353 matches
-
yuanului și că răspunsul se află înscris organic în existența lui Eric: o prostată asimetrică. Este doar una dintre analogiile spectaculoase care configurează rețeaua de mind game-uri. Provocarea pe care o acceptă Cronenberg este aceea de a restrânge până la claustrofobie spațiul de joc, teatralizând conștient un material existențial atunci când cea mai mare parte a scenelor au loc în limuzina ca un cavou de lux a magnatului. Via DeLlilo, regizorul speculează aici o constantă a imaginarului american investit inițial în cai
Apocalipsa cosmopolitană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4249_a_5574]
-
elixirul ochilor mei și aceste coaste-garduri cu parii smulși ( Umbra) Era un cap omenesc, însângerat, cu orbite grele de gol, două vacante lucarne oribile (Un vis) Emil Botta este un penitent al propriului său onirism. De aici, poate, impresia de claustrofobie incurabilă (care nu poate fi înșelată decât augmentând reverberațiile imaginilor din oglindă). El este obsedat de figurile geometrice perfect închise: sfera, cercul etc.: Zadarnic, zadarnic încerc Numele meu e un fermecat cerc. (Gravitațiuni) Iulie aprins Un cerc îmi aruncă, O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
riscul ca veridicitatea cabotinis-mului să scadă. Din acest motiv, el preferă, cum am arătat, spațiile închise, cercul, camera, teatrul. O asemenea preferință este un viciu care aduce după sine suferința. În cazul spațiilor închise acesta nu poate fi altul decât claustrofobia: Atunci odaia mea devine temniță, coteț odios. (Cel mai tare) Viața mea a fost o grotă, beciul unei închisori. Lumina rară se cernea printre gratii... (Trântorul) Dar ei cu toții uită că uneori și apa și aerul pot fi neînchipuit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
apăsat butonul care îl închide definitiv. Mai trece un minut, care se oprește puțin la geamul mașinii, se uită la noi și își lovește de câteva ori obrazul, cu degetul arătător. Brusc, omul din mașină încearcă o senzație acută de claustrofobie. N-am aer. Mâna lui pleacă spre butonul salvator și geamul portierei coboară lin făcând zzzzzzzzz, și acum se aude doar zgomotul motorului, plus vreo câțiva greieri care nu tac niciodată noaptea în anotimpul ăsta. Să ajung odată mai repede
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
altă dată / în reflexia lumii în oglindă cum doi pui sparg / aceeași coajă de ou neștiind unul de celălalt / că sunt una de fapt dar crezîndu-se doi / unul împotriva celuilalt și niciodată de aceeași parte a limitei / Ťcine suferă de claustrofobie nu poate fi prunc / în punga cu bănuți de aur ce umplu cerul de amniosť) / urcușul la muzică atunci cînd ni se scot căștile / de pe urechi și intrăm cu mintea noastră în lume / ca într-o orchestră simfonică dirijată de
Între natură și artificiu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7199_a_8524]
-
ghemuit pe jos nu face decât să umfle și să dezumfle foalele unui acordeon obosit. Am toate motivele să cred că ne este compatriot. Măcar nu se dă la om. În metrou apoi, în ciuda aglomerației, mă apucă un soi de claustrofobie, ca în lifturile din blocurile lui Ceaușescu. O lume, aici, cu totul deosebită de cea de sus: imobilă, tăcută, suspicioasă, cu un aer ostil. Nu-mi explic. Nu sunt decât aceiași pe care i-am văzut sus comunicativi, vorbăreți, veseli
În căutarea Spaniei by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8767_a_10092]
-
Cristian Teodorescu De cele mai multe ori cărțile "de notație" mă panichează. Îmi dau un fel de claustrofobie temporală: simt că pătrund într-un timp care stă. După-amiaza de sîmbătă a lui Valeriu Cristea mi-a stîrnit o asemenea senzație nelămurită în 1988 cînd am citit-o. I-am spus asta autorului, cu care plecam de multe ori
Ce era în ultimele bagaje ale lui Valeriu Cristea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9173_a_10498]
-
adevăratelea luptător cu taurii, angajat cu jumătate de normă, arăta divin pe deasupra farfuriei cu kedgeree 1 când eram În avion noaptea trecută, dar acum sunt cu el În casa asta ciudată de pe dealuri, iar plantele Îmi dau o senzație de claustrofobie. Sunt atâția palmieri În curte, e ca În Ziua Trifidelor 2. Numai că, pentru a-mi urmări țelul, trebuie să rabd. Tonul lui Lauren era acum la fel de solemn ca al unei călugărițe care tocmai și-a depus jurământul de celibat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cîinele însoțitor știe tot. Cînd stăpîna intră în criză cardiacă știe, cînd i se ridică tensiunea sau îi scade glicemia, știe. Îi aduce telefonul, sucul, medicamentul, dacă dă de necaz. Nu spune că asta te depășește, jos! Dictatoareo. Io am claustrofobie în buncăr. De ce nu mă înțelegi? Desfac învelișul. Se poate descrie un tablou? Defel. E ca și cum ai povesti un poem ori o simfonie. Rusalin m-a pictat din spate, cum altfel decît goală, profil perdue? Doar atîta pot spune: că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
