680 matches
-
aparențe și codificări: "credeam că e o broască țestoasă, credeam că este un iepure jigărit/ în realitate era o conservă călătoare/ credeam că e o vrabie alungită, credeam că e un plămân de clovn/ în realitate nu era decât un coșciug zburător, un tip mai vechi, de prin anii patruzeci, un ou translucid întemeietor." (p. 45) În unele pasaje întâlnim jocuri lexicale care nu sunt cu totul străine de experimentele textualiste și post-textualiste: "scumpișor dulce, țonțonel mult iubit, gândel, înlăcrămist, nesincereală
Portretul scribului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17212_a_18537]
-
supravegheată de activiștii bătrîni cu brasardă roșie. Era cam spre sfîrșitul ceremoniei. Aceasta fusese surpriza cea mai mare. Era, ca și cum la căpătîiul lui Belu Silber, s-ar fi înfățișat toată boierimea română dintre cele două războaie. Nou-sosita se oprise înaintea coșciugului mic, îmbrăcată toată în doliu, purtînd un văl cernit ce-i ascundea figura. Eram numai ochi, sala înlemnise. Henriette Yvonne Stahl își ridică vălul de pe față, apoi, înainte de a se înclina, trînti o cruce mare, ortodoxă, se aplecă înaintea sicriului
După ce lovitura s-a dus by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16879_a_18204]
-
sec. Era ca și cum Belu ar fi sughițat brusc. Ca și cum ar fi scos un sunet de-al lui, ultimul. Activiștii cu vigilența lor cu tot o sfecliseră. Pe urmă, Doamna în negru se retrase solemn mergînd de-a-ndaratelea și uitîndu-se țintă la coșciugul care, acum, la un semnal, începuse să se lase în jos pe platforma lui acționată de niște scripeți tăcuți. Cînd Belu Silber a dispărut în jos, spre sala cazanului, am fugit să-l mai văd o dată. Însă el și ajunsese
După ce lovitura s-a dus by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16879_a_18204]
-
făcea totuși apropierea dintre cele două cuvinte, oferind în același timp mai multe detalii pitorești: vampirul era "strigoi, sugător de sînge", iar strigoiul - un "om mort ce se crede că iese din mormînt în noaptea spre Sfîntu Andrei și cu coșciugul pe cap merge de cercetează pe ai săi, apoi, strîngîndu-se cu alții pe la răspîntii, trag hora lor macabră; strigoii au o coadă mică pe dinapoi și se pot preface în diferite animale (lupi, cîini etc.)". Explicația e inexactă prin generalizarea
Vampiri și strigoi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16912_a_18237]
-
încît sfîrșitul secolului XX nu constituie o premieră. Dar mersul civilizației noastre ar fi trebuit să schimbe lucrurile. Este o mîngîiere, oare, (deși nu doresc să fiu macabră) că Uniunea Scriitorilor din România mai are încă posibilități să achite costul coșciugelor și, uneori, costul integral al înmormîntărilor membrilor ei? Dar, oare, premiile Uniunii Scriitorilor nu au ajuns să însemne, mai mult decît glorie și valoare, o bătălie pentru bani peșin? Oare culisele premiilor de orice tip nu mai ales așa ceva au
Sărăcia scriitorului by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17137_a_18462]
-
să se arate, parcă printr-o recapitulare încărcată de reproșuri, invocat liniștit, neatent și inofensiv, iscat din mereu reînnoita și visătoarea și învingătoarea pulbere. Glasul ei nu se oprea, se pierdea pur și simplu. Era semiîntunericul tulbure, cu miros de coșciug, dulceag,... de la glicina a doua oară înflorită pe zidul de afară în care soarele de septembrie liniștit și frenetic, cu mireasma difuză, distilată... în care izbucnea din cînd în cînd fluturarea vie, noroasă a vrăbiilor..." * Interesant, cei trei scriitori francezi
Tatăl nostru Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16180_a_17505]
