57 matches
-
ține ostatică pe Găbița, trecând prin spațiul aglomerat al unui tramvai (în care fiecare călător era un delincvent potențial) și până la apartamentul părinților lui Adi (prietenul Otiliei), încărcat de lucruri și oameni (era ziua mamei lui Adi), totul este la fel de claustrofob (oamenii ca niște pești în acvariu). Iar discuția de la masă o secțiune de zece minute în mentalitatea epocii surprinde genial această realitate : este un cadru fix, cu replici și gesturi din off, în care Otilia, înghesuită în viețile unor străini
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
București fusese să-mi distrug sistematic orice urmă de personalitate. SĂ nu cumva să devin, Doamne ferește, vreo artistă, vreo intelectuală ori vreo seducă- toare sau vreo Penelopă. orice Încercare de autodefinire mi s-ar fi părut un cotlon, o vizuină claustrofobă. Și ca să nu fiu nimic din ce aș fi putut fi, a trebuit să dezamorsez orice polarizare din viața mea, cu prețul stagnării, al anonimatului și al fluturilor care se zbat În colivia pieptului și care nu vor vedea niciodată
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
a observat acest lucru la momentul potrivit, desființarea planului. De altminteri, eu n-am fost niciodată de acord cu prezența fizică, subliniez, fizică, a tabloului ca ultim plan perceptibil, un fel de substitut al peretelui. Poate fi și o reacție claustrofobă aici, dacă ne-am propune să glumim puțin. Cu obiectele acestea, împreună cu Paul Neagu, sau în paralel cu Paul Neagu, dar, oricum, împreună (pentru că am semnat împreună un... nu puteam să-i spunem, pe vremea aceea, un manifest, ci un
François Pamfil "Mă consider scamator" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15481_a_16806]
-
un cofraj de ghips și de imaginile de o maladivă și tandră senzorialitate culese în romanul său, Inimi cicatrizate (1931), după care foarte bine putea fi turnat un film. În prima parte a peliculei avem doar perspectiva lui Jean-Do, limitativă, claustrofobă, disperată; prin fața camerei, la propriu o camera-eye, personajele apar difuz, fragmentat sau în gros-planuri deformate parcă de o lentilă convexă, așa cum îi apare reflectată hilar propria sa imagine cu rictusul paretic într-o oglindă strîmbă. Comentariile sale ironic-disperate contrastează cu
Fluturele din acvariu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8638_a_9963]
-
nu doar pentru că a venit vorba, "societatea civilă" o construiesc, la ora actuală, cu mult mai mult succes acești protagoniști (interpreți - pentru întâia oară în mod consecvent - ai propriului destin), cu mult mai multă aplicație decât orice exersare nestingherita, dar claustrofoba a jocului parlamentar și decât orice înregimentare partinica (cu atat mai mult "înregimentare", cu cat reacția în planul politicului tinde să devină sufocant de exclusivista, epuizând rapid credibilitatea taberelor). cu adevarat, în acest caz democrația se exercită, fără tentă electorală
A apărut o cultură a străzii by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/18082_a_19407]
-
petrece, însă, un lucru paradoxal. El stă la un ghișeu - adică la masa unei berării dintr-o gară, pentru a ilustra cu un singur exemplu - și nu disperă, nu obosește. Funcționarul, care este el, nu are angoase kafkiene, nu e claustrofob și nici nu simte, bacovian, materia plîngînd. La drept vorbind, dacă Bacovia sau Eminescu chiar au fost simpli funcționari publici - copiști sau secretari..., Caragiale - un om rămas liber - își alege ghișeul. Și îl găsește pretutindeni. Ciudat cum, fără a fi
I.L.Caragiale. Variațiuni by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11772_a_13097]
-
susține el, nu și-a propus să facă un scream à la française). Tânărul regizor încearcă să adauge horror-ului cât mai multe elemente de fantastic. De altfel, atmosfera din castel ne trimite cu gândul mai degrabă la lumea misterioasă, claustrofobă, și la estetica barocă a unor filme semnate de Cocteau (La belle et la bête), decât la cele americane, de tipul Shining sau Halloween. Din păcate, acumularea neselectivă a clișeelor genului, inconsistența scenariului și jocul isteric al actorilor ne fac
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]
-
pe Judith Meszáros, cu febra ei delirantă din poeme, fără ca autoarea să fi opus vreo rezistență). Fiecare dintre noi avea să producă texte în consecință: Corin Braga iniția o tetralogie halucinatorie intitulată Noctambulii (din care au apărut primele două volume, Claustrofobul și Hidra) și avea să publice, mai apoi, un jurnal de vise (Oniria), primul de acest gen din literatura română, Judith Meszáros publica volume de poezie în care "tehnica" delirului era elocventă, Ovidiu Pecican scotea pe piață un roman straniu
Phantasma, o privire din interior by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/15217_a_16542]
