81 matches
-
mulțimilor, făcut cu arme de sociolog ,volant". De om care se plimbă, vorba lui Eminescu, pentru pîine, pentru linte, din coadă-n coadă și vede, nici mai mult, nici mai puțin, decît lumea românească la 1990: un viceversa trist, de clovnerie trecută-n impostură... Mai încolo, părăsind repede actualitatea care nu-i, niciodată, atît de nouă pe cît se pretinde, Dan C. Mihăilescu o dă pe partide literare (la fel de la zi oricînd, se-nțelege). Eminescu vs. Caragiale, și preferința noastră pentru
Viceversa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11048_a_12373]
-
mai tânără, conștientă de puterea și totodată tumultuoasă, a încetat să mai bată pe la uși. Ea a dat buzna înăuntru și ne-a ocupat scaunele pe care ședeam. Văzduhul vibrează de țipetele ei zgomotoase. Câțiva dintre cei mai vârstnici, imitând clovneria și giumbușlucurile tinereții, se străduiesc să se convingă că încă nu și-au trăit traiul. Țipă și ei alături de cei mai zgomotoși entuziaști, dar strigătul lor de luptă sună spart. Sunt ca niște biete dame îmbătrânite care, cu ajutorul rujului, vopselelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Joc secund”; „Monolog în Babilon” - supărător de profund; Undeva se adla un coș mare încăpător În care cădea câte un cap „visător”. Nu s-a făcut vid, au venit din ce în ce mai mulți, Toți aroganți, prea-plini de sine și prea...des culți; Clovnerii, comic involuntar, imn de parade Se lăfăie copios prin librării, pe estrade. Ne-a sufocat viața „Toboșarul timpurilor noi” - Pe când trăgeam brazde sărace prin anii de nevoi. „Laudă lucrurilor”, precum și „Cântul vieții” Au însuflețit multă vreme pereții. Oare au fost
NEMURIREA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361298_a_362627]
-
-și face propria existență „mai puțin insuportabilă”. În Regele nu moare Ionesco exprimă: „Am să mor când am să vreau eu, sunt Rege, eu hotărăsc”. În Scaunele - piesă care m-a impresionat, m-a amuzat, m-a pus pe gânduri - clovneriile, efectul de scenă, jocurile de cuvinte, inocența și nonsensul de limbaj provoacă ilaritate și creează revelații, poate chiar o revoltă în suflet, dincolo de absurdul care poate îngenunchea ființa umană. Îmbinând cuvântul cu jocul scenic, piesa dezvăluie clar intenția autorului de
DESPRE ABSURD ŞI „BALLETUL PRELJOCAJ” – ADF 2014 de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349448_a_350777]
-
experimentează procedări ostentative, exhibiționiste, întrebuințând la propriu limbajul alfabetului Morse, manipulând clișee de limbaj modern tehnic, birocratic, monden, sportiv, medical, mimând teatralitatea, recurgând la aberații tipografice. Ștefan Roll și-a făcut un instrument poetic din cabotinism, din acrobația verbală, din clovnerie. Mihail Cosma parodiază personaje și situații biblice și mitologice prin transpuneri în ambianțe moderne, cu limbajul adecvat. Poeții cu mai puțin talent nu puteau decât să preia, ca pretutindeni și în toate timpurile, la nivelul propriilor posibilități, practicile prin care
CONSTRUCTIVISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286389_a_287718]
-
-o totuși cu mijloacele ei, se neagă pe sine însăși, devenind mai «literatură» ca oricare alta”. În multe „noi” romane franceze „obiectul zugrăvirii este haosul, dar modul ei este spiritul sistematic până la didacticism”, iar stilul unora e „un fel de clovnerie gramaticală, ca în teatrul absurdului. Limbajul a devenit antilimbaj”. Despre, despre, despre.... (1995) adună pagini critice diverse, ocazionale, apărute inițial în publicații din țară și de peste hotare sau inedite. Două texte ample, Ne despărțim de Goethe? și Scrisoare către Gabriel
SORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]
-
