4,383 matches
-
Occident. Și pînă la urmă, a ajuns și în România. Mai întîi a ajuns în România... În cartea despre cafenele, scopul meu - chiar dacă nu l-am definit de la început - a fost de a sesiza în lucruri aspectul "trăit", a distruge clișeele, a distruge acest turism stupid de masă, acest mod "tradițional" de a călători. E adevărat că, acum, oamenii călătoresc foarte mult, dar cred că numai 2% sînt cei care înțeleg, cu adevărat, ceva. Sînt oameni care merg în Franța, își
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
mirosurilor de acolo și fiecare are o atitudine diferită la acel mediu. În orice caz, ceea ce m-a interesat, în fiecare dintre cărțile mele, a fost să văd în ce fel pot comunica două culturi. Ultima întrebare e, inevitabil, un clișeu: ce proiecte ai de acum încolo? Am proiecte de mai lungă durată, pe care nu doresc să le dezvălui, deocamdată.
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
Rodica Zafiu Analiza lingvistică poate încerca o descriere obiectivă a unui cîmp lexical, încercînd să-și păstreze obiectivitatea, fără a se lăsa prea ușor tentată să confirme un clișeu al dezbaterilor publice actuale: înrădăcinarea corupției în societatea și în mentalitatea românească. Nu se poate însă nega faptul că lexicul românesc din domeniului ofertei "suplimentare" și nefixate de o lege propriu-zisă este bogat, variat și nuanțat. Termeni mai vechi și
Șpaga by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14979_a_16304]
-
după ce dărîmă toate gardurile dintre case, "mai toți cetățenii avură aceeași fericită inspirație și pe toate maidanele din jurul orașului puteau fi văzuți domnii serioși culcați pe spate, cu o floare sau un fir de iarbă în gură". întreaga povestire adună clișee de literatură cu conținut mistic și le proiectează în ridicol sau grotesc. Să mai amintim doar de unicul supraviețuitor al... potopului care pune capăt existenței orașului, un "surdo-mut și orb", sau de turnul construit de cetățeni, mai înalt decît orice
Misterioasa literatură din sertar by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14967_a_16292]
-
parte în expresii la modă, cu funcție "ornamentală", din slang sau din registrul curent ("da who cares la noi în Moldova de drepturile omului?"), pe de alta în comode transpuneri directe ale terminologiei computerului; rusa oferă un bogat repertoriu de clișee, de expresii idiomatice provenite, dacă nu mă înșel, atît din limbajul cotidian cît și din cel familiar-argotic. Efecte comice (voite) sînt create prin combinarea împrumutului recent din engleză cu trăsături ale graiului regional: "de fapt îi ghine underground"; "tăt ok
Mesaje moldovenești by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15275_a_16600]
-
de senzualitate-sinceritate (v. personajele principale) și caricatural-grotesc (v. spre exemplu eroul negativ, Ducele, precum și episodul "Like a Virgin" interpretat de către personajul Zidler). Prin alternarea cu finețe a registrului comic cu cel (melo)dramatic. Și, nu în ultimul rînd, prin îmbinarea clișeelor (v. în special dialogurile) cu emoția autentică provenită din intensitatea poveștii de dragoste. Tocmai la acest nivel se situează epicentrul peliculei. Precum în Romeo și Julieta (versiunea cu Leonardo Di Caprio și Claire Danes, în regia aceluiași Baz Luhrmann) miza
SENTIMENTE VS. COMERȚ by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/15278_a_16603]
-
nevasta alcoolică dar superbă de politician corupt la "bulangii" acefali si periculoși. Povestirea se salvează întrucâtva pentru că nu poți scrie cu blândețe despre aiurelile și potlogăriile primilor ani de după revoluție din România, ba chiar "dă bine" să reciclezi câteva dintre clișeele infraliteraturii, doar că rezultatul, spre a fi valabil, are nevoie de mai mult de atât. Realism dur, sex și politică ar fi rețetarul etern de succes la public, prezent cu ceva mai multă onestitate și în Hustler. Autorul însă țintește