-
Patriciu la telefon, l-am interceptat și noi. Iată-l. Luați-vă lângă voi un sul de hârtie igienică sau un pachet de batistuțe: Paul dragă, erai tristă Ce poți să faci în astfel de momente? Să te arunci peste coșciug? Să te dai cu capul de tastatură? Să taci și să-ți smulgi părul din cap? Sau, udându-ți cămașa de lacrimi și de muci, să spui ceva? Sunt două feluri în care îți poți exprima tristețea. Și acum, să
Cartianu la moartea caracatiţei Paul by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19864_a_21189]
-
la un preț mai mic decât prețul pieței. Observați că, totuși, e scutit de impozite ajutorul de înmormântare, chestie care mă descumpănește puțin. Păi, n-ar fi fost util pentru buget să ne impoziteze și pantofii de-ngropăciune, și sicriul, și coșciugul, și vata din nas? Pe bune, dragi guvernanți, înmormântarea e ultima ocazie să ne jecmăniți. După aia ne ducem în pământ și nu ne mai prindeți. Băgați, frate, impozit pe colivă, pe tămâie, pe primul pumn de țărână. Hai, la
Vrem impozit pe colivă şi pe vata din nas by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20098_a_21423]
-
că e înmormântarea unui cadru didactic... Ba uite și pe Mântulescu...și pe Mărunțelu...Asta-i bună, uite și pe Ibrahim cu căruțul lui... Dar ce e fraților, pe cine îngropați de v-ați adunat tot orașul? Cine e în coșciug? Că nu văd bine. Și în coada convoiului, uite-l pe Firuță... Da ce e Gică cu tine? Când ai avut timp să te îmbraci în negru, că adineaori te-am lăsat în curtea episcopiei cu băieții. Tu urma să
Liceul Alexandru Lahovary Vâlcea. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_413]
-
că adineaori te-am lăsat în curtea episcopiei cu băieții. Tu urma să pleci cu Guriță la el acasă să puneți la punct ultimele pregătiri pentru agapa de diseară. Spune-mi măcar tu frățioare, pe cine îngropați, cine e în coșciug? Ah, da! Acum înțeleg. În coșciug era, RÂMNICUL adolescenței mele, RÂMNICUL MEU DE ODINIOARĂ. P. S. Gică Firuță avea, peste puțin timp de la aniversarea a 50 de ani de la absolvirea liceului Alexandru Lahovari, să fie într-adevăr în convoiul umbrelor ce
Liceul Alexandru Lahovary Vâlcea. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_413]
-
curtea episcopiei cu băieții. Tu urma să pleci cu Guriță la el acasă să puneți la punct ultimele pregătiri pentru agapa de diseară. Spune-mi măcar tu frățioare, pe cine îngropați, cine e în coșciug? Ah, da! Acum înțeleg. În coșciug era, RÂMNICUL adolescenței mele, RÂMNICUL MEU DE ODINIOARĂ. P. S. Gică Firuță avea, peste puțin timp de la aniversarea a 50 de ani de la absolvirea liceului Alexandru Lahovari, să fie într-adevăr în convoiul umbrelor ce colindă prin amintiri... NARBONNE Martie 1999
Liceul Alexandru Lahovary Vâlcea. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_413]
-
nu pot ieși. Televiziunea e plină de reality show-uri și concursuri claustrofobice. De la El ángel exterminador (1962) al lui Buñuel și până la Buried (2010) al lui Rodrigo Cortés, unde totul se întâmplă în cel mai strâmt loc imaginabil: un coșciug. Provocarea este atât pentru persoana prinsă acolo, cât și pentru regizorul care trebuie să redea povestea respectivă. În cazul “Amanților”, provocarea pentru ei este să-și depășească frica, coșmarurile, obsesiile. Și asta fără ajutorul tehnologiei, chestie greu de imaginat azi
Amanţii pasageri ai lui Almodóvar aterizează în cinematografe! [Corola-blog/BlogPost/98163_a_99455]
-
