363 matches
-
mai 2016 Toate Articolele Autorului STRĂIN NEÎNTREBĂTOR astrali copaci veghind minuni - străine păsări târzii - vorbind cu zei - pe strune: toți așteptăm - și nici nu știm de vine cel ce-a cântat în epopei nebune e-atâta suferință în lumină nedumeriri - clipiri de voci străbune lirism sinucigaș - schimbat în vină sacru masacru - treaz în sori și-n lune nu întreba în piept de stea - săgeata de ce-a pătruns - de ce-a străpuns - ingrata: viscol de lumi - urdìi de spumi - se-nchină
POEME DE TAINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380176_a_381505]
-
tace, ea va spune Mereu de dragostea lui Dumnezeu. Cluj Napoca, 2 august 2015 Am în privire Am în privire cântul de slavă Chitară cu strune de jar Privirea e o făclie ce-n taină E-ntr-una și jerftă și altar Risipite clipiri fac orchestră... Ce umple văzduhul cu mii de fiori Un suflu de viață zâmbetul inundă Și versurile zboară ca petale de flori. Mâna-mi întinsă o simt mângâiată De mâna-Ți de Tată, de Fiu și Duh Sânt Cu Tine
NETĂCEREA PRIVIRII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380222_a_381551]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > ASCULTĂ-MI FIECARE CLIPIRE, PAS ȘI POVESTE Autor: Dan Ioan Groza Publicat în: Ediția nr. 2336 din 24 mai 2017 Toate Articolele Autorului Ascultă-mi fiecare clipire, Mai delicat ca orice cuvânt, Și atinge-mi sufletul, Cu zâmbet, mai mult ca oricând. Ascultă-mi
ASCULTĂ-MI FIECARE CLIPIRE, PAS ŞI POVESTE de DAN IOAN GROZA în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378291_a_379620]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > ASCULTĂ-MI FIECARE CLIPIRE, PAS ȘI POVESTE Autor: Dan Ioan Groza Publicat în: Ediția nr. 2336 din 24 mai 2017 Toate Articolele Autorului Ascultă-mi fiecare clipire, Mai delicat ca orice cuvânt, Și atinge-mi sufletul, Cu zâmbet, mai mult ca oricând. Ascultă-mi fiecare pas, Mai atent ca orice mișcare, Și atinge-mi trupul, Cu iubire, precum o sărutare. Ascultă-mi fiecare poveste, Mai profund ca
ASCULTĂ-MI FIECARE CLIPIRE, PAS ŞI POVESTE de DAN IOAN GROZA în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378291_a_379620]
-
-mi fiecare pas, Mai atent ca orice mișcare, Și atinge-mi trupul, Cu iubire, precum o sărutare. Ascultă-mi fiecare poveste, Mai profund ca orice vis Și atinge-mi gândurile, Cu răbdare, așa cum e scris. Referință Bibliografică: Ascultă-mi fiecare clipire, pas și poveste / Dan Ioan Groza : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2336, Anul VII, 24 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Dan Ioan Groza : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
ASCULTĂ-MI FIECARE CLIPIRE, PAS ŞI POVESTE de DAN IOAN GROZA în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378291_a_379620]
-
ziua Sfanțului Valentin este celebrata cu mult fast, iar „sărbătoarea” a in-trat atât de mult în subconștientul populației încât, daca întrebi la întâmplare ce sărbătoare mai mare este în cea de-a doua lună a anului, ți se răspunde fără clipire: Sfanțul Valentin! Această zi a devenit astfel o borna de marcaj foarte clară pe harta in-tortocheata a obișnuințelor de consum. Absolut toți negustorii încearcă să prof-ite, în fond, iubirea comercială durează doar o zi. O zi în care majoritatea afaceriștilor
Valentin vs. Dragobete! La Atena ! [Corola-blog/BlogPost/93153_a_94445]
-
cum spunea John Locke? Nu e numai atît, deoarece Barbu Cioculescu nu ezită a-i întoarce tăișul asupra sa însuși, cu un gest echivoc ce-i sporește categoric credibilitatea: Am început să scriu articole la gazetă, declară d-sa fără clipire, în felul în care unii se apucă de strîns timbre poștale, dezlipind în apă călduță, de pe un plic, mărci de o deosebită frumusețe. Mai pe urmă cumpără pachete de cîte o mie de bucăți, în majoritate în valoare de un
Ultimul mohican by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8309_a_9634]
-
Quincey sau Jean Cocteau, ci de închiderea definitivă și radicală a tuturor canalelor de comunicare ale corpului devenit sarcofag care lasă deschise doar trei ferestre spre lume: un ochi revulsat, memoria și imaginația. Iar ultimele două trăiesc suspendate într-o clipire.
