117 matches
-
le permite să îndeplineasca rolul unor “baterii solare miniaturiazate, microuzime biosintetice” în care are loc fotosinteza. Cloroplastele sunt corpusculi sferici sau ovali, de culoare verde, cu dimensiuni de 3-10 µ lungime și 0,5-4 µ grosime, vizibile la microscopul optic. Cloroplastele se pot deplasa în celule în mod pasiv, odată cu curenții citoplasmatici sau în mod activ, în funcție de intensitatea luminii. La plantele superioare, fiecare celulă asimilatoare conține în citoplasmă între 15 și 200 cloroplaste, care totalizează o suprafață considerabilă de absorbție a
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
0,5-4 µ grosime, vizibile la microscopul optic. Cloroplastele se pot deplasa în celule în mod pasiv, odată cu curenții citoplasmatici sau în mod activ, în funcție de intensitatea luminii. La plantele superioare, fiecare celulă asimilatoare conține în citoplasmă între 15 și 200 cloroplaste, care totalizează o suprafață considerabilă de absorbție a CO2 și de captare a energiei luminoase. Unele specii au aproximativ 15 cloroplaste/celula (sfecla de zahăr, trifoi), alte specii au 15-30 cloroplaste/celula (graminee, fasole), iar altele au peste 100 cloroplaste
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
în mod activ, în funcție de intensitatea luminii. La plantele superioare, fiecare celulă asimilatoare conține în citoplasmă între 15 și 200 cloroplaste, care totalizează o suprafață considerabilă de absorbție a CO2 și de captare a energiei luminoase. Unele specii au aproximativ 15 cloroplaste/celula (sfecla de zahăr, trifoi), alte specii au 15-30 cloroplaste/celula (graminee, fasole), iar altele au peste 100 cloroplaste/celula (tutun,spanac). Din literatură rezultă că la unitatea de suprafață foliară se găsesc în grosimea frunzei între (3 - 15)*106
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
celulă asimilatoare conține în citoplasmă între 15 și 200 cloroplaste, care totalizează o suprafață considerabilă de absorbție a CO2 și de captare a energiei luminoase. Unele specii au aproximativ 15 cloroplaste/celula (sfecla de zahăr, trifoi), alte specii au 15-30 cloroplaste/celula (graminee, fasole), iar altele au peste 100 cloroplaste/celula (tutun,spanac). Din literatură rezultă că la unitatea de suprafață foliară se găsesc în grosimea frunzei între (3 - 15)*106 cloroplaste; la “Ricinus communis” s-au găsit 40*106 cloroplaste
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
cloroplaste, care totalizează o suprafață considerabilă de absorbție a CO2 și de captare a energiei luminoase. Unele specii au aproximativ 15 cloroplaste/celula (sfecla de zahăr, trifoi), alte specii au 15-30 cloroplaste/celula (graminee, fasole), iar altele au peste 100 cloroplaste/celula (tutun,spanac). Din literatură rezultă că la unitatea de suprafață foliară se găsesc în grosimea frunzei între (3 - 15)*106 cloroplaste; la “Ricinus communis” s-au găsit 40*106 cloroplaste/cm2 de frunză. La o frunză de fag suprafața
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
celula (sfecla de zahăr, trifoi), alte specii au 15-30 cloroplaste/celula (graminee, fasole), iar altele au peste 100 cloroplaste/celula (tutun,spanac). Din literatură rezultă că la unitatea de suprafață foliară se găsesc în grosimea frunzei între (3 - 15)*106 cloroplaste; la “Ricinus communis” s-au găsit 40*106 cloroplaste/cm2 de frunză. La o frunză de fag suprafața totală a cloroplastelor este de 20 de ori mai mare decât suprafața frunzei, iar la un arbore de 100 de ani, suprafața
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
cloroplaste/celula (graminee, fasole), iar altele au peste 100 cloroplaste/celula (tutun,spanac). Din literatură rezultă că la unitatea de suprafață foliară se găsesc în grosimea frunzei între (3 - 15)*106 cloroplaste; la “Ricinus communis” s-au găsit 40*106 cloroplaste/cm2 de frunză. La o frunză de fag suprafața totală a cloroplastelor este de 20 de ori mai mare decât suprafața frunzei, iar la un arbore de 100 de ani, suprafața tuturor cloroplastelor atinge 2 ha. Cloroplastele sunt cele mai
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
spanac). Din literatură rezultă că la unitatea de suprafață foliară se găsesc în grosimea frunzei între (3 - 15)*106 cloroplaste; la “Ricinus communis” s-au găsit 40*106 cloroplaste/cm2 de frunză. La o frunză de fag suprafața totală a cloroplastelor este de 20 de ori mai mare decât suprafața frunzei, iar la un arbore de 100 de ani, suprafața tuturor cloroplastelor atinge 2 ha. Cloroplastele sunt cele mai mari organite celulare. Culoarea verde a cloroplastelor se pare că a rezultat
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
Ricinus communis” s-au găsit 40*106 cloroplaste/cm2 de frunză. La o frunză de fag suprafața totală a cloroplastelor este de 20 de ori mai mare decât suprafața frunzei, iar la un arbore de 100 de ani, suprafața tuturor cloroplastelor atinge 2 ha. Cloroplastele sunt cele mai mari organite celulare. Culoarea verde a cloroplastelor se pare că a rezultat ca un proces îndelungat de adaptare a plantelor la condiții externe de lumină solară care are un maxim de emisie în
