1,258 matches
-
Se încheagă aici o pictură a elementelor esențiale, ca în tablourile lui Florin Niculiu. " Aș fi putut altcîndva să scriu un roman picaresc să port pe drumuri o lume de iarmaroc - învingători, învinși, triști, incurabili, ridicoli cuminți, oratori și circari, clovni și cavaleri rătăcitori. În loc să-i găsesc în lume, bătînd drumurile, mi-au venit singuri între ziduri și i-am plimbat pe scara ce nu duce nicăieri". Întîlnirile din "odaia cu scară" duc spre "infinit sau în fundătură". Bineînțeles că majoritatea
Cochilia lui Pagurus by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14591_a_15916]
-
alert cu chiseaua de dulceață după baronii locali și să îngenuncheze cu evlavie în fața sultanilor județeni. Să nu-i critice, Nici măcar în cele mai absurde vise. În week-end din propria-i inițiativă, la diverse recepții ale acestora, să facă pe clovnul, pentru a-i distra copios, asanînd marele stres la care sînt supuși aleșii neamului. Cele două noțiuni ce desemnează în limbajul păsăresc al puterii opoziția și vechea moștenire, să constituie în permanență pentru ziarist subiecte ce trebuie scrise numai cu
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14126_a_15451]
-
nisip zdrențuit/ pasional/ de luna/ dodecafonică// cum un falus enorm/ plopul lucind luciferic" (Pastel). Extincția poate adopta aspecte carnavalești, se poate teatraliza așa cum zăbovește asupră-și în cuprinsul unei poetici inteligent unitare: "toate s-au risipit în rîsul sardonic al clovnului/ luna se scutură de viermi pe somnul păstorilor// veacul e din ce în ce mai hain/ memoria e fără de mantie adunîndu-se-n cheaguri de frig// iar eu/ încă o dată și încă o dată// am murit în murmurul marmurei/ de o mie de ori" (Lied). După cum se
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
frați criminali, Demetrius și Chiron, fiii Tamorei. Înfățișarea de tineri drogomani hip-hop este suficientă în decodarea apariției lor. Există două personaje pentru care muzica lui Adrian Enescu înseamnă enorm. Și nu numai pentru ele, ci și pentru spectacol: Lavinia și Clovnul. Pentru acesta din urmă, interpretat emoțional de Ion Cocieru, Enescu aduce pe scenă ceva din lumea lui Fellini, din misterul și franchețea giumbușlucurilor din arena circului. Pentru Lavinia face ceva în plus. O transformă în marca acestei montări, deși tînăra
Lavinia vorbește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14231_a_15556]
-
și eșecul catastrofal al celor șaptesprezece tentative de a-și pune pirostriile. Se lasă total și pînă la capăt pe mîna regizorului și, deopotrivă, a unui personaj caraghios, cabotin, plin de frivolități, guraliv, tonic, debordant, pentru ca, în final, masca acestui clovn să alunece, iar tot entuziasmul să se strîngă în nedumerirea unei lacrimi. Ieșirea din scenă, înfrînt, a personajului este un moment de teatru mare. Agafia Tihonovna, fată bătrînă și de măritat a fost “dirijată” să-l aleagă pe Ivan Kuzmici
Cvintet de bărbați pentru o fată bătrînă și tare nehotărîtă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13423_a_14748]
-
dezlegările și rezolvările vin din exterior, astfel că în poeme mișună personaje pe cât de dezamăgitoare, tot pe-atât de indispensabile propriei dvs. firi. Cu acei pași morți și pași vii cu care spuneți că vă strecurați către sine, dar împreună cu clovnul, care e firesc să vă deruteze și să vă falsifice, călcați-l în picioare pe el, și singură în singurătate, gândiți-vă la un plural etern spre care să vă îndreptați cu adevărat, așa cum sugerați în versul final din Oglinda
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13781_a_15106]
-
oamenii doar pentru că nu ești de acord cu ei!" la care se răspunde cu "Asta-mi spuneau tot timpul doctorii. Niciodată nu puteam cădea de acord asupra acestui subiect". Oricum, văzînd familia în cauză, soția vicarului (Scott-Thomas) capătă rolul de clovn, dar și pe acela de trezorier al secretelor și de etalon al normalității, deci are muncă de făcut. Regie cuminte, scenariu defamiliarizant. Genul de film e acela în care scapi și vinovat de crimă (ok, cu excepția începutului), adaptat la comedie