studenții mei și foarte mulți mi-au spus că toți cei care apăreau la televizor erau plicticoși, iar Vadim era singurul cool. Vladimir Tismăneanu: Era un Colouche al României! Îți mai amintești de Colouche? A murit, săracul, era un clovn. Clovneria este reală la Vadim. Într-o perioadă, Îl citeam destul de consecvent și te băteam la cap să-mi trimiți România Mare, Înainte ca varianta electronică să poată fi citită pe Internet. Textele lui Vadim - mărturisesc, chiar și cele contra mea
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
mă pot sustrage. S-a dovedit că fotografiile erau cu Sheba și Connolly - toate făcute într-o singură seară în parcul Hampstead Heath. Erau câteva instantanee cu Sheba pe iarbă care n-o flatau. Erau mai multe cu Connolly făcând clovnerii: cu mușchii flexați în stilul lui Charles Atlas, cu limba scoasă, cu pleoapele întoarse pe dos. Vederea fețișoarei lui banale mi-a dat amețeli. Dar răul de-abia urma. La fundul teancului erau câteva imagini de-a dreptul scabroase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
pe acele hijra. Sunt femei-bărbat, făpturi înfiorătoare, care dansează pe lângă nunți, bătând în tobe, bătându-și joc de invitați, intrând și ieșind tot timpul. Apar ca prin minune și când se naște un copil, vin să-i facă profeții, cu clovneriile lor obscene și cântece destrăbălate, parodice. Pentru a le îndepărta, trebuie să le dai bani, altfel îți vor blestema casa. Sunt făpturi proscrise, nu aparțin nici unei caste, sunt vechi de când lumea, o farsă umană oribilă, povestită și repovestită, încă de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
motiv.. dar încă având motiv... și ce motiv! Ce motiv primordial... falus amantissime... punctul de foc și sursă a toate... doar știi, doctore, doar știi. Vuiet! Scandal! Cronica infernală... că bine zice frate-miu mai în etate... — Gata, gata, gata clovneria! Mergem la masă, e târziu. Te invit, Jeny a gătit ceva minunat. — Încă o dată, ultima dată, îți spui, Bombonel... din două una: ori tu mă iubești și eu trăiesc și atunci trebuie să cedezi. Ori nu, și atuncea mor. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
aeroport și eu neavând nici o posibilitate să te anunț de Întârziere... Mi-am amintit toate avertismentele tale și am regretat că nu te ascultasem! Mutra lui penitentă Îi face pe tineri să râdă, dar Christa dă nepăsătoare din mână, lasă clovneriile, te știu eu prea bine, și Întinde mâna după scrumieră, doar n-o să scuture scrumul ca prost crescutul de Antonio În farfurioara de fructe, Giuliei n-o să Îi fie deloc ușor cu el. — ...Nu, nu sunt un fricos, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
continuă în acest fel. Venerabilul enunța o formulă repetată de Supraveghetori și întărită de ceilalți masoni prin monotonul așa să fie. Prințul începea să regrete că acceptase invitația de a asista la ceremonia aceea deosebit de plictisitoare. Totul semăna cu o clovnerie de doi bani, cu o maimuțăreală fără sens. Doar aiureli. Ca și pijamalele acelea caraghioase sau șorțulețele cu ciucurei, ca să nu mai pomenească de umblatul lor cu tălpile goale pe mozaicul umed. Nimic atrăgător. Nimic serios. La un moment dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
acest volum de-o serafică, inconștientă magnificență. Și de-o teribilă libertate a simțirii, rostirii și ideii de-a fi. Mi am reevocat legăturile de substanță sufletească dintre Cărtărescu, Dimov și Emil Brumaru, în linia levantinismului nastratinesc. Am recunoscut teatralitatea clovneriei din zăpezile fantasmatice ale lui Coșovei („câte nopți auzul meu nu s-a întins ca un covor / pe trepte, pe scări! / Unde întunericul își mușcă și acum mâinile așteptându-te“) și savoarea luxuriant fabulatorie a scenelor închipuite de Iaru, care
