116 matches
-
BUCUREȘTI) Dincolo de lumi, ținuturi îndepărtate sau intime, o altă valență sensibilă a vieții - Copilăria - revine ca laitmotiv în scrierile poetului vrâncean (prin naștere), accentuându-se nevoia copilăriei fericite pe tărâmul de basm, străbătută (însă) de zborurile terifiante ale păsării cu clonț de fier (războiul), o nedreptate făcută umanității în toate perioadele istoriei, ce a curmat vise și a gonit mult prea devreme îngerii Pământului către cer: Vreau înapoi copilăria,/ Furată de război și sărăcie,/ Aș vrea din nou ca bucuria/ Să
IANUARIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361574_a_362903]
-
O simți zvâcnind ca un jet de sânge țâșnit din pieptul puiului de rândunică. Apoi, o furnicătură sublimă se porni singură, urcă înspre cot, spre umărul stâng, se lăsă către inimă. Dacia simți cum acvila regală din efigie, își împlântă clonțul, scormonește în carnea sa tânără, cum îi cuibărește cu indiferență la durere, celulă după celulă, cum îi atinge și măduva din șira spinării, dar ... osul vertebrei este încă puternic, tare și nu se rupe, nu se frânge de bunăvoie. Pipăi
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
Ce și-au schimbat blana în alb S-au strâns în haita lupilor curați Defilând în fața prostimii urlând Pozând pentru ei ca imaculați, Dar prada, din nări adulmecând Au acceptat lângă ei și mâțe, și câini, Și alte bipede cu clonț de argint Să vadă lumea și chiar cei străini Că sunt lupii acestui pământ! Urlat-au la lună chiar și la stele Și au arătat lumii că-s lupii eterni Și i-au convins cu vorbele lor grele Că-s
LUPII ROZII de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370362_a_371691]
-
Ce și-au schimbat blana în alb S-au strâns în haita lupilor curați Defilând în fața prostimii urlând Pozând pentru ei ca imaculați, Dar prada, din nări adulmecând Au acceptat lângă ei și mâțe, și câini, Și alte bipede cu clonț de argint Să vadă lumea și chiar cei străini Că sunt lupii acestui pământ! Urlat-au la lună chiar și la stele Și au arătat lumii că-s lupii eterni Și i-au convins cu vorbele lor grele Că-s
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
rupându-l, în timp,Ce și-au schimbat blana în albS-au strâns în haita lupilor curațiDefilând în fața prostimii urlândPozând pentru ei ca imaculați,Dar prada, din nări adulmecândAu acceptat lângă ei și mâțe, și câini,Și alte bipede cu clonț de argintSă vadă lumea și chiar cei străiniCă sunt lupii acestui pământ!Urlat-au la lună chiar și la steleși au arătat lumii că-s lupii eterniși i-au convins cu vorbele lor greleCă-s lupii cei noi, aceia moderni
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
unde se termină a devenit iar întreaga ființă uneori dâra se oprește pe un pod suspendat pe care cineva a scris cu cretă love alături e un castel fermecat și în spatele lui cimitirul din care se aud puii păsării cu clonț de rubin Referință Bibliografică: viața / Radu Liviu Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1237, Anul IV, 21 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Radu Liviu Dan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
VIAŢA de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370234_a_371563]
-
maici năuce, Cu ilici, brucani hidoși... În bazarul cu cartușe, Păcăliții în zadar Au la suflete cătușe, Gratii pe-un trecut murdar... Dar să râdem, măscăricii Încă mai găsesc de-un glonț Parf de pușcă, păcălicii Circotesc și dau din clonț. Colo, uite arlechinul, Dincoace un clovn parșiv Caracatizând rechinul, Hai la circul milostiv! Hai la șarpele ce zboară, O zi zboară, o zi nu, Azi nu zboară c-o să moară În partida de Kung Fu. Hai la măscăreli la tele