Familii în război by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10417_a_11742]
-
ultimul număr apărut (7/2006), revista APOSTROF îl sărbătorește pe prozatorul Norman Manea (n. 10 iulie 1936), la împlinirea vârstei de 70 de ani. Scriu în Apostrof despre sărbătorit Marco Cugno (în calitate de traducător al său în italiană), Sanda Cordoș (despre "clovn" și "huligan" în scrierilelui N. M.), Ruxandra Cesereanu (despre relația - dictator artist la N. M.), Ștefan Borbely (despre Anii de ucenicie ai lui Augustin Prostul), Corin Braga (despre "stil și traumă" la N. M.), Matei Călinescu (reflecții pe marginea volumului
Ochiul Magic by Damian Necula () [Corola-journal/Journalistic/10422_a_11747]
-
de care stă rezemat un copil în ceasornicul vechi de pe raft cumplit miroase ziua a nimic iar întunericul aude respirația paginii Singur acum cu portretele acolo-n grădină beam ceai de flori de măr printre statui la toate ferestrele ieșeau clovni înlăcrimați același soare călătorește pe spatele porumbiței și pe burta unui pește mort năpădit acum de muște de-o săptămână cireșul din curte e o liniște din care curge sânge lumina aude respirația paginii Nimeni n-a venit pe lume
Poezie by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/3985_a_5310]
-
nimeni nu poate prezice ce se ascunde în sunetele balalaicei și nici în ochiul galben al îndepărtatului Orient. Și nimeni nu poate explica splendoarea aurului și nici clinchetul glasului de madonă a singurătății. Rămân doar gândurile spuse pe jumătate, dantelele clovnilor, mătura vrăjitorelor, bibliotecile cartoforilor și cei ce trimit prin poștă dragostea pe care o refuză aproapelui. Doamne, tu calci pe ape cu pasul deținutului prin curtea închisorii, în cuptoarele anului pâinea se face scrum și vinul răscumpărării e de-acuma
SELVA OSCURA by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/7312_a_8637]
-
inimă Eșafod Sub cearcăne încă o pereche de ochi încă o pereche de lacrimi Când cumpăna zilei o trec umbra-mi se întoarce înlăuntru Acolo iluzia limitei șterge ca pe un suflu dinadins regăsit Măștile trec prin orașul haotic un clovn și un rege paiațe și vulpi Deghizate sunt straiele verii tu cine ești îmbrăcat doar în piele de om Variantî Acum când vara dă în clocot sunt prea aproape sau prea departe de trup mă privesc în tăcere mă înfășor
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/8396_a_9721]
-
făcut o treabă bună. Este, după acumularea subterană a întregului film, un gest logic și necesar. După care, colonelul în rezervă se întoarce acasă, se așează la o masă și privește în gol, cu fața înroșită de sînge, ca un clovn înmărmurit de propriul curaj... În ciuda a ceea ce se vede pe ecran, filmul analizează nu fizica, ci metafizica faptului divers. Diagnosticul cel mai exact îi aparține lui Pintilie: “Istoria filmului e istoria desfășurării unei deposedări integrale, pe care un om o
Viața în șapte zile by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13197_a_14522]
-
mărturisește - oferindu-ne o foarte funcțională definiție - că literatura se naște dintr-o îndoială asupra realității. Cu pasiunea selectivă a unui documentarist versat, Ludwig Metzger reține din arhiva „filmică” a familiei Aglajei, din kilometri de pelicule realizate de tatăl scriitoarei, clovnul Țăndărică, el însuși pasionat cineast amator - cîteva bizare storry-uri cinematografice, comentate cînd de mama defunctei scriitoare, cînd de sora ei vitregă, sosită în Elveția, ca turistă, din America Latină. Fotografiile de familie, mărturiile orale ale celor rămași, amintirile mamei, ale surorii
Cu Ludwig Metzger, autorul filmului Aici cerul despre Aglaja Veteranyi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13225_a_14550]
-
imaginea rochiei de atlas alb pe care autoarea a scris poemul Anna Lebt. Întrebat despre proiectele sale, Ludwig Metzger și-a exprimat intenția, încă neconturată, de a face cunoscut portretul Mariei Tănase telefililor germani, de a investiga destinul tatălui Aglajei, clovnul Țăndărică, personaj el însuși fascinant.
