168 matches
-
cănea cu tăciune de frasin părul și sprâncenele, fugea în fiecare zi de la conac până la iaz și înapoi să-și mențină rumeneala din obraji, iar când boierul era plecat la vânătoare, se strecura în salon și apăsa fermecată pe clapele clavirului, cu gând să-nvețe singură, ca să i-o poată cânta la ziua de naștere, de Sfântă Mărie Mică, uimindu-l, doina lui preferată: „De-am avea Vodă de treabă”. Odată - cea mai fericită zi din viața ei - Radu Stoenescu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
tristețea miriștii. Poate că e același decor, numai eu sunt altul. Am ajuns modestul citadin și măsor asfaltul. Culorile se amestecă, de la galben, la mov. Sunt cu toate la Alecsandri, Bacovia, Dimov. Tușește pe străzi și prin parcuri, cântă la clavire, se-afundă în fum de tavernă și bea în neștire, îngână știute melopei, allegro, andante, dar coardele, arcușul se rup, țipând discordante. E toamnă cât vrei, pretutindeni, o ploaie livrescă. Ci vreau în poeme să prezint o toamnă în frescă
CU TIFLA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361309_a_362638]
-
Acasa > Impact > Scrieri > „ ... DESCHIDE CLAVIRUL ȘI CÂNTĂ-MI ... ” Autor: Aurel Conțu Publicat în: Ediția nr. 2177 din 16 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului De-atâtea nopți aud ploând / Aud materia plângâd ... ” „ ... Dormeau adânc sicriele de plumb, Și flori de plumb și funerar vestmânt - Și scârțâiau
„ … DESCHIDE CLAVIRUL ŞI CÂNTĂ-MI … ” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362500_a_363829]
-
povara tot mai a grea a vieții, după cum nu lipsește nici liniștea aceea binefăcătoare, întotdeauna caldă și voluptoasă, pe care i-o prilejuiește întâlnirea cu femeia iubită. „ ... Iubito, și iar am venit... Dar astăzi, de-abia mă mai port - Deschide clavirul și cântă-mi Un cântec de mort. Și dacă-am să cad pe covoare În tristul, tăcutul salon, - Tu cântă nainte , iubito, Încet, monoton ... Trudit ) Referință Bibliografică: deschide clavirul și cântă-mi ... Aurel Conțu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
„ … DESCHIDE CLAVIRUL ŞI CÂNTĂ-MI … ” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362500_a_363829]
-
iar am venit... Dar astăzi, de-abia mă mai port - Deschide clavirul și cântă-mi Un cântec de mort. Și dacă-am să cad pe covoare În tristul, tăcutul salon, - Tu cântă nainte , iubito, Încet, monoton ... Trudit ) Referință Bibliografică: deschide clavirul și cântă-mi ... Aurel Conțu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2177, Anul VI, 16 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Aurel Conțu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
„ … DESCHIDE CLAVIRUL ŞI CÂNTĂ-MI … ” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362500_a_363829]
-
doze de sublim și extatic/ prin minte prin sânge prin spirit (ars amandi), jocul imaterial al cuvintelor: „și cuvintele cad/ de pe sârma ghimpată a timpului/ într-un dans izocron/ ca niște stropi decupați/ din voci de ploi/ din tonalități de clavir (joc de cuvinte), relativitatea destinului:”desenez în linii jucăușe/ aripi de fluturi și flori de cleștar/ și tot așa...continuu/ viața poate fi un joc/ sau o tragedie!” (destin), moartea ca disoluție: „doar eu în disoluția așteptării/ cu genunchii în
ANDREEA-MARIA DĂNILĂ: „FEMEIA DE ZĂPADĂ” SAU „FUNCŢIA SOTERIOLOGICĂ A CREAŢIEI” – RECENZIE DE PROF. DRD. ADINA VOICA SOROHAN de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360818_a_362147]
-
ca înainte, țărm de aur și cleștar, cu o dragoste fierbinte, să plecăm în lume iar. căci în buză de amurg, toate cântecele dor, toate râurile curg, spre o mare de amor. să plecăm dintre dureri, ca un cântec de clavir, să lăsăm ziua de ieri, doar bătută de zefir... nu te mai uita în urmă, ne dor rănile ce-au fost, visele ce ni se curmă, nu mai au azi nici un rost. duminică, 10 februarie 2013 Referință Bibliografică: baladă / Ion
BALADĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348680_a_350009]
-
Monica Jucan analizează șapte din cele mai cunoscute poezii ale lui Bacovia („Plumb”, „Lacustră”, „Amurg violet”, „Decembre”, „Negru”, „Rar”, „Tablou de iarnă”), într-o interpretare exclusiv a volumului „Plumb”, și trei din cele mai frecvente simboluri cultivate de el (ftizia, clavirul, culoarea gri). Poemele „Plumb” și „Lacustră” sunt emblematice pentru creația bacoviană. Angela Monica Jucan se referă la Bacovia ca la un simbolist a cărui poezie poartă în sine „permanența, echilibrul, pacea... Îl preocupă pe Bacovia, indiferent cum și cât s-
O CARTE DESPRE INEDITUL POEZIEI LUI BACOVIA, SEMNATA ANGELA MONI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344455_a_345784]
-
de moarte, de cadavru „coborând spre odihnă și refacere în țărână”, din „Plumb”. Existența cotidiană (de fiecare zi, obișnuită) este la Bacovia un pustiu lăuntric, care anticipeaza sfârșitul, ca de exemplu, în poemul „Gri”. Însă fie că este vorba de clavirul la care cineva interpretează o melodie „înceată și monotonă, lipsită de orice agresivitate”, fie de culoarea gri, („Griul este spiritual, spre deosebire de violetul material”) ori de optimismul din poemul „Rar” („Optimismul derivă din puncte - punctele nu de suspensie, ci de suspans
O CARTE DESPRE INEDITUL POEZIEI LUI BACOVIA, SEMNATA ANGELA MONI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344455_a_345784]
-
un aer de plăcută oboseală lirică. Ori, mai degrabă, ritmul rapsodiilor coșbuciene ori topîrceniene. Până și culorile amuțesc în tristă resemnare. Brodat în fulgi - anotimpul devine „Alb al albului solie, lacrimă neîntinată” (Început de iarnă). Un cântec nostalgic îngânat de clavir, un refren colbuit din nestinsele anotimpuri, acorduri line, eufonii fără cusur, lied, baladă sau doină transpuse modern, dezmierdare, alint, în versuri suave care te ating și te mângâie. Seamănă cu „vraja visului de-o noapte” - cum recunoaște autoarea, sau poate
FLOAREA TINEREŢII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366048_a_367377]
-
împletesc,/ Apoi din ceruri îngerii coboară/ Și raiul meu la viață îl trezesc.” (Sonetul regăsirii). Sub auspiciile cuvântului, poeta aduce ofrandă propriile gânduri și simțăminte. Dar și tăcerile, durerile, rima, nevoia de lumină, de iubire, de taină. În sunete de clavir și de harfă, în arpegii de doruri, Alexandra Mihalache își declină Crezul artistic în „Sonetul unui vis pe clape...”: „Se-aude un pian în înserare/ Și-n plânsetu-i amurgul se răsfrânge,/ Un pianist tăcut, cu-obraji de sânge,/ A înnoptat
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
nevinovate, căldura iubirii, „o formă a perfecțiunii”; „leacul într-un sărut”; „țărmul făgăduinței”, unde „se va odihni iubirea”, „pe aripi de biruință”. O oarecare undă de mister plutește peste toate acestea învăluită în acorduri de vioară și sunete suave de clavir care te pot purta pe aripi până la țărmul visării. Toate acestea fac din Alexandra Mihalache o voce distinctă în poezie, încă de la primele sonete. Ceea ce nu e puțin, dimpotrivă. ---------------------------------- Cezarina ADAMESCU Galați, 9 aprilie 2016 Referință Bibliografică: Cezarina ADAMESCU - METAFORA
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
Podișor Publicat în: Ediția nr. 368 din 03 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Elixir Roxanei, Să umplem încă sfintele potire - Aromitoare, limpede licoare Din razele de Lună visătoare - Buchet și elixir de amintire. Florale policromele covoare, În armonii - viole și clavire, Întâmpin toamna - vesela sosire - Nu număr anii - doar e sărbătoare! În calmul limpezimilor de topamnă Înălțător îmi este astăzi gândul Pornit xa să-ți aducă astăzi, doamnă, În cald omagiu toamnele de-a rândul; Noblețea spre cinstire mă îndeamnă Sonetul
