KorAP: Find »[drukola/base=clitic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 ...23 >

560 matches

Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748

poziție intermediară între morfemele mobile și cuvintele de sine stătătoare. Că parametru tipologic cliticele pronominale, în limbile în care există, separă două categorii de limbi: limbi în care apar în distribuție complementară cu pozițiile de subcategorizare (este cazul francezei), unde cliticele pronominale se leaga obligatoriu de o categorie vida, apariția lor excluzînd ocurenta complementului lexicalizat); limbi în care cliticele pronominale dublează poziția de subcategorizare, situație existența în română, cunoscută sub denumirea de "dublare clitică" (v.: îl văd pe Ion; îi dau

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
care există, separă două categorii de limbi: limbi în care apar în distribuție complementară cu pozițiile de subcategorizare (este cazul francezei), unde cliticele pronominale se leaga obligatoriu de o categorie vida, apariția lor excluzînd ocurenta complementului lexicalizat); limbi în care cliticele pronominale dublează poziția de subcategorizare, situație existența în română, cunoscută sub denumirea de "dublare clitică" (v.: îl văd pe Ion; îi dau lui Ion)." (DSL 2001: 109-110). 173 Cf. art. "Tipologie lingvistică", în DSL, p. 543. 1 V., printre altele

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433

Cercetătorii limbii engleze înțeleg prin absorbție "asumarea de către un element a unei trăsături sintactice pe care în mod obișnuit nu o are", de pildă "categoria cazului, specifică grupului nominal, poate fi absorbită și de către morfologia pasivă sau de către un pronume clitic"27; valoarea reflexivă poate trece prin absorbție la unele verbe altfel tranzitive, ceea ce corespunde construcțiilor franceze (și din alte limbi, cum este româna) cu pronume reflexiv: engl. the stone rolled "piatra s-a rostogolit" față de Lucie rolled the stone "Lucie

Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644

În noua ediție a Gramaticii Academiei (2005), care exclude dintre termenii opoziției de diateză reflexivul (vol.I, p.481 ș.u.), aceste categorii de verbe sunt interpretate sub denumirea de reflexivul inerent (vol.I, pp.225-226) sau construcții verbale cu clitic reflexiv obligatoriu / inerent. (vol.II, pp.156-158) * Din perspectiva desfășurării opozițiilor categoriale, pe de o parte, a existenței unităților lexicale și a desfășurării opozițiilor lexicale, pe de alta, pronumele se poate fi considerat „morfem gramatical” numai în structura sintagmelor verbale

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
vol.II, pp.131144).Eliminarea reflexivului din descrierea tradiționbală a diatezei - datorită eterogenității sintactice și absenței mărcilor definitorii (vol.I, p.481) - " este compensată" prin interpretarea diferitelor valori dezvoltate de "construcții sintactice organizate în jurul unui verb", "care își asociază un clitic reflexiv sau o formă accentuată de reflexiv" (vol.II, p.481), în cap. Construcții reflexive și construcții reciproce. (idem, pp.145-167). Dacă în definirea categoriei diatezei autorii capitolului păstrează, fie și din perspectiva stabilirii unui raport direct între forma verbului

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799

este facultativă 2.2. Complementul indirect (CI) 2.2.1. DC este obligatorie 2.2.2. DC nu este posibilă 2.2.3. DC este facultativă 3. Argumente pentru a analiza dublarea clitică drept acord 4. Criterii de distingere a cliticelor pronominale de mărcile de acord 4.1. Dublarea complementului direct 4.1.1. Criterii sintactice 4.1.2. Criterii morfologice 4.2. Dublarea complementului indirect 4.2.1. Criterii sintactice 4.2.2. Criterii morfologice 5. Argumente împotriva analizării dublării

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
pronominale de mărcile de acord 4.1. Dublarea complementului direct 4.1.1. Criterii sintactice 4.1.2. Criterii morfologice 4.2. Dublarea complementului indirect 4.2.1. Criterii sintactice 4.2.2. Criterii morfologice 5. Argumente împotriva analizării dublării clitice ca acord 6. Alte analize ale dublării clitice Capitolul 9. ACORDUL ÎN LIMBA VORBITĂ 1. Grupul nominal 1.1. Dezacordul în caz al adjectivului feminin, singular 1.1.1. Adjectivul propriu-zis 1.1.2. Adjectivul participial 1.1.3. Formele

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
complementului direct 4.1.1. Criterii sintactice 4.1.2. Criterii morfologice 4.2. Dublarea complementului indirect 4.2.1. Criterii sintactice 4.2.2. Criterii morfologice 5. Argumente împotriva analizării dublării clitice ca acord 6. Alte analize ale dublării clitice Capitolul 9. ACORDUL ÎN LIMBA VORBITĂ 1. Grupul nominal 1.1. Dezacordul în caz al adjectivului feminin, singular 1.1.1. Adjectivul propriu-zis 1.1.2. Adjectivul participial 1.1.3. Formele pronominale 1.2. Dezacordul în gen și număr