așa, altfel ar putea fi considerați niște băieți chiar banali. Știu, de-acum încolo, veți aștepta cu nerăbdare moartea vreunei mătuși, ca să aveți prilejul să ajungeți la cimitir. Ajunși acolo, în fața tuturor rudelor, nu ezitați să vă tăvăliți nițel pe coșciug, sărutându-vă sălbatic (puteți să vă sfâșiați puțin și hainele de pe voi). Va fi un sărut cu adevărat memorabil pentru toată lumea, în afară de moartă. Vă sunt antipatici Morar și Buzdugan? E normal, nimănui nu-i sunt simpatici oamenii care trăiesc din
50 de locuri în care să îți săruți iubitul – cu glume pentru Morar și Buzdugan by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20508_a_21833]
-
de thriller: esoteric. Așa cum Crichton este părintele pentru „techno”-thriller. În DANSÂND CU MOARTEA, Lincoln Rhyme, pe care l-ați văzut, deja, ecranizat în pielea lui Denzel Washington, în THE BONE COLLECTOR, este pe urmele unui ucigaș sinistru, Dansatorul pe coșciug. Cartea începe, de altfel, cu o iscusită punere în scenă a primei morți - victima unei explozii și a unei bombe instalate la bordul unui avion. Aș vrea să vă fac o recomandare: luați-vă cartea asta cu voi în vacanță
Ce cărţi mai citim [Corola-blog/BlogPost/96875_a_98167]
-
tu, prietene savant...) Ai simțit vreodată cum sapă durerea-n tine pentru prietenul cel drag? Ei bine, Nichita a simțit-o. Pentru prietenul Aurel: „Am văzut cu ochii mei / pământul cum se sapă / cum se dă gaură în el pentru coșciug / când morții nimănuia fi-vor laolaltă / din milă putrezind, nearși pe rug...” Și avem a reține că seraficul NINI, ne oferă o mare lecție de viață, bineștiind că orice prietenie își are destinul ei, dar... pentru Aurel, Stela și Laura
O RAZĂ STRĂLUCIND! NICHITA STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/94078_a_95370]
-
tu, prietene savant...) Ați simțit vreodată cum sapă durerea-n tine pentru prietenul de lângă tine? Ei bine, Nichita a simțit-o. Pentru prietenul Aurel: „Am văzut cu ochii mei / pământul cum se sapă / cum se dă gaură în el pentru coșciug / când morții nimănuia fi-vor laolaltă / din milă putrezind, nearși pe rug...” (Detalii, în Nichita Stănescu-Aurel Covaci, destinul unei prietenii) Și avem a reține că seraficul Nini, ne oferă o mare lecție de viață: orice prietenie își are destinul ei
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94211_a_95503]
-
de toane. Sub sigiliu fals timpul tânăr încă. Și-i atât absurd în iarna căruntă. Viermi dizgrațioși tot ce văd mănâncă și ne înfruntă. Pe pereții albi învechite pete. Aerul fetid, și-adiind distruge. Vezi răul râzând, cioplind pe-ndelete numai coșciuge. În zadar încerci prin deșert să semeni. Bruma de curaj în nămeți se zbate. Peste tot mereu te-mpiedici de semeni, sărmane gloate. E-un eșec total în orice domeniu unde huzuresc vechile otrepe... Și-abia am intrat într-un
ŞI-ABIA... de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382293_a_383622]
-
Crima. Deznădejdea. El este căpitanul și, în același timp, maestrul de ceremonii. Chiar dacă sforile le trage, la figurat, altcineva. La buza hăului, la limita căderii în mare, pe marginea scenei, cu fața în jos, prăbușit în moarte, zace Othello în coșciugul lui. Iago îi ține lumînarea. Cassio îi dă onorul. Toba mare își bate jelania. Trilogia Shakespeare a lui Nekrosius este un ciclu tulburător, o confesiune a unui artist profund, introvertit, întors cu fața de la zgomotul pentru mai nimic al lumii
Shakespeare mai presus de orice (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8453_a_9778]
-
solicitante. Curvele (ca Mantiliza) preacurvesc. Sectoristul Piroteală vine regulat să-și ia tainul. Un boxer ca Gigi Bombonaru, cu cât repurtează mai multe victorii, cu atât ia mai mulți pumni în cap. Un coșciugar bate suta de ani, tot încropind coșciuge. La rândul său, cizmarul Gică Dei, ăl bătrân din familia ramificată sub ochii noștri, îi ține practic pe toți: mamă și soție, copii și nepoți. Romanul este în bună măsură static, fiindcă această lume proletară e legată și fixată de
