293 matches
-
senzorialul obsesiv: "Ne sărutam. Îmi place sărutul, îmi place să mă joc în sărut, să rup ritmul, să imprim ritmul opririlor false, îmi place asta, îmi place. Îmi place să vorbesc în sărut, să simt umezeala cuvintelor, că le-aud clipocind, îmi place. Tot ce e umed îmi place." Scenele sexuale la limita devianței sunt însă relatate cu poezia unui senzorial acut. (Sper să nu devin psihanalizabil cu această afirmație.) Fie că este vorba de o acuplare în cimitir sau de
Viața ca o dezhumare by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11995_a_13320]
-
Acasa > Poezie > Credinta > O ETERNĂ PRIMĂVARĂ Autor: Lucica Boltasu Publicat în: Ediția nr. 2252 din 01 martie 2017 Toate Articolele Autorului Printre norii ca perdeaua Se zărește soarele, A plecat demult și neaua, Clipocesc izvoarele. Ghioceii capu-și saltă, La fel albăstrelele, Nuferii plutesc pe baltă, Bucurând ostroavele. S-au trezit și brotăceii, Sălciile au mugurit, În pădure brebeneii Dau îndemnuri la privit. Ce mai cântec, ce culoare Primăvara a adus, E moment de-nviorare
O ETERNĂ PRIMĂVARĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382785_a_384114]
-
există doar mărăcini și spini. Privește lung, în lung de drum, și-i pare, cu mirare, Că se abat spre casa ei trei raze de la soare. Trei, Doamne, vin cu mers sprințar, îi vede, sunt aproape, Și-o perlă mare, clipocind, îi picură sub pleoape. E-o perlă pură, limpede, dar fără vreo valoare Și se rostogolește-ncet, curgându-i la picioare. Își face cruce, mulțumind, și mâinile-și ridică Iar hohote-i țâșnesc din piept și cerul îl despică. Trei
COLINDUL COLȚULUI DE PÂINE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381667_a_382996]
-
-ntrec cu brusturi, Toporașii se răsfață, Iar brândușa îndrăzneață Saltă de sub așternuturi... Minunate flori și fluturi. Rondel cu semn de primăvară În cânt din graiul păsăresc, Ce din văzduh coboară lin, Se-ntorc cocori la vechi cămin Și râuri vesel clipocesc. Un ghiocel discret și fin Salută soarele-ngeresc În cânt din graiul păsăresc, Ce din văzduh coboară lin. Vâlcelele se-mpodobesc Cu-amenți de sălcii și anin Și albăstrele se-mbulzesc Să-și spele chipul cu senin... În cânt din graiul
INVOCÂND PRIMĂVARA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381786_a_383115]
-
Acasa > Strofe > Atasament > ÎN MINTEA MEA... Autor: Cora Dimitriu Publicat în: Ediția nr. 1742 din 08 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului ÎN MINTEA MEA... În mintea mea, ca în copilărie, lucrurile, toate, clipocesc mirosind a gutuie și a povești cu zâne... Chiar și așteptarea pare un joc de-a v-ați ascunselea cu tristețea... În mintea mea, curcubeul are doar o singură culoare, ce seamană, mult, nesperat de mult, cu seninul ochilor tăi
ÎN MINTEA MEA... de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381811_a_383140]
-
timpuri, Tot poetizam despre iubire Tu tot plângeai în vagi răstimpuri. # Transformasem totul în petale, Când sufletul cu totu-n gând Se petaliza în triste osanale; Un înger răstignând un sfânt... # Târziu de secole, eu tot plăngeam, Tu toot mai clipoceai îngrea lumină Și tot ca o lumină te simțeam , Deși păreai a nimănui vecină . Referință Bibliografică: Odiseea metafizică / Alexandru Maier : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1906, Anul VI, 20 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Alexandru Maier : Toate
ODISEEA METAFIZICĂ de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384164_a_385493]
-
