772 matches
-
de-ntuneric salța/ pe podele dar nu spre lumină./ Lăstuni cu zori în ghiare să/ mai aștepte încă/ un răsărit mai nou că asfințitul/ goarna uscată de sudorile spaimei/ trosnetul de adio al ferestrelor" - Un răsărit aleargă) sunt clape pe claviatură, cu mult mai largă, a liricii Doinei Ispirescu, clar modelata în cel de al doilea volum al său, fără trădarea dominantelor de mai înainte: notația naturalista a unor imagini dure, dezignând condiția omului modern, dimpreună cu chemările unui eu neliniștit
Doina Ispirescu: Câmpul de sare by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17798_a_19123]
-
credințe se regăsește și în imaginea lui Nichita Stănescu (care era "terorizat de sarcină destinului de poet"), dar, măi palpabil, si in volutele vorbirii și gîndirii lui Adam Puslojic. Pentru Adam Puslojic orice referință livresca face să rezoneze o întreagă claviatură de afecte și antrenează confesiuni ce, daca nu ar avea și grație, ar fi în mod obișnuit impudice și sufocante pentru cititor. Toate cărțile despre care discută Puslojic se arătă a fi puternic asumate și impregnate de propria să biografie
Poeti prieteni by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17891_a_19216]
-
însuși dă dovadă de mai putina grație în parodierea-valorificarea poeziei de altădată, a subculturii etc. decât autorul Necuvintelor; în versurile sale, acesta evocă, fulgurant, nenumărate stiluri, de la cele elevate până la cele mahalagești, ca și cum și-ar plimba mâinile, în joacă, pe claviatură unui pian. Și apoi, ce mare realizare reprezintă valorificarea într-o asemenea manieră a literaturii demodate sau naive, când la așa ceva ajunge oricine, printr-o lectură competența? Dacă citești literatura că literatura, așa o citești, cu umor, cu o înțelegere
Mircea Cărtărescu, critic literar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17906_a_19231]
-
de pianista Mărține Joste lui Eric Satie "à voir et à entendre". Ea însăși natură artistică nonconformista, de o fină intelectualitate, disponibilă pentru experiment, a imaginat un portret complet al compozitorului: într-un one-woman-show Mărține Joste își trăiește ideile în fața claviaturii, cîntînd muzica lui Satie cu o pianistica rafinată, pledînd cu pasiune pentru opera lui foarte specială, relevîndu-i premonițiile (minimalism, pian preparat, muzică de film etc.), ilustrîndu-si demersul cu texte și desene ale compozitorului, cu un film de René Clair. E
Artisti francezi by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17920_a_19245]
-
corespunde o îngustare, numai aparent rigidă, a perimetrului de mișcare. Printr-o rarefiere a zonelor, în traiectoria ei individuală, de neconfundat, isi croiește rampă de pe care se pot produce salturile de fertilitate, singurele care contează. Apăsînd prea tare pe o claviatură, comit fără voie o eroare, risc să clachez în fixarea unor trăsături. Mă dezmeticesc abia acum, cu întîrziere, temîndu-mă că se poate formă despre poeta în acest fel, prin unilaterarizare, o imagine anapoda. Fiindcă am căutat să condensez la maximum
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
că un arheolog al cuvintelor, dezgropând din adâncurile lor semantice o filosofie românească de negăsit în cărți. Șerban Foartă procedează în mod similar că poet, activând în cuvinte un lirism uitat sau doar posibil. El tratează dicționarul că pe o claviatură pe care apasă cu degete delicate și ferme pentru a scoate sunete încântătoare: "Olanda vine din Olanda,/ cașmirul vine din Cașmir;/ că ni s-a ofilit ghirlanda,/ cu toate astea, nu mă mir.../ ... Am mai dansat o arleziană,/ a mai
I.L. Caragiale si Serban Foartă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18114_a_19439]
-