Flacăra Roșie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8533_a_9858]
-
grade de tortură, inclusiv cele care îi dau dreptul soțului să-și satisfacă și plăcerea de a-și omorî soția. Acest roman pe care R-G l-a publicat la 85 de ani nu mi se pare "...ultimul cui bătut în coșciugul Noului Roman", cum spune cronicarul de la Frankfurter Allgemeine Zeitung, și nici "... un vals hipnotic de dominare și supunere care obligă cititorul să-și înfrunte propria sa moralitate și propria sănătate mintală" cum scrie cronicarul de la The Guardian. Mi se pare
Romanul testicular-testamentar al lui Robbe-Grillet by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8391_a_9716]
-
este Old Joe, o cămilă. Dar ea nu este un patruped rumegător oarecare (pe ecran apăreau scene cu Old Joe: cântând la saxofon, cântând la chitară bas, lăfăindu-se pe plajă, uitându-se după fete, arătând cool, cu cuiul de la coșciug atârnat șmecherește în colțul gurii, sau al prepuțului, depinde cât de ușor cădeai pradă sugestiilor falice). Old Joe a devenit foarte popular, mai ales printre copii. Conform unui sondaj recent, mai bine de nouăzeci la sută dintre copiii în vârstă
Christopher Buckley - Fumatul strict permis () [Corola-journal/Journalistic/7744_a_9069]
-
acum dăngănea rostogolindu-se pe fundul benei. Am contemplat toată învălmășeala aceea și, deși nu exista nimic incriminator, și nimic dezagreabil, mă simțeam oarecum stingher, ca și cum mi-aș fi înmormântat părinții într-o pungă de hârtie, și nu într-un coșciug decent. Apropo, aici nu e vorba de "autobiografia mea". Și nici nu sunt "în căutarea părinților mei". Știu că a fi copilul cuiva presupune un sentiment de legătură intimă la marginea greței și extinse zone de ignoranță, interzise accesului public
Julian Barnes - Nimicul de temut by Mihai MOROIU () [Corola-journal/Journalistic/6937_a_8262]
-
Constantin Țoiu Inmormântarea lui Vasi. Cei patru țărani, improvizați în ciocli, când își pun în biserică pălăriile pe cap - două gri, una maro și ultimul o bască, înainte de a sălta coșciugul și de a-l scoate afară din biserică. Felul cum își pun ei pălăriile - se vede că erau împrumutate. Le pun ca pe niște căciuli - cum ar îndesa o căciulă. în biserică la rând se află alt mort cu beretă
Moartea lui Vasi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8098_a_9423]
-
iată o imagine ca o prorocire - români, sârbi, greci, unguri, turci, tătari, nemți și ruși cad pradă aceluiași măcel necruțător și semnul de rău augur este că Dunărea cea albastră, pe care a plutit lira lui Orfeu, duce cadavre fără coșciuge, fără nume, sex, religie și națiune, spre Marea cea mare, mormânt atotcuprinzător." (pag. 475) Informată, dar fără să controleze date cu totul noi, speculativă, dar fără har eseistic, riguroasă, dar fără acribia rutinei filologice, Istoria Manuelei Tănăsescu este, la acest
O istorie promițătoare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6989_a_8314]
-
mort“. Ca să intru în casă, trebuie să urc trei trepte pe care bunicul meu nu le-a urcat niciodată singur. Și unicul lucru la care mă gândesc e că, dacă l-ar îngropa fără pro teze, ar încăpea într-un coșciug de copil. El stă întins pe masă, într-un costum negru. Bunicul meu pare întreg și mi se face greață. În toate oglinzile și vitrinele din casă văd re fle xia picioarelor lui. „Hai, mamaie, pupă mortul și pupă mâna
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]