301 matches
-
învățătorul iubit în foișorul cinei, acolo în Ierusalim. Oh! Ierusalime Ierusalime, cela ce ucizi pe trimișii Domnului.” murmură printre dinți Simon. Atunci, la acea cină văzuse, poate doar el, cum o lacrimă de pe obrazul învățătorului picurase în cupa în care clipocea vinul. Apoi, învățătorul cel mult iubit le dăduse la toți să bea din acel vin și bău și el desigur. Recunoscuse atunci acea aromă a vinului de la începuturi, din Canna, ca a unui balsam fără de preț, ca un parfum de
AL SAPTELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 by http://confluente.ro/Mihai_condur_1402954859.html [Corola-blog/BlogPost/349796_a_351125]
-
există doar mărăcini și spini. Privește lung, în lung de drum, și-i pare, cu mirare, Că se abat spre casa ei trei raze de la soare. Trei, Doamne, vin cu mers sprințar, îi vede, sunt aproape, Și-o perlă mare, clipocind, îi picură sub pleoape. E-o perlă pură, limpede, dar fără vreo valoare Și se rostogolește-ncet, curgându-i la picioare. Își face cruce, mulțumind, și mâinile-și ridică Iar hohote-i țâșnesc din piept și cerul îl despică. Trei
COLINDUL COLȚULUI DE PÂINE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 by http://confluente.ro/eugenia_mihu_1481542171.html [Corola-blog/BlogPost/381667_a_382996]
-
în Ediția nr. 2266 din 15 martie 2017. Când soarele răsare din crinii DIMINEȚII Și se-oglindește-n cerul senin și diafan, ATUNCI pădurea-și țipă bucuria vieții Și primăvara-și prinde perle în mărgean. Când soarele răsare din râul de cristal, Clipocind prin apa-i zglobie de smarald, ATUNCI privighetoarea cântă pe luncă și deal Și te-ademenște pâinea cu mirosu-i cald. Când soarele răsare de sub deal, prin vie, Aburind a ploaie și a cânt de prima vară, ATUNCI să-ți prinzi în
ELISABETA SILVIA GÂNGU by http://confluente.ro/articole/elisabeta_silvia_g%C3%A2ngu/canal [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
Dumnezeu și să te scalzi în soare. Citește mai mult Când soarele răsare din crinii DIMINEȚIIȘi se-oglindește-n cerul senin și diafan, ATUNCI pădurea-și țipă bucuria viețiiși primăvara-și prinde perle în mărgean. Când soarele răsare din râul de cristal, Clipocind prin apa-i zglobie de smarald, ATUNCI privighetoarea cântă pe luncă și dealși te-ademenște pâinea cu mirosu-i cald.Când soarele răsare de sub deal, prin vie,Aburind a ploaie și a cânt de prima vară,ATUNCI să-ți prinzi în păr
ELISABETA SILVIA GÂNGU by http://confluente.ro/articole/elisabeta_silvia_g%C3%A2ngu/canal [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
zăpezile de-argint Și cad din cer cristale mii, rebele, Dumnezeiește tot împodobind. Se-mbracă-n straie-alese de regina Pădurea, ca-n povestea de demult Și capătă pământul o lumină De diamante albe strălucind. Sub gheață rece scapătă izvorul, Tot clipocindu-și cântecul duios, Isi toarce iarnă fulgii în fuiorul Covorului regal întins pe jos. Ce maiestuos alai prin curți se-adună, Pe câmpuri îmbrăcând mantale noi! Povești la gură sobei iar răsună. Se-ntorc din cărți ai iernilor eroi. E
IARNĂ de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/emilia_amariei_1484643319.html [Corola-blog/BlogPost/373208_a_374537]
-
din tine. Îți asculta pulsul, noaptea, truditorii, Ce răsar pe câmpuri când se-arată zorii, Cu sudoarea frunții îți stropesc pământul Răsădind sub brazde inima și gândul. Zbaterea-ți prin tâmpla de țăran, zvâcnește, Pasărea prin crânguri cântă românește, Valea clipocește sub aluni, pitita, Si miroase-a iarbă de curand cosita. Înțelepții lumii stau pe vârf de munte Cu priviri divine și tâmple cărunte, Numai satul știe dragostea s-o poarte Dincolo de viață, dincolo de moarte. Marele Maestru mânuind penelul, A pictat
NUMAI SATUL ȘTIE de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 by http://confluente.ro/emilia_amariei_1472671387.html [Corola-blog/BlogPost/375420_a_376749]
-