de mătase și mă simt ca un fulg...ușoară...ușoară... -Prostii! Dunărea nu are valuri de argint.Valurile ei sunt de plumb, vineții, pline de zoaiele Europei. N-ai fost atentă! -N-ai fost atent, tu, prostule! N-ai observat cum clipocesc valurile de argint printre sălciile strălucitoare? Cum scot sunetele alea cristaline...prelungi...misterioase...Să mă duci mâine pe Faleză! -Bine! Hai să dormim acum! Dormi!..dormi!.. Se luară în brațe, ținându-se strâns, parcă să nu se piardă. În curând
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
pocnit cu bâta uriașă de mi-a sunat apa-n cap și m-am rostogolit de două ori. Am țipat încă o dată: -Pentru Dumnezeu, vă rog, dați-mi un iepure! Atunci, Mister Ornic...mi-a mai dat. De mi-au clipocit valurile în urechi și mi-au piuit toți neuronii. Am căzut în genunchi împreunând mâinile a rugă, bâlbâind printre sughițuri: șa-se, șa-se, șa...șa...se, se. Asta l-a supărat rău de tot, că a-nceput să răcnească
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
și cam în pripă, A-ncălțat papuci din iarbă, s-a amorezat de soare Și privește înspre ceruri printre cârduri de cocoare. S-a împodobit cu vise, cu arome, cu dantele, Și-a prins în piept margarete și în plete, rândunele. Clipocit de ape limpezi au țâșnit dintre căușe Și își poartă lin spre vale valurile jucăușe. Primăvară, dulce fată, dulce zână de pe plai, Ai sosit în viața mea și acum te rog să stai, Nu pleca, rămâi cu mine, stai măcar
PRIMĂVARA de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380164_a_381493]
-
oglinda fumurie a lacului, Și transparente picături de diamante, Așterne pe covorul câmpului. A așteptat, tăcută o vară-ntreagă, Ascunsă în dantela unui nor, Ca, în sfârșit să poată să culeagă, Rodu-mbătător al viilor. Cu pletele în vânt împrăștiate, Desculță, clipocind pe stradă... Pășind în urma verii ce-a plecat... Toamna, a ieșit la promenadă! VIAȚĂ DE POETĂ Înconjurată sunt, de muze, Metaforele-mi sunt "căminul", Versurile-mi sunt "amanții", Poezia mi-e "destinul". Pentru unii, sunt o "pană", Pentru alții, un
PARTITURI DE TIMP de ADA SEGAL în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378211_a_379540]
-
1549 din 29 martie 2015 Toate Articolele Autorului Tăcerea ce se impune-n prea voluntar, Compastivă vrea s-alunge cu-n val arbitar, Voalând să-nchege sângele fiervorant Să-ndemne simțirea pură la un plagiat.. Unduind un foșnet de după furtună, Clipocește urechilor ca tunet -e totuna, Prin conflicte surde totul ia amploare, Dintr-o unduire apare un val mai mare.. Tăceri ce mocnesc în jarul sufletesc, Prelungind conflicte ce aspru izbesc, Vibrând în suflete prea multe dorinți, Tac și iubirile uscate
TĂCERI CE DOR.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377167_a_378496]
-
decât alta: "Între izvoarele care desfac în jur/ Rănile uriașe de azur// Dovlecii plini de mațe stau candizi/ Și-nlăcrămați în pături de omizi.// Din mâluri dulci cu mormoloci și sare/ Lumina urcă iazurile clare.// Orele-atârnă-n iarbă nemușcate/ De vietățile ce clipocesc pe spate."; " În universul nostru dens și mic/ Urșii mânâncă și nu fac nimic.// Vulpile dau de-a dura printre spini,/ Nevinovate,-aricii bruni și fini,// Sub maluri verzi racii stricați și moi/ Deprind pâraiele să curgă înapoi"; "E-atâta
Dimineața unui faun by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8234_a_9559]
-