PĂCĂCIOŞI ŞI PĂCĂLAŞI... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354125_a_355454]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > 13 (TREISPREZECE) Autor: Radu Liviu Dan Publicat în: Ediția nr. 1245 din 29 mai 2014 Toate Articolele Autorului un mistreț cu colț de argint poate rănit de o poezie a chemat pasărea cu clonț de rubin și l-a împins între vagoanele tramvaiului galben 13 în Ființa lui încă îi e dor de o amintire prea frumoasă și prea scurtă de pe pământ Minunii din Mălini nu-i mai este foame de cuvintele răsfirate pe
13 (TREISPREZECE) de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357469_a_358798]
-
uimit de festinul unei căprioare la un pahar a zis că și-ar da viața să fi scris el o asemenea moarte supărat a scris că nu există poeți și a inventat necuvintele ajuns din urmă de puii păsării cu clonț de rubin avea să caute Minunea din Mălini în Nemurire într-un undrea de 13 Referință Bibliografică: 13 (treisprezece) / Radu Liviu Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1245, Anul IV, 29 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Radu
13 (TREISPREZECE) de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357469_a_358798]
-
măcar odată în istorie. Imposibil?” Și în continuare, ca un lait motiv, Laila „croșetează, deșiră, iar croșetează la dantela din bumbac de Egipt. Trage ața din ghem cu viteză fantastică și fără s-o privească. Înnoadă ochi după ochi în clonțul de igliță... Croșetează, trage ca la galere, gesticulează, robotește în ritm, din instinct de apărare și fără să trăiască adevărata bucurie a creației. Brățările multe și fine îi clincăne impasibile pe brațele care scapă, dezvelite din pânza higeabului.” Și din
DANTELA DE BABILON , O POVESTE DESPRE SOLIDARITATE UMANA SI SCHIMBAREA MENTALITATILOR de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358471_a_359800]
-
a vesti elitelor acestui veac amorțit că nu se mai poate merge așa, că ceva trebuie să se schimbe din rădăcini pentru a salva organismul moral al civilizației europene, că fără de această primenire morală din adâncuri „mâine, puii păsării cu clonț de rubin// vor ciuguli prin țărână// și vor găsi poate// urmele celei ce-a fost cândva //civilizația europeană”. Am parafrazat versurile notate de marele poet, Nicolae Labiș, pe patul spitalului, în clipa sfârșitului său pământesc. Continentul atlantic, adică popoarele Americii
Neamul românesc nu doarme! () [Corola-blog/BlogPost/340013_a_341342]
-
ELOGIU VULTURULUI ORB Vecinului meu, Nicu Butculescu C and vulturul orb și-a înfipt, flamand și mișel, ghearele, în sufletul meu, l-am sărutat, cu patimă, pe gheare, în locul lui Dumnezeu. cand vulturul orb și-a înfipt flamand și mișel, clonțul, și în ultima clipă, l-am sărutat, cu patimă, pe clonț, în locul puiului far’ de aripă. Referință Bibliografica: ELOGIU VULTURULUI ORB / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 257, Anul I, 14 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
ELOGIU VULTURULUI ORB de ION MARZAC în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340777_a_342106]
-
și-a înfipt, flamand și mișel, ghearele, în sufletul meu, l-am sărutat, cu patimă, pe gheare, în locul lui Dumnezeu. cand vulturul orb și-a înfipt flamand și mișel, clonțul, și în ultima clipă, l-am sărutat, cu patimă, pe clonț, în locul puiului far’ de aripă. Referință Bibliografica: ELOGIU VULTURULUI ORB / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 257, Anul I, 14 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Mârzac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