Viața și non-literatura by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15290_a_16615]
-
Rodica Zafiu Nu mi se pare tocmai banală frecvența cu care termenul popor circulă și astăzi, în discursul public românesc, cu sensurile și conotațiile sale destul de diferite și de ambigue. Emfaza națională, clișeul politic și eticheta etnografică sau sociologică, în formele lor uneori incredibil de luate în serios, coexistă cu echivalentele parodice. în-tr-o bună parte a jurnalisticii de azi răsună încă ecoul discursului pașoptist ("Popolul român voiește o patrie tare..."); simultan, un registru
"În popor" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15322_a_16647]
-
Adevărul economic, 380, 1999); "actuala coaliție nu a reușit decît să batjocorească sistematic această țară și acest popor" (Adevărul economic, 417, 2000)"; "este nevoie ca opoziția să convingă acest popor amărît de necesitatea alternativei" (România liberă = RL 1270, 1994, 1). Clișeele politice sînt reluate parodic ("greu încercatul popor român" - cotidianul.ro) - deși circulă mai departe și în forme serioase, în discursul indignat și agramat (scrisoare de la un cititor: "Vă rog frumos să-mi scrieți de ce I. și V. a vîndut FLOTA
"În popor" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15322_a_16647]
-
poporul nu ia nici o acțiune împotriva lor?" - Evenimentul zilei 352, 1993, 2) sau în cel patetic: "Ziar dedicat poporului român" (subtitlul Jurnalului Național). Folosirea ironică e de obicei semnalată de contrastul cu situația sau cu contextul lingvistic, ori de recurența clișeelor. în orice caz, există îmbinări destul de specializate pentru uzul ironic; una dintre acestea este tot poporul: "de teama tîlhăriilor ce pot avea loc cînd tot poporul stă cu ochii în soare" (Cotidianul, 2428, 1999, 9); "în apărarea țărișoarei noastre invadate
"În popor" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15322_a_16647]
-
criticilor muzicali care privesc și ascultă altfel decît mine un spectacol de operă. Cred că Pescuitorii de perle este un moment fericit, în care viziunea regizorală nu este în sine, nu incomodează pe nimeni. Dimpotrivă. Construiește o atmosferă epurată de clișee într-o manieră modernă, perfect armonizantă, aș spune chiar dinamică, mergînd mai departe decît propune libretul. Miza montării pleacă de la însăși ideea de spațiu, maiestuos, înnobilînd printr-o desfășurare ritualică satul de pescari din Ceylon. Povestea de iubire dintre Leïla
Fluturi de Ceylon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15430_a_16755]
-
demers, constatarea lui Vitalie Ciobanu nu lasă nici o umbră de echivoc în ceea ce privește semnificația acestui "vals" trist. În alt loc autorul vorbește despre "lobotomizarea" înfăptuită de sovietici, de asasinarea memoriei istorice și subminarea identității naționale românești, pledează pentru gîndirea eliberată de clișee și își exprimă opțiunea fermă pentru valorile democrației europene. Discursul său este echilibrat, serios și perfect adaptat realității culturale a momentului, nu ezită să taxeze "fatalismul nostru narcisiac", atitudinea "național-fetișizantă", complexele și prejudecățile de orice fel, idealurile utopice, lipsite de
(Con)texte by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15387_a_16712]
-
totalitate formulele occidentale, și privind trecutul nostru cu acești ochi, au reușit să arunce odată cu apa din copaie și copilul. Adevărat, "înghițirea", deseori pe nemestecate, a culturii occidentale, a dus și la strecurarea unor mici boabe de otravă, adică de clișee (nu este cazul aici să le descâlcim milenara evoluție politico-religioasă), care au condus în bună parte la descalificarea trecutului nostru cultural. O întreagă scară de valori se sfărâmă, fiind înlocuită cu alta, radical diferită. Acțiunea pașoptistă (mai ales politică) a