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
care se manifestă - grup nominal, grup verbal, enunț (acordul pronumelor anaforice) - și termenii pe care îi implică: în grupul nominal se acordă modificatorii adjectivali și determinanții; în grupul verbal se acordă verbul la o formă verbală personală, adjectivul predicativ și cliticele pronominale de dublare a complementului; la nivelul enunțului sau al textului, se acordă pronumele anaforice. Scopul lucrării este acela de a face o descriere și o interpretare teoretică a acordului în limba română, într-un cadru teoretic generativist, dar fără

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
sintagmelor coordonate, am realizat o serie de chestionare printre vorbitori, rezultatele acestora fiind prezentate și explicate în capitol. În al optulea capitol, Este dublarea clitică un tip de acord?, sunt prezentate câteva argumente și contraargumente din limba română în legătură cu interpretarea cliticelor de dublare a complementului drept mărci ale acordului complementului cu verbul. Aceste (contra)argumente se bazează pe criteriile sintactice și morfologice de distingere a cliticelor pronominale (propriu-zise) de mărcile de acord propuse Fuß (2005). Ele sunt aplicate mai întâi contextelor

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
un tip de acord?, sunt prezentate câteva argumente și contraargumente din limba română în legătură cu interpretarea cliticelor de dublare a complementului drept mărci ale acordului complementului cu verbul. Aceste (contra)argumente se bazează pe criteriile sintactice și morfologice de distingere a cliticelor pronominale (propriu-zise) de mărcile de acord propuse Fuß (2005). Ele sunt aplicate mai întâi contextelor cu dublarea complementului direct, apoi celor cu dublarea complementului indirect. Capitolul este completat cu o scurtă Anexă cuprinzând contextele cu dublare clitică în limba română

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
verbal al unui verb la o formă flexionară finită), se face acordul în număr și persoană între subiect și verbul-predicat și în număr și gen între subiect și adjectivul nume predicativ sau predicativ suplimentar (predicat secundar); c) în grupul verbal, cliticele de dublare a complementului direct și a celui indirect sunt considerate în unele studii drept mărci ale acordului verbului cu complementele respective: așa cum acordul verbului-predicat cu subiectul este marcat prin desinențele de număr și persoană ale verbului, acordul dintre verb

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
sunt considerate în unele studii drept mărci ale acordului verbului cu complementele respective: așa cum acordul verbului-predicat cu subiectul este marcat prin desinențele de număr și persoană ale verbului, acordul dintre verb și complementele direct și indirect ar fi marcat prin cliticele de dublare; d) tot la acord poate fi încadrată și concordanța formală dintre pronumele anaforice și antecedentul nominal. Aceasta nu este general acceptată ca un tip de acord; ea ar putea fi o reflectare a altor fenomene sintactice, legate de

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
sunt marcate în două locuri diferite în interiorul acestui pronume. Cazul, numărul și genul sunt marcate în prima parte a cuvântului, iar persoana este marcată în a doua parte. Pronumele de întărire este format prin fuzionarea pronumelui personal îns27 cu formele clitice de dativ ale pronumelui reflexiv (-mi, -ți, -și, -ne, -vă, -și, -le). Cele două elemente componente au fuzionat într-un singur cuvânt, cu accentul pe prima silabă, dar și-au păstrat tipul de marcare morfologică pe care îl aveau înainte de

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
care marchează continuitatea referențială (reiau același referent) și cele care reiau doar conceptul antecedentului, introducând un nou referent în discurs 36: (95) a. Ion și-a înregistrat firma în noiembrie, iar Dan și-a înregistrat-o în decembrie. - pronumele personal clitic o reia conceptul antecedentului firma, introducând o nouă entitate în discurs b. Fratele meu a vizitat-o pe bunica sâmbătă, iar eu am vizitat-o duminică. - pronumele personal clitic o reia referentul antecedentului bunica, neintroducând o nouă entitate în discurs

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
noiembrie, iar Dan și-a înregistrat-o în decembrie. - pronumele personal clitic o reia conceptul antecedentului firma, introducând o nouă entitate în discurs b. Fratele meu a vizitat-o pe bunica sâmbătă, iar eu am vizitat-o duminică. - pronumele personal clitic o reia referentul antecedentului bunica, neintroducând o nouă entitate în discurs În mod asemănător, al are capacitatea de a introduce o nouă entitate în discurs sau de a relua entitatea introdusă anterior. Al se acordă întotdeauna în gen cu antecedentul

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
la plural protestatari: b. O mulțime de protestatari au plecat spre clădirea Guvernului. Alții au decis să rămână în Piața Constituției. / Aceștia scandau diverse lozinci. Ponderea semantică a celor două nominale din sintagma pseudopartitivă colectivă este evidențiată și de acordul cliticelor pronominale: (49) a. Pe o mulțime de jurnaliștii ii-a iritat anularea conferinței de presă. - vs: b. Mulțimeai de jurnaliști aștepta orice semn care să-ii arate că nu stă în van. (Prima TV, 2008) Acordul depinde și de tipul semantic