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
găsit 40*106 cloroplaste/cm2 de frunză. La o frunză de fag suprafața totală a cloroplastelor este de 20 de ori mai mare decât suprafața frunzei, iar la un arbore de 100 de ani, suprafața tuturor cloroplastelor atinge 2 ha. Cloroplastele sunt cele mai mari organite celulare. Culoarea verde a cloroplastelor se pare că a rezultat ca un proces îndelungat de adaptare a plantelor la condiții externe de lumină solară care are un maxim de emisie în domeniul radiațiilor verzi La
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
de fag suprafața totală a cloroplastelor este de 20 de ori mai mare decât suprafața frunzei, iar la un arbore de 100 de ani, suprafața tuturor cloroplastelor atinge 2 ha. Cloroplastele sunt cele mai mari organite celulare. Culoarea verde a cloroplastelor se pare că a rezultat ca un proces îndelungat de adaptare a plantelor la condiții externe de lumină solară care are un maxim de emisie în domeniul radiațiilor verzi La celulele tinere în formare, cloroplastele sunt mai mici, mai puține
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
organite celulare. Culoarea verde a cloroplastelor se pare că a rezultat ca un proces îndelungat de adaptare a plantelor la condiții externe de lumină solară care are un maxim de emisie în domeniul radiațiilor verzi La celulele tinere în formare, cloroplastele sunt mai mici, mai puține la număr, crescând în dimensiuni și număr pe măsură ce celula se mărește. Formele lor cele mai frecvente sunt ovale, sferice, lenticulare sau discoidale. Cloroplastele conțin 57 70% apă și 30-45% substanță uscată, din care 90% este
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
maxim de emisie în domeniul radiațiilor verzi La celulele tinere în formare, cloroplastele sunt mai mici, mai puține la număr, crescând în dimensiuni și număr pe măsură ce celula se mărește. Formele lor cele mai frecvente sunt ovale, sferice, lenticulare sau discoidale. Cloroplastele conțin 57 70% apă și 30-45% substanță uscată, din care 90% este reprezentată de materii organice. Intre acestea predomină lipoproteidele insolubile și aminoacizii (histidina, arginina, tirozina, prolina, lizina, triptofan, acid asparagic, acid glutamic etc.) care totalizeaza 40-60%, lipide simple și
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
carotenoizi (2 4%). Raportul clorofila a/b =3/1, iar clorofila a+b/cartenoizi=4/1. Dintre elementele minerale predomină Mg, Fe, Mn, Cu, Zn care intră în structura unor compuși organici (clorofilă, enzime etc). Adaptările pe care le prezintă cloroplastele penru desfășurarea procesului de fotosinteză sunt legate de suprafețele mari ale membranelor tilacoidale și de prezența pigmenților fotosintetici. Observarea cloroplastului la microscop permite vizualizarea a două părți distincte: 1.Stroma, o porțiune clară, omogenă, care reprezintă masa fundamentală a cloroplastului
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
Mg, Fe, Mn, Cu, Zn care intră în structura unor compuși organici (clorofilă, enzime etc). Adaptările pe care le prezintă cloroplastele penru desfășurarea procesului de fotosinteză sunt legate de suprafețele mari ale membranelor tilacoidale și de prezența pigmenților fotosintetici. Observarea cloroplastului la microscop permite vizualizarea a două părți distincte: 1.Stroma, o porțiune clară, omogenă, care reprezintă masa fundamentală a cloroplastului, denumita și matrix. In stroma se realizează reacțiile de producere a compușilor primari ai fotosintezei. 2.Grana alcatuită din discuri
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
cloroplastele penru desfășurarea procesului de fotosinteză sunt legate de suprafețele mari ale membranelor tilacoidale și de prezența pigmenților fotosintetici. Observarea cloroplastului la microscop permite vizualizarea a două părți distincte: 1.Stroma, o porțiune clară, omogenă, care reprezintă masa fundamentală a cloroplastului, denumita și matrix. In stroma se realizează reacțiile de producere a compușilor primari ai fotosintezei. 2.Grana alcatuită din discuri mici, verzi care conțin marea majoritate a pigmenților fotosintetici. Microscopul electronic a arătat că partiția grana este compusă din mici
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
de reducere, fotosinteza, iar hemoglobina la procese de oxidare, respirația. Structura moleculei de clorofilă prin polul hidrofil nucleul porfirinic și polul hidrofob - fitolul îi dă acesteia un caracter de o deosebită importanță în fixarea clorofilei în lamele fosfo-lipo-proteice ale granei cloroplastului. Formula chimică a carotinelor este C40H56. Carotinele sunt hidrocarburi nesaturate ce conțin 11 legături duble conjugate și două legături metilice, cu rol în absorbția radiațiilor solare. Cele mai importante carotine sunt alfa și beta carotenul. Xantofilele prezintă o structura asemanatoare