ELOGIU VULTURULUI ORB de ION MARZAC în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340777_a_342106]
-
in memoriam Unde ești băiete drag? Să-ți revezi copilăria, Codrii cei înalți de brad, Să te cuprindă nostalgia. Tu ai plecat de mult în vreme, Puțini își mai aduc aminte, Încercând să te recheme, Prin nescrisele cuvinte. Pasărea cu clonț de fier, Lupul rău care a mușcat, Din pământ, dar și din cer, Te-au distrus și ai plecat. Referință Bibliografică: Lui Nicolae Labiș / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 415, Anul II, 19 februarie 2012. Drepturi de
LUI NICOLAE LABIŞ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342250_a_343579]
-
este decât un bade din acela despre care înțeleptul popular spune: Bade, bade înalt ca bradu/ prost ca ... gardul!” Și apoi nici nu ști cine e mai vinovat, găina care se dă în petec din dorința neostoită de a pune clonțul pe punguța cu doi bani a cocoșului din poveste sau însăși pintenatul care își zornăie cu sârg bănuții? Dacă o femeie acceptă să fie aleasă în funcție de cum arată normal că trebuie să se păstreze mereu perfectă și proaspătă ca să nu
TEXTE FĂRĂ NUME – DRAGOSTEA, KILOGRAMELE ŞI FANDACSIA de FLORICA BUD în ediţia nr. 938 din 26 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341658_a_342987]
-
se așezară la masă, fiecare după rangul său. Maestrul Ciorică rămase la intrare, întări straja de Fulgoi și Țurțurași (soldații din corpul de gardă) cu vreo două duzini de corbi croncănitori, transformați în flăcăi mătăhăloși în costume de sportivi, având clonțuri de oțel pe sub haine. Lupul Colț Fioros fu pus de pază la intrarea în palat. Ședința nu dură mult. A vorbit numai Iarna: - V-am chemat ca să vă spun că nu sunt mulțumită de felul cum mă slujiți. Nu vă
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
privesc apa-nghețată. Deodată, din poiată Iese țanțoș, fără veste, Un voinic ca din poveste. Pieptul și-l împinge-n față, Creasta-i ’naltă și măreață, Coada neagră, răsfirată Și privirea tulburată, Pintenii aruncă stele Iar la gât, două mărgele. Clonțul, care e curbat, Îl deschide-ntr-un cântat: „Cu-cu-ri-gu !” țipă rar, Că găinile tresar. Și din aripi bate, bate, Mai s-alunece pe spate ! Apoi mărunțel pășește, Sub el bruma se topește, Și-apoi iarăși cântă, cântă Și aripile-și
VOINICUL DIN OGRADĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374509_a_375838]
-
BUCUREȘTI) Dincolo de lumi, ținuturi îndepărtate sau intime, o altă valență sensibilă a vieții - Copilăria - revine ca laitmotiv în scrierile poetului vrâncean (prin naștere), accentuându-se nevoia copilăriei fericite pe tărâmul de basm, străbătută (însă) de zborurile terifiante ale păsării cu clonț de fier (războiul), o nedreptate făcută umanității în toate perioadele istoriei, ce a curmat vise și a gonit mult prea devreme îngerii Pământului către cer: Vreau înapoi copilăria,/ Furată de război și sărăcie,/ Aș vrea din nou ca bucuria/ Să
NOI APARIŢII LITERARE LA EDITURA ARMONII CULTURALE – 2 IANUARIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347488_a_348817]
-
ecuator. Așa mi-a zis într-o zi Erika. Ai văzut-o și tu?! Cotoroanța! - A, da, Baba Cloanța! Mi-a spus de ea ceva, ceva, bunica... Într-o poveste, cum că era și nu prea... - Uite-o aci! Erika, clonț de babă! Acum, e pe vatră. Cică ne-ar face mâncare. În realitate, mestecă în oalele ei cu otravă. Mai târziu, vrei, nu vrei, trebuie ... - Da, înțeleg, da, da ... Și papagalul? - Nu-l vezi? Face pe deșteptul, ca și ea
