149 matches
-
cărei puzderie mi-a înroșit tot albul ochilor. Ea îmi ia brațele, îmi ia inima; ne asemănăm cu un ecran fierbinte de televizor uitat deschis până târziu după miezul nopții. CUM SUNT ZILELE Ah! ce deal, prin vale, ce dospită clisă! trecuse și de glezne lutul moale precum acel de sub căprioara ucisă... Veneam să te mai văd, după clipele de zenit și de prăpăd, dar și de secetă și de răcoare, cum sunt zilele și nopțile prin sahare. Râvneam să trăim
Poezii by Nicolae Panaite () [Corola-journal/Imaginative/2632_a_3957]
-
Îl vede acum mai bine, fiindcă se apropie. Este el, care încearcă să se nască din miile de sexe ale aceleiași femei. Iubite. Nu se miră. Nu se lasă uluit. Se lasă doar să alunece mai departe, ca pe o clisă moale colcăind de durere înghițită. Ca pe un țesut intern cald și umed, încet, fără grabă, spre pîlnia văii. Care-l aspiră cu migală, cu căldură, dramatic de lent, însă implacabil, în sorbul său însîngerat și zdrențuit pe margini de
Sporul casei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10924_a_12249]
-
eu mă simțeam de parcă îmi plătise serviciile pe care el nici nu mi le ceruse , nici nu mi le obținuse...Nimic nu avusese loc...''Diana iar plângea ca o bocitoare, cu hohote mari, înecându-se în cuvinte: -Murdărie peste tot, clisă galbenă pe fusta mea roșie...imaculată Virginia acum e stigmatizată . -Oare de ce, doamnă doctor? -Pentru că nu știi să spui nu, Diana! răsunau cuvintele ca pietrele aruncate asupra femeii evreice.Cele două fantome dispăruseră,era singură în patul imens și
CONTINUARE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384416_a_385745]
-
cum mai plesnesc mugurii fragezi pe ramuri și vinețiul norilor se diluează cu un clipocit în neliniștea apelor dar picioarele îți sunt încă afundate în glod așa că îți petreci cu mai multă grijă funia peste grumazul obosit și-naintezi prin clisa vâscoasă trăgându-ți cu încă un pas viața la edec. Referință Bibliografică: LA EDEC / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2040, Anul VI, 01 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Tania Nicolescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
LA EDEC de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382501_a_383830]
-
Crăciun după tăierea porcului, din osânză și de la jumări. În Dobrogea nu se lăsa șunca așa cum era pe porc, ci se separă stratul doi de stratul mai compact de sub șorici. În Ardeal și în alte zone ale țării se prepară clisa din toată șunca, indiferent cât este ea de groasă. Cum își luase alt vas nou pentru untură, acesta fiind mai mic, îl utiliza la depozitatul leșiei de la săpun. În ziua respectivă își scosese din garniță într-o cană din faianță
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384089_a_385418]
-
farfurie. Ce tîmpenie! - și se strecoară tiptil În vestibul, Își pune fulgarinul pe umeri și Închide binișor ușa În urma lui. țce lună Înaltă și palidă haloul ăsta mă sperie și casele cu care am copilărit scheletice colțuroase Împlîntîndu-și oasele În clisa caldă vîscoasă o mahala mustind În noroi dezbrăcată lubrică asemenea cadavrului unei proxenete bătrîne o Întîlnire de dinainte de viață o vedere de după moarte urcă În mine ființa străină bucuria rea Îngrozitoare gîlgîie În toate glandele Îmi simt scrotul umflat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
culoare întunecată pe cele albe. Se știa că procurorul poartă, indiferent de vreme, o încălțăminte mai sclipitoare decât cascheta unui soldat din garda republicană. Putea să cadă o zăpadă de-un metru, să plouă torențial, drumul putea să dispară sub clisă, dar acest om avea mereu în picioare în pantofi de piele imaculați. Îl văzusem într-o zi curățându-și-i, pe holurile palatului - crezuse că nu îl vedea nimeni, în vreme ce puțin mai încolo, dincolo de lambriurile din lemn de nuc deteriorate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ELEGIE iubito , e-o toamnă păgână ascult-o cum ofteaza-n amurg când norii din verde se-aduna și-n sufletul meu cascade curg iar timpul e-o rana deschisă sângera noaptea cuvântul meu mi-e viața un munte de clisă pe care acum îl urc din greu cad frunzele litere moarte sonetul e veșted în carte mâna ce scrie o să cadă ochii ce-au văzut n-or să vadă și se desfrunzește Dumnezeu de numele meu din minereu NR. 18
ET FUGIT IRREPARABILE TEMPUS... (POEME) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/361069_a_362398]
-
