69 matches
-
cuvintele. Însă priorii erau cu toții cufundați În ședința, care continua printre glume și râsete. Încercând să treacă neobservat, se Îndreptă către scară, privind țintă Înainte și ferindu-se de privirile străjerilor care asistaseră la această scenă din curtea interioară. În claustru, dădu peste secretarul Comunei, care părea să caute pe cineva. - Messer Alighieri, tocmai domnia ta. M-am gândit că voiai să știi. - Ce? - Mi-ai cerut un raport despre pelerinii de la hanul Îngerului. Este unul, messer Marcello, care a fost văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
punctele roșiatice unde acoperământul din lemn fusese găurit de loviturile săgeților. Între timp, reflecta neliniștit la ce era de făcut. Prin poarta larg deschisă a bisericii zări siluetele confuze ale altor oameni În mișcare. Se aruncă brusc Înainte, ajungând până la claustrul abației prin poarta smulsă din țâțâni. Purtat de propriul elan, se agăță de ușor, privind În jur. Ceilalți alergau și ei Într-acolo, acum că toată năuceala și debandada provocate de groaznica prăbușire Începeau să se risipească. Locul era Înțesat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Maria Novella, portalul bisericii era Închis. Doar o făclie de lângă arc fusese aprinsă, pentru noaptea ce abia Începe. Însă una din porțile laterale era Încă deschisă și priorul se strecură Înăuntru, străbătând cu iuțeală naosul pustiu. Din biserică trecu În claustru, iar de acolo, pe coridorul cu chiliile. Odaia lui Arrigo era Închisă pe dinăuntru. Bătu, fără să primească vreun răspuns. Lăsă lada jos și Încercă să Împingă ușa, În speranța că se va deschide. Auzi de partea cealaltă zgomotul metalic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fie nuanțat. Trebuie să facem o distincție clară între tenisul propriu-zis, așa cum îl cunoaștem cu toții, și așa-numitul (în lumea anglo-saxonă, dar nu numai) real tennis. Acesta din urmă are o vechime care merge pînă în secolele XI-XII cînd, în claustrul mănăstirilor, călugării băteau o mingiuță, mai întîi cu mîinile goale, apoi înmănușați. Tenisul medieval era, așadar, un joc colectiv (azi am spune "de echipă") oarecum asemănător cu pelota, cu handbalul, cu palla și cu ceea ce britanicii vor numi mai tîrziu
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
porțile vraiște”, „taina cunoașterii s-a pierdut”, „cunoștințele se vând pe tarabe populare” etc.) și, într-o ordine mai concretă, tabloul apocaliptic al spulberării trecutului în Bucureștii demolărilor. Viziunea este orwelliană - o distopie lirică având, pe teren românesc, afinități cu claustrul și regresiunea bacoviană. „E frig la ultimul etaj,/ e frig în Utopia”, ca și în Orașul Bacovia - titlu emblematic pentru această utopie negativă. „Bocet”, „priveghi” (noțiuni resemantizate în spiritul noii viziuni), „noapte”, „gheață”, „Fundătura”, „Frica” se instituie în vocabule-temă, după cum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285228_a_286557]
-
centrului afectiv în numele contemplației cu vibrații de sarcasm, fluxul incertitudinilor, generat între altele și de eliminarea punctuației - totul oferă sugestia unui eu pierdut, amăgit de propria-i imagine. Ineditele cuprinse în finalul antologiei Cheia închisă (1987), în strictă continuitate cu claustrul eliberator din Planta memoria, investesc absența cu atributele revelației („simt limita/ limita contemplând sufletul/ în trup ca într-o rană goală”) și fac din sacrificiu și retragere o inițiere în „strigătul propriu”, către „ieșirea din timp”. Fiecare poem al autoarei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
a lui Marian. Dar locvacitatea și jovialitatea temperamentului sudic sînt dublate de substanța ardelenească dobîndită și constînd în construcție, rigoare, datorie și muncă". într-o decupare încă mai pitorească, prin retragerea suportului simpatetic, apare Adrian Marino, tipul "savantului absolut", dedat "claustrului frigid și monologului", "posac și inclement în erudiția sa": "Din păcate, Adrian Marino a fost mai mult admirat decît citit și receptat mai curînd ca un modern conservator. Sintezele sale, de o erudiție inumană, au aerul unor soluții definitive și
Un "cronicar" al Echinoxului (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12373_a_13698]
-
totuși, dincolo de smalțul ceremonios al vorbelor se simte o fibră lirică mînată de un impuls centripet, asta însemnînd că spiritul autorului se înșurubează în sine însuși, fără nici o preocupare pentru efectul pe care îl poate avea asupra lumii. E un claustru de spirit în pielea acestui om, o carantină la care sufletul se supune din nevoia de a-și digera amărăciunile, numai că în afară nu răzbate decît o cavalcadă de expresii fastuoase, care irită prin redundanța lor emfatică. Deși n-