Fluturele din acvariu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8638_a_9963]
-
o beție a momentului călătoriei îl face pe poet să șteargă distincția dintre versuri, revărsîndu-se într-o continuitate similiprozastică: "Flancat din dreapta și stînga de-o ploaie rece, aparatul de zbor din Grecia, noaptea, care-a trecut cu bine de mici clipiri de orașe din Ionia antică, azi turcite, e pe punctul de-a trece peste Damasc. Și trupul meu care-a-nvins o teamă soră cu moartea, cu gîndul la un francez, Saint Exupery, și-a-nvins un semn de răceală
Poezia lui Aurel Rău by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6948_a_8273]
-
excentric unde totul este posibil. Exorcizarea ar duce la pustiire, la nimicirea forței care stă la pândă în confruntarea tensionată cu iluzia. Însă transgresarea acesteia rămâne un deziderat, o speranță fragilă, al cărei contur poate fi ghicit uneori, la o clipire insidioasă din ochi, acolo unde nici nu te aștepți. Această verticalitate amenințătoare poate fi învinsă prin... orizontalitate. Deseori poezia lui Emil Botta se consumă la nivelul unei lupte dintre vertical și orizontal 25. Așa apare "lenea". Poate că este nostalgia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ar fi trebuit inventați". Don Fulgencio rămâne cu capul plecat câteva secunde și, ridicând privirea, zice: Un rol important acorzi dumneata fiului în tragicomedia umană; va fi Supremul Director al scenei pe care i-o desenezi? Carrascal răspunde cu o clipire. Aceasta este o tragi-comedie, prietene Avito. Ne reprezentăm fiecare rolul nostru; ne trag de fire alții când credem că acționăm singuri, nu simțim această acțiune mai mult decât ca acționar; recităm rolul învățat așa, în negurile inconștienței, în tenebroasa noastră
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
se întindă și să apuce portocala. Și mâna lui se întinde spre luna portocală, care coboară spre el și acceptă să fie apucată de un simplu muritor. Și degetele lui simt coaja lunii. Dar acest lucru du rează doar cât clipirea unui ochi de vrabie. Apoi totul îngheață. Buricele degetelor lui stau la un milimetru de porii deschiși ai portocalei, care le-a primit am prenta. La fel cum mâna mea e gata să atingă fruntea lui Cavanosa. Căderea reîncepe. Brusc
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
30 miliarde de euro vor intra în România. Îi ia cineva?". Desigur, episodul e urmat, liniștitor, de îndemnul înțelept și legal " Accesează fondurile europene prin CEC Bank". Esențială este însă componenta afectivă a argumentării, care readuce în atenție - cu o clipire complice din ochi către spectator, cu o aluzie la stereotipuri mai mult sau mai puțin asumate - modelul de prestigiu al haiduciei, ca primă opțiune națională.
La furat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7736_a_9061]
-
și la plăcerea de a parcurge drumul promis cu mașina. Plecase în toiul nopții cu gândul să întâmpine zorii zilei în șatră, înainte ca lichidul dimineții să cuprindă zările. Se vede că îi plăcea nespus de mult să vadă primele clipiri ale ochiului soarelui pe geana orizontului. Așa făcea de ani în șir. Era un copil liber, asemenea păsărilor cerului care-l salutau de cum îl vedeau cu trilurile lor vesele, în necontenite concerte matinale. Dată fiind particularitatea procesului, primul termen fusese
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Căldura sângelui Îmi șiroiește pe gât. Aud soneria. Chestia asta cu piciorul mă exasperează. O senzație de sete Îmi traversează ființa. Soneria sună ca turbată. Ar trebui să deschid. Privesc spre oglindă. Pentru o clipă mi se pare că zăresc clipirea unui ochi Întunecat. Impresia dispare. Tremur. Mi se face frig. Un frig cosmic, care-mi Îngheață totul pe dinăuntru. Dinții Îmi toacă metalic. Îmi vine să zbier, dar țipătul nu se poate Închega. Sunt Încordat ca un arc. Închid ochii
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
a sângelui, lucru logic dacă ne gân dim că, neexistând piese În mișcare, multe operațiuni, cum ar fi răcirea, nu erau necesare, iar frecarea era ca și inexistentă. S-a trecut apoi la desfacerea capului spre a fi cercetat mecanismul clipirii: exista bănuiala că ar fi ceva asemănător celui folosit În industria construcțiilor de păpuși. Surpriză, Însă! Îndărătul ochilor enigmatici ca două găurele de priză nu se afla nimic. Toate explicațiile posibile - un sistem biomagnetic funcționând pe bază de mătreață, un
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
