69 matches
-
Mihnea voievod a întărit egumenului Galathion stăpânirea asupra bisericii Sfântul Dimitrie din Galați, ctitorită de Cârstea, mare vornic, și dăruită mănăstirii Sfântul Sava din Iași de soția acestuia, Anghelina: „Să fie metoh cu tot ce a dat și a întărit cneaghina Anghelina acelei sfinte biserici cu tot venitul, odăjdiile care sânt în acea biserică și cu viile ei, ce le va avea.” Cum se vede treaba, mănăstirea Sfântul Sava nu a dus lipsă de enoriași binevoitori. Mă întreb însă cum administrau
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
închinării mănăstirii Golia către mănăstirea Athonită Vatoped. Ascultă aici: „Teodorii Barnovschi mitropolitul Sucevei, și Agaton episcopul Romanului, și Ion episcopul Rădăuților și Filotei episcopul Hușului, scriem și facem știre prin acest act...că mai înainte vreme au venit înaintea noastră cneaghina Ana, soția răposatului boieri Ioan Golii ce au fost logofăt mare, cu fiul ei Mihail, și de a lor bunavoie...au dat și au închinat a lor sfântă biserică ce este de dânșii zidită în orașul Iașii...cu argintării; cu
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
om răscolitor de comori vechi - cum îmi place mie să te numesc - și, dacă ceea ce vrei să-mi spui e cu dreptate, bucuria va fi de partea mea. - Din confirmarea lui vodă rezultă că acele averi pe care le ofereau cneaghina Ana și cu fiul său Mihail în numele mănăstirii Golia au ajuns de fapt în mâinile mănăstirii Vatoped... Incurcate-s căile Domnului! - Despre aceste căi încurcate am mai vorbit noi și am și spus de ce erau încurcate. Să nu ne pripim
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
toate de sus arătate...au dat sfintei saze mănăstiri din târgul Iași, ce se numește Vatoped, unde este hramul Inălțare Domnului nostru Isus Hristos.” - Iaca și un nou nume dat mănăstirii Golia; „Vatoped”. Cred însă că numele nu l-a dat „cneaghina Ana”, ci călugării greci, care erau stăpânii acestei mănăstiri. - Dacă tot vorbim de danii, hai s-o spunem și pe cea făcută de Stefan Tomșa al II-lea voievod la 20 aprilie 1622 (7130): „Noi Stefan Tomșa voievod...facem știre
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
au fost împinse înspre nord-vest către păduri și în locuri mai puțin fertile-cu dealuri și văi (ex. satul Vatra, satul Mlenăuți și Hudești-Lupeni). Un uric din 13 decembrie 1421 prin care Alexandru cel Bun dăruie „fostei sale soții Ringala Cneaghina unele cătune, sate, târguri, eleșteie și alte bunuri cât va trăi aceasta. în document este menționat prima dată numele panului Gudici (Hudici) vornic. Fiind unul dintre principalii boieri în divanul domnesc, numele lui Petru Hudici, fiul lui Druja Hudici este
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
mai sus a fost considerat fals deoarece la o înfățișare în fața domnului Moldovei, călugării nu au recunoscut că ar fi avut satul și moșia Mlenăuți ca danie de la Ștefan Tolocico și în acest sens a existat un îndelungat proces între cneaghina Ana (Tolocicoaia) și diacul Toma care cerea dreptul la moștenire asupra satului și moșiei Mlenăuți și l-a obținut în cele din urmă prin câștigarea procesului. Ca urmare, în 1620 Gaspar voievod, domnul Moldovei îl întărește pe Toma împreună cu frații
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
Pe tovarășul lui Bogdan ea însă îl iubește, sufere de lipsa lui, și ea-i spune iubirea într-o împrejurare grea, cum ar fi în fața morții. Fata asta are mai ales o voce care e un farmec de argint... O cneaghină iubește pe Bogdan-Vodă frumos nu l-a știut niciodată îl iubește pentru vitejia și curățenia lui... El însă urmărește fantoma tinereții lui, fără nădejde... Pe urmă devine aspru și mustrător cu femeile și are o imensă părere de rău ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Cum au fugit și ei și s-au dus în munte cu harmasarii, tocmai la Ieslele lui Vodă, și au ajuns la apa Bistriței. Cum trimit pe Tatar să dea știre lui Onu și Nicoară. Cum Gheorghe Tataru aduce pe cneaghina dela călugărie plocon jupânesei Ilisafta. VII. Ziua cea grea dela Războieni. D 30 oct. D 1 Ian. D 6 nov. 8 Ian. 13 " 10 Ian. Marți 20 " D 15 27 " D 4 Dech 11 27 Marți 18 Sf. Ștefan 25
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pârc. Neamțu 57-67 Luca și Hărman 75 cu Cispei 57 Hărman și Duma 79-80 cu Isaiia 58-66 Ion Boureanu 67-68 Hărman și Oană 81-85 Aug. 5 (Gherman?) Albu 68-70 s-a Arbure 71-76 Dajbog 79-84 Nicotă 87-95 Rateș Eremia 97 Cneaghina Salomia Teodosia Anghelina Cristina Ilisafta Marghita, Prohira Ilinca Mireauța Agafița Mitra Dochia Pascalina Nasta Mălina Vornic Condrea Bucium Gheorghe Roșca Ionaș Bârlădeanu Grigorașcu Pelin Miclăuș Cristea Șeptilici Dumitrul Șoldan Andronic Ionașcu Vulpe Neculai Aramă Mihai Stângaciu Isac Mereacre Popa Nicoară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