Acromegalia verbală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5018_a_6343]
-
manuelinul nu a devenit un stil internațional, în schimb, prezumpția mea este că el a oferit sugestii creative măcar unuia dintre cei mai deconcertanți arhitecți ai lumii: Antoni Gaudí (1852-1926). Argumente: terasa Turnului din Belém, împodobită cu pinacluri fantasmagoric-asimetrice, sau claustrul Mănăstririi Jerônimos, cu arcadele sale croșetate în piatră roz-albă, vegheate de himerele ce maschează, mereu altfel, sistemul de drenaj. Acestea, ca și exuberanța elementelor decorative de sorginte vegetal-zoomorfă, evocă nisipurile mișcătoare prefăcu-te-n palate de Gaudí, la Barcelona, după
Frânturi lusitane - O artă suverană by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9068_a_10393]
-
cel care a servit drept matrice, diferența sare în ochi. Dacă în primul „episod” acțiunea era cumva conținută în spațiul funciar claustrofobic al unei nave trasformate într-un mortal labirint intestin, iar unghiurile camerei erau limitate inevitabil de arhitectura de claustru, acum Ridley Scott adaptează totul la o scară monumentală și deschide ochiul camerei către panoramarea unor pustiuri de o înfricoșătoare frumusețe stearpă. Nu întâmplător pe afiș se află un imens cap de bărbat, o figură impunătoare și cu ceva virtual
Prometeu și jocul cu focul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4533_a_5858]
-
doar o unitate de măsură pentru determinarea itinerariului. 2. Creație și angajare Hăituit de vipia lunilor de vară, artistul tradițional se trage la umbră. Un ochi de apă, un bot de pădure sau chiar o colină mai răcoroasă se substituie claustrului citadin și, măcar pentru o vreme, descarcă și absorb energiile reprimate peste an în geometria severă a atelierului. Spațiul se dilată, orizontul se lărgește și el ca în filmele rusești, ochiul adulmecă o altă scară a lucrurilor și obiectele înseși
Mic inventar de comportamente culturale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13554_a_14879]
-
și prin brazdă orice alt material. II. Artistul de la ROSAL (o opinie) Hăituit de vipia lunilor de vară, artistul tradițional se trage la umbră. Un ochi de apă, un bot de pădure sau chiar o colină mai răcoroasă se substituie claustrului citadin și, măcar pentru o vreme, descarcă și absorb energiile reprimate peste an în geometria severă a atelierului. Spațiul se dilată, orizontul se lărgește și el, ca în filmele rusești, ochiul adulmecă o altă scară a lucrurilor și obiectele înseși
Secvențe estivale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9530_a_10855]
-
avea copacii intacți. Dar, așa cum am scris la un moment dat, cred că am descoperit și frumusețea New York-ului, așa de diferită de ceea ce înțelegem noi prin frumusețe. Din călătoriile mele îmi rămîne un talcioc de imagini fugare, străzi, vitralii, claustre, turnuri ascuțite sau retezate, liniștea unei păduri, cîmpurile verzi din sudul Angliei, cîte o fantasmă văzută sau ghicită. Dar e de ajuns cel mai mic stimul ca să îmi revină în minte ceea ce am văzut umblînd prin Andalusia, satele albe, edificiile
Gonzalo Torrente Ballester by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4975_a_6300]
-
arvună!/ Tot poezia Vieții-i mai frumoasă/ Ia să vedem balanțele cum sună!/” Dincolo de toate, însă poetul are conștiința propriei valori. și de aceea în Autoepitaf singaporean el scrie: E timpul ca să-mi sânger epitaful/ într-un sonet geometru și claustru/ De mine demn, de-al meu stilou ilustru,/ Cât nu s-alege, încă, de noi, praful!// Pe nimenea nu-l judec nici nu-l mustru,/ Dar nici nu-i sufăr nimănui perdaful/ C-am cultivat boema și taraful/ Din zi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
bătrână înțelepciune a pietrei când șoaptele vântului ne promit nebunia lui Aprilie când arborele soarbe lumina din aer cu ventuzele lui într-un vaer prelung și demonul bătrân se aude bătându-l cu vergi pe fratele tău geamăn într-un claustru al melancolicei abații În timp ce nepăsătoare nenorocirile proaspete își deschid corolele roșii ca sângele pe pajiștea cu iluzii și miei în umbra luminoasă a paradisului sub flăcările de pucioasă din siderurgia infernului În ceasul acesta în care femeia te ademenește pe
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
autodistrugă... să revină la Haos. Asta spune și Ioan în APOCALIPSĂ... -... După care lumea va renaște dreaptă și curată, pentru a lua totul de la început... Dieu est mort! Vive Dieu! îl completă ironic Carol.. Ce naiba! Ai urmat școala secundară la claustrul de maici? Optimismul și pozitivismul tău sunt incurabile. La fel ca pesimismul și negativismul tău. N-ai nimic sfânt? Nu crezi chiar în nimic? Ba da. Credeam că ai înțeles. în dreptul la autodistrugere voluntară și demnă, în locul unei supraviețuiri jalnice