un ciob de oglindă. Liniște... Frica de întuneric începe în pântecele mamei, chiar dacă fătul vegetează nouă luni cu ochii lipiți de un cer oval și îngust. Începe și se încheie la fel, singura diferență sensul. Un fals este suferința de claustrofobie (fie și cea sentimentală) atâta timp cât pământul îi încape pe toți. Frica de întuneric este simțire, și nu simț. Orbul vede prin ochii mamei de la facere până la desfacere; mutul vorbește prin cântecul ei de la leagăn până la leagăn; surdul își aude sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Libertatea ridică ziduri, închide cercul, încuie lacăte, libertatea este o proiecție a depărtărilor. Desfaci o paranteză pătrată, te închizi într-o paranteză rotundă, te extragi dintr-un radical, te blochezi într-un subsol de fracție. Libertatea este o justificare a claustrofobiei. Fereastra tăiat-n zid de dragul luminii nu îndreptățește fuga spre soare. Libertatea este o alunecare lichidă spre nicăieri. Timpul se despletea râu, Petru înota împotriva curgerii, se lovea de stânci. Venele pietrelor se legau noduri, hemoragie de nisip în pântecele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nu a rostogolit luna precum un bulgăre de zăpadă, nu a tuns norii să le fie florilor de sete și nu de puf. Câte lucruri poți afla, Doamne, stând la taclale cu roțile Carului Mare, întrebând melcul dacă suferă de claustrofobie, făcând valuri într-o conserva de pește. Lui Dumnezeu nu-i este permis să pedepsească un nebun, pentru că nici măcar o dată nu a suferit de strabism cosmic. Dumnezeule, știi ce-nseamnă să-ți arzi genele cu propria nevoie de lumină în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de simplu să rezumi realitatea într-un prezent punctual, concret, fără a forța măcar cu o intenție oglinda. Oglinda îți permite să te extinzi în voie pe măsura imaginației; curajul, frica, lașitatea întregesc confortul de a fi unul sau amplifică claustrofobia melcului evadat în lucernă. Petru aduna durerile două câte două, ca pe niște virtuți, reducând răbdarea de a fi unul la absurditatea de a o împarte la doi. Petru a scrijelit oglinda până a curs sânge albastru ca dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pânza păianjenului soarele trecea atât cât să deschidă un nasture (insecta țese, leagă juvețe, întinde capcane sub grindă). Gratii în șosetele cârpite în talpă nimic mai ermetic decât niște pași înfășurați în scutece de lână. Gratii în felia de pâine claustrofobia cuptorului încins pălea pe toate fețele. Gratii, creșteau gratii, două câte două, trei câte trei, patru câte patru, buchete de gratii împodobeau grădina. Ploua libertatea, de se rupeau norii ignorând anotimpurile; păduri de gratii creșteau până la cer. O grădină vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
tras ultima tușă, s-a făcut octombrie. 44. De la facere până la desfacere, viața, o vegetare în doi. Consecvenți suntem, Doamne, cu intențiile tale de ins generos. Dacă atâta inimă largă te încape, de ce ne-ai slobozit printre incertitudini? Suferim de claustrofobia cimitirelor suprapuse. Dumnezeule, sufletul tău, pământ înțelenit și nicio sămânță de rod! Viața, o vegetare ambalată în staniol. Între o coajă de portocală și un ambalaj de ciocolată, ochiul alege suprafața lucioasă și netedă, vara are gust dulce-amărui, tiparul scuipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
patronului de la I.C.L. Burghezul nu plătise cotizație către partid în campania electorală; domn' prefect a decis că trebuie șters de pe listă; Tolea i-a spart inima cu o șurubelniță, în scara blocului; domn' Ierimia a stabilit că baronul suferea de claustrofobie, "a murit de anxietate în lift". Gata, tac, domnule căpitan! Aveți dreptate, cu ăsta nu-i de glumit. Hei, părinte, aruncă dracului boanda de pe tine, puți ca un aurolac! Până la Bistrița borăsc și laptele supt de la mama. Aduceți, bă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
până mâine, mă vor identifica după propriile nevoi. Tătuța nu a fost niciodată intim cu moartea, cât a putut a dus-o de nas. Cu sufletul mereu ascuns în borcanul plin de sute, a tot amânat-o pe motive de claustrofobie sentimentală. Moartea era o proastă, credea tot ce i se spunea. Tătuța și-a justificat mereu intenția de a rămâne cu niște fotografii decupate dintr-o revistă, tătuța era îndrăgostit de jumătatea plină a paharului. Bătrânul nu s-a temut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
