucurenci șunt o furtună într-un pahar cu apă. @ Fane spoitorul spoit și raspopit.N-as vrea să mă cobor la nivelul logicii tale de trilobit claustrat sub milioanele de tone de piatră care s-au adunat deasupra lui, din paleozoic incoace.Dar nu mă pot abtine.Mai frustratule, dacă eu am penis și tu nu mai ai, pt că ți l-a tăiat Ciomu sau ți
Pictura quasi scriptura by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83009_a_84334]
-
Întâmplare măruntă avea să fie preludiul unui șir de evenimente incredibile, al căror ecou, Încă, nu s-a stins cu totul. Nu va ști nimeni, niciodată, ce a determinat-o pe bătrâna doamnă să abandoneze solitudinea severă În care se claustrase timp de trei decenii și să accepte apropierea unor străini de acele locuri și, mai cu seamă, de ea Însăși. Fapt este că În vara anului următor, În iulie 1946, Noel (fost Nicolae) Corbu și soția erau deja legatari universali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
frații. Supus unor maltratări fizice și psihice permanente în orfelinatul unde este plasat, el devine o brută insensibila și refractara chiar la bunele intenții ale unora din anturajul lui. Evadarea lui nu-i schimba prea mult statutul de oprimat și claustrat de toate nedreptățile ce i se fac. Chiar și atunci când, cu trecerea anilor, fizic devine mai puternic, își manifestă furiile doar sporadic, în mintea lui revenind mereu episoadele din trecut, în care a avut parte de tandrețe numai din partea sorei
TRAGEDIE SI TRIUMF DE LIGIA SEMAN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 144 din 24 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361159_a_362488]
-
poate imaginea cea mai expresivă pentru sugestia deriziunii simbolurilor sacre, biblice, la care s-a ajuns. Tragedia maternității eșuate, se scufundă în mocirla dilemelor legislative ale sistemului autocrat și neîndurător : naștere precoce sau avort ?! Oare cum e atunci când o adolescentă, claustrată într-un spațiu domestic tulbure și nedeslușit, fuge pe fereastră către lumea mare, unde găsește porțile realității ferecate și de neînțeles? Ce taine de viață și de moarte ascund frumoșii tineri schiori și cum arată zborul frânt? Un vis romantic
METAFORA NARATIV GERMINATOARE de SUZANA DEAC în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357279_a_358608]
-
sete androginică bacteriile castanii, metaforele. Caii verzi au pene pământii și celeste, ce penetrează subconștientul lectorului naiv. Aceștia zburdă pe pajiștile pantagruelice, unde sunt așezate ca la un bufet suedez: anotimpurile, transcedentalul, jocul rebel cu singurătate și cenușă și marea claustrată în borcane de gem. Caii aceștia verzi îi văd ca niște amerindieni statuari, sculptați de Cristos pe sânii curenților verticali pentru repetabilizarea dinamismului stilistic absurd. Ei au tabieturi solare , crampe artistice și crăpături deocheate, prin care pătrunde singurătatea . Caii verzi
CAI VERZI PE PEREȚI de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340235_a_341564]
-
e cea mai mare problemă a mea - lipsa de timp”. Se pare că nu numai după, ci și în timpul cărții, cel interior, desigur, se simte acut această lipsă - timpul există doar ca structură - o structură foarte rigidă, menită parcă să claustreze ceea ce e cu adevărat plăcut, și care e, „nu-i așa” exact ceea ce nu ar fi vrut să fie - limbajul poetic, colorat până în măduva cuvintelor cu un idealism dintre cele mai rare. I se imputa tocmai această lipsă de control
Boris Pasternak: Dr. Jivago. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339306_a_340635]
-
Străzile au aromă de jeleu. Semafoarele au miros iaurtic. E o noapte cu mult sarcasm, tendoanele primăvăratice mârâie. Înaintez prin laptele urban. Cearcănele lunii fac țăndări inimile rebele. Tunetele trag fermoarele temătorilor. Florăriile mi se par niște nave spațiale ce claustrează holocaustic gingășia și parfumul terestru. Simt coroanele cu flori artificiale cum îmi behăie prin mărțișor. Simt sicriele de pe 13 Decembrie , smălțuindu-mi identitatea. Ce noapte excelentă! Excelentul meu e totul: o mască, două măști, trei, patru, totu-i pentru mine
MIHAELA DOINA DIMITRIU [Corola-blog/BlogPost/372392_a_373721]
-
Străzile au aromă de jeleu. Semafoarele au miros iaurtic. E o noapte cu mult sarcasm, tendoanele primăvăratice mârâie. Înaintez prin laptele urban. Cearcănele lunii fac țăndări inimile rebele. Tunetele trag fermoarele temătorilor. Florăriile mi se par niște nave spațiale ce claustrează holocaustic gingășia și parfumul terestru. Simt coroanele cu flori artificiale cum îmi behăie prin mărțișor. Simt sicriele de pe 13 Decembrie , smălțuindu-mi identitatea. Ce noapte excelentă! Excelentul meu e totul: o mască, două măști, trei, patru, totu-i pentru mine