ELIXIR de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361753_a_363082]
-
pierzania, va cânta cavoul și singurătatea sumbră tocmai pentru a da posibilitatea luminii să se înalțe și să dea putința observației, pentru că el, ca literat luminează prin sobrietatea mijloacelor expresive pe care le distribuie în poezia sa Și-acorduri de clavire / Pierdute în surdină; / Și-n tot e-un marș funebru / Prin noapte, ce suspină (Nocturnă). Sunetele diferitelor instrumente muzicale: violină, clavir etc. sunt prezente în creația bacoviană nu atât ca o trezire din amorțire a spiritelor cât și ca o
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
pentru că el, ca literat luminează prin sobrietatea mijloacelor expresive pe care le distribuie în poezia sa Și-acorduri de clavire / Pierdute în surdină; / Și-n tot e-un marș funebru / Prin noapte, ce suspină (Nocturnă). Sunetele diferitelor instrumente muzicale: violină, clavir etc. sunt prezente în creația bacoviană nu atât ca o trezire din amorțire a spiritelor cât și ca o veche pasiune pentru muzică și violină a poetului. El creează noua poezie simbolistă în literatura română, în firul celei buadelairiene, dar
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
maturitatea fiind cea care l-a făcut să conștientizeze că singurul leac al ocolirii suferinței era poezia și talentul cu care se născuse de a mărturisi în versuri. Instrumentele muzicale, pe care poetul le amintește des în poeziile sale, sunt: clavirul, violina, pianul ce dau liniștea umbrelor care se înalță în bezna nopții ca adunătoare de vieții, pentru că el, poetul tainelor, simte apropierea semenilor de ceasul despărțirii de lumea vie și vede ducerea spre odihnă a trupurilor obosite de vicii. Locurile
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
fericiri conjuncturale: "Eu nu mă mai duc azi acasă.../ Potop e-napoi și-nainte,/ Te uită cum ninge decembre,/ Nu râde.... citește-nainte". Chiar dacă atmosfera este sumbră ("Nevroză"), poetul are o sumă a plăcerilor: Afară ninge prăpădind,/ Iubita cântă la clavir./ Și târgul stă întunecat,/ De parcă ninge-n cimitir", această stare este gradată până la incitarea simțurilor: "Și plâng și eu, și tremurând/ Pe umeri pletele-i resfir.../ Afară târgul stă pustiu/ Și ninge ca-ntr-un cimitir". Acest hedonism pe care
ELEMENTE ALE HEDONISMULUI ÎN POEZIA LUI BACOVIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356270_a_357599]
-
Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 288 din 15 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Mor și cai și cavalerii Înghițiți de nopți și toamne Domnilor, tinere doamne Trec prin noi ca rinocerii Rochii moi de crinolină Și saloane cu clavir Doru-n inimi când suspină Decât noi, mai abitir Frezii tandre se usucă Plânsul nu ne mai ascunde În privighetori de ducă Din lăcașul vieții scunde Trece timpul. Vine schimbul Nu mai e de mult o glumă Domnilor, pălește nimbul Diferența
TINERE DOAMNE de ION UNTARU în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356639_a_357968]
-
de cer: Atâta cât respir, eu încă sper. Cu fiece cuvânt ce-a fost rostit, Verigă din șiragul infinit, Recuperând trecutul pas cu pas, Să facem la răspântii un popas. Secunde, ore, zile, ani înșir Într-un concert fantastic de clavir, În cupă aburită, vinul vechi, Din timpuri ireale, neperechi. Cum visele de aur nu apun, Deviză neclintită-gândul bun, Lumină peste timpul drămuit, Reverberând puternic, insolit. Referință Bibliografică: Fărâme de cer, de Adrian Simionescu / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