cu ea?!Sursa: artelesistiintelevietii.wordpress.com... ÎI. MECANICĂ CHIFTELEI, de Dalelina John, publicat în Ediția nr. 1229 din 13 mai 2014. Diluții agregate din gheață și fier se scurg foarte încet pe marginea mesei și amestecătura de amare închipuiri apropie clisa livida de-un lat de palmă într-o chiftea molfăita. Mă uit mai bine-n oală de lut ce zace pe mobilă compactă, roze, și-mi zic că mai bine o arunc. N-am de ce s-o mai țin în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361002_a_362331]
-
de ce s-o mai țin în adâncitura din maxila căci e otravitătoată de gânduri. http://artelesistiintelevietii.wordpress.com/author/artelesistiintelevietii/ Citește mai mult Diluții agregate din gheață și fierse scurg foarte încet pe marginea meseiși amestecătura de amare închipuiri apropie clisa livida de-un lat de palmăîntr-o chiftea molfăită.Mă uit mai bine-n oală de lutce zace pe mobilă compactă, roze,și-mi zic că mai bine o arunc.N-am de ce s-o mai ținîn adâncitura din maxilăcăci e
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361002_a_362331]
-
Este destul să dai din coate. „(bacalaureat ...) [învinșii care dau din coate]” Speranța poetului - (3) „Mai am să-ți spun ceva, așa cum scris-a De-nțelepciunea muzelor ne leagă Menindu-ne să-nsămânțăm obleagă Cu har de suflet peste veche clisa Ce maculează inima beteagă: Nu i-am crezut pe cei care te neagă Aiurea sau pe maluri de Tamisa! „Îmi tângui tânguirile trecute” Ținut-am minte, încă de copil Că demiurgul dăruie virtute Și-n Cireșar și celor din April
CRISTALUL OGLINZII ÎN MOIRATE APE de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368556_a_369885]
-
ELEGIE iubito , e-o toamnă păgâna ascult-o cum ofteaza-n amurg când norii din verde se-aduna și-n sufletul meu cascade curg iar timpul e-o rană deschisă sângeră noaptea cuvântul meu mi-e viața un munte de clisa pe care acum îl urc din greu cad frunzele litere moarte sonetul e veșted în carte mâna ce scrie o să cadă ochii ce-au văzut n-or să vadă și se desfrunzește Dumnezeu de numele meu din minereu NR. 18
AUREL M. BURICEA [Corola-blog/BlogPost/367756_a_369085]
-
scurt ca oricând, Prin colb, trec picioarele-ncinse Iar eu după ele-alergând... În caznă-mi sfârșesc înserarea, Sudoarea-nghețată mi-e rug, Mai bat orologii în zarea Spre care de veacuri, eu fug... Și talpa se-afundă mai tare, În clisa născută sub ploi, Privind înspre Soare-răsare, Mă-mpiedic și cad în noroi.. Și tare m-acoperă vina De-a nu fi vegheat; astfel eu, Tot caut pe uliți Lumina, Mă caut pe mine mereu... În vremuri de tâlc și mistere
MAI DĂ-MI O ŞANSĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367011_a_368340]
-
feciori din Ansamblul Edera, cu saxofon și doba corinde vechi precum le erau costumele-sumane, căciuli astrahan, cârpe după cap, poale zadii, sumane, păntălăni priceși căbaturi .Ingrediente pentru Parada Târgului și a Bucatelor au fost coșeruțe și străicuțe cu nuci mere clisa sărată prai zacusca unsoare pita împăturata acreala dar și corinde vechi rostite de aproape nonagenarul Baci Pirchița Ciocăneaua Criști Zmău Casian adevărați corindători care preț de câteva ceasuri în prezența primarului și a viceprimarului a trecătorilor au facut sa s
CORINDATUL CU BANDA ÎN MACEA DIN PUSTA ARADULUI de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2182 din 21 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368709_a_370038]
-
câmpia dobrogeană, scurgându-se prin valea de la Spoială, zonă din care se scotea piatră pentru construirea zidurilor sau temeliilor caselor din comună, o piatră roșie ca și pământul din care se extrăgea. Viiturile de apă de la ploi se scurgeau, spălând clisa roșie de prin cariera abandonată, până ajungeau la lacul Tatlaceag cale de vreo opt km. Victor s-a întors acasă luând câțiva pepeni mai mari, la întâmplare, adăpă caii cu apă proaspătă la ulucul de lângă fântână, îi băgă în grajd
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
mai bun... dintre Prim-Miniștri. Nu pot să nu recunosc meritele celui care a dus faima cepelor la Bruxelles, ba mai mult, în Cartea Recordurilor, prin împletirea celei mai lungi cunune de cepe din lume. Acum urmează să forțeze recordul clisei la țepușă. Să le dea Domnul izbândă și să ajungă clisa, ceapa, horinca și pthita la tot poporul. Desigur, dacă fiecare demnitar ar ridica locul său de naștere la un nivel european, mintenaș, peste vreo trei sute de secole am ajunge
MIGDALE DULCI-AMARE: „SECETA A UCIS ORICE BOARE DE VÂNT” (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349684_a_351013]
-
celui care a dus faima cepelor la Bruxelles, ba mai mult, în Cartea Recordurilor, prin împletirea celei mai lungi cunune de cepe din lume. Acum urmează să forțeze recordul clisei la țepușă. Să le dea Domnul izbândă și să ajungă clisa, ceapa, horinca și pthita la tot poporul. Desigur, dacă fiecare demnitar ar ridica locul său de naștere la un nivel european, mintenaș, peste vreo trei sute de secole am ajunge la nivelul evropean, cel înainte de Hristos, vorba ardeleanului, „No, ce atâta
