254 matches
-
fi captiv în prezentul etern al unei opere de artă9) : Ore, încingeți o horă... Umiliți-mă, ceruri, constelații Cu ale voastre steme, tonuri și spații (Petrecere) Mișcării de expansiune, de cucerire a spațiului poetic, îi corespunde o mișcare inversă, de claustrare. Astfel, Emil Botta parvine la poza (mai profundă, dar suprapunându-se aceleiași "scheme" poetice) de damnat. Conștiința tragică a damnatului, deși prezentă în toată opera Goliatului Dezolării, se accentuează în Versuri (1971) și Un dor fără sațiu (1976). "AFARĂ a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
damnatului, deși prezentă în toată opera Goliatului Dezolării, se accentuează în Versuri (1971) și Un dor fără sațiu (1976). "AFARĂ a fost aruncat ÎNĂUNTRU" este un vers emblematic pentru cea de a doua mișcare, spre interior, a sinelui poetic. Moartea, claustrare supremă, își rostește amenințările. "Cavoul", "sarcofagul", "cimitirul" sunt spații iremediabil închise. Abundă astfel de perimetre care circumscriu ființa poetului: salonul, odaia, țarcul, sfera, cercul, parcul; însăși pădurea devine un spațiu închis ("și intru în al pădurii cavou" El Burlador), însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Poetul nu-și găsește refugiul decât în sine: În mine însumi să încerc a mă strecura, a mă insinua în gol. (Aproape novembre) Dar în sine nu-i decât un gol, o temniță fără ieșire. Trupul, capul devin spații de claustrare: Și boiul meu pământiu și elixirul ochilor mei și aceste coaste-garduri cu parii smulși ( Umbra) Era un cap omenesc, însângerat, cu orbite grele de gol, două vacante lucarne oribile (Un vis) Emil Botta este un penitent al propriului său onirism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Spânzuratul" sunt ipostaze ale unui eu traumatizat, damnat. Ele trăiesc (deși ipoteza de lucru a fost alta) o catastrofă "în negativ". Această poezie ilustrează ceea ce am putea numi un bacovianism întors. Dacă pe Bacovia îl caracterizează o dorință morbidă de claustrare ("stam singur în cavou..."), o spaimă de a nu fi "tras podul de la mal", Emil Botta, ca urmare a unui resort ce acționează cu sens schimbat, cunoaște dezolarea de a întinde un pod care duce în gol, în Absență. Autorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
atitudine ostilă față de statutul de scriitoare, care duce inevitabil la ruperea oricărei punți de comunicare între cei doi. Fără posibilitatea de a se „mișca“, așa cum singură o afirmă, unicul obiect al analizei sale rămâne propria persoană, de unde și abundența prozelor claustrării, în care personajul principal este întotdeauna o femeie închisă, captivă în propria existență, a cărei poziție în lume este cea a spectatorului unor vieți străine. Scrisul devine pentru autoarea Femeii in fata oglinzii un refugiu, un exercițiu eliberator a cărui
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
posibilă o înțelegere autentică. Metaforele locale sunt cărămizi ale metaforei globale: planeta Pământul văzută ca un spălător de internat; o metaforă oarecum oximoronică, deoarece spălătorul ne trimite cu gândul la o acțiune de purificare, pe când internatul sugerează o stare de claustrare. Dar semnificația ei profundă se desprinde abia din ultimul vers Ne ștergem pe față cu moartea și din asemănarea dintre locuitorii planetei noastre și copiii neștiutori care, într-o veselie neghioabă, se stropesc cu apă în spălătorul comun. Revine aici
Zile Marin Sorescu by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9860_a_11185]
-
În ciuda poziției de invidiat, obținută prin decenii de trudă, cel în cauză nu uită că fusese nevoit să-i slujească pe cei puternici, că nu avusese dreptul la un cămin adevărat, chiar dacă intrarea într-un ordin clerical minor nu însemnase claustrare monahală. Încununat cu laurii mult rîvniți, curtat de potentați, susținut de afecțiunea lui Boccaccio, contînd pe sprijinul necondiționat al fiicei nelegitime, bătrînul rămîne un singuratic, acrit în nefericirea lui. Perpetua-i melancolie și stările de umoare neagră (subiacente versurilor și
De la exegeză la ficțiune by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9928_a_11253]
-
de expresivitate și o impresie de cor antic. Răzbate uneori o reținută notă japonizantă și este de remarcat că sobrietatea stilului atinge și momentele senine, de exuberanță. Acest joc dintre alb și negru redă foarte bine și o stare de claustrare cînd desenatoarea își dorește acest lucru, îi îmbracă foarte bine tristețea. Din păcate, România nu are o cultură puternică a benzii desenate cum se întîmplă în Franța și Belgia, - Dodo Niță un mare colecționar și un subtil connaiseur în domeniu
Comment peut-on etre Marjan? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9014_a_10339]
-