-o în registrul existențial cotidian, în gesturile, faptele și replicile de toată ziua. Tensiunea dramatică și insolitul reprezentărilor sunt astfel asigurate. Iată, în Centura de castitate, două dintre cele mai ilustrative poeme: "Un râu orb merge pe stradă;/ în urma lui clipocesc undele/ împrăștiindu-se pe la răspântii:/ nu rămâne nici un loc neacoperit,/ nici unul necălcat de picioare.// Undele curg peste pași/ și peste glasuri înserate:/ râul orb se oprește la semafor/ picioarele sale încălțate/ în pantofi de mort pipăie asfaltul./ Trecătorii îl iau
Hyde Park by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8421_a_9746]
-
nenorocit climax din viața ei. Și câinii ard în flăcările iadului. Ea face gargară cu carnea și laptele meu. Și ei se îneacă în propria lor vomă. Nici o remușcare. Doar gloriosul meu răget peste toată jungla. Privesc în zare. Stelele clipocesc în înaltul cerului. Vecinii trag înapoi obloanele. Macii își curăță ultimele semințe. Și iubita îmi linge stropii de transpirație de pe gât. Se anunță o toamnă liniștită. Așteaptă să adorm ca să-mi poată șopti la ureche: Tu ești Alpha Male. Pleoapele
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
de femeie, făcut dintr-un singur rid și un suflet. Întinde unghiile de domnișoară gata să zgârie un spate tânăr spre telecomandă. Diego tace și, în locul lui, vocea grea îmi spune nu mai pot. La urechea mea, paharul de apă clipocește a nerăbdare. Ce o mai minți? Nimic, bunico, nici nu poate să vorbească bine. — Ei, nu poate, se preface. Și tic. Și tac. Și tic. Și tac, pentru că asta face moartea din oameni, îi tace și îi spânzură de gânduri
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
dus noi acolo, se veștejiseră toate. Se trecuseră brusc. Parcă nici n-ar fi fost. Casa de la numărul 14 dormita într-o curte obișnuită, cu tomberon ruginit la intrare. Bălți fără pești. Un furtun spart, sugrumat de pietriș în spatele casei, clipocea pe lângă aleea care ducea la ușa din față. Pereți crăpați, zgrunțuroși, terni, asediați de un răsad firav de gura-leului. Nu mirosea a nimic. Într-o dimineață, Ivan se trezi cu senzația bine definită că aude Neva. Se ridică într-un
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
te cheamă? mi a zis în sfârșit. — Spune-mi Ișmail. Hai să fugim de ăsta din toaletă, că o să fie comic și cutare între noi. Mergem la cort și mai întâi ne pupăm uscat, cu febră, iar după aia puțin clipocind, cu bale. Sunt două tehnici de maximă încredere, care nu funcționează decât necalculate. S-a ridicat imediat. — Evident, la cât sunt de nebună trebuia să dau de unul ca tine. Drumul pe jos până la cort a durat cam mult. Ca să
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
ieșit nici unul până când Nori n-a dat un pumn zdravăn peste bord și-abia atunci s-au auzit niște mâțâieli, apoi după încă un pumn, acordurile unei poloneze de Chopin. Ei, ce zici ? s-a întors la mine cu ochii clipocind de veselie. I-am înconjurat brațele și l-am sărutat." (pag. 324) Aștept, pentru clarificarea locului acestui debut, alte opuri ale autoarei Maria Ellis și, mai ales, alte voci narative cărora să le dea, pe spații întinse, cuvântul. Fiindcă Ana-Maria
Cumințenia pământului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8835_a_10160]
-
aceiași stâlpi înalți de susținere a edificiilor, unele într-adevăr impunătoare, aceeași idee de a i se smulge mării un loc bătut de valuri. La Veneția italiană, chiar luasem într-o după-amiază cafeaua în Piața San Marco cu apa mării clipocind până la genunchi, împinsă de fluxul zilnic. Mă minunasem. Dar îmi spusesem că oamenii sunt capabili de lucruri și mai senzaționale. De pildă - în Olanda, unde marea încearcă să înghită toată țara de jos - să construiască altă țară, cu o fantastică