OLTENII UN FEL DE EVREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346736_a_348065]
-
lipsiri de drepturi civile a fost atât de aberantă, încât ne-a amuțit, pe unii pentru vecie. Aurel Covaci, devenit în 1962 soțul meu, mi-a propus să nu vorbim, să îngropăm în adâncul nostru această cutremurătoare taină. „Pasărea cu clonț de rubin" Familia poetului a știut adevărul de la început. Răpus pe patul de la Spitalul de Urgență, el le-a mărturisit tatălui său și câtorva prieteni apropiați că a fost împins între vagoanele tramvaiului și că-l cunoștea pe executant. Singura
MOARTEA LUI NICOLAE LABIŞ de STELA COVACI în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346793_a_348122]
-
lui Aurel Covaci, care fusese chemat la dorința lui Nicolae Labiș de o voce anonimă, cu un ușor accent rusesc (vocea Mariei Polevoi - dansatoare, n. 1919 în Basarabia), transmite concluzia cum nu se poate mai clară că necruțătoarea „Pasăre cu clonț de rubin" a doctrinei comuniste s-a răzbunat pentru nesupunerea lui și l-a strivit. Cu ironie amară trage speranța că urmașii pajurei vor găsi prin țărână urmele poetului Nicolae Labiș, care "va rămâne o amintire frumoasă". Ultimele trei cuvinte
MOARTEA LUI NICOLAE LABIŞ de STELA COVACI în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346793_a_348122]
-
și sărac. Mă doare haina, mă doare cămașa, Mă doare scutecul, mă doare fașa, Fașa aceasta a fost prima funie Ce m-a sugrumat, dar acum E un ștreang în adâncul genunii Ce mă spânzură invers spre cer. "Pasărea cu clonț de rubin" - manuscris „Iată, acesta este omul care a văzut Adevărul" Semnificația acestei obsedante imagini am dezlegat-o abia după descoperirea celui de-al doilea set de poezii dictate, iscălite și datate de Nicolae Labiș din cea de-a doua
MOARTEA LUI NICOLAE LABIŞ de STELA COVACI în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346793_a_348122]
-
lui fină mi s-a părut că o reține pe a mea. M-am înspăimântat, căci i se schimbase chipul. Avea fața Spânzuratului din Tarot și în craniu, din care i se extirpase creierul, i-au băgat în loc câlți. Satana, clonțul Păsării cu clonț de rubin, și-a făcut datoria. Avem dreptul să știm și noi ce a știut Securitatea Mai știu că agentului Schwartszman Isac-Grișa, la scurtă vreme după înmormântarea lui Nicolae Labiș, i s-au aprobat actele de plecare
MOARTEA LUI NICOLAE LABIŞ de STELA COVACI în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346793_a_348122]
-
s-a părut că o reține pe a mea. M-am înspăimântat, căci i se schimbase chipul. Avea fața Spânzuratului din Tarot și în craniu, din care i se extirpase creierul, i-au băgat în loc câlți. Satana, clonțul Păsării cu clonț de rubin, și-a făcut datoria. Avem dreptul să știm și noi ce a știut Securitatea Mai știu că agentului Schwartszman Isac-Grișa, la scurtă vreme după înmormântarea lui Nicolae Labiș, i s-au aprobat actele de plecare definitivă din țară
MOARTEA LUI NICOLAE LABIŞ de STELA COVACI în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346793_a_348122]
-
copil fiind,văzusem un vultur dându-mi târcoale, Dar,atunci,nebăgându-l în seamă,am râs în soare Și-am mers mai departe,întrebând,tot întrebând, De când e vulturul acesta stăpân peste Pământ? Zbura asupră-mi o pasăre mare cu clonț de bazalt, Ochi rece de sticlă scrutând din veșnicul înalt, Dintotdeauna urmându-și neagra cale cerească, Pândindu-i pe cei ce nu știu și nu vor să se ferească. Până-ntr-o zi însorită,de mijloc de vară amară, Când
VULTURUL DE PIATRĂ de STROIE MUGUREL CĂTĂLIN în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372130_a_373459]