102 matches
-
cu utilul, așa cum stipulaseră autorii antici, îndrăgiți și imitați de scriitorii medievali și renascentiști. Cartea devine refugiu și alinare, remedia amoris 125, consolare, sprijin, sfat, ba chair modalitate de salvare dintr-o societate ce izolează și condamnă la solitudine femeile claustrate între zidurile caselor. Se evidențiază în acest cuvânt introductiv al Decameronului imaginea femeii care guvernează universul intim al autorului: ea știe să trezească sentimente copleșitoare, dureroase, dar stârnește și compasiunea și admirația, ei îi este închinată capodopera boccaccescă. Femeia joacă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
împotriva bărbaților, discursul ei se supune regulilor vremii, adică păstrează nota masculină, nu este un discurs feminin.334 Poate de aceea uneori pledoaria femeii este fie pro fie anti-feministă, sunt unele dihotomii în părerile ei, care stâtnesc nedumerirea naratarului. „Rămâne claustrată în închisoare limbajului masculuin” 335 , vocea ei nu se poate distanța prea mult de autoritățile patriarhale și de aceea eșuează, textele invadându-i monologul și stabilind mereu punctele de plecare în argumentația femeii, în cele din urmă este învinsă de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de-a cincea povestiri din ziua a șaptea: „orișice bărbat gelos întinde zeci de curse nevestei lui și zi de zi nu face altceva decât să-i pregătească cu multă râvnă moartea.” 877, ea compătimindu-le pe femeile ce sunt claustrate forțat în case, obligate doar să muncească, fiind private de libertate și de bucurii. Un negustor bogat din Arminio, protagonist în nuvela rostită, era atât de devorat de gelozie încât îi interzicea soției participarea la petreceri, la slujbele religioase, ba
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
învinețite de duritate...281. Fără îndoială, Emanuel este un personaj a cărui inima s-a cicatrizat în urma experienței pe care o trăiește. Imobilitatea sa, benefică scriiturii pe de o parte, este potrivnică iubirii, personajul ajungând să se autoizoleze, să se claustreze în singurătate. Relația cu Solange suferă din cauza incapacității personajului de a iubi. Analizând proza Hortensiei Papadat-Bengescu, Nicolae Manolescu distingea, în Istoria critică a literaturii române: 5 secole de literatură, între ,,sufletul senzorial" și ,,sufletul sentimental": ,,În afara senzației imediate (sângele în
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
care o va experimenta Emanuel, efect al nevoii unei alte identități, este părăsirea sanatoriului. Emanuel, la fel ca cei care vor părăsi acest sanatoriu, în viață Ernest și Tonio, va simți dureros efectele spațiului în care au dorit să se claustreze. Influența sanatoriului lasă urme și asupra celor sănătoși, nu numai asupra celor bolnavi. Aproape că cei sănătoși devin mai bolnavi decât bolnavii adevărați. În acest sens, Solange va experimenta viața după Emanuel metamorfozându-se într-un bolnav autentic. Inima sa
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
doi autori nu ne-o dă lumea în care aceștia se situează, ci dimpotrivă, ,,lumile" pe care le creează odată cu traversarea propiilor limite, ,,nivelurile de realitate" și de ,,percepție" în care aceștia se situează. Literatura universală abundă în personaje damnate, claustrate în spațiul îngust al celulei din care pot evada doar prin crearea unor lumi imaginare. Și E. A. Poe, în una dintre narațiunile sale, Hruba și pendulul, prezintă situația unui condamnat la moarte, în timpul Inchiziției care creează astfel de lumi onirice
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
zvâcnind în păsări” etc. O a treia temă, confluentă cu primele, este copilăria și satul magic și mirific, resuscitate nostalgic, dar sobru, prin secvențe semnificative de tablou sau prin frânturi de irepetabile trăiri. În fine, solitudinea, în care poetul se claustrează de fapt spre a-și putea rumina amintirile suav-melancolizante. În toate cazurile, expresia e concentrată, tinzând nu întâmplător spre forma extremă și insolită a haikuului. SCRIERI: Memoria toamnei, Cluj, 1973; Dimineți rituale, Cluj-Napoca, 1980; Liniștea golfului, Cluj-Napoca, 1988; Soarele din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285362_a_286691]
