57 matches
-
de Europa vaticana și care nu rezistă deloc la o eventuală analiză 6. Este obligatoriu să subliniem, atunci cînd definim democrația creștină, valoarea inspirației creștine, inspirație mai mult culturală decît religioasă în sensul strict al cuvîntului. Evitînd integrismul, utopia și clericalismul, ea pare să fi reușit o mediere între credință și practică. Creștin-democrații au vrut să-și afirme identitatea creștină declarîndu-se deschiși ideilor democratice. Ei încearcă să dezmintă ceea ce spusese Victor Hugo în Histoire d'un crime (1877, capitolul VII, "L
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
democratizării. Răspîndirea și afirmarea durabilă, în mai multe țări, a partidelor creștin-democrate. Mult timp reduse și chiar sacrificate de neîncrederea Bisericii în democrație, ele s-au putut impune ca partide ale catolicilor, dezvoltîndu-se în afara autorității conducerii Bisericii, departe de orice clericalism. Introducerea în Biserică a unei ecleziologii a comunității și colegialității, concretizată de Conciliul Vatican II prin Constituția dogmatică Lumen gentium (21 noiembrie 1964) și Constituția pastorală Gaudium et spes (7 decembrie 1965). Paragraful 76, consacrat "Comunității politice și Bisericii", stipula
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
se recunosc în umanismul democratic au un loc în rîndurile noastre". Lista prezentată la alegerile europene din 1989, înaintată de CDS, dar hotărîtă de Simone Veil, este deja o aplicare a celor susținute. Din această dorință de a se sustrage clericalismului și de a garanta un echilibru politic just, Alcide De Gasperi a luat decizia de a deschide porțile guvernului său partidelor "laice" după marea victorie electorală din 18 aprilie 1948 care asigurase Democrației Creștine Italiene (DCI) majoritatea absolută în Camera
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
care s-o poți, eventual, tăia; timpul PPI-ului venise. Presiunile de la Vatican au continuat să se exercite și legăturile, în Italia mai ales, au rămas strînse, dar creștin-democrații cuceriseră o autonomie fundamentală. Datorită succesului lor ei au scăpat de clericalism. Pentru ei era o victorie majoră, fiind fructul reflecțiilor lui Luigi Sturzo și Jaques Maritain, rezultatul strategiilor politice ale lui Konrad Adenauer și Alcide De Gasperi și al politicii lui Pius al XII-lea, pentru care apărarea civilizației creștine contra
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
ai Universității Catolice din Milano. În textele fondatoare " Ideile reconstructive ale Democrației creștine" (iulie 1943) și "Programul Democrației creștine" (ianuarie 1944), el pune bazele unui Stat democratic, oferind Bisericii garanția libertății în acțiunile ei, dar departe de orice formă de clericalism. La acest catolic, care îi datora mult lui Lacordaire și părintelui Gratry, nu exista nici un fel de integralism. Biserica nu constituia pentru el decît inspiratoarea valorilor morale ale vieții sociale. Partidul a jucat un rol determinant în acești ani nesiguri
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
lori pe care s-a clădit întreaga civilizație actuală, ci doar o încercare de depășire a limitelor sale. Este vorba despre ceea ce Kelvin Knight numea "un nou aristotelism sau neotomism revoluționar"42. Nu este vorba aici de a stigmatiza un clericalism politic în numele altuia, ci de depășirea gîndirii canonice în general. În același spirit, John Gray respinge "atavismele doctrinei liberale", considerînd-o "prost echipată în fața dilemelor perioadei postmoderne". Născută odată cu iluminismul, cu umanismul, aceasta ar perpetua o scamă din iluziile secolelor al
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
derapajului în amoralitate face echipă cu parabola onirică "Roata și osia" sau masiva suită de "Viziuni" ce explorează o Italie a misterelor și a măștilor istorice susceptibile de fraudă și ipocrizie. Este o reglare de conturi în absolut cu partitocrația, clericalismul, hedonismul consumist, în numele valorilor populare moștenite de Pasolini, tradițional antiliberale: "Lumea țărănească se prăbușise. Câmpurile ei (ca și seminarele) erau pline de vipere. Își pierduse propriile-i valori tradiționale și reale, odată cu cele convenționale impuse de religia oficială". Valorile prisosului
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
centrală a politicii republicane a claselor de mijloc. Republicani precum așa-numiții Commonwealthmen priveau simultan în trecut, la republica romană (și uneori la polis-ul grec), și în viitor, spre o lume fără o putere executivă înclinată spre rău, fără clericalism și fără armate permanente 2. Republicanii erau foarte critici față de modurile în care absolutismul producea apatie printre supușii săi, în care era impusă conformitatea în problemele religioase și de stat și în care conducătorii erau corupți pînă acolo încît (după cum
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