la stres sporită, începe să-și facă loc, timid și politicos, prin mulțime. Eu, ca de obicei în situații de aglomerație extremă, sunt cu capsa pusă (secreția de testosteron și gesturile machiste cresc proporțional). Îmi dau seama că senzația de claustrofobie (moștenită fidel de la ramura maternă și augmentată de numeroase meleuri turistice) nu îmi va permite niciodată să mă strecor prin oceanul de carne, așezat în contrapunctul Pacificului. Ochii mi se îngustează, scanând împrejurimile, în timp ce mintea încearcă să găsească o redempțiune
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
serie de șocuri culturale la mai multe niveluri. Unul dintre acestea este legat de eclectismul arhitectural: devine imposibil să nu-l frapeze, pe de o parte, lipsa cronică de spațiu, fenomen apt de a-i induce o distinctă senzație de claustrofobie, și, pe de altă parte, caracterul haotic al celor mai multe dintre clădirile noi, orientate în toate direcțiile posibile și amestecate, de-a valma, cu construcții distonante. Mai mult, interiorul acestor case, plin până la refuz de obiecte, constituie un straniu contrapunct la
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
sînt termeni abstracți, reci. Nu există o graniță trasată limpede între viață și teatru. Oamenii se plimbă și pe teritoriul ficțiunii, și pe cel al realității. Și își duc cu ei destinele. Spectacole ca acesta, ca "Cevengur", ca "Gaudeamus" sau "Claustrofobia", ca "Vania" sau ca "Lear" ne aduc împreună. Nu știu pentru cît timp. Împreună este atunci cînd îmi sparg lanțurile în care m-am încătușat și nu vreau să fiu singură. Împreună este atunci cînd îmi pasă. Cînd devoțiunea fantastică
Dragul meu Lev Abramovici by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7812_a_9137]
-
sediu al memoriei sufletești. Cele trei identități ale inimii sunt sursa tuturor trăirilor din carte: de la accesele de tahicardie paroxistică, a căror violență îl silesc pe autor să accepte efectuarea unei intervenții pe cord în America, pînă la senzația de claustrofobie la scară mare trăită într-un uriaș mall american; de la panica resimțită într-o biserică baptistă în mijlocul unor credincioși exaltați, pînă la neașteptatul sentiment de comuniune colectivă încercat la Paștele din 1992, la vizita regelui Mihai în București; de la cele
Vastele încăperi ale inimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7677_a_9002]
-
pompează destul aer prin coardele vocale pentru a le oferi suficientă presiune pentru a produce sunete cu sens. În această fază ești cu siguranță cvadriplegic și condamnat la nesfârșite ore de imobilitate tăcută, singur sau în prezența altora.” Senzația de claustrofobie psihică se transmite instantaneu cititorului, cu atât mai mult cu cât autorul se dovedește de-o imbatabilă precizie clinică: „Pentru cineva care vrea să rămână un comunicator de cuvinte și concepte, acest lucru pesupune o provocare neobișnuită. Dusă e tabla
Memorii de dincolo de mormânt (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5346_a_6671]
-
selecție naturală. Duse sunt și productivele conversații cu prieteni apropiați - chiar și la mijlocul evoluției bolii victima gândește mult mai repede decât poate forma cuvinte, astfel încât conversația însăși devine parțială, frustrantă și în cele din urmă conduce la autoînfrângere.” Senzația de claustrofobie mentală, de sufocare și frică acaparează mintea cititorului cu o intensitate incontrolabilă, ca și cum ai deveni, tu însuți, prizonierul înfricoșătoarei boli. Redus la condiția unui creier perfect funcțional, dar aflat în carcasa unui trup neputincios, scriitorul duce o viață paralelă. E
Memorii de dincolo de mormânt (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5346_a_6671]
-
de o zonă curbată a podului, urmată de o porțiune în urcare, după care urmează o coborâre abruptă. Podul se continuă cu un tunel sub apă, pentru a permite navelor să treacă pe deasupra, iar acoperișul acestuia provoacă o stare de claustrofobie. Alex Robinson a declarat că, de cele mai multe ori, trebuie să joace rolul unui psiholog pentru cei pe care îi ajută: “Cei mai mulți clienți, extrem de stresați, vorbesc foarte mult în timpul călătoriei, pentru a uita unde sunt. Stresul și anxietatea lor depind de
Cum face un bărbat bani din spaima oamenilor - VIDEO by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/64196_a_65521]
-
de sentimentele de nesiguranță din relația respectivă, de sentimentul că nu ești la nivelul partenerului sau partenerei și nu ești îndeajuns pentru aceasta. 3. Coșmarul în care ești blocat Aceste coșmaruri sunt foarte comune în rândurile persoanelor care suferă de claustrofobie. Cu toate acestea, acest tip de coșmar poate fi trăit și de persoanele care nu sunt capabile să iasă din situația neplacută în care se află, inclusiv problemele financiare, un loc de muncă neplăcut sau o relație cu o persoană
Ce semnificație au coșmarurile by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/63283_a_64608]