la puterea reflexivă, aptă de simbol, acroșînd, dincolo de stratul pitorescului, subiectele unei generalități. Ion Caraion e supus unei cît se poate de adecvate "lecturi politice", care, în poemul intitulat Trib I, din Cimitirul din stele (1971), devoalează, de sub impresia de claustrare teribilă, un motiv concentraționar: Nu există decît pămînt, cer, păsări și stele; dar un spațiu în care păsările trec fără să fie zărite și fără cîntec, în care stelele se tulbură pe traseele lor Ťfără luminăť, poate fi altceva decît
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
pietruite ale goticului până la panoplia doldora de muniții a poeziei). Opera (sau lumea) lui Ioan Es. Pop se preschimbă, așadar, din rugăciune intimă în sacerdoțiu comunitar. Exclusivul și exclusivistul criteriu estetic ajunge o foarte onorabilă unitate de măsură a promovării. Claustrarea e în continuare perfectă, toate porțile de ieșire sunt închise etanș, dar spațiul circumscris de acestea e substanțial și semnificativ lărgit. Iar asta printr-un inteligent artificiu la limita dintre tehnic și intuitiv. Încercați să citiți, pe două brațe de
Pop Art by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9489_a_10814]
-
să vorbească cu cineva, să se lepede de poverile ce apăsau, cu toată greutatea lor, peste inima sa, numai pentru a-și ușura și el conștiința câtuși de puțin. Însă deloc nu se putea îndura, fiindcă îmbrățișase o formă de claustrare extremă, ce și-o dorea a fi neclintită și care îl obliga să rămână cu totul în lumea lui, în singurătate, ca un sihastru-n izolare, supunându-se necontenit și fără împotrivire noianului de gânduri, ce-l asalta și-l
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
oară, calmă, frumoasă, deschizînd poșeta să-i arate actul de naștere al fetei. Imediat, în amintire, se regăsește pe el, fugind îngrozit, rămînînd în tramvai pînă la capăt, căutînd legătura mai veche, femeia care îl umilea în pat, apoi anii..., claustrarea lui, munca istovitoare, orele de plăceri interzise din casa lui Marcu, studentele care îl vizitează uneori, toate fericite că găsesc în el un sprijin, cîte una decepționată, poate chiar din dragoste pentru el că-i observă privirea în timpul orelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ceva ocultism, simbolul cucuruzului și implicațiile lui... chestii ascunse pe care să le interpreteze, să le sucească, dracu’ să-i pieptene. Dacă scrii: „Am luat sticla de bere din frigider și-am golit-o...” - Știu, știu... sticla e simbol al claustrării sau al voinței de închidere, barieră care există în chip imperceptibil, aproape opacă, dar și translucidă, poate simboliza apa primară, dar fără mobilitate... trecerea de la sinele profund la tusea măgărească. *** Am adormit în fotoliu. Târziu, dar nu-mi venea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
le adunăm le-am păstrat doar pentru copii. Ziua, la lumina palidă strecurată prin gemulețele cât o palmă din acoperiș, ocupam timpul copiilor și al meu stăruind cu dictări și stimulându-i cum mă pricepeam mai bine, căci pentru ei, claustrarea era mai greu de suportat decât pentru adulți. În preajma Crăciunului, cele două gemene, Ana și Olga, au plecat într-o dimineață spre colina împădurită și spre seară s-au înapoiat cu un brăduț, cu două buchete de vâsc cu bobițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
să vorbească cu cineva, să se lepede de poverile ce apăsau, cu toată greutatea lor, peste inima sa, numai pentru a-și ușura și el conștiința câtuși de puțin. Însă deloc nu se putea îndura, fiindcă îmbrățișase o formă de claustrare extremă, ce și-o dorea a fi neclintită și care îl obliga să rămână cu totul în lumea lui, în singurătate, ca un sihastru-n izolare, supunându-se necontenit și fără împotrivire noianului de gânduri, ce-l asalta și-l
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
îl invită să-i facă neîntârziat o vizită la redacție și plecă de acasă fără să stea prea mult pe gânduri, bucuros că mai scăpa puțin de apartamentul său confortabil, dar care îi dădea o senzație tot mai apăsătoare de claustrare. Era o vreme încă destul de răcoroasă pentru începutul lui iulie, cu cerul acoperit de nori prevestitori de ploaie. Coborînd în stradă, o porni pe jos înspre redacția „Investitorului”, aflată în centrul orașului, într-o zonă cu clădiri vechi din preajma bisericii
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
un cîine și stăpînul lui căzuți într-o groapă din care nu pot ieși și ajunși în acel moment tulbure în care foamea rupe și cele mai trainice legături de fidelitate. George Dorobanțu reușește să prindă psihologia acestui tip de claustrare, cu mult mai terifiantă decît cea defensivă din Panic Room (Camera de refugiu, 2002) al lui David Fincher. Într-un spațiu restrîns devenit ostil, avem acest cuplu prins într-o invizibilă pînză, consumat de angoasă și furie, revoltat, cu izbucniri
