73 matches
-
cap prin împărăție. Atunci își făceau și ele numărul, dansând cu Fulgoii, chiuind și țipând ca niște isterice, spre marea satisfacție și distracție a împărătesei. Vreți să știți cine făcea parte din celebra trupă de babe? Șefa lor era Baba Cloanța Cotoroanța, cea mai fioroasă, arcuită ca o seceră, , nasul ca un cioc de barză, în gură doar doi dinți de oțel, ca niște ghimpi, zburând călare pe o mătură purtată de doi nori alburii. Cu un mănunchi de nuiele plesnea
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1420911916.html [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
ca o seceră, , nasul ca un cioc de barză, în gură doar doi dinți de oțel, ca niște ghimpi, zburând călare pe o mătură purtată de doi nori alburii. Cu un mănunchi de nuiele plesnea norii, șuierând afurisenii. Și ținea Cloanța la chilia ei o namilă de lup, cu colții mari de oțel, care ronțăia copacii cei mai groși ca pe morcovi. Îi zicea LUPUL COLȚ FIOROS, cățelul Cotoroanței. Dar celelalte babe? Una, COCÂRJATA, cu o cocoașă de cămilă, avea nasul
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1420911916.html [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
mea ispită chip iubit potop de soare... XIV. PRIN LUME NOROCUL, de Carmen Popescu, publicat în Ediția nr. 2033 din 25 iulie 2016. și timpul asudă. își coace copiii în pulberea toată. îi vindecă gloanțe. sunt dinții eliptici crescuți unei cloanțe din vechea structură. azi ciuruie fiii. se cerne minciuna desfrâul durerea. planeta respiră prin praful de pușcă. tronează ermetic tăcerea din cușcă. din zone extreme clamează plăcerea. e beznă în noaptea durerii acute. sunt umbre își plimbă norocul prin lume
CARMEN POPESCU by http://confluente.ro/articole/carmen_popescu/canal [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > PRIN LUME NOROCUL Autor: Carmen Popescu Publicat în: Ediția nr. 2033 din 25 iulie 2016 Toate Articolele Autorului și timpul asudă. își coace copiii în pulberea toată. îi vindecă gloanțe. sunt dinții eliptici crescuți unei cloanțe din vechea structură. azi ciuruie fiii. se cerne minciuna desfrâul durerea. planeta respiră prin praful de pușcă. tronează ermetic tăcerea din cușcă. din zone extreme clamează plăcerea. e beznă în noaptea durerii acute. sunt umbre își plimbă norocul prin lume
PRIN LUME NOROCUL de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 by http://confluente.ro/carmen_popescu_1469474318.html [Corola-blog/BlogPost/370878_a_372207]
-
supuneți ordinelor lui și atacați organizat! Ați înțeles? - `Țeles, Majestate! strigară dihăniile, deși cu toții cunoșteau strategia lui Prăpădenie (“La atac, buluc! Prăpădiți totul! Distrugeți, prăpădiți!”). Apoi Iarna continuă: - Cât voi fi în expediție, treburile împărăției vor fi conduse de Baba Cloanța Cotoroanța care va fi ajutată de cele nouă babe și javra sa împuțită:. - Ha, ha, ha! râseră matahalele. - Administrarea teritoriului o va face Negru-Cioară, scumpul nostru Ciorică, ajutat de stolurile sale de agenți și simpaticul nostru Pui de Ger. - Ha
MĂRŢIŞOR-24 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1426018400.html [Corola-blog/BlogPost/382591_a_383920]
-
ținuturilor cu luptătorii săi de zăpadă. Iarna se întoarse către Nămețilă: - Uriașule, ai grijă cum organizezi apărarea Palatului și Temniței Troienelor Uriașe, iar în ținuturi vezi ce faci cu Oamenii de Zăpadă! - `Țeles, Majestate! bătu călcâiele matahala. - Iar tu, Babă Cloanță Cotoroanță, unde ești? - Aici, Măria Ta! zise Cotoroanța ieșind grăbită dintr-un cotlon și împiedicându-se în fusta flenduroasă spre hazul celorlalți. Iarna se înfurie: - Apăi nu așa, Cotoroanță spurcată, că te biciuiesc! Ia poziția de drepți, că suntem în
