52 matches
-
Betty Buckley, locul unde se consumă și ultimul act al dramei. Regizorul încearcă să recupereze atmosfera patriarhală, conservatoare a locuințelor din Sud care mai păstrează un aer seniorial, dar și povești crude. Atmosfera a devenit halucinantă, spectrală din cauza bătrînei voluntar claustrate, care impune cu severitate o ospitalitate bizară, dar mai ales din cauză că, și aici, "întîmplarea" se întîmplă. De altfel, este și unul din momentele "fericite" ale filmului, cînd starea de tensiune este creată firesc, fără inutile artificii, decurgînd din stări, fără
Ce va urma? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8319_a_9644]
-
siluete abia conturate, de ecran negru cu excepția unui profil. Ca și în Moartea domnului Lăzărescu, majoritatea acțiunii se petrece în interioare al căror spațiu nu e niciodată larg și aerisit, o idee foarte adecvată mediilor tragice, pentru că deja personajele par claustrate, prinse în capcană. Eastwood accentuează acest lucru, filmându-le de aproape, nu cred că există vreun "long shot" în tot lungmetrajul. Să nu uit: dacă tot spuneam în câte aspecte ale unui film își bagă Eastwood nasul, atenție! La O
Un regizor de milioane - la propriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11239_a_12564]
-
stilului" consacrat de scrierile altor foști deținuți politici care-au descris ororile din viața-n închisoare ca datorate exclusiv torționarilor și gardienilor. Corpas se află-ntre puținii ce mărturisesc mecanisme mult mai subtile de producere a suferințelor și schimbării personalității claustraților în sensul politic dorit. La Salcia și-n oricare penitenciar sau colonie, nu era loc pentru morală. Întipărit în "conștiința josniciilor noastre" a rămas traiul din coloniile de muncă, se confesează autorul. Sistemul reeducării prin muncă, experimentat în diverse forme
Despre "crima de propagandă" by Lavinia Betea () [Corola-journal/Journalistic/13977_a_15302]
-
în când, la casa cu femei-papusi, nici unul dintre ei nu încerca să intre și nu părea șocat de apariția unei locuințe atât de stranii. Părea să fie o ciudățenie acceptată necondiționat. în ce ne privește, ne temeam doar că femeile claustrate aici să nu alcătuiască cumva un conclav de paciențe schizofrenice. Dar nici vorbă de așa ceva: ele nu voiau decât să asculte povești de dragoste, chiar dacă pentru această pofta epica a lor ne luaseră prizonieri, cu o naturalețe maladiva. Prin urmare
Casa cu papusi by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/14776_a_16101]
-
evită „un dezastru” sau pierde „cîteva priveliști fericite” (Ușa destinului). Cînd revine la contemplație, își conspectează o dispoziție de bază a naturii romantice care e nostalgia naturii. Aceasta nu e decît năzuința spre viziunile de spațiu și de timp ale claustraților, „poeții părăsiți de iarba lor” ( Poemă de dus melcii la pășunat). Constatînd granița inviolabilă dintre natură și expresie, în cele din urmă Olimpiu Nușfelean își situează criza în zona stilistică. O absoarbe într-un cod simbolic prin figurarea unui contrast
Un neoromantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3273_a_4598]
-
dincoace./ fără margini este ieudul și fără ieșire.// nici o geografie n-a reușit încă să-l aproximeze./ nu l-a prevestit nici o aură./ nu-l urmează nici o coadă de cometă". în consecință, Ioan Es. Pop cultivă senzațiile mărunte ale insului claustrat și se arată atras de voluptatea augustă a somnului. Senzoriul său e unul al restrîngerii, al închiderii hipnagogice, incluzînd o sugestie prenatală (Freud afirma că somnul e o dovadă că nașterea noastră nu e deplină): "aici numai patul mai are
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11811_a_13136]
-
dau seama cum imaginează el. Un prieten literat îi spune lui Márquez: „Credibilitatea, dragă maestre, depinde mult de mutra pe care o faci când povestești.” Ei bine, mutra, mutra asta, cum o fi ? Mai ales, în scris. M-ar interesa. Claustrat de iarnă ca într-un submarin gata de imersiune. Văd prin hublou zăpada adunată în curte, în grădina vecinilor, pe stradă. M-aș simți foarte bine, dar sunt muncit de vinovăție, fiindcă cea care aduce pâinea de toate zilele, laptele
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4590_a_5915]
-
aflu că în Valderrubio, când autorul era copil, exista chiar o familie - a Francisquitei Alba - care avea patru fete din două căsnicii, mama le ținea din scurt, iar Federico, copil fiind, se ascundea după ghizdul fântânii și spiona curios fetele claustrate. Își amintește mai târziu autorul cât de uluit era de acea viață petrecută dincolo de perdeluțele brodate și de poarta masivă din lemn, în acel patio tipic caselor andaluze - curte interioară unind două corpuri de casă - în care fetele puteau ieși