-
într-o epocă dată nu poate uimi pe cineva care îl cunoaște pe autor. Fire mai degrabă lirică, temperată însă de exercițiul rațional al criticului și de analiza epică la care își supune activitatea onirică în romanele publicate până astăzi (Claustrofobul și Hydra, primele părți ale unui ciclu proiectat încă în studenția de acum două decenii), Corin Braga a fost mereu atipic printr-o anume suavitate în contextul contingentului optzecist în care l-a plasat coincidența biografică. Retrasarea cruciadei umanității medievale
În Avalon by Ovidiu Pecican () [Corola-journal/Journalistic/9791_a_11116]
-
îngropată de vie, într-un sicriu, cu capacul bătut în piroane, și cu o cameră de filmat plasată subiectiv, în interiorul sicriului închis, în fundul gropii, peste care se aude cum cade pămîntul, ca valurile unui ocean în furtună; o secvență nerecomandată claustrofobilor, pentru că induce riscul de sufocare. Dar epopeea lui Tarantino abundă în momente în care ai prefera să închizi ochii și să nu vezi ceea ce vezi; dar nu poți să-i închizi, pentru că acest cineast nebun, nebun, nebun are și toată
Splendoarea și mizeria Rivierei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12837_a_14162]
-
tinere încă și maleabile. *** Sunt încă tânără, iubitule - I’m still young - putem să ne facem investigații medicale complete; la 30 de ani, aproape toți prietenii noștri sunt bolnavi. Mai am timp să mă așez încet în patul metalic și claustrofob al aparatului RMN, chemându-l și pe Dumnezeu lângă mine. *** Proprietara mi-a semnalat că ar trebui să renunț la tocuri definitiv (zgârie gresia holului, deranjează vecinii) Eventual pot să-mi caut un nou job, la domiciliu, să nu mai
Versuri by Denisa Mirena Pișcu () [Corola-journal/Journalistic/5313_a_6638]
-
căuta, tot sub influența LSD-ului, revelații supreme: Singurul lucru cu care pot compara experiența aceasta este actul sexual cu un necunoscut". Laudanum-ul îi producea lui Thomas de Quincey "plăceri senzuale" în timpul concertelor de muzică. Dintr-o reacție agresivă claustrofobă, Aldous Huxley și Timothy Leary doresc să transgreseze lumea aceasta iluzorie. Exemplele pot continua și cu alte nume la fel de celebre. Toate aceste gesturi ale toxicomanilor, oricât de inteligent sau de idiot ar fi argumentate, calchiază scenariul furibund al disperării. Cu toate că
Fructul oprit din corpul nesănătos by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12186_a_13511]
-
-a adus-o) va veni s-o răscumpere. Un loc unde inocența, fie ea trucată de-o autoare meșteră-n veninuri dulci, precum plăcerile preplătite, insistă să nu-i cedeze celei mai crunte mizerii. Sigur, mica lor societate claustrată și claustrofobă (paradoxul din care nu pot ieși) se face și se reface prin zilnice jocuri de roluri. Citez, aici, doar două anecdote (sînt multe, nici nu știi bine cine le spune, și din ele se cîrpesc, de fapt, niște vieți aruncate
Munci și zile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11182_a_12507]
-
ai crede că privește faptele în amănunt, el le îndepărtează, le micșorează și le răstoarnă, printr-o lupă ținută mai aproape de sine decât de obiect. Ziarul și ecranul îl protejează de aerul poluat al informației, îl împachetează într-un scutec claustrofob de hârtie și sticlă, asigurându-l că e intangibil și curat (nevroză), dar conectat în același timp (iluzia autenticității) la miile de evenimente - toate accidentale. Informația mai suferă și o altă distorsiune - nici aceasta privind acuratețea, ci, mult mai grav
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
cursului meu. Interesul autorului față de Dunăre venise, aflam, prin Imperiul Habsburgic. Destinul Europei Centrale și de Est, revelat prin cel al Dunării, sugerase scriitorului o caracteristică esențială: perceperea vieții ca amenințare, ca agresiune. Mecanismele de autoapărare impuse de această cultură „claustrofobă”, cum o numea cineva, reduc existența la o strategie defetistă. Obsesia retragerii din viață, a apărării de agresiunea și amenințările ei, Magris o citea În codificata „culpă” kafkiană și o exemplifica prin parabola lui Canetti despre Zidul chinezesc, construit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
de București fusese să-mi distrug sistematic orice urmă de personalitate. Să nu cumva să devin, Doamne ferește, vreo artistă, vreo intelectuală ori vreo seducătoare sau vreo Penelopă. Orice încercare de autodefinire mi s-ar fi părut un cotlon, o vizuină claustrofobă. Și ca să nu fiu nimic din ce aș fi putut fi, a trebuit să dezamorsez orice polarizare din viața mea, cu prețul stagnării, al anonimatului și al fluturilor care se zbat în colivia pieptului și care nu vor vedea niciodată
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