În opinia sa, "fascismul în esența sa este (...) sentiment, acțiune, iubire și ură pătimașă, el nu e teorie propriu-zisă, ci o formulă de acțiune"14, constituindu-se pe baza următoarelor elemente ideologice: concepția activistă și aristocratică asupra lumii; misticismul și clericalismul; naționalismul etatist integrat; imperialismul și mesianismul; caracterul antidemocratic și antiparlamentarist; acțiunea directă și întrebuințarea violenței. Plecând de la analiza acestor atribute, Petre Andrei a delimitat cu claritate caracterul dictatorial al fascismului, arătând că "nu dictatura este principiul ideal, care poate asigura
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
cele mai grele rătăciri". Roman Ciorogariu (1852-1936), profesor la Institutul teologic-pedagogic din Arad (1881-1889 și 1892-1917) și director al acestuia (1901-1917); primul episcop ortodox de Oradea, din 1920 până la moartea sa. Ziarist și luptător pe tărâm național. 9 Nae Ionescu, Clericalism românesc?, în "Cuvântul", an IV, nr. 1928, p. 1; în Nae Ionescu. Teologia. Integrala publicisticii religioase, p. 373: "Cuprinsul moțiunii trădează spiritul în care s-a ținut adunarea: o iresponsabilă excitare a poftelor înspre drepturi pe care preoții nu le
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
peste tot. Prin urmare, doar un răstimp de câțiva ani ne desparte de ruina completă a religiei creștine; vom reuși mai ușor să ajungem la sfârșitul celorlalte religii, însă e încă prea devreme pentru a discuta acest lucru. Vom pune clericalismul și pe clericali în cadre atât de restrânse, încât influența lor va fi nulă în comparație cu aceea pe care au avut-o altădată. Când va veni momentul pentru a distruge definitiv curtea papală, o mână invizibilă îi va arăta poporului această
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
Φ MULTICULTURALISM Înglobarea contrariului (principiul Î)tc "Înglobarea contrariului (principiul ~)" Φ DREPT ȘI CULTURĂ Ltc "L" Laicitatetc "Laicitate" În centrul conflictelor ideologice ce apar În domeniul social contemporan, există o serie de termeni care evocă vechile dispute religioase: laicitate, neutralitate, clericalism sunt câțiva dintre ei. De Îndată ce Îi pronunțăm, suntem bănuiți că am aparține uneia dintre cele două categorii În conflict: anticlericalilor sau partizanilor unei Întoarceri la teocrație. Din fericire, realitatea este mai puțin maniheistă. ν Pe lângă laicismul combatant și integrismul multiform
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
laicitate, deoarece implică dispariția oricărei diferențe dintre puterea civilă și puterea religioasă. În măsura În care modelul afirmă unicitatea unei credințe pe un teritoriu dat, puterea civilă capătă legitimitate și forță morală de la religia pe care, În schimb, o apără. În acest caz, clericalismul radical duce la un regim teocratic. Sub forme și În grade diferite, astfel de state impun adagiul susținut de Bossuet: Unus Regio, cujus Religio, care s-ar putea traduce prin „Un stat, o religie”. Al doilea model este cel al
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de toleranță nu este decât o concesie indulgentă acordată de acela care se consideră deținător al adevărului și care tolerează ceea ce nu poate Împiedica să existe. Apare aici Însă, ca reacție, o manifestare clară de independență a puterii civile În raport cu clericalismul absolut din primul model. Al treilea ar putea corespunde laicizării puterii politice, ceea ce implică separarea Bisericii de stat. Consecința cea mai directă este că statul nu mai este privit drept confesional, În sensul că nu mai reprezintă nici o religie, așa cum
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
a unei anumite puteri devine din ce În ce mai violentă. Conflictul pune față În față două tabere ale căror poziții se radicalizează, ducând În final la separarea Bisericii de stat și la secularizarea tuturor domeniilor vieții publice. În ceea ce-i privește pe partizanii clericalismului, pentru ei este normal și de dorit ca membrii clerului să iasă din atribuțiile lor strict spirituale pentru a interveni În domeniul politic. Din acest punct de vedere, legile Guizot (1833) și Falloux (1850) privind Învățământul sunt adevărate victorii, la
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
victorii, la fel cum este și Înființarea Congregației, veritabilă rețea de influențe oculte, deopotrivă civilă și religioasă, a cărei acțiune a fost adesea supraestimată, ce-i drept, și care era menită să răspundă acțiunilor Lojelor masonice. O ilustrare a ascensiunii clericalismului militant: la alegerile din 1876, episcopii și-au sporit presiunile asupra credincioșilor și preoților pentru a-i vota pe candidații Ordinii morale, contribuind astfel la declanșarea unei violente reacții anticlericale. Acesta a fost clericalismul pe care Îl denunța Gambetta În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Lojelor masonice. O ilustrare a ascensiunii clericalismului militant: la alegerile din 1876, episcopii și-au sporit presiunile asupra credincioșilor și preoților pentru a-i vota pe candidații Ordinii morale, contribuind astfel la declanșarea unei violente reacții anticlericale. Acesta a fost clericalismul pe care Îl denunța Gambetta În 1877, În Camera deputaților: „Clericalismul, iată dușmanul!”, reluând formula percutantă a lui Napoléon Peyrat (1863). Paradoxal, și de data aceasta, promotorii cei mai radicali ai idealului laic sunt, alături de Lamennais și Montalembert, catolicii grupați