Amsterdam, Spinoza, Centrul Mondial al doctrinelor nonconformiste by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9919_a_11244]
-
unde oceanul se întâlnea cu un fluviu, în mijloc fiind o insulă. Ieșise soarele și se înseninase, iar frunzele palmierilor înalți foșneau liniștit, totul părea luminat de un soare de primăvară și pe mal sclipeau cochilii nenumărate, udate de apa clipocind care se întindea limpede, pe nisip. În acea poiană a insulei unde fluviul se vărsa în ocean, se găsea un turn alb, care parcă avea menirea să păzească întinderile de apă până la orizont, și malurile râului, alături de foșnetul palmierilor. Am
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
în mușchiul verzui care crescuse pe pereții acestuia. M-am apropiat și eu de fântână. Părea o fântână ca oricare alta, deși la început îmi lăsase o impresie neobișnuită... M-am aplecat peste marginea ei, privind înspre capătul umbros, unde clipocea apa întunecată, abia ghicindu-se din răcoarea pereților. Ghidușa a venit lângă mine și s-a aplecat și ea peste margine, privind în jos. Se pare că are apă, am constatat eu. Păi are, cum să n-aibă. Eu am
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
ultimilor ani. Iar aceasta fără a apela, comod, la deliciile confesiunii. Atunci, fiecare pagină ar suna astfel: Când citeam/ sau încercam să urmăresc/ o tulpină (ea iese și se încolăcește/ de gât)./ Pe covor/ și sub podele/ levita ba poate clipocea/ firava mea tristețe./ Uneori știu pe unde umblă mâinile ei.// Trec pe lângă oameni mai stupefiați decât mine,/ respir năuc,/ dacă supraviețuiesc o să mă intoxic cu fum./ Ocolesc craterele de pe caldarâm.// Încă mai ascund hârtia mototolită în pumn -/ nu vreau s-
Vara patriarhilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8179_a_9504]
-
funciar printr-un uranism atent dozat. Tehnica severă și densitatea lucidă a unor poeme ni-l amintesc pe Alexandru Philippide. Dimensionarea cosmică a "cetății" originare nu pierde din vedere proiectul reconstituirii sale în intelect: "cerurile erau căzute-n somn/ apele clipoceau adormite și ele./ eu mă ridicasem de la pămînt,/ așa suspendat dormeam și eu,/ visam/ un cîmp nemărginit// pe care treceau miriade de furnici./ ele își croiseră cărare/ printre firele de iarbă colosale,/ o cărare de la ierusalim pînă în creierul meu
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
părerii de rău pe care o purta în suflet de o viață... Omătul devenise greu de apă. Un soare cu o față veselă privea din înalturi întinderea albă a câmpului... Era vremea când se rup zăpezile și apa începe să clipocească prin făgașe... Costăchel se gândea că ar cam fi timpul să treacă pe la inginerul Cicoare, agronomul Liceului Bașotă, pentru că nu mai era mult până la vremea semănatului. „Mâine dimineață, primul drum îl fac la liceu... ” Bună dimineața, domnule inginer! salută Costăchel
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
începuse deja să se însereze. Ușa imensă de tablă roșie s-a închis greu în urma mea, împingând tot frigul în nările mele. Am tras mai bine fularul și am închis și ultimul nasture de la palton. Implacable November weather. Pașii mei clipoceau în apa ce ieșea din canal și mă ducea până în stație. De jur împrejur se formase deja noroiul. Deși călcam rar și încercam să nu ies din firul de apă, ghetele prinseseră dantelă maronie pe margini. As much mud in
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]