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
la stradă o ușă de stejar și o fereastră. De fapt ușa răspundea într-o tindă, unde se afla adevărata intrare. Deasupra ușii era aplicată o falsă pisanie de piatră brodată, contrastând cu candoarea zidului. Impresia generală era a unui claustru de tip oriental și de la începutul secolului al XVIII-lea. Tot Ioanide fusese acela care, răzând toată ornamentația de majolică a unei imitații de stil Mincu și aplicând împrejmuirea de zid, dăduse casei o înfățișare agreabilă, iar curții cu tindă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de oboseală. Chipul i se întunecase. — Cu bucurie, da, chiar așa! Și pentru mine așa era. Alții sufereau, le venea greu să renunțe la lume, erau încă pradă concupiscenței, înțelegeți? Eu, însă, nu: trăiam în pace, iar regulile severe ale claustrului nu mă împovărau. Era un loc minunat: o veche casă de coloni, înconjurată de pajiști și pâlcuri de stejari. Călugării o transformaseră în mănăstire și cu donațiile fusese ridicată o mică biserică, ce avea înăuntru un magnific portret al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din scrierile celor mai influente condeie ale Spaniei din acel moment, În ediția de seară a jurnalului Lumea sportivă. Studenți nu prea se mai puteau zări prin clădire. Ecoul pașilor mei mă Însoți pe coridoarele și galeriile ce duceau spre claustru, unde două luminițe gălbui abia zgîndăreau penumbra. Îmi veni brusc ideea că Bea mă luase În balon șimi dăduse Întîlnire acolo, la ora aceea imposibilă, ca să se răzbune pe Înfumurarea mea. Frunzele portocalilor din claustru clipeau ca niște lacrimi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și galeriile ce duceau spre claustru, unde două luminițe gălbui abia zgîndăreau penumbra. Îmi veni brusc ideea că Bea mă luase În balon șimi dăduse Întîlnire acolo, la ora aceea imposibilă, ca să se răzbune pe Înfumurarea mea. Frunzele portocalilor din claustru clipeau ca niște lacrimi de argint, iar șopotul fîntînii șerpuia printre arcade. Am cercetat curtea interioară din priviri, simțind un amestec de decepție și, poate, o anumită ușurare lașă. Era acolo. Silueta ei se contura În fața fîntînii, așezată pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
argint, iar șopotul fîntînii șerpuia printre arcade. Am cercetat curtea interioară din priviri, simțind un amestec de decepție și, poate, o anumită ușurare lașă. Era acolo. Silueta ei se contura În fața fîntînii, așezată pe o bancă, escaladînd cu privirea bolțile claustrului. M-am oprit În prag pentru a o contempla și, pentru o clipă, mi s-a părut că văd În ea reflexul Nuriei Monfort, visînd cu ochii deschiși pe banca ei din piață. Am băgat de seamă că nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Am băgat de seamă că nu avea la ea nici mapa, nici cărțile, și am presupus că nu avusese ore În după-amiaza aceea. Poate că venise doar ca să se Întîlnească cu mine. Am Înghițit În sec și am pătruns În claustru. Zgomotul pașilor mei pe pavaj mă trădă și Bea Își ridică privirea, zîmbind surprinsă, ca și cînd prezența mea acolo ar fi fost Întîmplătoare. Am crezut că n-ai să vii, zise Bea. — Așa credeam și eu, am replicat. Rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
comun, fratele ei Tomás. Bea vorbea de el ca de un străin la care ții, dar pe care abia dacă Îl cunoști. Îmi evita privirea și zîmbea cu nervozitate. Am simțit că Îi părea rău pentru ceea ce Îmi spusese În claustrul universității, că Încă o dureau vorbele care o rodeau pe dinăuntru. — Ascultă, din ce ți-am spus mai devreme, zise ea dintr-o dată, fără nici o legătură, n-ai să-i spui nimic lui Tomás, nu-i așa? — Sigur că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
eu, lipsit de convingere. — Nu știu, Daniel. Nu știu nimic. Asta vrei tu? — Nu. Firește că nu. Dar tu? Ridică din umeri, schițînd un zîmbet lipsit de vlagă. — Tu ce crezi? Întrebă ea. Mai devreme te-am mințit, știi? În claustru. — CÎnd? — CÎnd ți-am spus că nu voiam să te văd azi. Paznicul nocturn ne dădea tîrcoale arborînd un surîs vag, În mod vădit indiferent la acel debut al meu În scena cu poarta și cu șoaptele, care lui, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
zis una din fetele care a sunat-o acasă. Acum trebuie să plec. Înainte să apuc a-i mulțumi pentru ajutor, fata se grăbi să li se alăture celorlalte două, care o așteptau fulgerînd-o din priviri, la capătul opus al claustrului. — Daniel, ceva s-o fi Întîmplat. Vreo mătușică bătrîioară care-a dat ortul popii, vreun papagal cu scrofule, vreun guturai de atîta umblat cu fundulețul În aer liber... Dumnezeu știe. Împotriva a ceea ce crezi cu ochii Închiși, universul nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]