o stârnea, el însuși, din atingerea clapelor pianului. Încercăm să topesc, într-o aglutinare de configurații ideale ceea ce adunasem, minute furate de la Lipatti și Richter, de la Rubinstein, Arrau, Askenazy, Perahia, de la Valentin, Radu sau Dan etcaetera, etcetera... atâția maeștri ai claviaturii - marcați de geniu, de excelență faptei artistic desăvârșite. A fost o experienta aiuritoare. În fond îl căutăm pe EL care a reușit, cum foarte puțini izbutiseră, să prindă frumusețea clipei într-un cifru scris pe două portative. Deci interpretabil, mai
Moartea calului alb by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17559_a_18884]
-
spus, cel puțin pune un disc pe tonomatul ăla idiot. Arne: Am să pun. Am să pun... Ce ți-ar plăcea? Nils: Ceva... Orice... Să semene cu speranța de care-ți vorbeam adineauri. Arne: Bine. (Merge la tonomat. Examinează îndelung claviatura, apoi se hotărăște. Apasă o clapă. Nat King Cole: „Fascinație”.) Nils: (După ce a ascultat vrăjit) Nemaipomenit cântec. Tu înțelegi ce spune? Arne: Nu. Dar mi-nchipui... Nils: Ce-ți închipui? Arne: Fel de fel de chestii... În orice caz, o
Foca albastră. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/82_a_236]
-
la vedere (...) Gândurile de final aduc un mesaj de poemul „Despre mine” își exprimă se pierde apoi printre mestecenii vindecare a rănilor deschise de neliniștea că „simțurile zornăie pe Sentimentaliei, țara de el zidită și rațiune, prin „rugăciune rostită către claviatura plictisului”. Lumea în care deocamdată numai de el știută, genunchi, nu către inimă” (p.126). trăiește poetul este o lume a întinsă până la marginea lumii...” Așadar, poetul n-a vrut numai „să „suferinței tăcute” și „nu aparține (Desinvolt și temerar
George Baciu - Purtător de tainice „Gânduri de la marginea lumii”. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniel Dejanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_88]
-
și aprecierea lui Ioan Stanomir, care comentează volumul pe coperta a IV-a: „În tot, ea (această carte, n.n.) marchează un moment în exegeza lui Caragiale și este proba maturității polifonice a unui istoric literar rafinat, stăpân pe vasta sa claviatură.” Politicieni de ieri În numărul dublu 5-6 din acest an al DACIEI LITERARE, care se vrea, așa cum este menționat pe copertă, o „revistă de reconstituiri culturale”, chiar putem citi câteva interesante restituiri documentare: de pildă, despre generalul Iacob Zadik și
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2420_a_3745]
-
trupă a putut cu cele mai simple mijloace: să creeze o atmosferă zguduitoare, fără să se căznească să răzbată prin patos și kitsch pînă la genunchi." Și, în continuare: "Oana Pellea este o Ioana emoționantă, care cîntă cu virtuozitate pe claviatura stărilor sufletești. Spectatorii au în fața ochilor mai puțin o sfîntă transfigurată, cît mult mai mult un om viu, cu spaime și viziuni. Și mai presus de orice, ea nu este o luptătoare viguroasă, cu darul sacrificiului." Despre forța montării, cronicarul
Ioana d'Arc la KlangBogen Festival Wien 2000 by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/16809_a_18134]
-
la un moment dat la televiziune că la universitate merg astăzi numai cei ce sînt prea proști pentru a-și putea găsi un job. Este drept, tineri foarte dotați care nici n-au ajuns încă la vîrsta pubertății, rezolvă pe claviatura computerelor teoreme de logică formală interesante și importante, dar, după propriile lor mărturisiri, ei nu mai citesc nimic. Vizavi de noi, acești tineri sînt niște agramați - dar și noi sîntem față de ei. De unde dialogul surzilor. Electronizarea culturii mai comportă și
Lecția lui George Steiner by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16830_a_18155]
-