depună mărturie În acest sens, specialiști În kinetoterapie, bioenergeticieni, reputați reparatori de lifturi și de mașini de spălat, magicieni și hipnotizatori - unul reușise chiar să bage În transă Turnul Eiffel! - l-au examinat pe pacient, neputând totuși să depisteze cauza clipirii. Ca urmare, comitetul medical a anulat hotărârea unei comisii statale - care, cu câțiva ani Înainte, Îl categorisise pe Gustav drept obiect, trecându-l apoi pe lista de inventar a spitalului, alături de paturi, dulapuri, extinctoare și instrumentarul medical - și l-a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cafea! De unde naiba o ai, că eu nici amestec nu găsesc și-am făcut curte tuturor vînzătoarelor de la dulciuri. Mihai privește lung spre Vlad, gustîndu-i gluma spusă pe un ton senin, însoțită de un zîmbet larg, nu lipsit de acea clipire a ochilor ce trădează complicitatea bărbaților cînd abordează astfel de subiecte. Dacă le faci numai curte, nu obții nici dropsuri, să-ți sfarmi măselele. Merită să le fac mai mult? întreabă Vlad cu privirea în pahar. Depinde cum pui problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
i-a trimis nici măcar o vorbă. Măcar de sărbători s-o fi făcut. O vedea uneori la fereastra foișorului, o fereastră mare cît o vitrină, privind mișcarea, atîta cîtă era, de pe uliță, cu chipul de ceară albă, încremenit, fără nici o clipire a pleoapelor, fără un tremur în obraz. Era o statuie vie, din ce în ce mai enigmatică, a ființei și mai ales a amintirii sale, pentru că multă lume n-o mai întîlnea, nici măcar n-o mai vedea cum o zărea el în geam, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
agreabile. Nu era cine știe ce, dar era un prim prag. Iar, pe deasupra, întîlnirile acestea erau un mijloc de control destul de bun. Oricât de ticălos ar fi un ins, tot îl simți cînd pune ceva la cale, un gest, o ezitare, o clipire a ochilor, sînt cîteva probe sigure, de exemplu, dacă se uită la unghii cînd vorbește cu tine, dacă își găsește de lucru, tot mută scrumiera, ori paharul, răsucește între degete lingurița, cheile, trebuia doar să fii atent. Atent și precaut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de conștiința gestului. Poate pentru că Luana o făcea de nenumărate ori. Învățase de la ea să se închine și să-și facă semnul crucii, în dreptul frunții, cu apă sfințită. Biserica era întunecată și pustie. Altarul, plin de flori, luminat doar de clipirea difuză a lumânărilor, îi păru trist și abandonat în absența preotului și a ministranților. De câte ori intrase cu ea aici? Nu-și mai aducea-aminte. Știa că, de fiecare dată, se așeza în aceeași băncuță, lăsându-l s-o aștepte lângă ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se termină cu un hîî prelungit, oftă și-și concentră atenția asupra paginilor cu scris mărunt, albe, foșnitoare. Impunător, la biroul său, Alexe ședea cu fălcile încleștate zbătând alene din pleoape. Albastrul ochilor se întuneca tot mai mult de la o clipire la alta, devenea tulbure, mâlos ca o baltă. Părul des, blonziu, răvășit ca o coamă îi încadra fața împietrită. Fumul din cameră începea să se rarefieze tras de gura ușii de la balcon, lăsată deschisă. Sau Lilica, mai spuse profesorul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o să aibă nevoie de ele. Dar ceea ce-a frapat-o pe Fana fusese paloarea, transparența tegumentelor, aveai senzația că dacă o atingi dai de interior. A murit foarte curând. Vreau să spun, rosti, în sfârșit Fana, îndepărtând prin câteva clipiri acea amintire dureroasă, că eu nu am nici o contribuție în... șovăi, făcu un gest larg care n-o ajută să se explice, în despărțirea voastră, spuse în sfârșit, repede și doresc foarte mult, dacă tu nu ai nimic împotrivă, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
auzul bétéilor de aripi. Era o zi imensé care nu se mai termină, În care Întunericul nu era decît o parte neînsemnaté și noaptea se prelungea peste mésuré de puțin, fiind, Între a vedea și a nu vedea, ca o clipire de pleoape. Mergeau amîndoi prin cîmpul cel galben, féré sé se gîndeascé decît la cerul care, fiind atît de aproape, se atingea de pémînt, la doar cîțiva pași Înaintea lor, aținîndu-le calea, ca un perete. Era o liniște depliné, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
fiecare. Interpreți într-un scenariu necunoscut în care și regizorul improvizează în funcție de muzică, personaj și inspirație. Răsună acum vioara molto presto a lui Emmanuel Ax. Îngerii ascultau cu aripile strânse peste genunchi și fruntea lăsată. Era respirația muzicală a Domnului. Clipirea pleoapelor sale. Îngerii și-o însușeau cu pleoapele căzute pentru a o simți mai bine. Apoi, Lia, împreună cu prietena ei de aceeași vârstă, 16 ani și jumătate, fugea să facă poze la fântâna arteziană de la Primărie. Bine zise Mioara dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]