de mătase și mă simt ca un fulg...ușoară...ușoară... -Prostii! Dunărea nu are valuri de argint.Valurile ei sunt de plumb, vineții, pline de zoaiele Europei. N-ai fost atentă! -N-ai fost atent, tu, prostule! N-ai observat cum clipocesc valurile de argint printre sălciile strălucitoare? Cum scot sunetele alea cristaline...prelungi...misterioase...Să mă duci mâine pe Faleză! -Bine! Hai să dormim acum! Dormi!..dormi!.. Se luară în brațe, ținându-se strâns, parcă să nu se piardă. În curând
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1413083252.html [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
pocnit cu bâta uriașă de mi-a sunat apa-n cap și m-am rostogolit de două ori. Am țipat încă o dată: -Pentru Dumnezeu, vă rog, dați-mi un iepure! Atunci, Mister Ornic...mi-a mai dat. De mi-au clipocit valurile în urechi și mi-au piuit toți neuronii. Am căzut în genunchi împreunând mâinile a rugă, bâlbâind printre sughițuri: șa-se, șa-se, șa...șa...se, se. Asta l-a supărat rău de tot, că a-nceput să răcnească
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1413083252.html [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
2266 din 15 martie 2017 Toate Articolele Autorului Când soarele răsare din crinii DIMINEȚII Și se-oglindește-n cerul senin și diafan, ATUNCI pădurea-și țipă bucuria vieții Și primăvara-și prinde perle în mărgean. Când soarele răsare din râul de cristal, Clipocind prin apa-i zglobie de smarald, ATUNCI privighetoarea cântă pe luncă și deal Și te-ademenște pâinea cu mirosu-i cald. Când soarele răsare de sub deal, prin vie, Aburind a ploaie și a cânt de prima vară, ATUNCI să-ți prinzi în
CÂND SOARELE RĂSARE DIN CRINII DIMINEȚII de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 by http://confluente.ro/elisabeta_silvia_gangu_1489591794.html [Corola-blog/BlogPost/380487_a_381816]
-
și tu, Visează-te o apă, cu gust de herbă, Un antic visător, ce visului plăcu. Prin echivocuri, dar amintindu-ți noaptea, În care te văzuseși copil cu plete lungi, Te- ai întâlnit atunce cu maturitatea, La lacul, unde stele clipocesc, zvârlugi. Iar verdele- ți șoptea în albă noapte Destinul tapisat în frunze de stejar, Că ai noroc la visuri, si, în realitate, Tu le visezi, le crezi, iubești cu Hâr. Păstrează visul viu, e- a ta virtute, Ce-ți readuce-
VERSURI DIN COPILĂRIE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 by http://confluente.ro/lilia_manole_1464772103.html [Corola-blog/BlogPost/381369_a_382698]
-
ți-am găsit o pijama care ți se potrivește ție!” “Foarte bine, mă bucur eu, o să mă simt în ea minunat...” Ne continuarăm drumul în tăcere, ascultând sunetele de noapte ale pădurii, un firișor de apă sclipind în luciul lunii clipocea ușor făcând un zgomot lin: câțiva cocoși cântară la marginea orașului prima lor cântare, pierzându-li-se ecoul în văile adânci ale pădurii, două păsări de noapte zburară pe lângă noi ca niște umbre ale nopții, fâlfâindu-și aripile peste pădurea
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT- de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1441530237.html [Corola-blog/BlogPost/381906_a_383235]
-
pe-anotimpuri lăcrimând; Tu, făptură diafană, dalbă floare de cais, În livada vieții mele, ești poema ce n-am scris. Parfumatele ocheade strâng toți fluturii din crâng Și-n eterică simțire, îngeri în petale plâng. Cad priviri însingurate - două lacuri clipocind - Și scânteie-n clar de lună spre iubire vălurind. Se cutremură dorințe prin cotloane sidefii, Murmur sfânt ne primenește rătăcirile târzii; În tăcerea de pe buze, sfere de lumini se strâng, Iar sub gene-nzăpezite stele-n doruri se răsfrâng. Mii
GEORGETA MUSCĂ-OANĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Poeme_sculptate_in_verde_georgeta_mus_cezarina_adamescu_1334063209.html [Corola-blog/BlogPost/351597_a_352926]
-
neschimbat al satului cu descrieri de natură. Aceasta e mereu în comuniune cu oamenii: Stau apoi întinși la soare pe o lăture până ce boii termină otava. Vremea umblă și ea în rostul oamenilor (Vâltoarea). Aceștia răsuflă în ritmul naturii: Apa clipocește cu reflexe argintii, în locurile neacoperite de anini luna s-a strecurat pe fundul apei, luminoasă, legată de cea de pe cer, greierii se întrec în alinarea serii cu țârâituri lungi, și în jur parcă tremură liniștea. Numai Dumnezeu mai ține