FĂRÂME DE CER, DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356700_a_358029]
-
fericiri conjuncturale: "Eu nu mă mai duc azi acasă.../ Potop e-napoi și-nainte,/ Te uită cum ninge decembre,/ Nu râde.... citește-nainte". Chiar dacă atmosfera este sumbră ("Nevroză"), poetul are o sumă a plăcerilor: Afară ninge prăpădind,/ Iubita cântă la clavir./ Și târgul stă întunecat,/ De parcă ninge-n cimitir", această stare este gradată până la incitarea simțurilor: "Și plâng și eu, și tremurând/ Pe umeri pletele-i resfir.../ Afară târgul stă pustiu/ Și ninge ca-ntr-un cimitir". Acest hedonism pe care
ELEMENTE ALE HEDONISMULUI ÎN POEZIA LUI BACOVIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 331 din 27 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355196_a_356525]
-
Editura Semne 2014 Flori de trandafir Mă-mbată fl ori de trandafir La ceasul de vecernicie Când adierea de zefir Îmi cată-un loc de sihăstrie Mă-mbată fl ori de trandafir La ceasul unei seri tăcute Când sunetul unui clavir Recheamă amintiri placate Aromele de trandafir Nu s-au schimbat nici în exil Când gust otrava din potir Servită de-un regim ostil Petalele de trandafir Catifelate-n roz aprins Mi-au fost prin ani un elixir Pân’ am ajuns
EXECUTIA-SPICUIRI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369478_a_370807]
-
iunie 2015 Toate Articolele Autorului finalul ca o cădere de balet în haos trece pe sus o nepereche albastră de aripi luna vindecătoare se lasă pe umărul meu o stea mă-ndreaptă spre altă frumoasă naștere în singurătăți vărsate-n clavire prin plăsmuiri de ceață coapse dulci cu sonuri de alăute zac pe craniul nopții spre steaua polară ce aer moale se varsă -n fântâni andaluze acum în amurg se-ngroapă iubirea-n uitare îndulcind otrăvuri băute prin nopți de nesomn
FINALUL CA O CĂDERE DE BALET ÎN HAOS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352995_a_354324]
-
calcă până la revelație: „Vestminte funerare de mangal, / Negru profund, noian de negru” (Negru). Durerea fizică este cea care îi amintește de viul din el: „E un secol de-al binelea bolnav / Că-s bolnav și eu nu mă mir; / Deschide clavirul și cântă-mi / Să cad în delir” (Trudit) , instrumentul muzical constituind de fiecare dată în creația sa poetică pasul magic al sunetului în diez care îl înalță și, departe de lumea profană, creează angelic cuvântul poeziei. Versurile sale, cu care
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
condamnat eșecului, unde natura neparticipativă nu mai era un complice, o ocrotitoare, ci un gol existențial, iubirea devine un gest mai mult grotesc decât liniștitor: „Ea plânge, și-a căzut pe clape, / Și geme greu ca în delir... / În dezacord clavirul moare, / Și ninge ca-ntr-un cimitir” (Nevroză). Cum aș putea încerca desecretizarea trăirilor bacoviene decât lăsându-l să-și destăinuie singur crezul: „Și toamna, și iarna / Coboară-amândouă; / Și plouă, și ninge, - / Și ninge, și plouă” (Moină), stări atmosferice care
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
romantice, seara Marianei Cristescu conține, pe lângă lună, stele și noapte, și elemente pământene, ce o fac pe poetă să-și desfacă din caier povestea care să-i contureze portretul: decorul este și pământean, cu melci, cu maci, caiși, lebede, piatră, clavir, crin, fir de iarbă. Câteodată se întâmplă scurte evadări în „Temple - Iubiri”, „în cenușa dimineții”, „în poeme - toteme”. Deși o Cântare a Cântărilor, „Conversația de seară” conține și o poezie încifrată, legată de simboluri personale, unde pentru fiecare indiciu există
TIMPUL CAISULUI ÎNFLORIT CA MELCUL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 531 din 14 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357560_a_358889]