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
încâlcite. Dar, fără îndoială, exista o corelație între Capgras și paranoia. În cazul ăsta, faptul că rezultatele lui Mark indicau ușoare tendințe paranoide nu era o surpriză. Dar care anume erau ororile pe care răbufnirile de manie a persecuției și clovnerie le țineau la distanță, asta n-avea cum să reiasă din testele lui Weber. Mark se minuna de jargonul profesional al lui Weber. —Frate! Dac-aș vorbi ca tine, mi-ar pica zilnic ceva de futut. Se lansă într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și avea dreptate, gîndeam eu: Camioanele mari circulă devreme făcea cît La umbra fetelor În floare. O altă idee a mea i-a plăcut enorm: la Întoarcerea de la Salzburg, Îi spusesem că am putea pune la punct un număr de clovnerie. L-am putea juca În timpul vacanței În fața familiei și a musafirilor. Eu l-aș face pe August Prostul, iar el ar fi Clovnul Alb. „Clovnii joacă de obicei cîte doi“, i-am spus eu, „și fac parte uneori din aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
postbelică (Ion Pop, Dumitru Micu, C. Gheorghiță, Gh. Lăzărescu ș.a.), a insistat mult asupra „predadaismului” său antebelic. Polemica la adresa „literaturizării” nu atinge însă niciodată destructurarea sintactică și semantică din primele poeme ale lui Tzara. Afinitățile imediat recognoscibile sînt mai curînd clovneriile triste ale lui Jules Laforgue, estetismul crud al lui Baudelaire, onirismul fantast al lui Aloysius Bertrand din „Gaspard de la Nuit“, ironia estetă a lui Tristan Corbière și naivitatea studiată a lui Max Jacob. Un fantezism ironic și decorativ, mimînd primitivismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
integraliștii pledează pentru o regenerare a artei teatrale („prostituate” de comercialul facil) prin încorporarea unor genuri „minore”, generatoare de emoții colective: music-hallul, circul, cinematograful mut („pantomima”). Este redescoperită commedia dell’ arte, iar „misterele” medievale sînt reinventate în spirit futurist: „În clovnerii, pantomime, în cîntece de veselie, să retrăim extazele vieții noastre. Mister, în care ritmul mașinei, sunetul sirenei, suferința cotidiană, sforțarea noastră spre libertatea colectivă și bucuria mîntuirei să devie sensul și menirea teatrului subiectiv al epocei noastre” (I.M. Daniel, „Teatrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
română, Ed. Minerva, București, pp. 397-407): „Ceea ce izbește în manifestele avangardiste, indiferent de nuanță, e teatralitatea lor. Militantul avangardei își compune cel mai adeseori o postură dramatică, monologînd cam pe aceleași teme (...) trecînd de la filipica tunătoare la entuziasmul ardent, de la clovneria studiată la mina ursuză și chiar tragică a celui neînțeles și înfrînt. (...) Se joacă, de la un moment dat, un rol ce trebuie interpretat cît mai convingător”. În descendența romantică a „cultului personajului” trecut prin extravaganța esteticii dandy, manifestele avangardiste vădesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
este concepută histrionic, asezonată cu slogane ludice de „bîlci”. Anunțurile teribiliste sînt o adevărată regulă a jocului. Multe gesturi publice sfidătoare ale autorilor avangardiști (Geo Bogza, Stephan Roll, Virgil Gheorghiu) au caracterul unor happening-uri, performanțe sau „acțiuni”. Măștile, pozele, clovneriile și arlechinadele vin către avangardă pe filiera decadentismului ironic (Jules Laforgue, Charles Cros, Tristan Corbière, Ion Minulescu) sau a teatralității flamboaiante (D’Annunzio). Observații pertinente despre caracterul scenic al poemelor lui Stephan Roll și legătura lor cu poetica teatrului futurist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