MIHAELA DOINA DIMITRIU [Corola-blog/BlogPost/372392_a_373721]
-
Străzile au aromă de jeleu. Semafoarele au miros iaurtic. E o noapte cu mult sarcasm, tendoanele primăvăratice mârâie. Înaintez prin laptele urban. Cearcănele lunii fac țăndări inimile rebele. Tunetele trag fermoarele temătorilor. Florăriile mi se par niște nave spațiale ce claustrează holocaustic gingășia și parfumul terestru. Simt coroanele cu flori artificiale cum îmi behăie prin mărțișor. Simt sicriele de pe 13 Decembrie , smălțuindu-mi identitatea. Ce noapte excelentă! Excelentul meu e totul: o mască, două măști, trei, patru, totu-i pentru mine
ELOGIU DESPRE EXCELENT! de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372388_a_373717]
-
se apropia de fereastra dinspre Dunăre, aproape că devenea una cu ea, privind lung spre casa de pe celălalt mal, unde stătea mătușa, sora tatălui, care avea trei copii de vârstă apropiată cu a ei și care cu siguranță nu erau claustrați în casă la ora prânzului pentru odihna obligatorie. Nu știa, dar avea să afle curând, că bunica o urmărea cu gelozie crescândă pe sub gene, nemulțumită că nepoatei nu-i place să stea cu ea și preferă compania verișoarelor și-a
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
situație materială foarte bună. Acum se crede un adevărat senior pe domeniul soției și vrea să intre în diplomație, dar este refuzat discret de Titulescu. Convins că este un neînțeles, cu visurile eșuate, Mateiu I. Caragiale devine un singuratic, se claustrează în locuința sa, construindu-și un univers propriu. Solitar, trăind himeric, își făurește o emblemă de aristocrat sub deviza: cave, age,tace (ferește-te, lucrează, taci). Am trecut prin viața lui pentru faptul că existența lui s-a răsfrânt sugestiv
MATEIU I. CARAGIALE-ROMANCIER de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345437_a_346766]
-
aerului, focului, pământului și apei, cu care se ajută ori de câte ori este nevoie, fiind totodată în armonie deplină și cu celelalte fortele ale naturii. Își dezvoltă capacitățile mentale, folosindu-se de peșterile adânci ale munților, unde se privează senzorial și se claustrează ani și ani de zile. Studiaza alchimia, biologia, botanica, filozofia, geografia, geologia și cartografia, istoria. Cunoaște toate limbile pământului; înțelege graiul animalelor și le vorbește. Este scriitor și poet, meșteșugar, studiază mineralele și este creator de vrăji și farmece. Studiază
PELASG FIUL CERULUI ȘI AL PĂMÂNTULUI- MAGUL DIN CARPAȚI (I) de ARON SANDRU în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369153_a_370482]
-
ce i-a devenit Mentor ! După ce-a primit Botezul (exact în a 7-a zi), Oamenilor despre DOMNUL, a-nceput a le vorbi ! Aflând tatăl (Palemon), îndată s-a întristat... Și certându-l cu asprime, în casă l-a claustrat... Și i-a trimis o păgână (fecioară cu chip frumos) Erotic să-l ispitească și să renunțe la CHRISTOS... Dar Daria din Atena, nu doar că a eșuat Dar crezând Sfânta Scriptură, în CHRISTOS s-a Botezat ! Și făcut-au
SF.MC.HRISANT, DARIA ȘI CLAUDIU de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374227_a_375556]
-
zvâcnind în păsări” etc. O a treia temă, confluentă cu primele, este copilăria și satul magic și mirific, resuscitate nostalgic, dar sobru, prin secvențe semnificative de tablou sau prin frânturi de irepetabile trăiri. În fine, solitudinea, în care poetul se claustrează de fapt spre a-și putea rumina amintirile suav-melancolizante. În toate cazurile, expresia e concentrată, tinzând nu întâmplător spre forma extremă și insolită a haikuului. SCRIERI: Memoria toamnei, Cluj, 1973; Dimineți rituale, Cluj-Napoca, 1980; Liniștea golfului, Cluj-Napoca, 1988; Soarele din
ANDRONIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285362_a_286691]
-
a avertismentului său, Curtius a tăcut, înțelegând că în planul acesta singura nădejde rămânea în cei câțiva depozitari ai culturii cărora le revenea sarcina de a-i conserva germenii pentru o eventuală renaștere viitoare. De aceea, el însuși s-a claustrat în munca de benedictin a elaborării marii lui cărți Literatura europeană și Evul Mediu latin. Altceva nu mai era de făcut, din punctul lui de vedere. (Dar asta însemna, desigur, și încredere în alte forțe, conștiente și organizate, care acționând