avea în vedere funcția d-sale formatoare în raport cu mai tinerii critici și, în general, cu oamenii de litere români de-o anume vîrstă. Dacă în răstimpul formației noastre am fost mai toți înrîuriți de scriitura călinesciană, fascinantă fugă asociativă pe claviatura neologismelor, prodigios-metaforică descriere a operelor, Virgil Ierunca ne-a deschis orizonturi de conștiință eliberatoare, încercînd mai întîi să denunțe impostura, apoi "să umilească uitarea". Să rostească adevărul cel făcător de dreptate prin sine, în sfera creației, chiar dacă ratificarea legală a
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
Radu Stanca poate fi retușat. Valoarea unei cărți "contează", indiferent de conversiunea pe care o poate reflecta sau nu, într-o manieră explicită, din simplul motiv că suflul divin e apt a se manifesta pe mai multe căi, pe întreaga claviatură a axiologiei noastre. Iar ideile nu sînt totdeauna, în ingeniozitatea lor, "diavolești", analoage buruienilor care invadează un cîmp fertil: Tînjesc după un cîmp mănos, făgăduind rod bogat, care, brusc, a fost năpădit de buruieni. Nu mi se pare că există
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
în fraza dinainte, de la maestrul lui necontestat, de la Arghezi, care numește acest fel de hoție - mai sigură decît "hoția de-a dreptul, de bucăți și rînduri întregi" - "imitație prin derivare".) Manualul e un genial exercițiu de stil, de digitație pe claviatura cuvintelor, încercînd toate combinațiile și epuizîndu-le efectele, o paganiniadă verbală, cînd jucăușă, ușoară, ca fulgul, cînd grea, apăsătoare, ca piatra, cînd plină de lirismul cel mai înaripat, cînd tîrîtoare, terestră, cînd mușcătoare și rea, cînd duioasă și mîngîietoare. îndefinitiv, două
Inutile silogisme de morală practică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17032_a_18357]
-
cetățenilor. Nu este așa. Autorul simte că e în dilemă; ca să nu își renege spusele lasă loc pentru diverse soluții. E dovada că nu are vocația cosmetizării. Radicalitatea alegoriei anticeaușiste caracterizează întregul text. Fără a dispune încă de o amplă claviatură, Alexandru Ecovoiu știe să degajeze sensuri grave din tabloul dereglării umanului și delirului de putere.
Un roman despre suicid by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17145_a_18470]
-
mergem în pas cu vremea", afirmă directorul publicației. Revista se imprima săptămînal și al cărei profil ideologic era marcat de climatul nesiguranței politice al sfîrșitului deceniului al patrulea al veacului trecut. Poezia inserată în coloanele revistei bucureștene oglindește fidel întreaga claviatură a timpului, de la poeții consacrați ca Tudor Arghezi (1880-1967), V. Voiculescu (1884-1963) cu poemul Pe Decindea Dunării în pagina tematică, Poeții în peisajul românesc, Ion Minulescu (1881-1944) cu Romanța celor trei corăbii, încadrată la rubrica Poeții mării, Lucian Blaga (1895-1961
Revista România literară by Nae Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/15904_a_17229]
-
studiat pianul la clasa ei. Educată în disciplina severă a "școlii Florica Musicescu" a predat învățăceilor în cultul acestor concepții despre făurirea tehnicii pianistice, despre frumusețea ideală a sunetului, despre poetica pianului, șlefuindu-le capacitatea de a se exprima pe claviatură și de a transmite mai departe cele învățate. Dintre aceștia unii sunt acum la rândul lor profesori, concertiști ca Delia Pavlovici, Corina Sângeorzan sau mai tânăra Angela Drăghicescu și mulți alții răspândiți în lume. Dar spre deosebire de legendara asprime a Maestrei
Oameni care sunt by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15969_a_17294]
-
forță, un artist de impecabilă realizare a formei performanței muzicale, un artist de impresionantă acuratețe în formularea discursului variațional improvizatoric; rafinamentul armonic definește și astăzi o veritabilă osmoză cu simțul timbral, ambele susținute de vigoarea ritmică privind atacul pianistic al claviaturii. Săptămânile trecute, Iancsi Körössy a urcat pentru prima oară pe scena de concert de la Ateneul Român; a făcut-o în compania mai tânărului său coleg minunatul saxofonist Nicolae Simion. Împreună au înnodat spiritul unei cordiale conversații muzicale camerale. La cei