O generală dispoziție ludică pare să anime Întreg acest univers care oferă la tot pasul probe de vitalitate cheltuită generos, din pură plăcere, adăugînd dinamismului epocii mașiniste o notă de prospețime elementară. Jocul și dansul, balul, carnavalul, baletul, saltul acrobatic, clovneria, spectacolul sportiv etc., cu recuzita corespondentă, sînt termeni ce intră foarte adesea În ecuația imaginii, ilustrînd registrul dinamic al imaginarului. Îi regăsim dimpotrivă În modelarea spațiului exterior (În ultimă instanță universul Întreg e văzut ca o imensă scenă) și În
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
să nu fi scris înainte, oligarhi, moguli, -hayssami, petrol, avioane F-16 și Grippen, servicii, vămi, ambuscade politice, lingușeli și grandomanii până la influențe americane, europene, rusești, chinezești sau de aiurea. Geoană și Antonescu sunt reportretizați în culorile cunoscute, cu accent pe clovnerie și absenteism, Hrebenciuc e servit la tavă cu aceeași garnitură de gogoși, Elena Udrea e înmuiată în veșnicul pahar de whiskey al președintelui. Aceste fotografii grotești ale clasei politice românești, sunt de fapt niște bârfe repovestite cu mină conspirativă, sunt
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
școlii primare din satul Ștefan cel Mare), iar carnea și-o preparau în carmangeriile și mezelăriile proprii, tot de campanie. Dar, noi credem că trebuie să continuăm cu fabulațiile tov-ei Zelinescu, persoană de mare încredere și probabil plătită pe măsura clovneriilor pe care le interpreta cu atâta „talent” în fața unei mulțimi căreia nu-i putem preciza componența și numărul, nici măcar aproximativ, deoarece scribul care întocmea aceste procese verbale, „uita” mereu acest amănunt: „...cum a crezut oare Antonescu că vom accepta prietenia
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
compune planuri, de a le împărți în acte și scene, și de a rosti, pe neașteptate, cuvintele, gândurile și glumele asupra cărora se înțeleseseră între ei". În mod spontan au început să repertorieze diferitele lor trame sau scenari, sketch-urile lor, clovneriile, "lazzi"58-urile lor în culegeri numite, după regiunile Italiei, centoni, zibaldoni sau cibaldoni. Textele de commedia nu au fost vreodată scrise altfel decât sub formă de canevas, lăsându-se toată libertatea de improvizație comediantului care se exprimă prin pantomimă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și "ridicolul bufon", pentru care nu simte decât dispreț. "Nu-mi plăceau arlechinadele", declară el în Memorii, pronunțându-se împotriva comicului grosolan al comedianților dell'arte. Om de gust, sedus de rafinamentul Iluminismului, nu ar fi putut aproba glumele și clovneriile lor, uneori obscene. Lucrul cel mai esențial al Comediei, scrie un talentat francez 65, este ridicolul. Există un ridicol al cuvintelor și un ridicol al lucrurilor, un ridicol onest și un ridicol bufon. Este pur și simplu un dar de la
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de curte în jurul lui; făcând versuri necioplite; sobru, simplu, frugal și înțepat în privința etichetei; soldat grosolan și om politic subtil..." Redând viață bufonului shakespearian, Hugo creează, cu Triboulet, un personaj complex, care îi amuză pe cei Mari, la curte, cu clovneriile lui neîncetate, și care moare de durere, care îl încurajează pe Francisc I în desfrâul său, crescându-și în secret fiica în puritate. El făurește, prin curtezana îndrăgostită reconvertită prin dragoste, Marion de Lorme sau Tisbé, corespondentul feminin al bufonului
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]