MĂRŢIŞOR-24 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1426018400.html [Corola-blog/BlogPost/382591_a_383920]
-
mângâiase vătaful, tot îi mai priveam cu teamă. Mi se părea că nu erau la fel ca ceilalți oameni. Mi se părea că veniseră din basmele spuse de mama. Că erau, probabil, rude cu Făt Frumos și vecini cu Baba Cloanța. Că...în mod sigur se certau și se băteau cu zmeii. D-aia aveau bețe!..Însă ...nu înțelegeam: dacă ei erau așa de frumoși, de ce aveau tovarăș pe acesta urâtu’? De ce îi ziceau „mutu”? Credeam că mutul acesta, așa de
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1433091896.html [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
băteau cu zmeii. D-aia aveau bețe!..Însă ...nu înțelegeam: dacă ei erau așa de frumoși, de ce aveau tovarăș pe acesta urâtu’? De ce îi ziceau „mutu”? Credeam că mutul acesta, așa de urât, trebuie să fie, ori fiul, ori nepotul Cloanței. Că...fiind ei vecini, or fi fost și ei tovarăși de joacă în copilărie. Dar... de ce alerga mutul după femei și ele, în loc să se sperie și să plângă, râdeau întruna. Trebuia să dezleg enigma. Așadar, femeile care râseseră cu atâta
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1433091896.html [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
unde văzură dezmățul Iernii și al slujitorilor săi. Mărțișor rămase mut de uimire și indignare. Ar fi vrut să dea cu bâta în dreapta și în stânga, dar pricepu că este prea nevolnic față de fioroasele namile. Mai ales că hârca de baba Cloanța începu să șuiere printre măselele-i stricate: - Mie-mi amiroase a om! Și când văzu cele două căciuli cu ochi, începu să țipe ca o isterică, țopăind de colo-colo, arătând cu degetul ei țepos: - Cap! Cap! Cap! Auzind-o, toți
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1421406197.html [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
în cale. Cioroipanii erau derutați de bâtă, că atunci când voiau să dea cu pliscul în căciuli se pomeneau plesniți de bâtă în cap. Iar bâta, când în fața căciulilor, când în spatele lor, făcea prăpăd. Alergară după cele două căciuli și baba Cloanța și alte babe, dar bâta de alun o plesni pe Cloanță drept în frunte, rostogolind-o până-n sala tronului. Văzând că se întâmplă ceva, Viscorilă și alte câteva Vânturi Lățoase se buluciră ca orbeții pe coridoare și, de beți ce
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1421406197.html [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
dea cu pliscul în căciuli se pomeneau plesniți de bâtă în cap. Iar bâta, când în fața căciulilor, când în spatele lor, făcea prăpăd. Alergară după cele două căciuli și baba Cloanța și alte babe, dar bâta de alun o plesni pe Cloanță drept în frunte, rostogolind-o până-n sala tronului. Văzând că se întâmplă ceva, Viscorilă și alte câteva Vânturi Lățoase se buluciră ca orbeții pe coridoare și, de beți ce erau, suflau în prostie, spărgând ferestrele și policandrele de gheață, de
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1421406197.html [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
te las io pe tine fără serviciu, Gregoare, dacă nu încetezi. G.C.: De ce, șefu’? D.P.: De ce... ce? G.C.: De ce a ales ea, șefu’, să se substituie lu’ Dumnezeu? Doar Dumnezeu poate decide cine, cum, cînd... E plină lumea de Babe Cloanțe, șefu’, dar nici una nu se sinucide pentru că nu se simte frumoa... D.P.: Stop, stop, stop, stop! Ești foarte aproape de a mă face pe mine să mă substitui lui Dumnezeu. O să decid eu în locul lui cine nu mai e, de mîine
Stenograma convorbirii dintre Dinu Patriciu şi Grigore Cartianu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19867_a_21192]
-