nefolosit din Brighton, la Somerset House, fostul registru englez pentru nașteri, decese și căsătorii din Londra și o veche fabrică de hârtie din Moscova, mereu altfel. Se intră în grupuri de câte trei persoane, la interval de cinci minute, iar claustrofobilor și copiilor li se recomandă să nu intre. Regizorul a mărturisit că ar fi vrut ca fiecare persoană să meargă singură în călătorie, dar ar fi fost prea înspăimântător. Apoi, două persoane ar fi fost prea intim. Astfel, a ajuns
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
de atâta vreme, spuse. Bărbații mă invită tot timpul să merg cu ei În tot felul de locuri exotice, și sunt tentată, dar nu mă duc niciodată. — De ce? Pentru că niciodată nu sunt cei potriviți. Și... mă fac să mă simt claustrofobă. — Ești foarte deprimată? — Nu. Doar că În ultima vreme mi-a fost destul de greu să petrec o noapte Întreagă cu un singur bărbat. Dacă reușesc totuși să rămân peste noapte, În dimineața următoare am dispărut după prima Înghițitură de cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cu Încă două-trei femei În același timp. — Oricum, mie mi-e destul de greu să-mi petrec toată noaptea cu un bărbat. — Mie nu, zâmbi Diane. — Nu pot. O umbră trecu peste fața lui Kitty. Prefer să dorm În cadă. Devin claustrofobă. Aici nu am nici mașină, iar taxiurile costă sute de dolari, indiferent de destinație. Dacă părăsesc un bărbat În toiul nopții, nu pot să mă Întorc din drum să-i cer bani pentru taxiul cu care vreau să fug. Diane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ai invitat la rulotă, am știut că așa trebuia să fie, pentru că... — ... pentru că? — Am locuit nouă ani Împreună cu o femeie minunată, producător de filme, foarte apreciată, dar la un moment dat relația aceea m-a făcut să mă simt cumva claustrofob. Știi, eu sunt genul de explorator. Îmi plac experiențele noi, lucrurile noi, Îmi place să rămân deschis la tot ce se Întâmplă În lume, să dau petreceri, să fiu Înconjurat mereu de oameni, iar ea voia să mă țină doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
mereu În căutarea unui mod de a o scoate la capăt care să fie, În sfîrșit, cel nimerit! S-o scot la capăt din ce? De parcă eu nu știam, ascultînd comentariile lui Zscharnack, că eram agorafob În ultimul hal! Și claustrofob, pe deasupra. Și predispus la crize de tahicardie! Și, nu În ultimul rînd, Însurat! Orice neuropsihiatru vă va spune că agorafobia este cea mai handicapantă dintre nevrozele fobice ale adultului. Au fost așadar, În ordine: primo, căsătoria; secundo, tahicardia; tertio, agorafobia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
greu și îi simt suferința și nu prea mai am chef. Casa capătă viață de la vânt, lumina albă mă invadează și furculițele fac zgomot în bucătărie, liftul urcă cu presiune dilatată din străfund și se oprește cu zgomot de mină claustrofob, urât cer alb în gri, galben de pergament, oamenii se mai duc de colo încolo și toți își caută garsoniere, scârțâie frânele țuguiat, motor de mașini, demaraje, se duce, a se duce, a se opri în sunet grav, gâlgâit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
Acum trebuia să evite autobuzul, de groaza unei alte Întâlniri. Fusese prevenit, de-a dreptul instruit, să nu mai apară. — O clipă, totuși, spuse Feffer. Știu că urăști metroul. Nu e o schimbare aici? Credeam că ești de-a dreptul claustrofob. Feffer era extrem de inteligent. Fusese admis la Columbia fără diplomă de liceu pentru că obținuse note nemaiauzite la examenul de admitere. Era viclean, șiret, băgăcios, și-n același timpi vioi, șarmant și viguros. În ochii lui apăru o privire straniu agățătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
zvâcnire un timp prezent, următoarea același timp; mâine, posibil, prezentul își va lega ultima verigă de grindă (maximă generozitate divină). Nebunul cântărește cenușa, o împarte în cantități aproximativ egale, apoi zidește mușuroaie pentru furnici. Aleluia! Nebunul, suferindul inconștient al conștiinței claustrofobe, narcoticul stelelor date în pârg, împătimitul "sfârcurilor de cometă", dependentul placentei (cerul mereu în luna a șaptea), zoofilul iepelor Carului Mare, piromanul fulgerelor despicate în noaptea de Sfânt Ilie, obsedatul albastrului curs rouă în siropul de tuse. Nebunul, paranoia ombilicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și moare în cuvânt precum viermele într-un cocoloș de mătase. Nimic mai umil decât să te jupești primăvara de propria piele ca o desfrunzire timpurie, apoi să-ți croiești din ea cămașă de nuntă sau de înmormântare. Nimic mai claustrofob decât strâmtorarea propriului păcat. Nebunul mereu are soluții, așteaptă cuminte o primăvară mai generoasă, pentru a decupa din el ca dintr-o revistă; la ultima întomnare, a rămas fără mâneci. Nu a disperat, a luat un foarfece, și-a croit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]