Iancsi Körössy la București by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15701_a_17026]
-
de ani invizibili, căci părul îi era gri argintat și la tinerețe, iar acum pare să fi fost doar pudrat ca pentru bal mascat. Abia apoi văd și amănuntele, epoleții aurii, steaua ce țîșnește din gîtul drept în loc de cravată, mica claviatură a decorațiilor pe uniforma de pînză, uniforma de vară. Prima impresie e ca o străfulgerare. Un tînăr înalt, alb de sus și pînă jos. Iar eu îmi repet în străfundurile memoriei: Măcelarul de la Verdun, spaima lumii, asta a fost bărbatul
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
pe când avea mai puțin de opt ani, vârsta debutului ei la București. Cânta un concert de Mozart: suspendată pe scaun, picioarele nu ajungeau la pedale, mâna mică găsea cum să se deschidă suficient pentru a cuprinde ce era necesar pe claviatură. Înțelegea sau pur și simplu era în muzică. A rupt lanțul românesc și a plecat la Viena. A ascultat-o acolo Claudio Abado. I-a asigurat o bursă importantă, i-a impus un program de studii muzicale (interdicție de a
Jocul cu mărgelele de sunet by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/15773_a_17098]
-
5 mișcări/părți). Mihaela Ursuleasa are forța (interioară, dar și fizică) pentru a profila pe tânărul Brahms, atins de aripa timpului romantic, dar care nu poate uita ce sursă de vitalitate este forma clasică. Așa cum pianista se desparte greu de claviatură (finalurile pieselor sunt prelungiri emoționante, la pânda hotarului în care sunetul se risipește în tăcere), tot astfel ne despărțim de acel recital, după Barcarola de Chopin. Pentru a regăsi, în seara următoare, alături de... Horia Andreescu și Orchestra Națională Radio ...pe
Jocul cu mărgelele de sunet by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/15773_a_17098]
-
pe următorul. Nu mai e altul, zise inginerul. Ba da, domnul meu, întotdeauna mai există unul, iată dovada. Ce dovadă? zise inginerul. Duceți-vă acasă, spuse Simon, vă mulțumesc pentru tot. Apoi își întinse mîinile. Le ținea acum suspendate deasupra claviaturii. Inginerul nu se putea hotărî dacă să plece sau nu. Era complet derutat, vă dați seama. Și, trebuie spus, cam depășit de situație. Rămăsese acolo, lîngă estradă, sub privirile clienților de la mese. Brusc, deveni conștient de prezența acelor oameni. O
Christian Gailly - O seară la club by Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2700_a_4025]
-
îi cuprinse pe toți cu privirea. Unii se întrebau, bineînțeles, ce naiba se întîmplase. Pe scurt, se uitau lung la ei, la el și la Simon. I se făcu rușine. Haideți, veniți? zise el. Simon își ținea în continuare mîinile deasupra claviaturii. Mîinile îi tremurau. Inginerului i se făcu frică. Haideți, spuse el, aproape implorînd. Duceți-vă acasă, îi zise Simon. Păi cum o să, zise inginerul. Duceți-vă odată, spuse Simon, și nu mă mai bateți la cap. Inginerul se îndură în
Christian Gailly - O seară la club by Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2700_a_4025]
-
Inginerul se îndură în sfîrșit să plece. Se răsuci pe călcîie și o porni din nou către ieșire. Un gust amar, de seară ratată. Ajuns în fața scării, se mai uită o dată în urma lui. Simon stătea neclintit, cu mîinile suspendate deasupra claviaturii. Ridică din umeri, de parcă ar fi zis treaba lui, să fie sănătos, apoi o porni în sus pe scară. Cînd să ajungă la ultima treaptă auzi în spatele lui pianul. Niște note limpezi, care-l trăgeau de haină înapoi. Coborî din
Christian Gailly - O seară la club by Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2700_a_4025]