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
1876, episcopii și-au sporit presiunile asupra credincioșilor și preoților pentru a-i vota pe candidații Ordinii morale, contribuind astfel la declanșarea unei violente reacții anticlericale. Acesta a fost clericalismul pe care Îl denunța Gambetta În 1877, În Camera deputaților: „Clericalismul, iată dușmanul!”, reluând formula percutantă a lui Napoléon Peyrat (1863). Paradoxal, și de data aceasta, promotorii cei mai radicali ai idealului laic sunt, alături de Lamennais și Montalembert, catolicii grupați În jurul ziarului L’Avenir. Respingând orice control al statului asupra credințelor
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
moderne (liberalismul moral, progresul). Enciclicele Mirari vos a lui Grigore al XVI-lea, Quanta cura și Syllabus ale lui Pius al IX-lea (1864) sunt percepute de către o parte a opiniei publice ca niște manifestări ale Întoarcerii În forță a clericalismului. Afirmarea dogmei infailibilității pontificale, Întărirea centralismului Romei și extinderea puterii curiei nu fac decât să Întețească conflictul. Anticlericalismului militant Îi este ușor să-i denunțe pe catolici drept inamici din interior care dau ascultare unui șef de stat străin și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
30 octombrie, art. 17): „În școlile publice de toate gradele, activitatea de Învățământ este desfășurată În exclusivitate cu ajutorul unui personal laic”. Nu trebuie să ne Închipuim Însă că lupta În jurul laicității s-a sfârșit o dată cu adoptarea acestor legi fundamentale. Partizanii clericalismului au Încercat de-a lungul Întregului secol XX să-și recâștige locul și influența În cadrul puterii politice. Între 1940 și 1944, cvasi-totalitatea episcopatului francez a sprijinit regimul mareșalului Pétain, obținând câteva victorii În domeniul școlar care s-au dovedit Însă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
obținând câteva victorii În domeniul școlar care s-au dovedit Însă efemere imediat după Eliberare. În timpul celei de-a IV-a Republici, votul MRP s-a orientat, ca grup de influență catolică, Înspre sprijinirea sistematică a „școlilor libere”. Pe lângă acest clericalism de dreapta, s-a dezvoltat, În urma conciliului Vatican II, un clericalism de stânga, care nu mai caută să controleze direct statul, ci să influențeze lucrurile indirect, prin intermediul sindicatelor și al asociațiilor. Astăzi avem dreptul să punem sub semnul Întrebării neutralitatea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
efemere imediat după Eliberare. În timpul celei de-a IV-a Republici, votul MRP s-a orientat, ca grup de influență catolică, Înspre sprijinirea sistematică a „școlilor libere”. Pe lângă acest clericalism de dreapta, s-a dezvoltat, În urma conciliului Vatican II, un clericalism de stânga, care nu mai caută să controleze direct statul, ci să influențeze lucrurile indirect, prin intermediul sindicatelor și al asociațiilor. Astăzi avem dreptul să punem sub semnul Întrebării neutralitatea acțiunii anumitor mișcări de caritate sau regionaliste. Islamul este departe de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și Sonderbund În Elveția au fost mișcări marcate depreocuparea pentru o neutralitate laică. Modelul iacobin francez a influențat Însă mai mult țările latine. Republica spaniolă (1868-1876), Portugalia (1908-1917) și Mexicul au cunoscut puternice manifestări de laicitate antireligioasă, ca reacție la clericalismul creștin triumfător. În domeniul școlar, intenția laică s-a afirmat la nivel internațional cel mai rapid și cu cea mai multă suplețe. Încă din 1806, Olanda adoptă În parte principiul școlii neutre. Învățământul religios dogmatic se desfășoară În afara orelor de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
politici radicali și aliați moderați În Ungaria, religia e o sursă de discordie într-o măsură mai mare decât în Polonia. La finele anilor 1990, dezbinările religioase erau politizate până la nivelul la care apartenența politică era condiționată de religiozitate și clericalism. Chestiunea religioasă separă cea mai mare parte a partidelor ungare; religia se regăsește la baza formării coaliției guvernamentale; relația coaliție opoziție a fost percepută drept un clivaj de tipul clericalism / anticlericalism. Motivul pentru care clivajul religios este mai puternic în
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
nivelul la care apartenența politică era condiționată de religiozitate și clericalism. Chestiunea religioasă separă cea mai mare parte a partidelor ungare; religia se regăsește la baza formării coaliției guvernamentale; relația coaliție opoziție a fost percepută drept un clivaj de tipul clericalism / anticlericalism. Motivul pentru care clivajul religios este mai puternic în Ungaria decât în Polonia ține de activitatea Bisericilor tradiționale în Ungaria. Acestea au susținut partidele creștin democrate radicale și moderate la primele două alegeri, dar la următoarele, cele din 1998
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]