Gânduri despre Lorca by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2586_a_3911]
-
lui fiziologic, cu visele sale, somnul instaurează un armistițiu, îmbăindu-l pe cel cufundat în sinele lui permanent - adică cel mai ascuns și chiar lui însuși necunoscut - în ape reparatorii. Acel sine clamoros, pus pe aventuri în spații deschise sau claustrat, în timp suspendat sau tocmai bun de cutreierat înainte ori înapoi. Trista condiție a binarei stări trezie/somn (sau somn/trezie?) cade pe seama lucrării timpului, cu prisosință la subiecții la care somatic se observă contagiunea între cele două fundamentale stări
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
altfel. Medicii psihiatri încearcă în zadar să dibuiască trauma care l-a determinat să comită o crimă - sau tentativa acesteia -, având la îndemână un singur indiciu, numele Vega, pe care pacientul îl pronunță în zbuciumatul lui somn. Cu viclenie, cel claustrat refuză să-și divulge secretul. Vega este numele unui potentat, mare grangur la Academie, cu care insul nostru fusese cumva coleg de școală. De multă vreme șomer în disperată căutare de loc de muncă, în regimul luptei de clasă, o
Prinși sub teasc by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9990_a_11315]
-
samsarul" care-a adus-o) va veni s-o răscumpere. Un loc unde inocența, fie ea trucată de-o autoare meșteră-n veninuri dulci, precum plăcerile preplătite, insistă să nu-i cedeze celei mai crunte mizerii. Sigur, mica lor societate claustrată și claustrofobă (paradoxul din care nu pot ieși) se face și se reface prin zilnice jocuri de roluri. Citez, aici, doar două anecdote (sînt multe, nici nu știi bine cine le spune, și din ele se cîrpesc, de fapt, niște
Munci și zile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11182_a_12507]
-
el la prezent. -Nu știu, nu mi-a spus. Știi că trebuie să fac eforturi ca să ies? -De ce faci eforturi? -Altfel, n-aș pune piciorul afară. Aș cere să mi se livreze produsele de primă necesitate și aș trăi claustrată aici. -Asta ar ridica vreo problemă cuiva? -Am încercat deja. -Și care a fost rezultatul? Clătină din cap, confuză, ca pentru a evita să vorbească despre asta. -Eu, în orice caz, n-am scos nasul afară de două zile și, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
n-aș face-o? am ripostat. Lumina puternică din cameră transforma tot ce era de partea cealaltă a ferestrei într-o grămadă de umbre întunecoase. Biroul era de fapt o cutie gri cu ușile închise. M-am simțit înșelată și claustrată. A ridicat din sprâncene. —Bună întrebare. Să o pun în alt fel atunci. Vreau să îmi faci o favoare. Dacă accepți te asigur că vei fi răsplătită pe măsură, dar cu condiția să dai dovadă de discreție absolută. Vorbea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
deloc bătrân și cu care se vedea a fi în termeni de perfectă camaraderie. - Un ofițer și o maică! exclamă Adela.Ea nu cunoștea obiceiurile locului. Nu există nicăieri, și în nici o condiție, femei mai libere decât călugărițele, teoretic claustrate, înmormîntate de vii. Dacă "în lume" o fată ori o văduvă tânără, care stă singură într-o casă, ar închiria o odaie unui militar, faptul ar produce scandal, și nenorocita ar fi ostracizată. La mănăstiri, același fapt trece drept foarte
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de gînduri. De ce tocmai el ? „nu te mai gîndi.” e mai mult decît o farsă, e curată bătaie de joc. „nu te mai gîndi.” în orice caz, el nu are de gînd să le facă jocul. „Foarte bine.” X rămîne claustrat la el în apartament toată seara. își amintește de o carte cumpărată mai de mult și pe care nu a avut niciodată timp să o citească : Introducere într-o filozofie a minciunii de Jean-François Kahn. oare ar fi timpul să
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
care, silit să plece la Alger pentru niște treburi de familie, se oprise la prima gară după Oran, incapabil să ducă mai departe aventura. Se întorsese acasă cu primul tren. Lui Tarrou, care avusese aerul că se miră de viata claustrată pe care o ducea, îi explicase cam așa, că, după religie, prima jumătate a vieții unui om este un urcuș, iar a doua jumătate o coborâre, la care coborâre zilele nu mai erau ale omului, puteau să-i fie luate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