care predomină mesteacănul. Apar și brazi plantați, pini, sălcii, plopi tremurători. În lungul terasamentelor drumului de fier lucrează în mare majoritate femei. Pentru mânuirea lopeților și târnăcoapelor poartă mănuși groase de păr. La Kiev: monumentul lui Vladimir, cel care, împreună cu cneaghina Olga, a botezat pe slavi. Tot din acele timpuri istorice ne povestește de Asoldi de Sviatoslav și Pereiaslav care au făcut expediții cătră sud. Amintiri despre aceștia au rămas în Dobrogea (vezi Priveliști Dobrogene). La Kiev Lavra Pecevska, soborul Sfânta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
clipă se întorc în sihlă. Plugarii sunt nevoiți să poarte cu ei armele la lucrările câmpului. La 1854 muntenii au atacat palatul cneazului David Ceavciavadze, prădându-l și dându-i foc, luînd cu cei douăzeci și unu de captivi, între care Ana cneaghina și sora ei cneaghina Varvara Orbelian, nepoată al lui Gheorghe XIII ultimul rege al Georgiei și damă de onoare a împărătesei. Cinci copii ai prințesei Ana, deși cruzi încă, fuseseră duși în robie. Trei zile pe drumuri aspre, când călare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sihlă. Plugarii sunt nevoiți să poarte cu ei armele la lucrările câmpului. La 1854 muntenii au atacat palatul cneazului David Ceavciavadze, prădându-l și dându-i foc, luînd cu cei douăzeci și unu de captivi, între care Ana cneaghina și sora ei cneaghina Varvara Orbelian, nepoată al lui Gheorghe XIII ultimul rege al Georgiei și damă de onoare a împărătesei. Cinci copii ai prințesei Ana, deși cruzi încă, fuseseră duși în robie. Trei zile pe drumuri aspre, când călare când pe jos, captivii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ai prințesei Ana, deși cruzi încă, fuseseră duși în robie. Trei zile pe drumuri aspre, când călare când pe jos, captivii au fost duși cătră înălțimile piscurilor. Uneori tatarii se opreau ca să se apere de Cazacii urmăritori. Una din copilele cneaghinei Ana a pierit. Captivii au stat în prinsoarea lui Șamil opt luni, până ce au fost schimbați cu feciorul imanului, prizonier la ruși. Trofeul acestor munteni nu e capul dușmanului, ci o mână uscată cu mirodenii și ținută pe ușa casei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
s-au încheiat tratativele dintre cele două părți. Pe durata desfășurării lor, Ștefan cel Mare a cerut îngăduință ducelui ca solii săi să meargă la Moscova „la marele cneaz Ivan Vasilievici, ca să se încredințeze de sănătatea fiicei sale, a mari cneaghine și a nepotului său”. Se cunoaște răspunsul emoționant pe care domnița Elena l-a trimis tatălui său. Printre cei care au depus jurământul pe unul din documentele din 1496 se numără și Alexandru, fiul lui Ștefan cel Mare. Acesta moare
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
luat domnia cnejiei; și acum eu nu voi da drumul acestor oameni ai marelui cneaz”. Ivan avea să-și explice și el gestul: „pe nepotul său, domnitorul nostru l-a miluit cu marea cnezie, dar el și mama lui, marea cneaghină Elena, au greșit în fața domnitorului, nu s-a purtat cum se cuvine; și domnitorul nostru, pentru această purtare a lor, a luat nepotului său marea cnezie și a miluit cu toate cnezatele pe fiul său, pe marele cneaz Vasili”. O
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Mare dăruia pârcălabului Duma “un sat dintre satele noastre, anume unde a fost Fete, pe Bogdana și o siliște în același hotar, pe Trotuș, anume unde a fost Oană din Moișa, care sate ne-au rămas de la Vâlcea și de la cneaghina lui Olga, din privilegiul bunicului nostru, Alexandru cel Bun.” Dintr-un privilegiu dat la 6 aprilie 1488 aflăm că de la Vâlcea și de la Olga, soția sa, a mai rămas și seliștea Gromobitna, la Nistru, pe care Ștefan o dă în schimbul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
aprilie 1474, dă satul Anteleștii lui Ion Bulboșii și fratelui său Mihul. La 5 aprilie 1488, domnul dăruia lui Duma pârcălab, fiul lui Vlaicu, unchiul lui Ștefan, un sat și o seliște, care “ne-au rămas de la Vâlcea și de la cneaghina lui Olga”. Este, probabil, vorba despre un caz în care un boier nu are moștenitori și averea lui revine domnului. În răstimpul de care ne ocupăm are loc reînoirea a două privilegii: la 10 august 1472, domnul dă un nou