MIGDALE DULCI-AMARE: „SECETA A UCIS ORICE BOARE DE VÂNT” (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349684_a_351013]
-
dobrogeană, scurgându-se prin valea de la Spoială, zonă din care se scotea piatră pentru construirea zidurilor curților, sau temeliilor caselor din comună, o piatră roșie, ca și pământul din care se extrăgea. Viiturile de apă de la ploi se scurgeau, spălând clisa roșie de prin cariera abandonată, până ajungeau la lacul Tatlaceag cale de vreo opt km. Victor s-a întors acasă luând câțiva pepeni mai mari, la întâmplare, adăpă caii cu apă proaspătă la ulucul de lângă fântână, îi băgă în grajd
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
ciorchine, Veneai de la pădure, dragă tată, Pădurile parcă veneau cu tine... Ce freamăt ne umplea atunci odaia Și sufletele noastre înlăcrimate! În ochii mamii pâlpâia văpaia Speranțelor că vom avea bucate. Din raniță de împărțeai lumină Și hainele amiroseau a clisă, Acolo-n Munți, la joagăr și țapină Sudoarea frunții tale era-ncinsă. Eu n-aveam jucării, de mă jucam Cu ierburi și cu păsări și cu stele, De-aceea se aude adeseori Cum fulgeră prin versurile mele... Mi-aduc aminte
COPILĂRIE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365877_a_367206]
-
scurt ca oricând, Prin colb, trec picioarele-ncinse Iar eu după ele-alergând... caznă-mi sfârșesc înserarea, În Sudoarea-nghețată mi-e rug, Mai bat orologii în zarea Spre care de veacuri, eu fug... Și talpa se-afundă mai tare, În clisa născută sub ploi, Privind înspre Soare-răsare, Mă-mpiedic și cad în noroi.. Și tare m-acoperă vina De-a nu fi vegheat; astfel eu, Tot caut pe uliți Lumina, Mă caut pe mine mereu... În vremuri de tâlc și mistere
MAI DĂ-MI O ŞANSĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366009_a_367338]
-
nimic nu mi-e mai teamă, ca de pierderea codrului de aramă ce umbra ne-ascunde, de nimic nu am spaimă ca de ochii reci plimbați pe pereți, pe suflete moarte, aș fugi mâncând pământul ce-mi lasă pantoful pierdut clisei, m-aș face giulgiu, de n-aș mai simți năluci dansând dansul mâinilor căutate, îndreptate spre noi, dinspre noi, norii ar îmbrăca cerul, soarele nu s-ar mai oglindi în mare, dacă n-aș mai vedea pânza-nflorită a visului
HÂRJOANA CU MINE (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366372_a_367701]
-
dobrogeană, scurgându-se prin valea de la Spoială, zonă din care se scotea piatră pentru construirea zidurilor curților, sau temeliilor caselor din comună, o piatră roșie, ca și pământul din care se extrăgea. Viiturile de apă de la ploi se scurgeau, spălând clisa roșie de prin cariera abandonată, până ajungeau la lacul Tatlaceag cale de vreo opt km. Victor s-a întors acasă luând câțiva pepeni mai mari, la întâmplare, adăpă caii cu apă proaspătă la ulucul de lângă fântână, îi băgă în grajd
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
depășesc cu mult veniturile. Oameni care nu știu să fure. N-au învățat încă. Dar nu e mult până vor fi nevoiți. Sunt țări în care oamenii devin canibali. Își mănâncă propriii copii, după ce au epuizat totul: copaci, rădăcini, iarbă, clisa. Ferească Dumnezeu! Nebuneala a atins cote maxime. Stai și te crucești. Te doare mintea. Dar mai mult, te doare inima. Am trăit mai multe regimuri. Nici unul nu a fost atât de înverșunat. Poate doar comunismul, la începutul lui glorios, cănd
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355238_a_356567]
-
câmpia dobrogeană, scurgându-se prin valea de la Spoială, zonă din care se scotea piatră pentru construirea zidurilor sau temeliilor caselor din comună, o piatră roșie ca și pământul din care se extrăgea. Viiturile de apă de la ploi se scurgeau, spălând clisa roșie de prin cariera abandonată, până ajungeau la lacul Tatlaceag cale de vreo opt km. Victor s-a întors acasă luând câțiva pepeni mai mari, la întâmplare, adăpă caii cu apă proaspătă la ulucul de lângă fântână, îi băgă în grajd
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > MECANICA CHIFTELEI Autor: Dalelina John Publicat în: Ediția nr. 1229 din 13 mai 2014 Toate Articolele Autorului Diluții agregate din gheață și fier se scurg foarte încet pe marginea mesei și amestecătura de amare închipuiri apropie clisa lividă de-un lat de palmă într-o chiftea molfăită. Mă uit mai bine-n oala de lut ce zace pe mobila compactă, roze, și-mi zic că mai bine o arunc. N-am de ce s-o mai țin în
MECANICA CHIFTELEI de DALELINA JOHN în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344597_a_345926]