-
și în centrele de detenție din Ungaria. Această răspîndire regională, est-europeană a fost facilitată de caracterul simbolic al folclorului penitenciar. În versuri de genul celor citate este condensată o explicație a destinului unor categorii de oameni. Ele descriu condiția umană claustrată în spatele zidurilor, într-o formă artistică, reușind să surprindă sentimente și atitudini specifice: nedreptatea, ura, răzbunarea, suferința, disperarea, izolarea, dragostea, resemnarea etc. Poezia carcerală comportă două dimensiuni: o coordonată spirituală desemnînd relația personală și personalizată instituită între deținut și divinitate
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
un stindard propriu. În ianuarie 1928, întreprinde o călătorie la San Remo, pentru a-l întâlni pe Nicolae Titulescu, pe atunci ministru de Externe, și a-i solicita sprijinul în obținerea unei funcții diplomatice. Refuzat, C. devine un singuratic, se claustrează între zidurile locuinței sale, își făurește chiar și o emblemă aristocratică, reprezentând doi îngeri de-a dreapta și de-a stânga unei coroane, sub care așază deviza: Cave, age, tace („Ferește-te, lucrează, taci”). Apariția lui în viața cotidiană a Bucureștiului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
stație sînt preocupați. Absorbiți de gînduri, obsedați de griji. Am părăsit ideea de a localiza scena, imaginea Într o simplă stație de autobuz și m-am gîndit că refugiul (de tramvai) ilustrează mai bine faptul că oamenii sînt izolați și claustrați pe o insulă În mijlocul traficului. La Început, eram tentat să mă ocup de un singur personaj, pe urmă mi s-a părut mai profitabil să adun și să Înghesui pe refugiu mai multe persoane, iar În final să ticsesc refugiul
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
a produs: "Tot așa odată, iar/ La un sfânt prin Făurar, / Ori la Sfinții Mucenici,/ Târla noastră de pitici/ Odihnea pe creastă, sus...": Relatarea are în prim-plan un melc ("Era tot, o mogâldeață/ Ochi de bou, dar cu albeață"). Claustrat în cochilie, melcul s-a izolat de lumea de afară, făcând imposibilă comunicarea prin simțuri. Pentru a lua legătura cu melcul, copilul apelează la magie, la descântecul cu efecte surprinzătoare: "Melc, melc,/ Cotobelc,/ Ghem vărgat/ Și ferecat; Lasă noaptea din
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
naratorul intuiește ceva tainic, nemărturisit. Iată însă că hazardul (un telefon primit de nepot din partea Societății Elene de Matematică și care, de fapt, îl caută pe domnul profesor Petros Papachristos) intervine în elucidarea enigmei unchiului Petros, nu altul decât savantul claustrat în casa de la periferia Atenei. Din acest moment liceanul narator află din gura tatălui său, fratele lui Petros, o versiune generică a biografiei matematicianului grec, începând cu copilul supradotat și cariera sa fulminantă în Germania și terminând cu impasul maturității
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ample ce reiau motive biblice (Eva, Iuda), glosează tema ciclurilor istorice (Lumile, Civilizația) sau deplâng, în urma unei fervente căutări eșuate, absența divinității, a Logosului. Ca atitudine - și cu reflexe izomorfe în stil - poetul se vădește un dual: melancolic și exuberant, claustrat în faldurile tăcerii sau coborând frenetic, vitalist „în stradă”, visător și atent la urgențele veacului, ca în versurile din Viața sau ca în poemul Războiul, cu infiltrații de tip expresionist: vorbește de o „lume nouă”, exaltând civilizația, dar întrezărindu-i
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289513_a_290842]
-
poposit odinioară personalități ale urbei: A. Gorovei, M. Sadoveanu, V. Tempeanu, E. Lovinescu, T.V. ștefanelli, V. Ciurea, A.G. Stino, V.G. Popa și elevul acestuia, poetul Nicolae Labiș. 404 Când Teodor Tatos se lăsa mângâiat de razele soarelui primăvăratec, eu stăteam claustrat Într-o sală mare, cu pereți căptușiți de cărți reci, care nu-mi spuneau nimic, și traduceam, pentru o bucată amară de pâine, cu prețul sănătății ce se șubrezea mereu. 405 Nu se poate spune că am cerut acest loc.