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
care aveau uric de la Alexandru cel Bun. Domnul mai cumpăra de la nepoatele lui Iliaș al lui Cârje satul Ilieșeuți. Apoi, cumpăra o falce de vie și două fertale de vie pe dealul Hârlăului, mai sus de viile Putnei, de la Nastea, cneaghina lui Iuga vistier. Paisie, arhimandritul Putnei vinde domnului o falce și două fertale de vie, iar doi orășeni din Hârlău vindeau și ei două fălci și două fertale de vie tot pe dealul Hârlăului. În aceeași zi, după ce a plătit
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de la Botne, să își facă două setci la gura Băcului, pe Nistru,, iar prisaca Visoca, de la Botne să fie scutită de toate dările. Aceste danii și întăriri erau făcute pentru mântuirea părintelui Bogdan, a mamei Maria, pentru sănătatea domnului, a cneaghinei Ovdotia și pentru sănătatea “iubiților copii ai domniei mele”. La 15 august 1471, oamenii, care mergeau cu treburile mânăstirii la Chilia, cu grâu, cu miere sau după pește, erau scutiți de vama de la Țuțora. La 19 august 1472, satele Bodești
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Sus. Ștefan mai dăruia și “satul nostru propriu, anume Cozminul”. La 6 aprilie 1488, fiica lui Toader Prodan și nepoata ei au dat domnului satul Greci, iar domnul le-a dat în schimb seliștea Grombotina, rămasă de la Vâlcea și de la cneaghina lui, Olga. Domnul dăruie satul Greci mânăstirii Putna. La 14 octombrie 1489, Ștefan cel Mare cumpără satele Pogănești și Cătinești, pe care le dă în schimbul satului Toporăuți, pentru care mai dă 100 de zloți tătărești. Domnul dă satul Toporăuți fraților
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
o bucată de pământ, Lazul, care era lângă prisacă. O nouă danie era făcută la 20 noiembrie 1499, când domnul cumpăra satul Milcinești, la Cârligătură, și o falce de vie în dealul Hârlăului. Falcea de vie era cumpărată de la Nastea, cneaghina panului Iuga vistier, cel care făcuse o danie mânăstirii Moldovița și două danii mânăstirii Putna. Nastea cumpărase via, la rândul ei, de la Agâța, femeia lui Carvac Leurinț din Hârlău. Din documentele date după domnia lui Ștefan cel Mare, aflăm că
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lucrate din argint aurit sau din bronz, după modele bizantine mai vechi. Mare căutare aveau aplicele; în tezaurul îngropat în cimitirul șanțului au fost găsite câteva sute de aplice, 400 de perle și fragmente din ferecături de cărți. La unele cneaghine, marama cobora de sub coroană în cute oblice, aidoma celei din portretul Margaretei de Provence sau a altor regine ale Franței.” Sunt amintite în documente blănurile de samur, aduse de negustorii moscoviți, sau blănițele de jder, interzise la export. În urma războaielor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Acest sat , se pare că poartă numele unei persoane : Băhnaș sau Bahnaș . Pe la începutul secolului al xvi -lea , satul se numea Pleșești, iar pârâul Solonț se numea Caraclău ( dar și Caltovea ). „ La 10 martie 1502, Voievodul Ștefan cel Mare dădea cneaghinei Magda , nepoata Atalesiei , satul Rădeni , ce este între Dragomirna de la Pârâul Sec și între Bogdana , unde a fost Miclăuș faur , în schimbul satului Pleșești pe Caraclău . Acest sat este unul și același cu satul Băhnășeni din ținutul Bacău, fiind pomenit și
Băhnășeni, Bacău () [Corola-website/Science/300655_a_301984]
-
acestui sat este ""Podul de Piatră"" (numit în unele documente vechi și "Podul Înalt", fapt care a dat naștere la diverse speculații privind locația bătăliei de la Vaslui), construit (conform pisaniei epigrafice din partea vestică a sa) de hatmanul Gavriil Coci și cneaghina Liliana ""în zilele fratelui meu Ioan Vasile Voievod, în anul 7144"" (1636). Datorită construcției sale solide, podul a fost funcțional fără întrerupere (susținând chiar și tancurile armatelor din cel de-al doilea război mondial) până în anii '80, când s-a
Cănțălărești, Vaslui () [Corola-website/Science/301870_a_303199]
-
de veci în anul 7047 luna ianuarie"" (1539). Soția ctitorului, Anastasia, a fost înmormântată într-o nișă din peretele nordic al aceleiași încăperi. Pe piatra sa funerară se află următoarea inscripție: ""Acest mormânt l-a împodobit domnul Toader, mare logofăt, cneaghinei sale Nastasia care a trecut în veșnicul locaș în anul 7035 luna septembrie 29 zile"" (1527). În pronaos se află mormântul episcopului Eftimie al Rădăuților (1558-1561), decedat în anul 1561. Pe lespedea sa funerară se află următoarea inscripție: ""Aici este
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]