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
dependentă de lumina ) 2. faza de întuneric (independentă de lumina). III.8.1. Faza de lumină a fotosintezei Faza de lumină a fotosintezei, denumită faza Hill după numele lui Robert Hill, este faza reacțiilor fotochimice care se realizează în grana cloroplastelor. Reacțiile fazei de lumină nu sunt încă pe deplin elucidate; ele au fost clarificate numai parțial. Se consideră că ele constau din următoarele 3 etape: • pătrunderea CO2 în cloroplaste • absorbția energiei luminoase • transformarea energiei luminoase în energie chimică III.8
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
Robert Hill, este faza reacțiilor fotochimice care se realizează în grana cloroplastelor. Reacțiile fazei de lumină nu sunt încă pe deplin elucidate; ele au fost clarificate numai parțial. Se consideră că ele constau din următoarele 3 etape: • pătrunderea CO2 în cloroplaste • absorbția energiei luminoase • transformarea energiei luminoase în energie chimică III.8.1.1. Absorbția CO2 Absorbția CO2 de către plante se face prin frunză, prin intermediul stomatelor, fiind influențată de numărul de stomate și de gradul lor de deschidere. După ce a difuzat
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
stomate și de gradul lor de deschidere. După ce a difuzat prin stomate, CO2 pătrunde în camera substomatică și apoi în spațiile intercelulare. In spațiile intercelulare CO2 se dizolvă în apă cu care sunt imbibate membranele și pătrunde în citoplasmă și cloroplaste în formă dizolvată. Deci o primă condiție a fotosintezei este ca stomatele să fie deschise și apa să fie prezentă la nivel celular. De aceea în timpul nopții când stomatele sunt închise sau pe timp de secetă, fotosinteza încetează. III.8
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
sunt inpermeabile pentru protoni, concentrația acestora ajunge să depășească de 1000 de ori pe cea din stroma. Reacțiile la lumină se finalizează cu obținerea a trei produși: NADPH, ATP și O2. III.8.1.5. Fotosistemele Pigmenții fotoreceptori din tilacoidele cloroplastelor sunt grupați formând două fotosisteme, PSI și PSII, alcătuite din ansambluri de pigmenți antenă, care deservesc un centru de reacție. Cercetările recente au arătat că fiecaree fotosistem este format din 2 componente multiproteice: ♦ Complezul miez (CC = core complex) care conține
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
importante a fost natura chimică și enzimatică a primei reacții prin care molecula de CO2 este încorporată într-un complex organic. Experimentele realizate de Calvin și colaboratorii au arătat că această fază a procesului de fotosinteză se desfășoară în stroma cloroplastelor și constă în principal în fixarea CO2. Principalele etape ale fazei de întuneric ale fotosintezei sunt (ciclul Calvin): • CO2 se combină cu ribuloza bifosfat (RuBP, un compus cu 5 atomi de carbon). • Această reacție este mediată de enzima ribuloza bifosfat
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
Glucoza și fructoza constituie substrat pentru procesul de respirație, iar compușii intermediari, rezultați din biodegradarea acestora, sunt utilizati pentru biosinteza celorlalte substanțe organice din plante. Excesul de ATP produs în fotosinteza este utilizat în alte procese care au loc în cloroplaste, așa cum este sinteza acizilor grași, reducerea nitriților etc. III.8.3. Randamentul cuantic al fotosintezei Randamentul fotosintezei este relativ mic. Rezultatele experimentale au arătat că, pentru reducerea unei molecule de CO2 sunt necesare 8 cuante, ceea ce înseamna 48 de cuante
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
mai reducătoare; o ramură evolutivă, perfecționând în special membrana, a condus la organismele monocelulare procariote (fără nucleu individualizat), precum bacteriile și algele albastre; − a doua membrană a fost cea celulară care, adăugată nucleului și altor organite, până atunci independente (precum cloroplastele, mitocondriile, ribozomii), a condus la organismele eucariote (cu nucleu individualizat) unicelulare, precum algele verzi, roșii și brune, protozoarele, flagelatele, ciupercile; − a treia membrană se realizează odată cu pluricelularitatea, fiind constituită de tegument; − a patra membrană, de astă dată de natură informațională
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
joacă rolul de „ancoră“ în componența foulingului biologic. Nutriția lor este multiplă. Deși majoritatea sunt heterotrofe, se găsesc destule nu atâta autotrofe, cât mai degrabă mixotrofe. Un astfel de caz este exemplificat de ordinul Euglenoidea. Organismele din acest ordin posedă cloroplaste, fiind deci capabile de fotosinteză, motiv pentru care prezența lor în foulingul biologic [16] este una cheie. Specia caracteristică, Euglena viridis, poate face fotosinteză, fiind deci autotrofă, dar se poate hrăni cu alte organisme - bacterii ori chiar protozoare [91] -, fiind
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]