LORINCZI FRANCISC-MIHAI: ROLUL DESCRIERII IN PROZA LUI RADU IGNA de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 by http://confluente.ro/maria_daniela_panazan_1481306474.html [Corola-blog/BlogPost/371602_a_372931]
-
Așa s-a înfiripat primăvara cu energii noi, cu un peisaj cum nu mai văzusem. Peste tot pomi înfloriți, livezile de pruni revărsau perdele albe de fulgi, roz-aurii piersicii, se îmbrăcaseră în verde strălucitor pădurile și pajiștile, apa în vale clipocea limpede peste bolovanii suri ca niște carapace de țestoase (Valea proscrișilor). Uneori momentul descrierii este atât de scurt ca reflexia razelor de soare pe lama coasei, dar rolul acestuia este decisiv: Dimineața atârnă plumburie (Vâltoarea). Astfel, prin referire la ritmul
LORINCZI FRANCISC-MIHAI: ROLUL DESCRIERII IN PROZA LUI RADU IGNA de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 by http://confluente.ro/maria_daniela_panazan_1481306474.html [Corola-blog/BlogPost/371602_a_372931]
-
Îi ofereau cei mai frumoși cercei, Visa pădurea plină de ciuperci, Ce-l aștepta, amirosind a iarbă, Fragi în poieni chemau printre poteci Desfășurate printre flori de nalbă, În minte, avea râul prins în maluri, Cu fin nisip, cu apă clipocind, Cu pești diverși sclipind argint pe valuri, Și licurici pe ramuri poposind. Oftez înduioșat... aud bătând O inimă: acel copil, e-n mine Și încălzit subit de acest gând, Decid să îi dau tot ce-mi aparține... Dan Mitrache, Bălcești
COPILĂRIE de DAN MITRACHE în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 by http://confluente.ro/dan_mitrache_1496443352.html [Corola-blog/BlogPost/379494_a_380823]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > APA MARII Autor: Angela Mihai Publicat în: Ediția nr. 2019 din 11 iulie 2016 Toate Articolele Autorului APA MĂRII Ochișori din soare curși Clipoceau pe luciul mării, Și-n a lor privire caldă Picura albastrul zării. Jucăuși se hârjoneau Gândilând marea cu pleoapa, Și cu râsul de cristal Lumina-n profunduri apa. Și în dulcea veselie Marea-n vals își purta valul, Cerul oglindit
APA MARII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 by http://confluente.ro/angela_mihai_1468266422.html [Corola-blog/BlogPost/350459_a_351788]
-
vină neaua, Veți spune iar că vin cu primăvară. Voi nu vedeți alături... vioreaua ? De ce doar eu, supus sunt, la ocara ? Iar sus pe ramul încă neînfrunzit, Ne cântă, alta oda, pițigoiul... Și semnul că paraiele-au pornit... Auzi cum clipocește ududoiul. Cu plecăciune vin și spun în șoaptă, Nu puneți peste mine vină, iară... Oare-ați uitat de vorbă înțeleaptă: C-o floare... nu se face primăvară. Referință Bibliografica: Sunt doar un ghiocel / Marin Bunget : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
SUNT DOAR UN GHIOCEL de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 by http://confluente.ro/marin_bunget_1454910775.html [Corola-blog/BlogPost/384054_a_385383]
-
-le lacomi prin buzunare. Apoi, când după o vreme, buzunarele se dovediseră neîncăpătoare pentru toată această comoară pe care mare nu înceta să o reverse pe țărm, s-au oprit privind lung imensitatea aceea de apă limpede ce se spărgea clipocind în valuri mici pe țărm. Unul după altul, fără încetare, lin, sau uneori împroșcând cu stropi strălucitori în lumina soarelui ce se răsfăța pe cerul fără nori al unui februarie primăvăratec, fiecare val se oprea o clipă pe țărm, ca
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1473269413.html [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
inflexibila rezistență. La fel ca această muscă, simțea cum alunecă pe suprafața lunecoasă și rece a unei sticle nevăzute, care o separa de tot, în timp ce dincolo, timpul curgea ca o apă limpede, undeva pe dedesubt. Și parcă îl auzea cum clipocește în scurgerea lui, gonind spre un liman doar de el știut, în timp ce ea rămânea undeva, în afara lui, ca un bagaj uitat într-un colț de peron, peste care se aștern ușor umbrele nopții. Un zâmbet de acceptare îi lumină pentru