altfel nu-mi explic de ce sunt atât de obeză. - Mda. Zi mai departe. - În al doilea rând, am cea mai oribilă față din lume. Am un nas nu ca un gogoșar, ci ca un borcan de gogoșari, păr de Baba Cloanța și nu am deloc sâni. Sau, de fapt, am, dar sunt crescuți invers, spre înăuntru, că dinafară eu văd doar niște scobituri. - Ai un nas mișto și delicat, iar avantajul de a nu avea sâni imenși o să-l afli cu
Zilele alea în care ești Rățușca cea Urâtă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20221_a_21546]
-
mai grele ce o petrecuse izolat în literatura țării, poetul nostru reînviat ne surprinse cu publicarea Pastelurilor ... “" În 1843 apare, în "Albina Românească", "Tatarul", prima poezie care va face parte din ciclul "Doine și lăcrămioare". Tot acum scrie poeziile "Baba Cloanța", "Strunga", "Doina", "Hora", "Crai nou". În 1848 scrie poezia "Către români", intitulată mai târziu "Deșteptarea României". În 1850, după o absență de aproape doi ani, Vasile Alecsandri se întoarce în țară; publică în revista "Bucovina" poeziile populare "Toma Alimoș", "Blestemul
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
un personaj din mitologia românească. Ea poate fi găsită destul de des în poveștile populare românești. În tradiția populară românească este o vrăjitoare considerată o femeie urâtă, ce sperie oamenii, sihastra, locuind în adâncul pădurii. Sinonim cuvântului poate fi considerat Babă Cloanța. Se pare că este prezentă în folclorul popoarelor slave sub numele de Babă Iaga.Se spune că se sperie de foc și nu trece de malul apei. Ea este adeseori prezentată că dușmana a eroilor pozitivi, ca și Zmeul sau
Muma Pădurii () [Corola-website/Science/296927_a_298256]
-
același timp și de culegerea folclorului din aceste zone. În 1878 publica în revista lui Iosif Vulcan „Șezătoarea. Foaia poporului român” (Siedietórea. Fóia poporului românu), povestea ˝ Fata mulțumitoare˝, - o încercare de versificare a poveștii ˝Toarceți fete, c-a murit Baba Cloanța˝, pe care o va introduce în volumul „Povești ardelenești din popor adunate”, partea 1 ( editat în cinci părți), 1888, ce a cunoscut o deosebită popularitate. Vasile Alecsandri îi scria, de la Paris, că le-a citit „cu multă placere”, îndemnându-l
Ion Pop-Reteganul () [Corola-website/Science/307655_a_308984]
-
îl consola cu privire la lucrurile rele întîmplate la școală, îl ajuta la teme, îl învelea noaptea, înainte de culcare, își plîngea pe umărul lui bărbatul dispărut, îi povestea ce i se întîmplase ziua respectivă. Dar de cele mai multe ori o făcea pe Baba Cloanța, luîndu-se de el pentru orice prostie, reproșîndu-i că se comportă ca un copil cînd ar trebui s-o sprijine, punîndu-l să facă tot felul de chestii prin casă. Sau, ca acum, luînd partea lui Marcu, deși ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
de șerpi te-oi descânta"; urmărind trecerea oscilatorie între Dumnezeu și Satana: De-a veni el după mine/ Să-l iubesc eu, numai eu,/ Dare-ar Dumnezeu/ Să-i se-ntoarcă tot în bine/ Cum se-ntoarce fusul meu!// ...Baba Cloanța se pornește/ Fără grijă de păcat,/ Cu Satan încălecat/ Ce din dinți grozav scrâșnește/ Și tot blastămă turbat". Încheierea este într-o feerie de pastel la poemul Baba Cloanța: "Iară-n urmă liniștită/ Dulce unda-și alină,/ Și în taină
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
se-ntoarcă tot în bine/ Cum se-ntoarce fusul meu!// ...Baba Cloanța se pornește/ Fără grijă de păcat,/ Cu Satan încălecat/ Ce din dinți grozav scrâșnește/ Și tot blastămă turbat". Încheierea este într-o feerie de pastel la poemul Baba Cloanța: "Iară-n urmă liniștită/ Dulce unda-și alină,/ Și în taină legăna/ Fața lumii înnălbită/ Ce cu ziua se-ngâna...". Astfel apare determinismul ce anunță inițiatului sfârșitul: Când pe malu-i trece noaptea/ Călătorul șuierând,/ Printre papuri când și când/ El