Cu Ludwig Metzger, autorul filmului Aici cerul despre Aglaja Veteranyi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13225_a_14550]
-
suprapuse” (ibidem). Starea critică a eului nu e decît multiplicarea ipostazelor sale ce se autonomizează, substituirea inițialului Unu printr-o multitudine grotescă. Aspectul stilistic e cel de babilonie... balcanică: „ce harababură e-n creierul meu. satiri îngeri eronați torționari/ și clovni care se hrănesc hămesiți cu literele din aceste cuvinte./ fiecare/ urlă în altă limbă fiecare susține altceva și îl lovește pe celălalt/ în plină figură. și fiecare are exact mutra mea caraghioasă” (bastonul de orb). Producția lirică decurge în continuare
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]
-
carnal și spiritual, între realitatea pragmatică și oniricul care domină imaginația acestui regizor și, nu în ultimul rând, între artistic și vandabil. Degringolada carnavalescă e de data aceasta ilustrată printr-o paradă în care cohorta de personaje e condusă de clovni, Fellini folosind adeseori combinația dintre elemente fantastice, spectaculare, și cotidianul sec ca o metaforă pentru comunicarea interumană. E regizorul la care, dacă vezi un puhoi de personaje, poți fi sigur că legăturile dintre ele sunt tăiate sau că va exista
De cumpărat o dată și de vizionat de două by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12034_a_13359]
-
exact ceea ce mă definește... A vorbi despre rațiune, logos, cauzalitate, justiție ar însemna să vorbim despre frînghie în casa spînzuratului care nu s-a sinucis, ci... a fost ucis. Trăim într-o lume schizofrenică, grotescă, o lume de saltimbanci și clovni care își arogă dreptul de a vorbi în numele nostru. Einstein are o fotografie cu limba scoasă. Cred că este simbolul acestei lumi în care nu poți decît să dai cu tifla... S.G.: Vorbeați despre posibila contradicție dintre seninătate și nebunie
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
lucru absolut insolit. Există un grad de comunicare între oameni. Își vorbesc. Se înțeleg. Tocmai asta e stupefiant. Cum se face că ne putem înțelege între noi? Faptul că ne înțelegem, asta nu mai înțeleg eu". Așadar, portretul ionescian de "clovn metafizic" - căruia îi putem adăuga caracterizarea cioraniană: "C'est Charlie Chaplin qui aurait lu Pascal" - este explicat de Marie-France Ionesco prin apartenența spirituală a lui Ionesco la familia adepților gândirii intuitive, după celebra împărțire între cele două tipuri de gândiri
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
se anunțe. Omul în fața ușii închise - a lui Kafka, aceasta i se părea a fi destinul omului modern. Cealaltă extremă: Johann Le Guillerm, un artist de circ. Spectacolul său e fondat pe reconstituirea ironică a numerelor clasice cu lei și clovni, grație unor mașini imaginare al căror echilibru doar el îl poate menține. Apoi, după multe performanțe, reprezentația se termină prin elaborarea, sub ochii noștri, a unei gigantice sculpturi din lemn. Fragilă, instabilă și stranie, Le Guillerm o abandonează pentru a
Un Avignon renăscut by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12649_a_13974]
-