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1473269413.html [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
mării îmi mângâie chipul îngânându-mi cântece ciudate, aduse, pe aripa vântului și a pescărușilor, de pe tărâmuri îndepărtate, purtând în clepsidra versurilor aromele exotice ale acelor ținuturi. Devin fluidă ca argintul viu și mă preling de pe stâncă în valurile ce clipocesc la baza ei, înfrățindu-mă cu ele. Încerc să deprind muzica lor și taina croșetării dantelei ce îmbracă piciorul stâncii, să le descifrez dansul tainic când se contopesc cu țărmul și, să învăț topirea în Infinit precum cristalul de sare
MEDITAŢIE LA MALUL MĂRII de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Meditatie_la_malul_marii.html [Corola-blog/BlogPost/361845_a_363174]
-
îi cuprinde triumfător într-o îmbrățișare timidă la început. Peste câteva clipe încep să scoată hainele unul celuilalt până ajung goi în fața oglinzii cerului și a mării. Numai luna se vede clar ca un lămpaș într-o seară predestinată, apa clipocind se atinge de mal, în rest e o liniște deplină, numai în ei crește febra, dorința, atracția. Bărbatul o ia de mână și încet o trage după el în marea cea neagră și infinită. Corpul lor se leagănă într-o
SINGURĂTATEA PESCARULUI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Singuratatea_pescarului.html [Corola-blog/BlogPost/341771_a_343100]
-
rău? - Iertare, suspină prințesa, voiam să aflu ce s-a ales de salvatorul meu. - Dacă vrei cu adevărat să știi, am să te duc la el. Peștera în care intrară era răcoroasă și umedă. Pe pereți, se prelingeau pârâiașe străvezii, clipocind liniștitor. Pe un pat de Frunze, Ionuț zăcea cu ochii închiși, vegheat de vrăjitorul cel cumplit, Udor. - Cine e? Vrăjitorul se întoarse cu chipul spre nou-venită.Recunoscând-o, își întoarse fața spre trupul de la picioarele lui. Pentru ce ești aici
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1435288265.html [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
cu arbori de sequoia O creangă el a rupt nepăsător; Ce-i pasă oare codrului de voia Ce-o duce el în sufletul de dor? Ah, floarea a simțit, și-adânc mirată Un ochi de lac albastru, nemișcat, Clipind și clipocind din geana mată Spre ciobul neguros a îndreptat. -De unde vii și cine ești, băiete, De cine ești trimis, tu, ce dorești? Cumva îți este foame, îți e sete, Ești unic printre flori, ori flutur ești? -Eu nu sunt unicat
NEOCOSMOGONIE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 by http://confluente.ro/gigi_stanciu_1413099376.html [Corola-blog/BlogPost/383540_a_384869]
-
smarald. feciorul o-așteaptă în lunca pe neașteptate în brațe o prinde în iarbă cea udă flamand o aruncă și focul iubirii în ea îl aprinde Bătrână casă Bătrână casă zace într-o rană Doar buruieni aburca înspre coama, Fântână clipocește a dojana În jur nu-i nimeni să-i întindă-o mâna. E ceas de-amiezi, dar nu-i nici-o suflare Pustie și sinistră-i așezarea Cu lacrimi de copil se umple zarea Și păsări cântă-n pomi a disperare
ANTOLOGIA REVISTEI DOR DE DOR, VALERIA TAMAS de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Antologia_revistei_dor_de_dor_valeria_tamas.html [Corola-blog/BlogPost/352133_a_353462]
-
care le petreceau cu vânatul, pregătit mâncare în ciaun, afară la foc, plimbări lungi și observarea animalelor, plantelor. În nopțile cu mii de stele, stăteau pe nisipul cald, șușotind vorbe de iubire, sub lumina lunii pline, cu picioarele în apă clipocind. Fiind două ființe curioase și dornice să cunoască universul, au hotărât să facă descrieri cât mai ample despre animalele din jur, chiar și despre plante, și împreună cu niște fotografii splendide, să le trimită la editurile de reviste științifice, să vadă
CASTELUL DE STICLĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Castelul_de_sticla.html [Corola-blog/BlogPost/357206_a_358535]