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
interpunerea ("războinicului") prin dislocare, în corpul propriu-zis al expresiei. "Călcâiul războinicului" este o metaforă deosebit de activă, care a eliminat din limbajul politic, pentru o anumită perioadă și într-un anumit context, antroponimul/ identitatea. Și alte exemple sunt ilustrative: "Între Baba Cloanța și Ileana Cosânzeana, pedeliștii au ales Lupu'...". B... și judecătorii/ Lupul s-a făcut miel"; Lupul singuratic". În exemplele date remarcăm frecvența, tendința de conservare a metaforelor tocite, specifice anumitor sfere de referință (portrete de politicieni, opțiuni). În pofida caracteristicii "tocit
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
ales Lupu'...". B... și judecătorii/ Lupul s-a făcut miel"; Lupul singuratic". În exemplele date remarcăm frecvența, tendința de conservare a metaforelor tocite, specifice anumitor sfere de referință (portrete de politicieni, opțiuni). În pofida caracteristicii "tocit", metafore jurnalistice ca "lupul", "Baba Cloanța", "Ileana Cosânzeana", "Cenușăreasa" își conservă valoarea expresivă, grație recontextualizărilor, unele, deliberat ambigue ("Lupul singuratic"), altele ironice (B... și judecătorii/ Lupul s-a făcut miel"), aluzive etc. Se impune aici o diferențiere: dacă metafore ca "lupul", "mielul", "Zeus" etc. sunt active
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
s-a făcut miel"), aluzive etc. Se impune aici o diferențiere: dacă metafore ca "lupul", "mielul", "Zeus" etc. sunt active pentru o perioadă limitată în timp (timpul/ moda politică!), "timpul" de circulație a metaforelor de sursă folclorică (Ileana Cosânzeana, Baba Cloanța, Cenușăreasa) rămâne permanent deschis recontextualizărilor, în presa scrisă. Este o observație concludentă pentru capacitatea limbajului publicistic de a "selecta"/ de a "clasa" tipurile de metafore: pe de o parte, metaforele adaptate circumstanțelor, variabile, pe de altă parte, metaforele deschise, constante
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
îndărăt spre mamă sau alt membru al familiei. Se distanțează de celălalt... Celălalt „om al străzii” - se va metamorfoza în mintea copilului într-un mister, în „necunoscut”. Acesta va lua măști de acum consacrate: „bau-bau”, „doctorul”, „omul cu sacul”, „baba cloanța”, „moșul” etc. b. Anxietatea de separație - apare în jurul vârstei de doi ani și se manifestă în special față de mamă, sau față de persoane ce o substituie. c. Anxietatea morală - apare ca teama de pedeapsă și ca o trăire deosebită a sentimentului
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
suflet și o mamă de aceeași vârstă. Cu toate că nu primea bacșiș, o înțelegea mai departe pensia ei venea regulat ca și avionul de București. Uneori, simțindu-se prea alergat de șeful lui, poștașul o drăcuia pe bătrână în gând: Baba cloanța asta când o să plece pe lumea cealaltă! Să vină aici un om cumsecade care să-mi dea și mie bacșișul ce mi se cuvine. Poștașul gândea așa fiindcă era supărat pe șef și decât să-l înjure pe el, prefera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Jacob Riis susținea că, În cartierul evreiesc din New York, printre evreii proveniți din Europa Est-Centrală s-ar afla, „laolaltă, cele mai urâte și cele mai frumoase femei din lume”. „Contrastul este izbitor - conchide Riis -, femeile [evreice] bătrâne fiind ca Baba- Cloanța, cele tinere - niște frumuseți nepământene” <endnote id="(897, p. 59)"/>. La Începutul secolului XX, Henri Stahl Încearcă să Înlocuiască un stereotip (toate evreicele sunt frumoase) cu un altul, de fapt un antistereotip (toate evreicele sunt urâte). H. Stahl Îi receptează
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]