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
fost o "faptă bună", căci, iată, o avem în fața noastră și regretăm proasta ei înțelegere și asimilare în "canonul" cultural național. Se mai pune întrebarea dacă Neagoe "credea" în cuvintele sale, dacă nu cumva cartea sa este o culegere de "clișee", de "figuri de stil" după moda timpului, cu scop politico-propagandistic. Nu este aici locul să dezbatem această problemă, dat atât biografia domnului, cât și momentul istoric exclud ipoteza. Am mai spus că textul este impregnat de spiritul isihast, care însemna
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
fi născută pentru a zăpăci destinele marilor bărbați, diferiți istorici literari, biografi și publiciști, În cursa pentru spectaculos, au creat Veronicăi Micle efigia unei femei ușuratice, nestatornice și indiferentă la sentimentele Înalte ale poetului. Realitatea a fost tocmai invers, dar clișeul impus de o societate nedreaptă, grăbită și superficială este greu de Înlăturat cu toate dovezile incontestabile. Muza lui Eminescu nu a fost o femeie ușoară, nu era dornică de petreceri. Ea și-a jertfit toată tinerețea familiei și s-a
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
Gabrielei Omăt se simte ca o revărsare de șuvoaie intensitatea bucuriei descoperirilor, vibrarea neobositului elan al căutării, asocierile dintre literatură, ca fapt de creație, și anecdotica vieții cotidiene, individualitatea de a apăra o teză, de a elucida conflicte, prin ocolirea clișeelor, prin pateticul situațiilor în stare să descopere sufletul omenesc, multiplu diferit în una și aceeași persoană. Faptul că reînnoiește, din spusele lui E. Lovinescu și Vlaicu Bârna, întîmplarea dată uitării, "una din marile farse" în care s-au lăsat antrenați
Monumentalitatea epică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15424_a_16749]
-
sună prea bine ca să mergem atît de departe) ca aceea din finalul prozei care dă titlul volumului: "- Habar n-are ce poate o veveriță să-i facă alteia". În plus, femeile din carte sînt dezvoltări prea puțin nuanțate ale unor clișee masculine (dacă nu machiste) de reprezentare a femeii: de la tipar (tînăra cochetă, zăpăcită, mincinoasă căreia nici măcar "ochii mari", "mirați" nu-i lipsesc etc.) pînă la sintagme consacrate ("ca o pisică", comparația cu recurență obsedantă în mai toate romanele scriitorilor români
Femei (nu încă) între ele by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15467_a_16792]
-
este o păpușă manevrată și manipulată după bunul plac. Profesorul nu alege. Nu frumusețea ar ațîța poftele unui criminal care își alimentează dorințele printr-un delir verbal sufocant și exterminator. Atracția nu în asta constă. Iar Victor Ioan Frunză depășește clișeul instalat deja atunci cînd în rolul Elevei este distribuită o actriță tînără și apetisantă neapărat, iar în rolul Profesorului, neapărat un actor mai trecut. Balázs Attila și tînăra absolventă Tokai Andreea sînt inteligent aleși pentru un teatru abstract sau nonfigurativ
O scamatorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15456_a_16781]
-
cu enorm farmec, un hipnotizator care reușește să-i țină în transă pe provincialii găunoși și să pună la cale o cacialma de proporții. Se poate intui aerul unui golănaș, dar nu-i numai asta. Colaborările cu Gogol și forțatele clișee ale limbajului actual ("de excepție", "relaxat") introduse cu nonșalanță nu fac bine nici montării, nici protagonistului; (am auzit și replica "statul de drept", nu știu cine a născocit-o și cine a rostit-o; rămîne, oricum, o enormitate pentru anul 1836 cînd
Rîsul lui Gogol și mustăceala lui Goga by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15480_a_16805]