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
În general, se distinge între acordul din interiorul grupului N1 de N2 (acord intern sau acord adjectival, cu determinantul și adjectivele atribute) și acordul din exteriorul grupului N1 de N2 (acord extern, cu adjectivele nume predicativ, cu verbul-predicat și cu cliticele pronominale). Vom urmări acordul sintagmelor în care trăsăturile de gen ale celor două nominale sunt diferite și al celor care implică un pronume personal (în poziția N2). Sintagmele calificative sunt incluse de unii lingviști în clasa pseudopartitivelor, datorită asemănării de

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
analizei nespecificării, și pronumele neutre anaforice sunt lipsite de gen. Cum se explică atunci diferența formală dintre aceste două tipuri de pronume? Primele au formă de feminin, celelalte au formă de masculin, la singular. Această diferență o întâlnim și la clitice: (23) a. Am luat-o la sănătoasa. (clitic anominal, cu rol expletiv) b. Stiloul e în sertar. L-am cumpărat ieri. (clitic anaforic) O explicație ar fi să analizăm pronumele cu antecedent nominal ca având un nume vid sau încorporat

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
de gen. Cum se explică atunci diferența formală dintre aceste două tipuri de pronume? Primele au formă de feminin, celelalte au formă de masculin, la singular. Această diferență o întâlnim și la clitice: (23) a. Am luat-o la sănătoasa. (clitic anominal, cu rol expletiv) b. Stiloul e în sertar. L-am cumpărat ieri. (clitic anaforic) O explicație ar fi să analizăm pronumele cu antecedent nominal ca având un nume vid sau încorporat, așa cum au propus mai mulți autori: Postal (1969

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
Primele au formă de feminin, celelalte au formă de masculin, la singular. Această diferență o întâlnim și la clitice: (23) a. Am luat-o la sănătoasa. (clitic anominal, cu rol expletiv) b. Stiloul e în sertar. L-am cumpărat ieri. (clitic anaforic) O explicație ar fi să analizăm pronumele cu antecedent nominal ca având un nume vid sau încorporat, așa cum au propus mai mulți autori: Postal (1969), Elbourne (2001), (2005), Panagiotidis (2002) ș.a. (cf. Giurgeaa 2008). De vreme ce pronumele anominale nu au

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
sintagmei coordonate. Dacă acceptăm ipoteza nespecificării, trebuie să explicăm de ce pronumele neutre care au un antecedent nominal au altă formă decât pronumele neutre fără antecedent. Se poate ca pronumele fără antecedent nominal care nu sunt la plural și nu acceptă clitice să nu aibă nici trăsătura genului, nici pe cea a numărului (din cauza absenței unui nominal). Alegerea între ipoteza nespecificării și ipoteza claselor nominale depinde de factori suplimentari: din motive de economie lingvistică, este preferabil să adoptăm ipoteza nespecificării, deoarece implică

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
rupt). 3) Stâlpii și peretele sunt ............... (proaspăt vopsit). 4) Ardeiul și castraveții sunt ................. (stricat). 5) Haina și nasturele sunt .................. (cusut cu ață portocalie). 6) Pantalonul și cămașa trebuie................. (apretat). Capitolul 8. ESTE DUBLAREA CLITICĂ UN TIP DE ACORD? 1. Preliminarii Cliticele de dublare a complementului sunt analizate uneori ca mărci ale acordului dintre verb și complemente 163. Dublarea clitică (DC) are în comun cu acordul "tipic" (al verbului cu subiectul sau al adjectivului cu nominalul regent) faptul că un element ce

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
complementului sunt analizate uneori ca mărci ale acordului dintre verb și complemente 163. Dublarea clitică (DC) are în comun cu acordul "tipic" (al verbului cu subiectul sau al adjectivului cu nominalul regent) faptul că un element ce nu este independent (cliticul), ci atașat verbului are aceleași trăsături phi (persoană, număr, uneori și gen) cu un argument nominal al verbului și exprimă, în complexul verbal, trăsăturile acestui nominal: (1) a. Copiii sunt cuminți. m.pl. pl. m.pl. b. Îi văd pe copii. m.pl.

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
un argument nominal al verbului și exprimă, în complexul verbal, trăsăturile acestui nominal: (1) a. Copiii sunt cuminți. m.pl. pl. m.pl. b. Îi văd pe copii. m.pl. m.pl. c. Le- am spus copiilor. m.pl. m.pl. Se poate considera că acest clitic de dublare reprezintă o marcă a acordului verbului cu complementul (intern), așa cum desinențele de număr și persoană reprezintă mărcile acordului verbului cu subiectul (complementul extern). Pornind de la unele fenomene de acord din grupul verbal cum ar fi acordul participiului în

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]