reușește să evadeze de fiecare dată, corupând cu limba ei dulce, prefăcută și proteică pe orice gardian sau persoană de ordine. Acesta rămânea perplex și pe loc impresionat de pledoaria elocventă a maimuțoiului despre soarta și condiția lui de victimă claustrată și hăituită, susținută cu multă artă în limba lui maternă. De fiecare dată, reușea să se întoarcă în pădurile rezervației Makonde, unde sălășluia o vreme, până intra în atenția vreunei echipe de cercetători, ziariști, fundamentaliști care nu mai pot cădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fi un risc. Ori o pedeapsă. Când guvernul este un pericol național, poporul se poate muta în altă țară. Toate dictaturile i-au asigurat omului un loc în turmă. Unii fug de realitate. Altii vor sa o rastoarne. Un celebru claustrat regretă că a stat în închisoare pe banii clasei muncitoare. Politica îngroașă zi de zi oastea rătăciților. Dacă scoți broasca din gura șarpelui, acesta urlă că i-ai răpit libertatea deliciosului său ospăț. Libertatea va spulbera, probabil, toate cătușele moralei
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
obosit ca un vânător blestemat, împietrit în nemișcarea sumbră, săgeata noastră are vârful în umbră. Când murim de tot? Când nu mai avem amintiri! Mormintele sunt mărunte stau pe alei, ca niște soldați, surori și frați fără arme, în cazarmă claustrați. Azi în cimitir sub un imens patrafir s-au adunat viii cu cei morți! Era un miros de colaci și de vin. Era sărbătoarea lor, sub cerul de smochin. Și totuși au trecut de marginea ferestrei: peste poduri peste punți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
fie? Am distrus legende, mituri și zei, Orașe, bisericile sfinte. Am pângărit morminte, am ucis. Dumnezeu nu ne-a arătat dacă acea lume este în cer, sau sub pământ. Ne-a lăsat-o slobodă în vânt. În cerc ne naștem claustrați. Ei l-au creat; cei învățați nu au știut că vor muri și ei, odată cu cei rămași o vreme de neatins, sub ochiul suferind și aprins. * * * vecina mea, Lucica Filosofând ne pregătim pentru moarte, spunea Platon, în albastra lui carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
prelingeau, ca o sudoare rece, stropi groși. Ăsta e timpul care îndeamnă cel mai mult la băutură”. E nevoie însă de o anumită dispoziție sufletească pentru ca picăturile de ploaie ori stropii de rouă să trezească setea: să te simți singur, claustrat, să te exaspereze monotonia, să-ți fie urît de moarte, să te copleșească tristețea, nostalgia... Cînd una sau toate acestea la un loc te ard pe dinlăuntru intens, cînd orice încercare de abținere e inutilă și nu poți să-ți
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
bântuie prin mai toate paginile cărții de debut a lui Ovidiu Nimigean, într-o debandadă căutată, grație căreia întunecatele universuri epice dostoievskiene și camusiene se învecinează bine mersi cu Dimineața luminoasă a poeților autohtoni, drama exilatului tomitan consună cu suferința claustraților din Oran, iar desenele grotescului caragialesc sau arghezian cu reveriile suave ale neoromanticilor ori cu cele învălurite ale cerchiștilor. Coabitarea nu este însă deloc pașnică, din vina exclusivă a regizorului acestui spectacol sumbru al literaturii. El își contaminează (voit!) reprezentarea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în condițiile unei clandestinități oficiale asemănătoare cu acelea ale sejurului precedent, funcționarii însărcinați cu primirea străinilor neputîndu-ne încadra decît în categoria "congresiștilor progresiști", ceea ce ne-a permis cazarea într-un hotel de lux. Mașina noastră Peugeot 403, o marcă necunoscută claustraților de acolo, avea un aer misterios și inspira o teroare plină de respect; astfel, vreme de douăzeci și patru de ore, berlinezul de rînd și-a plecat ochii în fața noastră, care deveniserăm arhangheli ai KGB-ului. Mai tîrziu, după înălțarea zidului (1961-1962
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
partea artistică a demersurilor acestuia, însă mai mult de ideologia procyborgică a acestuia. Ideologic, premisa de la care pleacă manifestul evoluției postumane al lui Stelarc (1995Ă este faptul că trupul uman este „demodat” (obsoleteă, adică insuficient, fragil, limitat fizic și psihologic, claustrat, ajungând să tragă concluzia necesității inserării tehnologiei în corp. În primul rând, „demodarea” corpului biologic este surprinsă ca provenind din forma și funcțiile acestuia, incapabile să țină pasul cu informatizarea actuală: În era supraîncărcării informaționale, ceea ce este semnificativ nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
sale, el vorbește despre un trecut), autorul este Întotdeauna legat de o existență anterioară. El nu poate accede la această utopie a jurnalului: de a refuza cu obstinație trecutul și de a ignora cu trufie orice depășire a limitelor zilei. Claustrat Între două date, uitata zi de ieri și inaccesibila zi de mâine, jurnalul intim e istoria punerii Între paranteze a timpului. Eșantioane de real Dincolo de astfel de considerații, jurnalul intim rămâne un document al raportării artistului la realitate. Dacă pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]