-
nouă declarație a drepturilor omului"". Să le comentăm. E vorba, mai întîi, de schimbarea inevitabilă a oricărui plan de creație și gîndire, pe care suprarealismul - vîrful de lance al avangardei - o potențează, o radicalizează, nu doar ridicîndu-se viforos împotriva tuturor clișeelor, conformismelor, platitudinilor, ci și oferind un spectacol extravagant al înnoirii, un soi de exhibiționism al acesteia. E ca un film în care imaginile apar derulate din ce în ce mai repede, dezvăluindu-și automatismul și... caricatura (să recunoaștem: nu reprezintă suprarealismul o caricatură a
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15473_a_16798]
-
făcut, exact ca și acum, și pe vremea lui Ceaușescu (dacă ar fi existat, prin absurd, comanda ideologică: "un film educativ despre un copil cu handicap"). Altfel spus, filmul nu reușește să spargă, decît rareaori, o pojghiță de convențional, de clișeu, de previzibil, care îmbracă totul. Totul - cu excepția micuțului din rolul principal - Tudor Necula, un copil cu o substanță sufletească excepțională, pe care regizorul a știut să o pună, cinematografic, în valoare; aducîndu-și, în film, propria condiție - de pui de om
Cinema cu handicap by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15504_a_16829]
-
ce se vădeau, chiar în climatul imaginativ, de-o evidență șocantă, în stare a spulbera numeroase preconcepții și fantasme ale simțului comun. După cum se pronunța Polonius în legătură cu Hamlet, e în chestiune o nebunie cu metodă. Una montată pentru a revizui clișeele și, implicit, pentru a valida o sumă de adevăruri (ale căror negative sînt acceptate necritic, pe o scară largă), prin intermediul paradoxului. Grație unei astfel de purtări bizare, care înfruntă deșertăciunea unei pseudoînțelepciuni reduse la automatisme, se regenerează înțelepciunea autentică, izvorîtă
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
este să scrii - iată că acum îmi este străină. Am simțit, am văzut cum se stinge." Ioan Lăcustă recuperează "locul comun" altfel decît o făcea în anii optzeci. Banalul, cotidianul sînt acum prinse frust, fără tehnică, derutant, cu aforisme și clișee care fac notația uneori dură, alteori insuportabil de patetică. însă în tot acest amalgam nu exisă complexul clișeului sau frică de patetism. Este pur și simplu o răfuială cu un vechi pact ficțional. în interpretarea autorului, sintagma "fără Caragiale" înseamnă
Doi scriitori față cu anii 2000 by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15534_a_16859]
-
recuperează "locul comun" altfel decît o făcea în anii optzeci. Banalul, cotidianul sînt acum prinse frust, fără tehnică, derutant, cu aforisme și clișee care fac notația uneori dură, alteori insuportabil de patetică. însă în tot acest amalgam nu exisă complexul clișeului sau frică de patetism. Este pur și simplu o răfuială cu un vechi pact ficțional. în interpretarea autorului, sintagma "fără Caragiale" înseamnă altceva. Este o concluzie de "documentarist" desprinsă din corespondența marelui scriitor, pe cînd făcea "naveta" București-Berlin: "Cînd Caragiale
Doi scriitori față cu anii 2000 by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15534_a_16859]
-
autorități. Altă ipostază: un prim rol principal sub bagheta unui mare regizor cu vocație pedagogică, se impune un nume și apoi alte roluri, cu alți regizori, mai grăbiți, unde fondul principal de mijloace dobândit la debut este repetat până devine clișeu, omul e prezent, dar creativitatea e absentă. în teatru, generația de actori numită "de aur" s-a bucurat de șansa coincidenței cu programul unor regizori importanți, care i-au purtat din spectacol în spectacol, din provincie în București și din
Voci tinere by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14412_a_15737]