compromisuri. Ei au de îndeplinit o misiune și nu se vor opri până n-o vor duce la bun sfârșit: distrugerea civilizației occidentale. Elita americană, ajunsă ea însăși la o prosperitate materială fără precedent în istorie (când au mai fost clovnii milionari și când a mai fost condusă lumea de cântăreții la chitară?), e firesc să fie înclinată spre pacifism. Nu e o surpriză că starletele de la Hollywood s-au integrat în această alianță întru abandon. Dar sunt uimit că o
De ce-aș fi votat George W by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12297_a_13622]
-
dragostei la vîrsta a treia, o “confecție” hollywoodiană de consum (dar un consum inteligent), în care sărăcia unui scenariu de serie e compensată de bogăția unor actori fără pereche. Jack Nicholson joacă fără pic de autoironie, dar cu seriozitatea unui clovn în arenă, în exercițiul funcțiunii, o anumită “masculinitate” de care, se pare, nu e străin nici în particular, în afara ecranului: un bărbat plin de succes și de bani, un seducător bătrîn și liber, plimbîndu-și prin lume, cu o voioșie orgolioasă
O femeie de iubit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12935_a_14260]
-
l-am întîlnit cu Purcărete, cîndva, la Bechet. Avea o haină de un fel și pantalonii de alt fel, ponosiți, scurți de i se vedeau găurile din ciorapi. A cîntat ore-n șir, pînă tîrziu în noapte, rîzînd-plîngînd, ca un clovn fellinian, spunîndu-ne, de fapt, o mie și una de povești despre Dunăre și lumea de altădată. Despre iubire, războaie și uitare. Aveam senzația că patinăm pe Dunărea înghețată, în bătaia lunii, alunecînd printre personajele lui. Sunetul viorii era sfîșietor, ca
În căutarea timpului pierdut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12987_a_14312]
-
cad pradă revizuirilor/ de câte ori deschidem televizorul nostru cel sfânt/ bunica se așează în fotoliu și privește cuminte/ debarcarea elefanților anul trecut." (Dacă cititorul își amintește, bomba atomică fusese aruncată în august). Vremuri care se încalecă își solicită nu istoricul, ci clovnul. Dacă fiecare poem este un spectacol, prezentatorul nu poate lipsi, ba chiar trebuie să se povestească, precum: "Casa mea e numai un turn de hârtie subțire plecați/ în stagiunea viitoare vă arăt și câteva mostre/ de coarne de diavol tuturor
Ultimul spectacol by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/9237_a_10562]
-
ci doar un practician naiv. Să mă strădui, însă, a-ți răspunde. Ei bine, tot dialogul nostru ar deveni cam fastidios și, eventual, am amuți oleacă, dacă ar fi posibilă, acum, reproducerea feței lui Michel Simon la funeraliile lui Fernandel. Clovnul care plânge e, pesemne, cel mai întristător spectacol. Mutra urâtă, dar bonomă sau comică, a lui Simon se transfigurează, într-o doară, prin plânsul ăsta fără lacrimi, prin hohotul inaudibil, printr-o sluțenie care cere milă. Nu, însă, pentru că e
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
în jos s-o sărute, delimitând-o acolo, undeva, departe, cât pot cuprinde ochii noștri, ca o cupola sferica, de jur-împrejur cât vedem cu ochii, si ne întrebăm dacă nu cumva noi nu ne dăm seama că de fapt suntem clovnii, saltimbancii, arlechinii, marionetele de tot felul ale unui circ uriaș. Ne echipam repede pentru plajă și plecăm. Urmăm faleză, lata de doi metri, trecem de restaurantul Vraja Mării și coborâm, după un obicei al nostru, scările din extremitatea nordică a
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93970_a_95262]