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ample ce reiau motive biblice (Eva, Iuda), glosează tema ciclurilor istorice (Lumile, Civilizația) sau deplâng, în urma unei fervente căutări eșuate, absența divinității, a Logosului. Ca atitudine - și cu reflexe izomorfe în stil - poetul se vădește un dual: melancolic și exuberant, claustrat în faldurile tăcerii sau coborând frenetic, vitalist „în stradă”, visător și atent la urgențele veacului, ca în versurile din Viața sau ca în poemul Războiul, cu infiltrații de tip expresionist: vorbește de o „lume nouă”, exaltând civilizația, dar întrezărindu-i
SAULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289513_a_290842]
-
reversibil. Iona se înjunghie cu un cuțit, căutându-și scăparea simbolică înlăuntru, adică, așa cum precizează el însuși, „invers”. Una din căile „inverse” este anamneza. În Paracliserul protagonistul dăruiește trecutul propriei ființe unei catedrale noi - lipsită de memorie - înainte de a pieri claustrat pe vecie în clădire, într-un incendiu purificator. În Matca soluția este continuitatea biologică, realizată cu orice preț. Într-un final sugestiv moartea se confundă cu nașterea, „înălțarea” pruncului nou-născut este plătită cu scufundarea mamei în apele unui potop, ce
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
și pipernicitul diavol...”. Lanțul continuității nesfârșite trece prin moartea netranzitivă a insului, și nu aceleași frunze renasc, nu aceleași păsări se întorc, îndrăgostiții se despart și se uită, iar povestitorul eternei istorii, bătrân, cu frica de moarte „intrată în nări”, claustrat în strâmtoarea implacabilă a destinului, se lamentează de „risipirea”, la moartea sa, a lumii și a Creatorului: „Doamne,/ Dacă stă în puterea mea/ Să te păstrez,/ Ce voi face cu tine/ Când lut voi fi?” În așternerea văilor, volum retrospectiv
OANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]
-
spune o istorie este un dar înnăscut, ireductibil. Există în critica literară un echivalent al acestei însușiri și ca și aceasta se localizează într-o structură de creator. D. Micu este în critica noastră printre puținii ei posesori. LUCIAN RAICU Claustrat de bunăvoie în universul lecturii, criticul se simte condamnat să amâne mereu adevărata Citire. Construcția operei sale e determinată ea însăși de rigorile profesiei (,,nu am citit nimic la întâmplare”), plăcerea alegerii fructului oprit e substituită de ,,lectura obligatorie” impusă
MICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
tip tradițional și idealizat, spre deosebire de un Gib I. Mihăescu, care ilustrează tipul antieroului. Privind propria povestire „cu ochi înnoptați” (Într-o zi de primăvară), A. o resimte în mod evident ca pe o echilibrare în singurătatea în care s-a claustrat. Faptul este vizibil după primul război, în povestiri manieriste precum Vestea, O scrisoare la vlădica. Mai ales în intervalul 1906-1916, martorul obișnuit al povestirilor, adesea chiar povestitor, este un preot. În alte numeroase cazuri este chiar personaj, preot de țară
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
două pasiuni ale autorului simbologia "totemică" (vezi bestiarul fabulos din Grădina de dincolo) și colajul intens vizualizat de tâlcuri ale omenescului infuzează paginilor de acum un mister psihologic pe cât de generos în cheile decodării, pe atât de orgolios (pentru că inițiatic) claustrat în efigii imposibil de tradus monovalent. Comisionarul este o dilemă oarecum confină Căderii lui Camus; o parabolă morală "gardianul" și "victima" pazei lui labirintizând dialogal pe tema sinuciderii ca libertate sau ca temniță, ca anulare sau realizare prin eșec a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cu seamă) Jocurile Daniei, un roman a cărui textură narativă s-ar putea dilata la nesfârșit. În Ioana nici peisajul aspru-vîrtos al Cavarnei, nici perspectiva infinit schimbătoare a mării nu modifică imaginea unui spațiu închis, în care personajele s-au claustrat cu bună știință, încercînd apoi, inutil, o evadare (de care sunt tot mai mult convinși că nu este posibilă, încît definitorie pentru psihologia eroilor va fi nu voința de a evada, ci mimarea ei). Care este conflictul din Ioana? "Doi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
două pasiuni ale autorului simbologia "totemică" (vezi bestiarul fabulos din Grădina de dincolo) și colajul intens vizualizat de tâlcuri ale omenescului infuzează paginilor de acum un mister psihologic pe cât de generos în cheile decodării, pe atât de orgolios (pentru că inițiatic) claustrat în efigii imposibil de tradus monovalent. Comisionarul este o dilemă oarecum confină Căderii lui Camus; o parabolă morală "gardianul" și "victima" pazei lui labirintizând dialogal pe tema sinuciderii ca libertate sau ca temniță, ca anulare sau realizare prin eșec a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]