No exit by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8058_a_9383]
-
lui Lucian Pintilie, singurul film românesc cu care poți compara filmul regizorului spaniol cu piperul său picaresc. Sunt gesturi mărunte cele care documentează intim această lume, spre exemplu, Eloisa pregătindu-se să iasă în oraș după foarte mulți ani de claustrare în căminul conjugal își colorează buzele nu cu ruj, ci cu sânge din buricul degetului înțepat elegant cu un ac. Frumusețea are aici ceva din călcâiele aspre ale Eloisei când Jorge îi desface pantofii pentru a face dragoste cu ea
La „giudețul” femeilor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6810_a_8135]
-
afirma Nietzsche, e cel ce neagă adevărul față de el însuși, spre deosebire de mincinos care îl neagă față de ceilalți". Autorul nostru e dintre cei ce-l neagă față de sine, plonjînd în vis. Bunăoară, spre a combate, la un moment dat, senzația de claustrare pe care o încearcă într-o garsonieră din centrul Capitalei, unde "traficul infernal" face aproape imposibilă deplasarea: "Atunci mă despărțeam de corpul precar-obosit-greoi-îmbătrînit, îl lăsam în meschina odaie, să înghețe iarna și să moară de cald vara, iar eu ieșeam
Dincolo de aparențe by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7105_a_8430]
-
este mai mult elocvent în acest sens). Introducerea celor două "decoruri" moderne ale poveștii lui Iov ("ascensorul" și "funicularul") are, pe lângă efectul parodic în planul modernității, și rolul de a sugera o cruce a destinului personajului abăluță-iov. Altminteri ideea de claustrare ar fi fost foarte bine exprimată de oricare dintre cele două mecanisme de ascensiune. Așa însă, ascensorul sugerează o deplasare în plan strict vertical și interior, în vreme ce funicularul, una mult mai largă în plan orizontal, oblic și, poate cel mai
Tristețea orfevrului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6669_a_7994]
-
o hipersensibilitate pentru domolirea căreia e nevoie de multă solitudine, Grigurcu are toate motivele să prefere singurătatea liniștită a Târgu-Jiului. Ba chiar e de bănuit că, dincolo de frustrarea pe care trebuie s-o fi încercat în primii ani de izolare, claustrarea i-a priit până la a-i deveni un veritabil amor fati. De aceea nu mă îndoiesc că, dacă i s-ar oferi acum perspectiva mutării, Grigurcu ar respinge-o spontan, destinul lui cerând drept detaliu memorabil împrejurimile cenușii al micului
Un meticulos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6451_a_7776]
-
la ștergerea demnității, să-i aducă ostracizarea viageră. Întemnițat și anchetat la Nürnberg, Schmitt va fi pus în cele din urmă în libertate, retrăgîndu-se în satul natal Plettenberg din Westfalia, unde va continua să-și scrie cărțile pe picior de claustrare. Biografic vorbind, destinul său seamănă cu cel al lui Ezra Pound sau Martin Heidegger: primul a fost închis într-o cușcă de metal și condamnat la moarte, spre a i se face pînă la urmă favoarea ca, scutit de execuție
Noi, cei învinși by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4985_a_6310]
-
Un Alexandru Elian de secol XXI sau un Gheorghe Mușu fără sutană. Cartea lui Mincă e lupta sa cu îngerul, un fel de zidire de unul singur între meterezele unei limbi pe care o țese în laboratorul propriei minți. O claustrare augustă între pereții unei poligloții aiuritoare, prin iscarea unui joc cu mărgele de sticlă la care autorul participă solitar: o cruciadă cu puțini martori și cu și mai puțini admiratori, fără adepți și, probabil, fără urmași, o cruciadă născută dintr-
Plastronul semantic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5754_a_7079]
-
mănuși negre până la coate,/ îi ieșeau din creștet, zbătându-se cu anume/ eleganță, de parcă cineva,/ o dansatoare de cabaret, se îneca în el/ ca într-o fântână”. Nu o dată, în figurații argheziene, Orfeu cel din subterane, în ritualuri și oculte claustrări, e înfățișat ca unul dintre gnomi. Nu mă interesează atât simbolismul chestiunii, cât vitalitatea agresivă a activității subteranei, izomorfic întrupată într-un bios rapace, pricinuitor de fantasme reci și temeri de grotă: „Mai putem spune că ieri a ieșit cu
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
literatura nu redă nimic, fiind un univers de sine stătător, replica vine firesc: tocmai de aceea literatura e în declin, fiindcă fantezia personală a romancierului nu mai interesează pe nimeni. Nici un scriitor nu poate sugera prin talent o experiență de claustrare dacă nu a avut parte de ea, de unde și nivelul fatal minor al beletristicii pe care o scrie. Dar cînd Florin Constantin Pavlovici scrie Tortura pe înțelesul tuturor, expresivitatea e la ea acasă, fiindcă e scrisă dinlăuntru. Iată motivul pentru
Biografii neromanțate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3737_a_5062]