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
masculul sedus Încearcă o poveste de iubire, precum soldații americani În campanie... Nefiind american - slavă domnului! - sper să nu pățesc la fel. „Sâmbătă cu prieteni“, 18 iulie 1998, ora 16,33 31. („“)Cuptor Luna lui Cuptor. Dacă n’aș fi claustrat În cabină, cu siguranță m’aș delecta cu răcoarea unui beci; chiar văduvit de ceea ce adăpostește În mod obișnuit. Căci un beci, cumsecade făcut, adică o cavitate aflată la câțiva metri buni sub pământ, profită de marea inerție termică a
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ne țicnim de tot, născoceam tot felul de fleacuri distractive. Se chema că umpleam timpul, când, de fapt, îl goleam de orice înțeles. Nu toate închisorile au gratii și ziduri de netrecut. Există și închisori profesionale, în care unii se claustrează de bunăvoie, socotind că astfel păcălesc lumea, soarta, slujba. N-a fost singurul birou unde mă grăbeam să mă duc zilnic ani buni, ca pe urmă să nu fac nimic. Dacă adun toți acești ani și pun cap la cap
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
unde se fac asemenea treburi. Mai mult decât atât nu se poate face. Este nemiloasă cruzimea să vrei să ții un copil nevinovat, care a fost adus din România ca să se bucure de soarele bun din Sud, să-l ții claustrat într-un oraș”. Regina își convinge rudele că „după două săptămâni întregi în care tot ce a venit în contact cu St John a fost dezinfectat, nu mai poate fi nici un pericol”. Venirea lui Mihai la Fabron (Nisa) era așteptată
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
un „roman de imobil”, dar și un „roman al perioadei de tranziție” (anii ’90 ai secolului al XX-lea), prezentând o largă deschidere spre cele mai acute probleme ale actualității. Într-un oarecare bloc din Bacăul postdecembrist, un locatar se claustrează în lift, ca schimnicii din vechime care se izolau în pustie sau în peșteri („stiliții” sau „stâlpnicii”, de unde termenul burlesc de „liftnic”), pentru a se dedica meditației spirituale și apropierii de Dumnezeu, oripilat fiind de lumea decăzută în care trăiește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286227_a_287556]
-
putea să fie melancolia. Fața cratilistă a existentului și a creatului îl molipsește pe Antipa de neliniște (o neliniște mascată câteodată de maliție, de ironie, de umorul negru). Între lumea care se iscă din golul amețitor al oglinzii și cea claustrată între fortificațiile domestice ale gravurii lui Janssens, Antipa caută o soluție de echilibru. Pe un perete al casei sale se află semnul balanței 6. Ceea ce poate constata încă de la prima lectură este faptul că universul romanului este invadat de această
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
mă privea pe mine... Totodată, se pregătea o nouă vânătoare de vrăjitoare cam în toată țara și vizând în primul rând pe intelectuali. Or, asta mă privea! Cum de mai puteam să scriu poezii? Eu nu aveam habar de nimic. Claustrat în micul meu „Cabinet rece“, îmbătat de ultima mea dragoste, oarecum detașat de vechii mei prieteni, care nu aveau nici un acces la această fericire a mea, cum de altfel nu aveau nici părinții, căci prietenul meu din urmă îmi impusese
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de bucate, voracitatea exersându-se asupra tuturor textelor, fără alegere. Autorul recurge și la observația unui faimos pedagog care spunea că lectura-viciu este forma cea mai periculoasă a lenei. Ea așază între tine și lume un zid sau un pustiu, claustrând și sterilizând: „Cei atinși de acest viciu nu caută în cărți nici idei, nici fapte, ci simplă defilare a unor cuvinte care să le acopere ochii”. (Lectură viciu, în nr. 50/ 27 mai 1972, p. 5). Alții, leneși mai „pragmatici
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
Deci, efectul oxidativ al biocenozei solului este mai slab decât acela reductiv al plantei, reușind doar să Întârzie reducerea excesivă a mediului, deci somnul plantei. Și tot cantitativ se pune problema și În cele două cazuri: ale plantei libere, respectiv claustrate În asfalt. Nu atât a ei, a plantei, care oricum are acces la energia Soarelui, cât a biocenozei solului aferentă celor două cazuri. Se știe că oxidarea pe care o realizează organismele heterotrofe, evident și acelea din sol, necesită mult
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
reversibil. Iona se înjunghie cu un cuțit, căutându-și scăparea simbolică înlăuntru, adică, așa cum precizează el însuși, „invers”. Una din căile „inverse” este anamneza. În Paracliserul protagonistul dăruiește trecutul propriei ființe unei catedrale noi - lipsită de memorie - înainte de a pieri claustrat pe vecie în clădire, într-un incendiu purificator. În Matca soluția este continuitatea biologică, realizată cu orice preț. Într-un final sugestiv moartea se confundă cu nașterea, „înălțarea” pruncului nou-născut este plătită cu scufundarea mamei în apele unui potop, ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
furia, să te scoată din inerție. Mai mult, orice handicap care te pune în inferioritate e o condiție de binevenită alarmă, fiindcă te încarcă cu motivul unei răbufniri ambițioase. În cazul lui Gheorghe Grigurcu, handicapul s-a numit așezarea geografică: claustrat decenii la rând la Târgu-Jiu („Amarul Târg", cum îl numește cu cochetă tristețe), oraș a cărui platitudine culturală ar fi putut să-i fie fatală, criticul a reacționat pe măsură: s-a revoltat sub forma unei prodigioase activități gazetărești, de unde
Un meticulos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6451_a_7776]
-
o "comoție afectivă" care împinge ființa dincolo de marginile sale naturale, astfel că aceasta se dezechilibrează, se răstoarnă. Poate nu e chiar o pierdere catastrofală a "normalității", o "monstruozitate", "o criză de epilepsie", ci un excedent de trăire, revolta unui intelectual claustrat în condiția sa împotriva servituților acesteia. Un donquijotism ofensiv agita ființa exaltată a junelui Noica, ducîndu-l la suprapunerea teoriei și realului, printr-o delirantă revărsare a reveriei interioare în faptă. E de bună seamă o compensație a pasivității benedictinului, o
Noica între extreme (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8513_a_9838]